Sunteți pe pagina 1din 7

ROLUL VISULUI IN ACTIVITATEA PSIHICA

Visul, fiind o stare de constiinta modificata alaturi de starea de veghe si


de somn, a constituit un subiect incitant pentru majoriatea cercetatorilor din
sfera neurofiziologiei si a psihologiei.
Visul este o forma de mentatie, de activitate a creierului, diferita în functie de
fazele somnului.
Sub aspect neurofiziologic, cercetatorii americani N. Kleitman si W.
Dement recunosc 4 stadii ale somnului:
I. Somnolenta - undele Beta cresc in amplitudine (Beta subvigil); procentul de
unde Alfa in lobul posterior (parietal-occipital) scade sub 50 % si e treptat
inlocuit de unde Theta.
II. Somn usor - apar unde Theta, fusuri de somn (cu frecventa de 14 Hz,
amplitudinea de 40-50 Hz); la o persoana adulta sanatoasa, acestea trebuie sa fie
prezente simultan atat in emisfera stanga cat si in ce dreapta. De asemenea
amplitudinea undelor creste semnificativ in ariile cerebrale centrale.
III. Somn stabil - procentul de unde Delta depaseste 20 %, fiind unde ritmice in
cea mai mare parte; undele Theta sunt neregulate; mai exista fusuri de somn.
IV. Somn profund - procentul de unde Delta ritmice creste peste 50%; undele
Theta apar acum regulat; dispar fusurile de somn.
Visurile apar periodic la granita dintre faza a I si II de somn, la un
interval de 90 de minute si dureaza, de fiecare data, in medie 15-20 de minute.
Numit si „somn paradoxal”, starea de somn cu visuri este caracterizata printr-o
puternica activitate cerebrala, asemanatoare cu cea din stare de veghe. Un
indicator al starii de somn cu visuri, pe langa „fusurile de somn”, obiectivate
electroencefalografic, sunt miscarile rapide ale ochilor (numite REM de la
denumirea in engleza - rapid eye movement).
Somnul lent, fara visuri este cel in care are loc „odihnirea” si regenerarea
fortelor organismului, fizice si mentale. Chiar daca creierul continua sa lucreze,
in faza de somn profund nu mai exista alte activitati mentale sau fiziologice
suplimentare.
Cercetarile realizate au evidentiat ca somnul REM cu visuri este absolut
necesar pentru om (si pentru unele animale). Prin aplicarea metodei privarilor
de somn s-a constatat ca intreruperea visarii pe parcursul mai multor nopti are
efecte destabilizatoare asupra organismului si mintii. Mai mult, in urmatoarele
nopti, in care individului i s-a permis visarea s-a constatat ca perioada in care
viseaza creste direct proportional cu durata privarii de somn. S-a postulat astfel
ca declansarea normala a starii de somn cu vis (REM) implica acumularea la un
nivel critic in timpul somnului a unor substante, a unor metaboliti, care trebuie
sa fie consumati de catre procesele specifice care au loc in timpul somnului
REM.
Elementele care diferentiaza somnul REM (cu visuri) de somnul fara visuri pot
fi rezumate astfel:
a) Miscari rapide oculare (REM), foarte similare cu cele din starea de veghe.
b) Aspectul particular, desincronizat al activitatii electrice corticale, foarte
similar dar nu identic cu cel din stare de veghe. Acest aspect a determinat unii
autori sa considere ca perioada de REM ca cea mai superficiala faza a variatiei
ciclice a profunzimii somnului.
c) Modificari ale ritmului cardiac si ale presiunii sangvine.
d) Cresterea metabolismului cerebral.
e) Contractii musculare ale unor grupe musculare izolate, in timp ce activitatea
tonica musculara este diminuata sau abolita.
f) Un aspect particular este activitatea intensa a musculaturii urechii medii,
asemenea muschilor globilor oculari, similara cu cea din starea de veghe.
g) Raspunsurile evocate ale creierului la stimularea periferica sunt identice cu
cele din starea de veghe.
h) Undele cerebrale de tip Theta foarte regulate in hipocamp.
i) Cresterea debitului circulator sanguin cerebral.
Dupa cum evidentiaza cercetarile asupra somnului, absolut toti oamenii
viseaza. Însa doar o parte isi aduc aminte de visurile pe care le au in timpul
noptii. Majoritatea oamenilor isi aduc aminte de visuri doar in anumite perioade
de viata, cu intervale lungi in care nu-si reamintesc visurile la trezire.
Efectele somnului fara visuri pentru organism:
- Functie anabolica; rol in sinteza macromoleculara (proteine, ARN)
- Previne si anihileaza oboseala fizica
- Rol in procesele de memorie
- Reface energiile fizice
- „Odihna” propriu-zisa a sistemului nervos central
Efectele somnului cu visuri:
- Modelarea si re-modelarea memoriei (indeosebi a memoriei de lunga durata)
prin repararea, reorganizarea si formarea de noi conexiuni in sistemele
neuronale si extensiile lor corticale.
- Ofera substrat energetic si de memorie pentru atentie, procesele de invatare si
pentru modelarea si integritatea personalitatii, a eului.
- Reface sistemul nervos central dupa eforturile de invatare, dupa solicitari
psihice, dupa stresuri si eforturi intelectuale.
- Rol in alte mecanisme psihice (interactiuni, restructurari ale amintirilor
memoriei).

Din sfera psihologiei se diferentiaza psihanalistul austriac, Freud


Sigmund cu lucrarea sa, Interpretarea viselor (Traumdeutung), publicata in
1900, ce marcheaza o etapa esentiala in analiza vietii inconstiente si de
interpretare psihanalitica a visului. Lucrarea pune in lumina particularitatii
psihologice ale viselor, mecanismele transfigurarii onirice, modalitatile de
elaborare a viselor dar si la limitele „interpretabilitatii” viselor. În conceptia lui
Freud, visul deschide calea cunoasterii inconstientului, desi nu-l identifica, nu-l
evalueaza; este implinirea deghizata a unei dorinte, iar aceasta dorinta este
refulata. În 1931, Freud scria despre lucrarea sa: „ Ea contine acordul intre
judecata mea zilnica, a celor mai valoroase descoperiri pe care destinul mi le-a
daruit. Insight-ul care mi-a fost dat o singura data in viata”.
În 1901, publica Visul si interpretarea sa, un rezumat al lucrarii
Interpretarea viselor, apoi, in 1905, descrie cazul Dorei in lucrarea Vis si
isterie , iar in 1907, publica Vise si iluzii in Gradina de Jensen.
În paginile lucrarii sale „Noi conferinte de introducere in psihanaliza” - 6
decembrie 1932 - Sigmund Freud afirma cu tarie ca „teoria visului „ocupa un
loc special in istoria psihanalizei si marcheaza o turnanta. Începand cu ea,
psihanaliza a facut pasul de la procedeul psihoterapeutic la psihologia
profunzimilor.”
Freud a utilizat scrierile lui Artemidor (Artemidoros) din Daldi - Libri V
de insomniis ( Carte de talmacire a viselor) a cunoscut repetate traduceri si
editari in cursul Evului Mediu (Venetia 1518, Paris, 1603), lucrare cu caracter
didactic - ca varianta a metodei de interpretare a viselor in „Interpretarea
viselor”: Aici se tine seama nu numai de continutul visului, ci si de
personalitatea si circumstantele vietii autorului visului: cutare detaliu are
semnificatii diferite de la individ la individ, dupa cum acesta este bogat sau
sarac, casatorit sau celibatar, orator sau negustor”. Ce caracterizeaza, insa, acest
procedeu este ca “interpretarea nu are in vedere ansamblul visului, ci fiecare din
elementele sale de continut, ca si cum visul ar fi un conglomerat in care fiecare
fragment de mineral reclama o determinare aparte”.
In conceptia lui Freud, visul scoate la iveala amintiri de demult, din
perioada copilariei. Diferite probleme sau traume din perioada copilariei se pot
manifesta in visuri, astfel ca interpretarea visurilor este foarte utila pentru
descoperirea unor evenimente din copilarie care influenteaza decisiv viata
adulta.
Din punct de vedere al continutului unui vis, Freud diferentiaza visele
absurde (în care critica si ironia motiveaza unul dintre rationamentele
inconstiente ale visatorului) si visele de tip neplacut.
Dupa Freud visul îndeplineste urmatoarele functii: functia hedonica, cea care
permite realizarea dorintelor; functia protectoare a eului, constient de presiunea
pulsiunilor refulate; functia comunicativa care face posibila comunicarea între
constient si inconstinent; functia sintetizatoare, prin intermediul careia se
reuneste memoria infantila cu experienta de viata si mostenirea arhaica; functia
de descarcare; de stimulare, care arata ca visul stimuleaza din interior, având
valoare de stimul endogen si substituindu-se astfel stimulilor specifici starii de
veghe; de substitutie, prin care se demonstreaza ca prin vis se substituie
privarea senzoriala produsa de somn; de legatura, pe baza careia visul leaga
urmele lasate de viata constienta; ca urmare a acestor legaturi, visul capata o
oarecare orientare si un sens.

Psihologul elvetian, Carl Gustav Jung in lucrarea „Man and His Symbols
” („Omul si simbolurile sale”), o antologie de eseuri, reuseste sa dezvaluie
universul Inconstientului, al limbajului simbolurilor care sunt constant relevate
in vise. Cu putine luni inainte de a muri, Jung a visat ca vorbea multimii despre
opera sa si se pare ca publicul il intelegea, chiar daca psihiatrii nu-l acceptau.
Acest vis l-a ajutat sa scrie si sa publice aceasta fascinanta lucrare, prin care
Influenta religiei, a magicului, a spiritualului in opera lui Jung este
enorma; astfel, visul devine un mesaj, o aducere la cunostinta, un mesaj reluat
pana ajunge sa fie inteles. Astfel, visul devine mesagerul Inconstientului, avand
misiunea de a ne releva secretele care scapa Constientului si de a le pune in
lumina cu o fidelitate surprinzatoare. Identificarea si descrierea continutului si a
functiilor viselor, a limbajului simbolurilor din vise l-au ajutat pe Jung la
elaborarea unei metode de studiu a viselor (de interpretare sintetica sau
constructiva).
In conceptia lui Jung, primul pas in interpretarea visurilor este stabilirea
contextului. Aceasta inseamna descalcirea legaturilor visului cu autorul visului
si cu viata acestuia. Fiecare imagine sau simbol care apare in vis este analizat
pana cand adevarata sa semnificatie esta gasita, fiind specifica persoanei care a
visat acel vis.
Visurile pot fi interpretate in doua moduri, obiectiv si subiectiv. In cazul
analizei obiective, visul este raportat la ceea ce se petrece in mediu social din
care face pare individul; oamenii care apar in vis sunt considerati ca fiind reali,
fiind analizate relatiile acestora cu autorul visului. In cazul analizei subiective,
personajele din vis sunt considerate a fi aspcete ale personalitatii autorului. Jung
analiza foarte bine circumstantele in care omul visa, aplicand una sau alta dintre
tipurile de analiza.
Unele vise au o semnificatie suprapersonala. Astfel de visuri sunt adesea
pline de viata, fac uz de simboluri surprinzatoare si uneori chiar de neinteles, iar
relatiile acestuia cu autorul visului sunt greu de urmarit. Pe acestea Jung le
numeste visuri colective, iar pentru a le intelege trebuie sa se utilizeze analogii
istorice si mitologice, care sa ne spuna ce semnificatie aveau acele simboluri
pentru oamenii din timpuri indepartate.
Pentru descifrarea semnificatiei unor visuri, deseori Jung utiliza metoda
amplificarii unei imagini care apare in timpul visului, pana la reliefarea
acesteia, astfel fiind posibila analiza si interpretarea clara a semnificatiei
respectivei imagini.
Visurile au un rol compensator - ele contrabalanseaza diferite atitudini pe
carte omul le are in timpul zilei. Visurile pot aduce la iveala conflicte ascunse,
dezvaluind trasaturi de caracter necunoscute. In cadrul psihoterapiei, Jung nu
impunea niciodata pacientului o interpretare.
El considera ca este mai important pentru autorul visului sa-si inteleaga
propriul vis, nu ca psihanalistul sa-i ofere acestuia interpretarea visului.

In general functiile visului sunt:


a) functia compensatorie „Functia generala a viselor este sa incerce sa
restabileasca echilibrul psihologic cu ajutorul unui material oniric, compenseaza
deficientele personalitatii” (Jung, 1964 apud. L. Popoviciu 1994). Aceasta
functie este conceputa cu totul altfel decât la Freud, care vede în vis o functie de
protejare a somnului si de realizare a dorintelor. La Jung compensatia are ca
obiectiv principal viata constienta. Visele protejeaza somnul, dar la nevoie — în
cazul unui mesaj important, pot sa-l întrerupa, ceea ce sugereaza ca pulsiunile
constiente sunt orientate spre scop;
b) functia premonitorie, de semnal: visele au întotdeauna rolul de a semnala un
pericol, ale carui semne s-au acumulat demult în inconstient deoarece dupa cum
afirma Jung: „Simbolurile viselor noastre sunt mesagerii indispensabili care
transmit informatii din partea instinctiva în partea rationala a spiritului
uman./.../Interpretarea si asimilarea lor învata constiinta sa înteleaga din nou
limbajul uitat al instinctelor” (Jung, 1964 apud L. Popoviciu 1994 pg. 238).
Rolul acestei functii este de a sonda în viitor în ceea ce priveste pericolele
viitoare care ar ameninta existenta individului, fiind extrem de implicata în
relatiile individului cu colectivitatea. Visele semnaleaza constientului ca
individul s-a îndepartat de la norma colectiva prin atitudinea sa, atât subiectiva
cât si obiectiva, ca devine din ce în ce mai neadaptat;
c) functia simbolica;
d) functia de comunicare - „Visul este o forma de exprimare originala,
importanta si personala a inconstientului. Este la fel de real ca orice alt fenomen
raportat la individ. Mesajele inconstientului, purtate de vise sunt de cea mai
mare importanta pentru cel care viseaza, si acest fapt este normal, caci
inconstientul reprezinta cel putin jumatate din fiinta sa totala. Aceste mesaje
sunt frecvent sfaturi si pareri pe care nu le-ar obtine din nici o alta sursa. „Visul
este o comunicare directa, personala si încarcata de sens, adresata celui ce
viseaza./../ Aceasta comunicare se efectueaza prin intermediul simbolurilor,
care cu toate ca sunt comune întregii umanitati sunt utilizate de fiecare data într-
o maniera individuala, astfel încât necesita de fiecare data o „cheie” (Jung, 1964
apud L. Popoviciu 1994 pag239);
e) functia reductiva a visului se caracterizeaza prin faptul ca fragmenteaza,
micsoreaza si chiar distruge imaginea de sine constienta, intervine ca modelator
asupra atitudinii si nu asupra personalitatii totale. Visele joaca un mare rol în
adaptarea individului, caracterul lor compensator încercând sa-l salveze pe
acesta de la epuizarea resurselor. Continutul visului „actualizeaza materiale care
sunt compuse din dorinte sexuale infantile si refulari (Freud), din vointa de
putere infantila (Adler) si dintr-un relicvar de instincte, gânduri si sentimente
arhaice si colective. /... /El reaminteste individului conditia sa reala (Jung,
1977);
e) functia integratoare - al carei scop este sa unifice subsistemele din care este
formata personalitatea. Visul, din acest punct de vedere este, dupa cum a
demonstrat Jung, una din modalitatile de operare ale personalitatii, ocupând în
economia acesteia importantul rol de integrare (Wallace si Fischer, 1983 apud
L. Popoviciu 1994 pag 239).
Spre deosebire de Freud, el crede cã, a reduce toate visele la nivelul unor
dorinte refulate, este nu numai contrar spiritului stiintific, dar aceastã metodã
poate sã fie chiar dãunãtoare integritãtii psihice a pacientului.
El se intereseazã, mai degrabã, de continutul manifest al viselor, adicã de ceea
ce visele vor sã spunã, nu de ceea ce ele vor sã ascundã.
Orice vis poate sã ne deschidã o poartã spre lumea gândurilor ascunse
care ne tulburã. Întrebându-se la ce servesc visele, Jung releveazã câteva lucruri
interesante: în primul rând nu toate visele sunt în legãturã cu refulãrile sexuale,
cum postula Freud. Unele au o semnificatie literalã: de exemplu visãm despre
mamã si visul este chiar în legãturã cu persoana mamei.
De asemenea Jung cautã sã descopere dacã un anumit element al visului,
persoanã sau obiect, nu reprezintã o anumitã parte a celui care viseazã: zâna din
povesti poate sã exprime, de pildã, un aspect nestiut al personalitãtii acestuia,
intuitia sa, de exemplu.
Un aspect mai dogmatic al analizei jungiene este importanta pe care o da
acesta aducerii mesajului visului în prezent. De pilda dacã o persoana a suferit
în copilãrie o trauma, aceasta se va manifesta în viata prezenta aparand, pe
neasteptate, în vis. Complexul pe care individul îl poarta înca din copilarie, îsi
cere dreptul de a se exprima, realizând acest lucru prin intermediul visului.

Adler acorda urmatoarele caracteristici naturii si semnificatiei visului: a)


Visul este o reflectare sumara a atitudinilor psihice. El se confunda cu linia de
orientare fictiva a personalitatii; b) Gândirea din vis are un caracter abstract,
fiind o expresie a tendintei spre securitate, care încearca sa rezolve o problema,
simplificând-o, trimitând-o la probleme mai elementare din vârsta copilariei.
Ceea ce face si mai abstracta gândirea din vis este izolarea subiectului fata de
realitate. Se exprima prin imagini combinate cu analogii si date din memorie cu
coloratura afectiva; c) Simbolismul visului serveste doar realizarii continutului
formal, deoarece nu exista o cenzura a visului, ci doar „nevoia de siguranta”
care determina fluctuarea imaginilor pentru a exprima o idee (Adler, 1926).

Supletea metodei de interpreare a viselor a lui Jung, face ca ea sa ramana


foarte actuala si utila, fiind un model de analiza pertinenta si documentata.

Bibliografie

Mielu Zlate, “Fundamentele Psihologiei”, Editura Polirom 2009


C.G. Jung, Volumul IV – Freud si Psihanaliza, Editura Trei 2008