Studentii militari la vremea intrebarilor

 
Locotenent GEORGE F. VOICU
 
Studentii militari de astazi sunt viitorii profesionisti. Sunt cei care vor garanta perpetuarea acelor
valori nationale stipulate in primele articole ale Constitutiei. Vor fi cei care vor asigura un cadru de
securitate nationala propice dezvoltarii si progresului societatii romanesti. De calitatea formarii lor
astazi, ca si in trecut, raspund cei care asigura functionarea sistemului invatamantului militar.
Plecand de la premisa ca si punctele de vedere pe care studentii le pot exprima in ceea ce priveste
calitatea procesului de instruire la care participa, ca beneficiari directi, trebuie luate in considerare,
redactia revistei „Spirit militar modern“ a efectuat un sondaj de opinie in randurile studentilor de la
Academia Fortelor Terestre din Sibiu si de la Academia Fortelor Aeriene din Brasov.
Esantionul a fost format din 73 de studenti, din toti anii de studiu, repartitia procentuala fiind: 27,4%
- anul I, 24,7% - anul II, 23,3% – anul III si 24,7% anul IV. Chestionarul a cuprins 10 itemi, fiecare item
fiind supus unei categorizari pe cinci nivele: total de acord (1), de acord (2), indecis (3), dezacord (4)
si dezacord total (5). Studentii au fost pusi in situatia de a alege raspunsul care corespunde cel mai
bine opiniilor lor cu privire la problematica la care enunturile faceau referire.
Analiza datelor s-a facut in baza unui model euristic care simuleaza procesul de instruire intr-o
maniera sistemica. Precizam ca arhitectura modelului este una agregata, nivelul de detaliere avut in
vedere fiind considerat suficient in raport cu necesitatile de investigare.
S-a pornit de la premisa ca fiecare tip de curs pe care studentul militar trebuie sa-l frecventeze este
justificat de un set de necesitati educationale specifice. Aceste necesitati asigura o proiectie tematica
care construieste o anumita identitate cursului. Reprezentarea pe care decidentii (rectorul, prorectorul,
sefii de catedre etc.) si-o formeaza despre curs este de fapt o sinteza a nevoilor specifice de educatie,
a tipului de informatie care trebuie sintetizata si transmisa studentilor pentru a satisface competent
nevoile de informare identificate, precum si a metodelor si mijloacelor didactice acceptate ca
performante.
In functie de gradul de competenta in culegerea, analiza si sinteza unor informatii specifice,
precum si aptitudinile in comunicare, este numit un instructor care sa fie in masura sa asigure acest
transfer de informatie catre studenti. Pentru ca procesul de instruire sa fie permanent controlat, se
impune creearea unor posibilitati de verificare permanenta a cantitatii si calitatii informatiilor pe care
instructorul le vehiculeaza. Parametrii informatiilor trebuie sa se conserve pe toata desfasurarea
procesului de instruire. Daca acestia isi pierd proprietatile initiale (actualitate, relevanta, concizie etc.),
instructorului trebuie sa-i fie reamintite standardele impuse prin tematica cursului.
Daca parametrii se conserva, prin mijloace si metode didactice adecvate, informatiile ajung la
studenti pentru a fi asimilate. In urma gradului de asimilare putem vorbi despre formarea unei perceptii
personale a studentului despre tematica propusa, a unui set de cunostinte, aptitudini, deprinderi care,
folosite, vor asigura satisfacerea, in functie de gradul de asimilare, a necesitatilor care au legitimat
existenta cursului.
Tot acest set de noi cunostinte este evaluat de catre instructor si, daca satisface criteriile de
suficienta (calitativa si cantitativa), procesul de instruire inceteaza. Daca nu, este necesara reluarea
lui. Numarul de reluari este particular, in stransa corelatie cu orizontul de timp alocat procesului de
instruire.
Investigarea noastra si-a propus diagnosticarea perceptiilor pe care studentii militari le au despre
procesul de instruire la care participa. Cele 10 enunturi propuse, fata de care studentii trebuiau sa-si
exprime o opinie, vizau, in special, etapele dubitative ale modelului euristic, cand este testat nivelul
optim al unor variabile de nivel ce caracterizeaza, la un moment dat, informatiile transmise de
instructor, metodele si mijloacele didactice, nivelul de cunostinte al studentilor.
Bunaoara, 5,5% dintre studenti sustin ca sunt total de acord ca instructorii transmit, in procesul de
instruire, informatii actualizate permanent, 34,2% sunt de acord cu aceasta afirmatie, 27,4% sunt
indecisi, tot 27,4% sunt in dezacord cu enuntul si 5,5% sunt in total dezacord (Figura 1). Aceste
procente arata ca perceptiile sunt eterogene, o opinie unanima asupra acestui subiect fiind greu de
identificat. Aceasta realitate poate fi mai atent analizata daca diferentiem raspunsurile studentilor de la
Academia Fortelor Aeriene de acelea ale studentilor de la Academia Fortelor Terestre. In acest caz,
se poate constata ca cei de la Brasov sunt mai sceptici in ceea ce priveste rolul instructorilor in
procesul educational.
Scepticismul lor poate fi justificat printr-o posibila stare conflictuala generata de contradictii la
nivelul asteptarilor studentilor in privinta procesului de pregatire pentru viitoarea cariera, si cel asigurat
de institutie. Contradictia poate fi determinata de clivajele aparute la nivelul intereselor studentilor si
ale instructorilor si, in general, ale factorilor de decizie din Academia Fortelor Aeriene. Este stiut ca
astfel de tensiuni au consecinte dezorganizante, de cele mai multe ori, pentru institutiile care le
acumuleaza. De asemenea, ele pot fi corelate cu posibile crize structurale si functionale ale sistemului
fortelor aeriene, care subordoneaza institutia militara de invatamant superior. Studentii Academiei
Fortelor Terestre sunt insa mai inclinati sa ofere credit instructorilor, apreciind ca actualizate
informatiile pe care le primesc in procesul de instruire.
In ceea ce priveste modul in care instructorii se fac intelesi de catre studenti in transmiterea
informatiilor, participantii la sondaj sunt total de acord in proportie de 13,7%, de acord 54,8%, indecisi
21,9%, dezacord 8,2%, dezacord total 1,4% (Figura 2). Ceea ce inseamna ca ori informatiile au nivele
de complexitate medii, ori studentii au posibilitati intelectuale ridicate, astfel ca nu sunt probleme in
asimilarea acestora, iar metodele si mijloacele didactice ale instructorilor sunt bine alese. Ultima
ipoteza este infirmata insa de rezultatele la cel de-al treilea enunt. S-a putut constata ca cei mai multi
dintre studenti nu au avut nici o opinie despre acest subiect, 37% declarandu-se indecisi, 26% si 6,8%
fiind in dezacord si, respectiv, in total dezacord cu faptul ca instructorii ar fi prompti in a-si adapta
metodele si mijloacele didactice in functie de solicitarile studentilor (Figura 3). Studentii sunt mult mai
mult inclinati sa accepte metode didactice participative, majoritatea considerand suficiente pentru
studiu doar indicarea bibliografiei, aprofundarea acesteia in particular si purtarea unor discutii pe
tematica propusa spre asimilare (Figura 4). Valabilitatea acestui punct de vedere este incontestabila,
fiind evidenta si din opiniile exprimate in cazul enuntului care testa interesul studentilor in
reproducerea sau redarea pasiva a informatiei predate, in momentul evaluarii (Figura 5). Dezacordul
fata de aceasta practica didactica este total!
Chiar si in aceste conditii, aproximativ 60% dintre studenti afirma ca evaluarile si notarile primite
reflecta corect performantele lor (Figura 6) si ca exista o puternica motivatie pentru asimilarea
informatiilor (Figura 7). In ceea ce priveste potentialul fizic si intelectual al fiecarui student, aprecierile
lor cu privire la modul in care acesta este corect identificat, evaluat si dezvoltat au scos in evidenta
urmatoarele cifre: 4,1% total de acord, 38,4% de acord, 27,4% indecisi, 24,7% dezacord si 5,5%
dezacord total. N-am putea spune ca procentele orienteaza definitiv problematica intr-o anumita
directie, existand totusi un mare numar de studenti indecisi si in dezacord cu felul in care sunt
asigurate conditiile optime de dezvoltare a potentialului lor.
Ne-a interesat felul in care instructorii apreciaza creativitatea studentilor. Peste 50% dintre cei care
au raspuns la intrebarile sondajului sustin ca sunt apreciati corect din acest punct de vedere (Figura
8), insa considera ca actualul curriculum educational nu le va asigura o pregatire suficienta pentru
viitoarea cariera militara (Figura 9).
Este interesant faptul ca, desi exista anumite indoieli asupra actualitatii informatiilor si a metodelor
didactice care stau la baza fundamentarii teoretice si practice a procesului de instruire a studentilor
militari, acestia sustin ca potentialul lor fizic si intelectual este corect identificat, evaluat si dezvoltat, ca
sunt motivati pentru a asimila informatiile primite, creativitatea lor, in general, fiind apreciata si chiar
promovata.
In consecinta, putem formula o posibila explicatie pentru aceasta situatie, relativ paradoxala.
Credem ca este vorba despre doua paradigme educationale: una promovata si sustinuta de instructori
si, implicit, de cei care gestioneaza procesul de pregatire al viitorilor ofiteri si a doua, promovata de
studenti. Prima beneficiaza de experienta de-acum clasica, academica, fundamentata pe o relatie de
autoritate intre instructor si student, in care studentul joaca doar un rol pasiv, de receptor de
informatie, iar instructorul pe cel activ, de transmitator de informatie. De aceea, acest transfer se vrea
perfect controlat, in cadrul unei prelegeri, unde studentului i se „livreaza“ un singur model, „oficial“,
despre o realitate specifica unui anumit domeniu al cunoasterii. O astfel de paradigma educationala
lasa prea putin loc initiativelor studentilor, gandirii independente sau interactiunii intelectuale dintre
studenti. Este suficient ca studentul sa reproduca cat mai fidel explicatiile instructorului pentru ca
scopul prelegerii sa fie atins. Si s-ar parea ca nu sunt probleme in a se realiza acest lucru!
Paradigma educationala promovata de studenti vine, invariabil, in conflict cu prima. Acestia adera
din ce in ce mai evident la modelul maieutic (socratic). Dintr-o asemenea perspectiva, instructorul ar
trebui sa se transforme in mentor, rolul sau nefiind acela de a asigura cunostinte pentru studenti, ci
mai degraba de a oferi acestora oportunitati de a construi sinteze proprii. Profesorii devin
coordonatori, faciliteaza accesul la informatii, asigura resursele informationale si materiale necesare
procesului educational, sunt tutori sau antrenori. O data cu studentii, mentorul are propriile-i
experiente intelectuale, invata o data cu ei. Adevarul stiintific nu mai este imuabil, ci relativ,
recunoscandu-i-se dimensiunea pur conventionala, social construita, empirica. De aceea, majoritatea
perceptiilor negative ale studentilor se organizeaza in jurul acelor momente ale procesului de instruire
pe care le descopera neadecvate necesitatilor proprii si nivelului de asteptare indus de acestea. In
acelasi timp, se pare ca necesitatile si potentialul cognitiv al studentilor depasesc posibilitatile de
satisfacere pe care invatamantul militar romanesc le poate asigura astazi.