Sunteți pe pagina 1din 97

PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

DIAGNOZA SPATIULUI RURAL

ROMANIA

Noiembrie, 2000 1
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

1. CONTEXTUL DEZVOLTARII RURALE IN ROMANIA

1.1 Succinta prezentare generala a tarii

Relieful Romaniei se desfasoara pe trei trepte majore: Muntii Carpati,


Subcarpati, dealuri, podisuri si campii (inclusiv luncile si Delta Dunarii).
Caracteristicile principale ale unitatilor de relief sunt proportionalitatea suprafetelor
(31% munti, 36% dealuri si podisuri, 33% campii si lunci) si dispunerea concentrica
si sub forma de amfiteatru a treptelor majore de relief.
Clima Romaniei este temperat continentala de tranzitie, cu influente oceanice
dinspre vest, mediteraneene dinspre sud-vest si continental-excesive dinspre nord-est.
Precipitatiile medii anuale sunt variabile in functie de altitudine: 500 mm la
campie, 700 mm la deal si 1200 mm la munte.

1.2 Descrierea generala a spatiului rural

Localizarea geografica a spatiului rural

Spatiul rural din Romania este format in prezent din suprafata administrativa
a celor 2688 de comune existente in teritoriul tarii, care reunesc populatia rurala a
tarii, conform Legii 2/1968 de organizare administrativ-teritoriala. Comunele sunt
formate din unu sau mai multe sate, existand in total 12751 de sate in spatiul rural.
Din punct de vedere administrativ teritorial exista 42 de judete, care reprezinta
unitatile administrative de baza.
Prin Legea nr.151/1998 privind dezvoltarea regionala in Romania, au fost
infiintate opt regiuni de dezvoltare la nivelul Romaniei. Pentru o mai buna intelegere
a analizei diagnostic a spatiului rural romanesc, comparatiile se vor face la nivelul
regiunilor.
Trebuie mentionat ca pe teritoriul administrativ al unor orase si municipii -
care, conform legii de organizare administrativa a teritoriului tarii, este considerat
urban - se afla inca 341 de localitati care au caracteristici rurale, numite chiar sate, dar
ele intra numai din punct de vedere administrativ, in componenta spatiului urban.
Spatiul rural este constituit din toate comunele din Romania si este definit in
articolul 5 al Legii 2/1968: “ comuna este unitatea administrativ teritoriala ce cuprinde
populatia rurala unita prin interese comune si traditii. O comuna este formata din unul
sau mai multe sate dupa conditii economice, sociale, culturale, geografice si
demografice. Organizarea comunei asigura dezvoltarea economica, administrativa
culturala si sociala a localitatilor rurale".
Suprafata spatiului rural, astfel delimitat, insumeaza 212,7 mii kmp,
reprezentand peste 89% din suprafata tarii.
Populatia care traieste pe acest teritoriu numara 10,14 milioane locuitori (la
1.01.1999) si reprezinta 45% din populatia tarii, rezultand o densitate relativ slaba, de
sub 48 locuitori/kmp.
Spatiul rural - ca suprafata si populatie - nu are o pondere la fel de mare in
toate cele 8 regiuni de dezvoltare (Anexa 1).
Cel mai intins spatiu rural este in regiunea Nord-Est (94,0% din suprafata),
iar cea mai numeroasa populatie rurala este in regiunea Sud (55,7% din populatie).
Un caz particular il reprezinta regiunea Bucuresti, in cuprinsul careia se
gaseste si municipiul Bucuresti, capitala Romaniei. Aceasta cocentreaza 88,8% din

Noiembrie, 2000 2
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

intreaga populatie a regiunii. Populatia rurala din jurul Capitalei nu reprezinta decat
11,2% din populatia regiunii .
Comuna este unitatea administrativa de baza pe teritoriul careia se
implementeaza politica rurala. Autoritatile comunale sunt partenerii locali ai
autoritatilor judetene si regionale in realizarea politicii rurale. Numarul partenerilor
locali variaza de la 267 comune in cazul regiunii Vest, la 481 in cazul regiunii Sud.
Exceptie face regiunea Bucuresti, care are numai 38 de comune.
Populatia medie a unei comune este de 3780 locuitori, dar exista o mare
varietate a comunelor din Romania sub aspectul dimensiunilor demografice (Anexa
2).
O comuna este formata din mai multe sate. In medie, revin 4,7 sate pe o
comuna. Peste jumatate din comune (55,4%) sunt formate din 1- 4 sate, iar 6,2% din
comune au mai mult de 10 sate (Anexa 3).
Satele prezinta o mare diversitate sub aspectul numarului de locuitori.
Dimensiunea satelor variaza, de la cele care au doar cativa locuitori, pana la sate cu
peste 7000-9000 locuitori. Predomina insa satele cu putini locuitori, numarul mediu
de locuitori ai unui sat fiind de cca. 800.
Componenta satelor dupa numarul de locuitori si a comunelor dupa numarul
de sate si de locuitori influenteaza in mod semnificativ gradul de asigurare a
populatiei cu echipamente si servicii publice. Comunele cu numar mic sau dispersat
de locuitori sau cu sate risipite au cele mai mari probleme sub aspectul echiparii
edilitare si au avut, in ultimele decenii, descresterile cele mai mari de populatie .

1.3. Contextul macroeconomic al dezvoltarii rurale

Economia Romaniei se confrunta in prezent cu o criza structurala profunda,


rezultat cumulativ al dezechilibrelor mostenite, pe care s-au suprapus inconsecventa
masurilor de reforma economica din perioada de tranzitie.
Dupa 1990, s-a accentuat caracterul de consum in economia romaneasca, care
poate fi ilustrat prin evolutia corelatiilor dintre principalele componente de utilizare
ale produsului intern brut (Anexa 4).
Relevanta pentru ingustarea considerabila a capacitatii de modernizare a
economiei este corelatia relativ anormala dintre dinamica valorii adaugate brute si
formarea bruta de capital fix ( Grafic 1).
In profil regional (Grafic 2), nivelul general de dezvoltare economica
(cuantificat prin PIB / locuitor, exprimat atat in moneda nationala,cat si in USD la
paritatea puterii de cumparare), prezinta o variabilitate regionala relativ ridicata
(Anexa 5, Anexa 6).
Deoarece in perioada 1990-98, productia agricola nu a scazut cu mai mult de
15% anual (1992) - in conditii de absortie sporita de forta de munca din sectoarele
neagricole si de restrangere puternica a utilizarii inputurilor intermediare - agricultura
(implicit a sectorului primar) a fost singura ramura a economiei nationale care a
marcat o crestere a valorii adaugate brute (Grafic3, Anexa 7). Pe aceasta baza a
crescut ponderea sectorului primar in economia nationala (Anexa 8).
Datorita decapitalizarii persistente a agentilor economici, fenomenul de
destructurare asimetrica din economia agroalimentara (Grafic 4) a produs, practic, o
asa-numita dubla ‘fractura’: pe de o parte, intre productia vegetala si cea animala, in
interiorul agriculturii; pe de alta parte, intre productia agricola si industria alimentara
(Anexa 9).

Noiembrie, 2000 3
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

In acelasi timp, analiza structurii sectoriale a valorii adaugate brute (Anexa 10)
releva faptul ca, practic, in toate regiunile, ponderile sectorului primar (agricultura
plus silvicultura si piscicultura) sunt inferioare celor din sectorul secundar (industrie
plus constructii), de asa natura incat raporturile dintre cotele sectoriale ale VAB sunt
exclusiv subunitare. Aceste cifre reflecta nivelul foarte scazut de productivitate a
muncii agricole, datorat slabei inzestrari tehnice, a faramitarii suprafetelor agricole, a
managementului inexistent in exploatatiile private.
Urmare a disparitatilor sectoriale regionale, prezente atat la populatia activa
ocupata cat si la valoarea adaugata bruta, exista mari decalaje de productivitate
sectoriala a muncii in sectorul primar. Astfel in anul 1995 nivelul minim s-a
inregistrat in regiunea Nord – Est (86,7 % din media nationala), iar cel maxim in
regiunea Vest (cu 27,7 % peste media nationala). De mentionat ca in anul 1995
nivelul maxim al productatii muncii in sectorul primar inregistrat, a fost cel mai
scazut comparativ cu anul 1994 (cu 41,1% peste media nationala) si anul 1993 (peste
29,9 % peste media nationala).
In raport cu ponderea populatiei rurale si densitatea demografica, potentialul
agricol al Romaniei este destul de mare. In profil regional, se inregistreaza niveluri
foarte diferite ale inzestrarii funciare cu teren agricol (Anexa 11). Astfel, fata de
media nationala de 0,65 ha/loc. (1996), maximul de inzestrare funciara pe locuitor se
situeaza in Regiunea Vest ( 0,94 ha/loc) si minimul in Regiunea Nord-Est (0,56
ha/loc).
Inzestrarea funciara pe persoana ocupata agricol este de circa 4 ha., cu
diferente regionale sensibile, iar tendinta este de usoara crestere.
Productia agricola a manifestat dinamici specifice foarte diverse, atat sectorial
(vegetal si animal), cat si in profil regional, in functie de diversitatea conditiilor de
pretabilitate agro-pedoclimatica, dar si de gradul de utilizare a factorilor de productie.
Productia vegetala a inregistrat un ritm de crestere mai mare, deoarece
presupune eforturi materiale si financiare mai mici, in conditiile inexistentei pietei de
capital si a creditelor avantajoase (Anexa 12). Se impune, de aceea, dezvoltarea
sistemului asociativ si cooperatist pentru sporirea fortei de negociere a producatorilor
agricoli.
Unul dintre fenomenele negative, prezente in agricultura Romaniei in anii de
pana acum, este utilizarea din ce in ce mai redusa a serviciilor de mecanizare,
hidroameliorative sau de reproductie si selectie. Relevante, in acest sens, sunt datele
referitoare la ponderea valorii serviciilor pentru agricultura in productia agricola, in
anii 1995-97 (Graficul 5, Anexa 13).
Intre cauzele acestei stari de lucruri sunt: lipsa capitalului, accesul diferit al
producatorilor agricoli la mijloace de mecanizare, destructurarile in organizarea
serviciilor, lipsa consultantei de specialitate. Ca urmare, sunt necesare actiuni de
dezvoltare a serviciilor corespunzatoare.
Interferenta influentelor inzestrarii cu resurse si a performantelor atinse in
utilizarea acestora se regaseste in nivelurile si dinamicile productivitatilor partiale
(vezi anexa 14) ale principalilor factori (pamantul, munca, etc.), decalajele regionale
ale acestora fiind o reflectare a diversitatii conditiilor in care trebuiesc aplicate politici
agricole prin care sa se amelioreze starea economica a spatiului rural.
Asimetriile intervenite in dinamicile sectoriale au generat mutatii structurale
importante in ceea ce priveste ponderea agriculturii in principalii macroindicatori
economici (Graficul 6, Anexa 15).
Cresterea ponderii agriculturii in populatia activa ocupata (cu 9,3 puncte
procentuale) si in valoarea adaugata bruta (cu 4,9 puncte procentuale) confera

Noiembrie, 2000 4
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

tranzitiei economiei romanesti trasatura unui inceput de reagrarizare, cu implicatii


nefavorabile asupra trendului productivitatii sociale a muncii (sunt de observat
diminuari sensibile ale ponderii agriculturii in stocul de capital fix si investitii).

Noiembrie, 2000 5
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

2. POTENTIALUL SECTORULUI AGRO-ALIMENTAR

2.1 Agricultura

2.1.1 Resursele naturale

Structura de folosinta a terenurilor agricole comparativ cu suprafata


agricola totala:
• 9.365 mii ha. terenuri arabile reprezinta 63 % din suprafata agricola a
tarii (14.811 mii ha);
• 501 mii ha. plantatii pomi-viticole reprezinta 3,4% din suprafata
agricola a tarii; ;
• 265 mii ha. plantatii de vita-de-vie reprezinta 1,8% din suprafata
agricola a tarii;;
• 4.945 mii ha. pajisti naturale, reprezentand 33,4% din suprafata
agricola totala a tarii.
Date statistice 2000
Aceasta structura nu a inregistrat modificari semnificative in perioada 1989-
1998, cu exceptia reducerii suprafetelor ocupate de livezi cu 24%.
In prezent, terenurile agricole apartin in majoritate (84%) sectorului privat si
in proportie de 16% sectorului de stat (Anexa 16).
Distributia folosintelor agricole pe regiuni statistice este diferentiata in raport
cu conditiile de relief, cu caracteristicle pedo-climatice si de pretabilitate la culturi
(Anexa 17). Pe ansamblu, structura de calitate terenurilor agricole arata ca numai 25%
prezinta un potential productiv bun si foarte bun.
Ponderea ridicata a suprafetelor agricole situeaza Romania pe un nivel mediu
in Europa. Oferind informatii despre potentialul de productie agricola, analiza
raportului dintre categoriile de folosinta ale suprafetei agricole si populatie are o
semnificatie deosebita. In anul 1996 conform statisticilor FAO in Romania pe fiecare
locuitor revin 0.44 ha teren cultivat si 0.41 ha teren arabil. Comparativ cu tarile
vecine, resursele de pamant ale Romaniei sunt mai scazute.
De mentionat ca solurile se afla intr-un proces de degradare continua. Pentru
Romania problema ameliorarilor funciare a fost si este deosebit de acuta deoarece
terenurile agricole sunt afectate de diversi factori limitativi ai capacitatii productive:
seceta frecventa , eroziunea solului prin apa, exces frecvent de apa in sol, compactarea
solului datorita lucrarilor executate necorespunzator etc (Anexa 18).

Structura exploatatiilor agricole

Dupa statutul juridic al exploatatiilor agricole exista doua sectoare : sectorul


privat si sectorul de stat.
Sectorul privat, gestioneaza (in anul 1998) o suprafata agricola de 12342 mii ha, sub
forma a trei tipuri de exploatatii agricole (Anexa 19).
• gospodarii individuale in numar de cca. 3,9 milioane in care se lucreaza mai mult
de trei sferturi din pamantul aflat in proprietate privata (9182 mii ha), cu o
suprafata medie de 2,3 ha;
• asociatii familiale (fara personalitate juridica) in numar de 7175 avand o suprafata
medie de 132 ha si care gestioneaza 950 mii ha;

Noiembrie, 2000 6
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

• societati agricole (cu personalitate juridica) in numar de 3578 cu o suprafata


medie de 620 ha si care au in exploatare 2.210 mii ha.
In prezent, 84,9 % din terenul agricol si 83,2 % din terenul arabil sunt in
proprietate privata. Aplicarea Legii fondului funciar s-a efectuat insa cu intarziere
astfel ca la aceasta data nu este incheiat procesul de acordare a titlurilor de
proprietate, asa cum este descris in datele statistice referitoare la stadiul aplicarii Legii
Fondului funciar.
La 30.06.2000 stadiul aplicarii legii fondului funciar se prezenta astfel: din
suprafata totala ce trebuia pusa in posesie( de 9.420.518 ha) se realizase punerea in
posesie in proportie de 86,3%, din numarul total de persoane de pus in posesie (de
4.716.062) s-a ralizt un procent de 83,2%, iar din numarul total de titluri de
proprietate ce trebuie eliberate (de 4.340.569) se realizase in procent de 79,0%.
( Buletin informativ MAA nr.7/2000)
Se poate remarca, ca desi in perioada 1993-1996 numarul de titluri de proprietate
eliberate in fiecare an, au fost in proportii cuprinse intre 10,16 - 19,8 % in anul 1999
procentul inregistrat a fost de numai 2,9 %.
Aplicarea Legii fondului funciar a avut efecte pozitive prin faptul ca :
• s-a extins proprietatea privata,
• disparitia structurilor cooperatiste de tip comunist neeficiente,
• diversificarea structurilor de organizare,
• conexiunile la circuitele pietii.
Efectele negative sunt:
• faramitarea exploatatiilor agricole;
• necorelarea aplicarii Legii fondului funciar cu aparitia pietei funciare, aceasta a
aparut cu intarziere, in anul 1998 (Legea 54/1998 privind circulatia juridica a
terenurilor);
• neasigurarea odata cu dreptul de proprietate asupra terenurilor si a mijloacelor
adecvate pentru efectuarea lucrarilor agricole. Legea 36/1991 privind societatile
agricole si alte forme de asociere in agricultura a stimulat infiintarea de asociatii
agicole fara personalitate juridica si a creat un nou tip de cooperatie primara la
nivelul productiei (societati agricole cu personalitate juridica) care nu are insa o
evolutie pozitiva nici din punct de vedere al numarului si nici din punct de vedere
al suprafetelor exploatate in comun.
Suprafata agricola aflata in exploatarea sectorului privat a crescut in perioada
30.06.1999 - 30.06.2000 de la 11.921 mii ha la 12.140 mii ha, o crestere semnificativa
inregistrandu-se la asociatiile familiale ( a caror numar a crescut de la 6082 la 6262) si
la gospodariile individuale (care au crescut de la 4.096.616 la 4.221.015). Numarul
societatilor agricole cu personalitate juridic au scazut dela 3525 la 3328. In perioada
analizata s-a constatat oscadere a suprafetelor medii ale asociatiilor familiale de la 145
ha la 130 ha si o crestere nesemnificativa a suprafetei medie de la 2,34 ha la 2,35 ha.
( Buletinul informativ MAA nr.7/2000)
Aceste date confirma gradul ridicat de faramitare a terenului agricol privat, cu
implicatii nefavorabile asupra utilizarii eficiente a resurselor funciare si a activelor
productive.
Se poate remarca ponderea insemnata (72 %) a exploatatiilor de subzistenta,
cu dimensiuni mai mici de 3 ha si ponderea extrem de redusa (0.3%) a exploatatiilor
cu suprafata mai mare de 10 ha.

Noiembrie, 2000 7
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

In perioada 1993-1998 s-a remarcat o usoara tendinta de concentrare a


terenurilor in gospodariile individuale. Intre regiuni exista mari disparitati privind
structura pe clase de marime a exploatatiilor individuale.
Din numarul total de proprietari, aproximativ 40-45% nu se afla in
proximitatea proprietetii, multi fiind locuitori urbani iar altii avand domiciliul in alte
localitati decat unde este situat terenul. Acest fapt revendica fluidizarea pietei
funciare si dezvoltarea sistemului asociativ.
Daca in tarile vest-europene sistemul cooperatist se afla situat in aval si
amonte de productia agricola, in Romania el este prezent mai ales in sectorul
productiv. Comportamentul asociativ al actualilor proprietari este generat de gradul
redus de dotare tehnica a exploatatiilor individuale, capacitatea redusa de munca,
determinata de varsta inaintata a proprietarilor de pamant si de starea precara de
sanatate, incapacitatea manageriala.
Suprafata medie a societatilor agricole cu personalitate juridica si a asociatiilor
familiale raportate la media nationala prezinta de asemenea variatii foarte mari.
Exista o diferenta foarte mare intre suprafata medie (2.3 ha) a exploatatiilor
individuale din Romania si suprafata medie a exploatatiilor Uniunii Europene (16,6
ha) (Anexa 20).
In Romania se impun o serie de politici structurale cu doua tinte: una adresata
producatorilor care opteaza pentru activitati neagricole si alta adresata celor care au
nevoie de ajutor pentru a-si exercita ocupatia agricola in conditii de rentabilitate.
Sectorul public este reprezentat prin societatile comerciale agricole cu capital
majoritar de stat care administrau (in 1997) o suprafata de 1652 mii ha teren agricol.
Suprafata medie ce revine pe o societate comerciala este de 3370 ha teren agricol.
In ceea ce priveste societatile comerciale agricole cu capital majoritar de stat
(constituite in baza Legilor 15 si 31/1990) in marea majoritate nu s-au adaptat noilor
cerinte ale economiei de piata fapt ce a determinat ca multe din acestea sa fie lichidate
(complexe de porci si pasari), o parte au fost privatizate, iar cele cu profil agricol
(foste IAS-uri) sunt intr-o situatie financiara precara in marea majoritate urmand ca in
acest an sa se stabileasca privatizarea si modul de functionare a acestora.

Structura productiei vegetale

Suprafetele cultivate cu cereale boabe detin cele mai mari ponderi (66%).
Restul suprafetelor sunt ocupate cu plante de nutret (14%) si plante tehnice (13%).
Impreuna, aceste grupe ocupa 93% din intreaga suprafata cultivata. Aceasta reflecta
slaba diversificare a culturilor agricole practicate, ceea ce impune masuri pentru
largirea paletei culturilor agricole, indeosebi a celor care valorifica conditiile locale si
care incorporeza un grad sporit de tehnicitate.
In 1998 PIB total a fost de 32 miliarde EURO din care agricultura a reprezentat
14,23%. PIB/locuitor a fost de 1.336 EURO din care PIB-ul obtinut in cadrul
sectorului agricol a fost de 226 EURO/locuitor. PIBul obtinut in agricultura in anul
1998 raportat la numarul total al populatiei din zona rurala a fost de 448.9
EURO/locuitor (cursul mediu de schimb pentru EURO a fost de 11.500 EURO).
In productia vegetala s-a manifestat o tendinta generala de reducere a
randamentelor medii si a productiilor totale.
Productiile medii sunt modeste sau chiar foarte mici la aproape toate culturile,
in principal ca urmare a apelului foarte redus la factori de productie sporitori de
randamente.

Noiembrie, 2000 8
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Caracterul preponderent cerealier al structurii de productie reprezinta un


aspect negativ al agriculturii romanesti. Ponderea suprafetelor ocupate de cereale in
toate regiunile este ridicata, chiar daca acestea nu dispun de conditii agro-
pedoclimatice favorabile pentru cultivarea speciilor respective (Anexa 21).
O analiza de ansamblu a actualei structuri a productiei vegetale pune in
evidenta o serie de ,,carente” de ordin agrotehnic si economic, ce creeaza puternice
distorsiuni intre cererea si oferta de produse agricole.
Comparativ cu tarile Uniunii Europene, suprafata cultivata cu cereale in
Romania este relativ mare, explicabila prin faptul ca se poate realiza si cu alocari
reduse de mijloace tehnice si de forta de munca si prin traditia in cultura cerealelor.
Randamentele obtinute la hectar sunt, in general, de 2-3 ori mai mici raportat
la tarile vest europene dezvoltate, insa sunt apropiate ca valoare de cele obtinute in
tarile vecine.
Toate aspectele structurale si tehnice prezentate confera agriculturii romanesti
un caracter extensiv, de subzistenta.

Productia de cereale are oscilatii in functie de conditiile climatice, fiind


influentata si de resursele financiare ale producatorilor agricoli la infiintarea culturilor
(Anexa 22).
Suprafetele ocupate cu cereale au oscilat la unele culturi cum sunt graul si
orzul, aceasta din cauza problemelor care sunt in perioada semanatului: greutati cu
araturile dupa culturile de toamna, insuficienta tractoarelor pentru aceasta lucrare,
decapitalizarea producatorilor agricoli, conditiile climatice. Cu toate aceste greutati in
functie de conditiile climatice se remarca realizarea in anul 1997, a unei productii
record de cereale 22,1 mil tone fizic la recoltare, respectiv 20,1 milioane tone la indici
de calitate si a unui an exceptional pentru porumb 12,68 milioane tone – fizic si
respectiv 11,2 milioane tone la indici de calitate. Productii deosebite s-au obtinut si la
grau in anii 1995 - 7709 mii tone si in 1997 – 7185 mii tone. Din analiza productiei de
cereale se constata ca in anii favorabili s-au obtinut productii corespunzatoare peste
nevoile de consum ale tarii cu excedente pentru export. Suprafetele cultivate cu grau
si orz au tendinte de scadere in special datorita valorificarii necorespunzatoare atat ca
pret cat si a cererii diminuate. Productiile medii au oscilat numai in functie de
conditiile climatice deoarece ingrasamintele chimice au fost alocate in cantitati
insuficiente in toata aceasta perioada. Analizand modul cum s-a asigurat consumul
intern se desprinde faptul ca au fost ani cu excedent de grau si ani cand s-au efectuat
si importuri.

Cultivarea de florea-soarelui in ultimii ani a cunoscut o crestere semnificativa


ca suprafata si productie totala, depasind prognozele. Aceasta situatie s-a creat
datorita faptului ca fabricile de ulei au realizat o colaborare corespunzatoare cu
producatorii de seminte de floarea soarelui – valorificarea rapida si plata la timp a
productiei, fapt ce a condus la exportul atat de ulei cat si de seminte de floarea
soarelui.

In ultimii ani se constata o crestere a suprafetei cultivata cu rapita pentru


ulei.

Cultura de soia a fost mai greu acceptata de producatorii agricoli din cauza
tehnologiei deosebite.

Noiembrie, 2000 9
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Cultura de sfecla de zahar a inregistrat an de an regrese prin reducerea


suprafetei cultivate si a productiei obtinute. Reducerea drastica a suprafetei cultivate
cu sfecla de zahar s-a manifestat din lipsa de colaborare si sustinere a cultivatorilor de
sfecla care au fost decapitalizati, privatizarile fabricilor de zahar s-au facut cu
intarziere si sustinerea insuficienta a acestei culturi cu subventii de la buget.

Cultura de cartofi in ultima perioada a satisfacut necesarul de consum, asigurand


piata la preturi accesibile.
Legumele sunt asigurate pentru perioada de sezon dar in perioadele de extra
sezon sunt deficitare, necesitand importuri. Pentru aceasta cultura se constata ca
industria conservelor de legume s-a redus, ca urmare a costurilor ridicate comparativ
cu produsele din import.

Viticultura este intr-un proces de transformare din pacate cu influente


negative asupra calitatii – extinderea nepermisa a suprafetelor hibride in detrimentul
plantatiilor nobile

Pomicultura. Suprafata ocupata cu pomi si alte specii pentru fructe si


productia totala au evoluat in functie de conditile climatice. Suprafata ocupata de
plantatiile pomicole a fost relativ constanta in perioada 1990 – 1994, inregistrand o
scadere notabila in 1996, ca urmare a defrisarii unor livezi la care durata de exploatare
a ajuns la limita. Se constata ca o mare parte din plantatiile pomicole sunt imbatranite
si ca productia de material saditor a scazut cu 20 %, fata de anul 1990. Formarea si
intretinerea livezilor cu un efort investitional mare, pe care agricultorii privati nu le
pot face fara sustinere cu credite avantajoase.
Trebuie remarcat ca productia vegetala inregistreaza mari variatii de la an la
an, atat sub aspect cantitativ cat si calitativ.

Alte culturi
Prin conditiile pedoclimatice Romania are un potential deosebit, in diferite zone si
pentru alte culturi care pot asigura o importanta sursa de utilizare a fortei de munca
din spatiu rural si de asemenea o sursa de venituri alternative.

Tutunul

In Romania sunt conditii naturale si exista o lunga traditie, pentru a se


produce toate tipurile de tutun: oriental, semioriental, Virginia, Burley, si de mare
consum.
In perioada 1990-1999 productia interna de tutun a fluctuat, reprezentand
cca.30-40 % din necesarul intern de cca. 40 000 to/an pentru productia tigaretelor.
Tutunul oriental se cultiva in judetele Vaslui, Galati, Tulcea, Iasi, Valcea. Gorj
pe suprafete mici, cu terenuri mai slab productive, iar suprafata de cultura pentru
valorificarea fortei de munca a familiei este de 0,2-0,3 ha.
Tutunul semioriental se cultiva in judetele Teleorman, Giurgiu, Dambovita,
Arges, iar suprafetele de cultura sunt cuprinse intre 0,3-0,4 ha.
Tutunul Burley se cultiva in judetele Mures, Alba, Cluj, Arad, Timis, Bihor
pe suprafete cuprinse intre 0,4 - 0,5 ha.
Suprafata optima recomandata pentru tutun in vederea mecanizarii, acestor
culturi este de 1,5- 4 ha, iar pentru asigurarea uscarii tutunului la foc indirect,
suprafata cultivata trebuie sa fie de 1 – 10 ha.

Noiembrie, 2000 10
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Cultura de tutun de soiuri superioare reprezinta o alternativa reala de


diversificare a culturilor agricole in zonele mai sarace unde calitatea solului este mai
redusa si de asemenea poate asigura intr-o masura mai mare necesarul de materii
prime pentru industria de tutun romaneasca.

In si canepa fibre
Pana in anul 1990 in Romania se cultivau peste 70.000 ha. cu in si peste
50.000 ha cu canepa pentru fibra, asigurand in cea mai mare masura necesarul
industriei textile romanesti, dar in aceeasi masura constituind si o sursa de materie
prima pentru activitatea artizanala si mestesugareasca din spatiul rural.
Suprafetele cultivate cu in si canepa pentru fibra s-au redus an de an,
culminand cu anul 1999 cand reducerea a fost de 98% la in si 95% la canepa.
In tara noastra sunt conditii favorabile din punct de vedere pedoclimatic, iar
din punct de vedere al calitatii s-au omologat soiuri de in cu un continut mediu de
fibre de 22-24% si un randament la fuior de 23-26% si au fost create soiuri de canepa
dioca si monoica cu un continut de fibra de 20-21% si un randament la fuior cuprins
intre 41-48%.
Zonele favorabile culturilor de in pentru fibra se gasesc in majoritatea
depresiunilor inter si submontane, din Carpatii Rasariteni, Meridionali si Apuseni,
respectiv in judetele Maramures, Suceava, Neamt, Bacau, Bistrita Nasaud, Harghita,
Covasna, Brasov, Prahova, Sibiu, Mures, Cluj, Satu Mare si Bihor. In aceste zone
exista capacitati de prelucrare de aproximtiv 5000 tone fibra/an, care dupa remont pot
fi puse in functiune si care apartin unor societati comerciale.
Cele mai favorabile zone de cultura se regasesc in Campia Banatului ( jud.
Timis si Arad), campia Crisanei ( jud. Salaj partial, Bihor si Satu Mare), lunca
Somesului ( jud. Bistrita, Cluj), luncile de pe cursul inferior al Muresului si
Tarnavelor (parte din jud. Mures, Alba, Hunedoara), campia Siretului (sudul jud.
Suceava si estul jud. Neamt si Bacau), precum si unele zone zone colinare cu soluri
fertile din sudul Carpatilor Meridionali.
Capacitatile de prelucrare a tulpinilor de canepa de cca. 6500 tone fibra
canepa/an se regasesc in judetele : Arad, Bistrita, Bihor, Mures, Satu Mare si Suceava.
Suprafetele minime recomandate a fi cultivate in functie de gradul de dotare
cu masini de recoltare sunt de 30-50 hectare.

In de ulei

In perioada 1990-1999, suprafata cultivata cu in de ulei a scazut de la 49.900


hectare (1990) la 3500 hectare (1998), datorita lipsei de fonduri pentru infiintarea
culturii de catre producatorii individuali si asociatii, lipsa masinilor de recoltat,
disfunctionalitatilor in preluarea productiei de samanta de la producatori, de catre
fabricile de ulei, importatorii de lacuri si vopsele pe baza de constituenti sintetici.
Au fost create soiuri rezistente, adaptate la conditiile climatice, cu productii de
1800-2000 kg/ha, inul de ulei fiind de asemenea, o buna cultura premergatoare pentru
cea de grau (eliberand terenul devreme si lasandu-l curat de buruieni).
Inul de ulei se cultiva in zonele de cultura din Muntenia, Moldova, Oltenia,
Banat si Dobrogea. Judetele mari cultivatoare de in de ulei sunt: Constanta, Tulcea,
Calarasi, Ialomita, Teleorman, Giurgiu, Olt, Dolj, Dambovita, Arges, Timis, Arad,
Iasi, Galati.
Sunt inregistrate soiuri de in de ulei romanesti: Geria, Iulia, Raluca, Lirina,
Floriana, Gentiana, la care exista samanta din verigile superioare precum si soiuri nou

Noiembrie, 2000 11
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

inregistrate: Alexin, Janin, Oliana, Florinda, la care se poate derula procesul de


multiplicare a semintei ( daca exista cerere) si care se recomanda tuturor judetelor
cultivatoare de in de ulei.
Suprafetele optime recomandate pentru a aduce profit pot fi de la un
ha/producator individual pana la 100 ha/asociatie, ferma.

Structura productiei animaliere

Comparativ cu anul 1989, in anul 1998 s-a inregistrat o reducere considerabila


a efectivelor de animale: cu 48% la bovine, 44% la pasari, 36% la porcine si 27% la
ovine. Numai cabalinele au inregistrat o sporire a efectivelor cu 23%. Reducerea s-a
manifestat si la efectivele matca, tendinta deosebit de ingrijoratoare. Diminuarea lor
sub nivelul actual, care reprezinta un minim tehnologic, poate conduce la
compromiterea fondului genetic in zootehnie.
In sectorul cresterii animalelor, rezultatele din perioada 1989-1998 prezinta o
evolutie fluctuanta, diferentiata de la un produs la altul si deseori de la un an la altul.
Productiile medii obtinute in zootehnie sunt departe de progresul genetic si
tehnologic inregistrat pe plan vest- european. Comparativ cu tarile membre ale UE,
aproape la toate speciile si categoriile de animale randamentele medii sunt inferioare
(Anexa 23).
Intre Romania si tarile UE exista decalaje marcante care releva necesitatea
unor masuri radicale privind ameliorarea si furajarea animalelor. Daca productiile
medii obtinute in tarile Uniunii Europene au tinut ritmul progresului genetic si
tehnologic, nu acelasi lucru se poate spune despre Romania.
Evolutia efectivelor de bovine si a productiei acestei specii sunt redate in
tabelele si graficele ce urmeaza. Din datele statistice rezulta ca in anii 1990 – 1994
scaderile au fost marcate de distrugerea unitatilor CAP si taierile masive de bovine de
la aceste unitati, fara sa fie luate masuri de stopare a acestora. Preluarile la
gospodariile populatiei nu s-au efectuat deoarece acestea nu aveau nici capacitati de
cazare si nici furajele necesare.
O alta cauza a scaderii efectivelor de bovine este si situatia dramatica a starii
de sanatate a acestora la finele anului 1989 – majoritatea animalelor erau tarate,
neproductive, bolnave de tuberculoza si leucoza. In acest sector (CAP) se inregistrau
productii de lapte si carne printre cele mai mici din Europa si din lume (sub 1800 litri
lapte/vaca) dar multe unitati erau sub 1800 litri (Anexa 24). Taierile pentru carne care
se efectuau reprezentau taieri de necesitate in proportie de peste 60 % la greutati sub
250 kg.
Dupa 1989 efectivele de vaci si juninci s-au mentinut la un nivel acceptabil,
care corolat cu o ingrijire corespunzatoare in gospodariile populatiei a condus la
cresterea productiei medii cu mult peste productiile din unitatile CAP. Aceasta situatie
a condus la asigurarea in buna parte in ultimii ani a necesarului de lapte si produse din
lapte. Dezvoltarea sectorului bovin se va face prin cresterea productiilor medii de
lapte si a greutatii medii de taiere, aceasta efectuandu-se in ferme specializate de
dimensiuni mici si mijlocii (Anexa 25).
Cauzele care au determinat scaderea efectivelor de porcine se datoresc in
special problemelor cu care s-au confruntat marile complexe de crestere si ingrasare a
porcilor (Anexa 26).
Acestea fiind proprietate de stat, preturile de livrare nu au fost liberalizate
multi ani, acestea fiind mentinute sub costurile de productie – nesustinute financiar –
s-au decapitalizat si au condus la falimentarea multor unitati. Neadaptarea la conditiile

Noiembrie, 2000 12
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

economiei de piata - la cererea pietei, a determinat, ca in concurenta cu pretul carnii


obtinut de sectorul particular si cu importul de carne la preturi subventionate de tarile
de origine, sa se ajunga la situatia de ineficienta in majoritatea unitatilor de profil.
Dupa anul 1996, s-a trecut la privatizarea sau lichidarea unitatilor de crestere si
ingrasare a porcilor.
Cresterea si ingrasarea porcilor in unitati mari industriale presupune o piata
sigura, un management competitiv si gasirea de solutii economice viabile care sa
poata concura cresterea porcilor in gospodariile populatiei. Complexele industriale de
crestere a porcilor trebuie sa se transforme in furnizori de tineret de reproductie si de
purcei pentru ingrasare pentru gospodariile populatiei si pentru fermele mici si
mijlocii. Aceste complexe cu probleme de poluare, de intretinere si reparatii a
utilajelor si adaposturilor, cu suprastructura administrativa supradimensionata, cu
cheltuieli mari de aprovizionare si cu probleme financiare deosebite in conditiile in
care se utilizeaza munca salariata nu vor putea deveni competitive fara investitii
majore.
Evolutia efectivelor de ovine si caprine in perioada analizata a avut
permanent o tendinta de scadere, dar cu specificarea ca scaderea dramatica a fost pana
in anul 1994, dar si dupa aceasta data scaderea efectivelor a continuat ( Anexa 27).
Cauza scaderii efectivelor la ovine este in principal in primii ani aceeasi ca si la specia
bovine. Taierile pentru carne si exportul de ovine vii fara nici o restrictie a condus la
aceasta situatie. Sectorul particular si-a mentinut efectivele in special pentru productia
de lapte si carne, deoarece productia de lana nu a fost valorificata la timp si preturile
obtinute nu satisfac crescatorii.
Evolutia efectivelor si productiei avicole in ultimii 10 ani se incadreaza ca si
celelalte specii intr-o scadere dramatica a efectivelor pana in 1996, care a continuat si
dupa 1997, dar dupa ce in aceasta perioada s-au luat masuri de lichidare a unitatilor
neprofitabile. In ultima perioada se constata o redresare a situatiei functie si de cererea
pietei pentru produsele avicole (Anexa 28).
Scaderea efectivelor de pasari s-a produs in complexele industriale, cauza
fiind ca si la specia porcine neadaptarea la cerintele pietei, managementul defectuos,
neprivatizarea la timp, mentinerea preturilor la comanda autoritatilor, decapitalizarea
unitatilor, cresterea costurilor inputurilor liberalizate, importul de produse avicole la
preturi mai mici decat cele obtinute in complexe. Din anul 1997, s-a trecut la
privatizarea complexelor de pasari si la lichidarea celor cu pierderi ridicate.
Analizand situatia pentru toate speciile de animale, dupa modul cum s-a
desfasurat distrugerea efectivelor dupa anul 1991, aceasta a avut si o nota intentionata
pentru a se ajunge la o penurie accentuata de produse agroalimentare pentru a se
demonstra ulterior ca proprietatea privata nu este compatibila in Romania, aceasta
este valabil si atunci cand s-a efectuat aplicarea Legii fondului funciar, fara sa se
acorde si mijloace mecanice pentru efectuarea lucrarilor agricole. S-a crezut ca
sectorul particular nu va asigura necesarul pentru siguranta alimentara a populatiei si
se vor putea restaura din nou vechile structuri.

Noiembrie, 2000 13
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

2.1.2 Resursele umane


Caracteristicile socio-economice ale spatiului rural
Pe teritoriul delimitat ca spatiu rural traieste o populatie rurala care numara
10,14 milioane de locuitori (in anul1999).
In ultimii 30 de ani (dupa 1966) populatia rurala s-a redus cu 16%. In aceeasi
perioada, populatia din mediul urban a crescut cu cca.70%.
Reducerea populatiei nu a avut aceeasi intensitate in intregul spatiu rural.
In jumatatea de vest a tarii, tendinta de scadere numerica a populatiei a fost
aproape generalizata, aici inregistrandu-se si cele mai accentuate reduceri din tara,
pana la mai putin de 50% din populatia anului 1966. Cauzele scaderilor demografice
au fost diferite: fie migrarea spre orasele din zona, fie emigrarea etnicilor germani, fie
un comportament demografic caracterizat printr-o natalitate foarte scazuta.
Cele mai multe dintre zonele in care s-au inregistrat cresteri demografice sunt
concentrate cu precadere in zonele montane.
Si in actualul deceniu, in primii 7 ani, a continuat tendinta de scadere a
populatiei rurale (cu 2,7%), in conditiile in care intreaga populatie a tarii a scazut.
In perioada 1992-1997, populatia rurala s-a diminuat cu cca. 280 mii de
persoane, scazand de la 10.418 mii locuitori in anul 1992 la 10.141 mii in anul 1997
(Anexa 29).

Factorii de scadere a populatiei rurale in perioada 1991-1997


1991 1997
mii pers. ‰ mii pers. ‰
Soldul migratiei rural-urban -106 -10,6 13 +1,2
Soldul miscarii naturale - 11 - 1,0 -47 - 3,5
Scaderea totala a populatiei rurale in -117 -11,6 -34 -2,3
perioada 1991-1997
Sursa Comisia Nationala pentru Statistica” Anuarul Statistic al. Romaniei”,
1992,1998

In ultimii 2 ani (1998 si 1999) se constata reaparitia fenomenelor de crestere


demografica sau de oprire a declinului in zone in care populatia rurala fusese in
scadere mult timp.
Cauza care a contribuit la imprimarea tendintei de crestere a fost, in principal,
incetarea migratiei spre orase si chiar cresterea migratiei spre rural. Intre 1991 si 1997
a crescut de 3 ori numarul persoanelor care au plecat din urban si s-au stabilit in rural.
Dupa 1995, soldul a devenit pozitiv in favoarea ruralului .

Evolutia fluxurilor migratiei interne intre urban si rural, cu schimbarea


domiciliului
Rate la 1000
locuitori-
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
Din rural in urban 10,7 9,4 6,9 6,6 5,9 5,9 5,6
Din urban in rural 2,5 3,8 3,4 4,7 5,8 6,7 7,9
Sold in rural -8,2 -5,6 -3,5 -1,9 -0,1 +0,8 +2,3
Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica ”Anuarul statistic al. Romaniei”,1998;

In general, este vorba de o intoarcere a populatiei urbane migrata initial din


rural, care nu se datoreaza cresterii calitatii vietii in rural, ci este consecinta

Noiembrie, 2000 14
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

dificultatilor pe care le au persoanele disponibilizate prin restructurarea economiei


urbane.
Grupa de varsta de 25-39 ani predomina intre cei ce migreaza spre rural fapt ce
contribuie la cresterea si intinerirea resurselor de munca in rural, constituind o
oportunitate pentru dezvoltarea economiei rurale. Este o categorie demo-economica
relativ usor de format in spiritul antreprenorial si de orientat spre activitatile
neagricole care trebuie dezvoltate in rural.
Densitatea populatiei in mediul rural este, in general, scazuta, nivelul
mediu fiind in 1997 de 47,7 locuitori/kmp., de peste 10 ori mai redusa decat
densitatea medie din urban (484,8 locuitori/kmp).
Exista insa mari diferente intre modul de distributie a populatiei in teritoriile
rurale ale judetelor. In mare parte, densitatea populatiei este influentata de formele de
relief.
Densitatea este foarte scazuta in comunele din perimetrul Muntilor Carpati,
precum si din Dobrogea (sub 50 sau chiar sub 30 locuitori/kmp). In Delta Dunarii si in
cateva zone montane traiesc sub 8 locuitori/kmp, fiind zone cu o retea slaba de
localitati.
Judetele cele mai slab populate sunt Caras-Severin (20,7 loc/kmp) - judet de
munte si cu probleme grave de depopulare ca urmare a unei natalitati foarte scazute -
si Tulcea (17,4 loc/kmp) - cu conditii geografice speciale, datorate prezentei Deltei
Dunarii pe circa o treime din teritoriul judetului .
In consecinta, criteriul densitatii nu este suficient de relevant pentru
evidentierea dificultatilor cu care se confrunta un teritoriu.
Structura pe sexe a populatiei rurale este relativ echilibrata, numarul
femeilor fiind aproape egal cu cel al barbatilor - 5,03 milioane sunt barbati (49,6%) si
5,10 milioane sunt femei (50,4%).
In 11 judete situate in regiunile in care procesele de migrare au fost cele mai
intense in ultimii 10-20 de ani (Bacau, Iasi, Vaslui, Braila, Constanta, Galati, Alba,
Bistrita-Nasaud, Covasna), numarul barbatilor este superior numarului femeilor
(Anexa 30). Tendinta de migrare s-a manifestat mai intens in randul femeilor tinere
decat in randul barbatilor, ca urmare, deficite semnificative de populatie feminina se
inregistreaza in grupele de varsta 20-39 ani. Plecarea acestor tinere din sate se
datoreaza lipsei locurilor de munca pentru femei si lipsa serviciilor si facilitatilor
specifice varstei .
Dezechilibrul pe sexe, tocmai la varstele tinere, cand se formeaza familiile, pot
antrena dereglari ale vietii sociale a comunitatilor si pot genera probleme legate de
reproducerea populatiei, contribuind indirect la continuarea declinului demografic.
Structura pe varste a populatiei rurale este caracterizata printr-un relativ
dezechilibru, procesul accentuat de imbatranire demografica fiind evident (Anexa
31). Varsta medie a populatiei rurale este ridicata (cca. 38 de ani) si in continua
crestere.
Populatia care a depasit varsta de 50 de ani este foarte numeroasa: 1 din 3
persoane din rural se incadreaza in aceasta categorie de varsta, fata de 1 din 5 in
urban. Procesul de imbatranire a aparut pe masura scaderii numarul de persoane
mature, ca urmare a migrarilor masive din ultimele 3 decenii, si s-a acentuat in ultimii
8-9 ani prin restrangerea numarului de nasteri.
Exista si un aspect pozitiv in structura pe varste, cu manifestare temporara.
Contingentul numeros de tineri de 15-29 de ani, care nu au mai migrat din sate dupa
1990, a intrat in categoria resurselor de munca, contribuind la intinerirea
semnificativa a fortei de munca din rural. Ordinul de marime al acestui fenomen este

Noiembrie, 2000 15
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

dat de raportul dintre segmentul de varsta 15-29 ani si actuala grupa de varsta 30-44
ani ( 1,64:1 in rural fata de numai 1,15:1 in urban)
In consecinta, ruralul dispune in prezent, in majoritatea regiunilor, de un
continget relativ numeros de resurse de munca foarte tinere, cu disponibilitati pentru
calificare, pentru pregatire profesionala si manageriala in domenii economice noi.
In intreaga regiune Nord-Est prezenta acestor tineri este foarte numeroasa
(depasesc de 2 ori populatia de 30-44 ani) si ei pot reface potentialul demo-economic
imbatranit, afectat de migratie in deceniile trecute. Tinerii constituie insa o presiune
pe piata muncii si necesita crearea de locuri noi de munca. In aceste zone sunt
necesare masuri speciale de dezvoltare si diversificare a activitatilor de instruire a
tinerilor in domenii ce valorifica resursele locale.
In regiunea Vest, procesul de intinerire a fortei de munca este insesizabil, in
unele parti ale judetelor Arad, Caras-Severin, Hunedoara fiind nevoie de masuri
speciale de atragere a tineretului in spatiul rural.
Procesul de imbatranire demografica se manifesta relativ diferentiat in teritoriu
(Anexa 32).
Populatia din mediul rural participa la activitatea economica in proportie
de peste 57% (anul 1997), in timp ce populatia urbana avea o rata a participarii de
numai 47%. Rata medie de participare a populatiei Romaniei era de 52,2%, conform
metodolgiei BIT (Anexa 33).
Rata mare de activitate in rural este rezultatul prezentei agriculturii ca ramura
economica predominanta, cu grad scazut de tehnicizare. Viata activa incepe
devreme,aproape 2/3 din populatia in varsta de pana la 25 de ani fiind deja activa, fata
de numai 1/3 in urban (Anexa 34).
Nivelul scazut al veniturilor din agricultura si lipsa altor activitati neagricole nu au
stimulat tinerii sa ramana in rural, batranii fiind nevoiti sa lucreze singuri terenurile.
De aceea, o mare parte din locuitori prelungesc viata activa pana la varste inaintate -
aproape 3/4 dintre locuitorii de 50-64 ani din rural sunt activi, iar dupa varsta de 65 de
ani, jumatate din locuitori raman inca in activitate .
Aceasta face ca pe piata muncii sa fie prezente efective numeroase de
persoane foarte tinere dar si un numar foarte mare de varstnici. Este cazul unor
agricultori care sunt nevoiti sa lucreze in gospodariile personale deoarece nu exista
alti membri de familie, tineri, care sa preia activitatea.
Cea mai mare rata de participare se inregistreaza in regiunile Nord-Est si Sud
Vest, datorita gradului mare de imbatranire a populatiei si de predominanta a
agriculturii.
Comparatia intre raportul de dependenta demografica si raportul de
dependenta economica (Anexa 34) evidentiaza inca o data faptul ca multi varstnici
trecuti de 65 de ani sunt inca activi. Acest fapt impiedica modernizarea agriculturii,
pepretueaza practicarea unei agriculturi traditionale si mentine eficienta scazuta.
Regiunile care dispun de contingente numeroase de tineri sub 35 ani sunt, pe
de o parte, cele care au un grad mai ridicat de dezvoltare economica (Nord-Vest,
Centru si Bucuresti) si, pe de alta parte, Regiunea Moldovei, unde natalitatea ridicata
asigura un spor de populatie tanara mai mare (Anexa 35).
Gradul de activitate a populatiei rurale este destul de diferit intre regiunile tarii
(Anexa 36).
In economia tarii, agricultura reprezenta, in anul 1997, principala ramura
din punct de vedere al ocuparii populatiei -36,8% (Anexa 37).

Noiembrie, 2000 16
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

In majoritatea regiunilor, agricultura si silvicultura domina intreaga economie


regionala. Numai in trei regiuni (Vest, Centru si Bucuresti) agricultura este devansata
de industrie si constructii (Anexa 38).
In mediul rural, ramura agriculturii domina net ca activitate economica,
ocupand circa 70% din forta de munca. Chiar si in urban, agricultura reprezinta
cateva procente in forta de munca (Anexa 39).
In ultimii ani, structura economica din rural a ramas aproape neschimbata,
doar serviciile au crescut usor ca pondere din punct de vedere al ocuparii.
Intre regiunile tarii exista diferente in ceea ce priveste locul agriculturii in
economia rurala.
Cea mai mare parte din populatia ocupata in agricultura (Anexa 40) isi
desfasoara activitatea in cadrul gospodariilor proprii: 46,6% dintre agricultori sunt
lucratori pe cont propriu (self-employeds), reprezentand sefii de exploatatie agricola
individuala. O alta parte aproape la fel de mare - 43,8% din agricultori - este
reprezentata de membrii de familie neremunerati (unpaid family workers). Se poate
spune ca agricultura se practica aproape in totalitate (de catre 90,4% din agricultori) in
gospodariile familiale, impreuna cu membrii familiei.
Lucratorii pe cont propriu (sefii de exploatatii) sunt in majoritatea lor varstnici, peste
2/3 dintre ei depasind varsta de 50 de ani, iar 1/3 au depasit chiar varsta de 65 de ani
(Anexa 41).

Printre membrii de familie, impreuna cu care se realizeaza activitatile agricole in


gospodarii, o parte insemnata o constituie copiii pana in 25 ani. Acestia reprezinta
peste 1/ 4 din totalul categoriei de lucratori familiali (Anexa 42).

Cele mai numeroase contingente de tineri sub 25 de ani care lucreaza inca in
gospodaria familiala a parintilor sau rudelor se gasesc in regiunile Nord-Est si Sud-
Est, in aceasta categorie intrand 31-34% dintre toti lucratorii familiali.

Desi exista in prezent un contingent relativ semnificativ de tineri in rural, acest tineret
nu are calitatea de proprietar, decat in mica proportie, astfel ca batranii sunt
proprietarii si sefii de exploatatii.

Fata de aceasta situatie, este necesara crearea unui cadru adecvat care sa stimuleze
transferul managementului fermei agricole de la persoanele varstnice spre cele tinere,
prin crearea unor sisteme care sa asigure venituri alternative.

Numarul somerilor in Romania era estimat la 820 mii persoane, in trim. I anul 1998
(conform datelor obtinute de Comisia Nationala pentru Statistica prin anchete
AMIGO), din care 458 mii barbati (55,9 %) si 362 mii femei (44,1 %).

Din totalul somerilor, 550 mii persoane se gaseau in urban (67 %) iar 270 mii erau in
rural (33 %).
Rata somajului (BIM) la nivelul tarii era de 7,4%. Rata somajului in rural era de
numai 5,0%, de 2 ori mai mica decat in urban, 9,6% (Anexa 43).

2.1.3 Capitalul

Mijloacele de productie

Noiembrie, 2000 17
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Legea nr. 219/1998 privind regimul concesionarii si Ordonanta de Urgenta a


Guvernului nr. 198/1999, privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in
administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, sunt
menite sa asigure restructurarea si privatizarea sectorului de stat din agricultura intr-
un ritm accelerat.
Analiza situatiei privatizarii si lichidarii societatilor comerciale din agricultura
si industria alimentara, precum si structurii actionariatului acestora dezvaluie faptul ca
societatile comerciale care detin in administrare terenuri agricole sau terenuri aflate
permanent sub luciu de apa sunt cele care au fost privatizate in cea mai mica masura.
Odata cu aprobarea OUG nr. 198/1999 privind privatizarea societatilor
comerciale ce detin in administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub
luciu de apa s-a putut trece efectiv la implementarea procesului de privatizare in
intreg sectorul agroalimentar.
Un punct important al actului normativ mentionat, il constituie reglementarea
concesionarii terenurilor agricole si aterenurilor aflate permanent sub luciu de apa,
inclusiv a bunurilor activitatilor si serviciilor accesorii acestor bunuri din domeniul
privat al statului. Durata maxima de concesionare a acestor bunuri poate ajunge la 49
de ani.
Actul normativ cuprinde de asemenea reglementari privind privatizarea
societatilor agricole precum si lista societatilor comerciale de detin terenuri agricole
si urmeaza sa se privatizeze.
In baza OUG nr. 198/ 1999 au fost incheiate pana in prezent 29 contracte de
privatizare.

Procesul de privatizare

Specificatie Nr Privatizate In lichidare In lichidare


juridica administrativa
Agricultura, din care: 2970 1887 196 18
SC agricole (IAS) 547 20 51 2
Avicole 56 16 24 6
Suine 54 17 26 0
Servicii in agricultura 1813 1609 45 2
Comert cu cereale 71 46 4 0
Alte activitati 429 179 46 8

Din analiza succinta a desfasurarii procesului de privatizare se desprinde in


principal faptul ca desi agricultura este sectorul cu gradul cel mai ridicat de
privatizare, totusi intarzierea in privatizarea si restructurarea complexelor de porci si
pasari, a serviciilor destinate agriculturii cat si tergiversarea lamuririi situatiei fostelor
IAS-uri a condus la perturbari mari in managementul agricol, in valorificarea
productiei si asigurarea cu inputuri in timp util.

Capitalul financiar

Programul ASAL (Agriculture Sector Adjustment Loan) - 350 milioane USD.

Principalul imprumut acordat Romaniei este cel prin programul ASAL,


destinat redresarii sectorului agricol.

Noiembrie, 2000 18
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Prima transa, a reprezentat echivalentul a 200 milioane USD si a fost acordata


la 2 septembrie 1997. Cea de-a doua transa, de 150 milioane USD se preconizeaza sa
fie acordata pana la 31 decembrie 2000.
Pentru a putea beneficia de acest imprumut, Romania trebuie sa indeplineasca
o serie de conditii convenite prin programul ASAL. Majoritatea acestora au fost
indeplinite; exista insa unele intarzieri in ceea ce priveste: programul de privatizare,
regimul comertului cu produse agro-alimentare, functionarea pietei funciare.
Obiectivele programului ASAL sunt: promovarea masurilor destinate
sprijinirii tranzitiei la economia de piata si folosirii mai eficiente a resurselor;
privatizarea unei mari parti a capacitatilor de productie din agricultura; liberalizarea
preturilor si sporirea posibilitatilor sectorului privat pentru realizarea de investitii,
actiuni de sustinere a productiei si comertului in conformitate cu dezvoltarea
avantajului comparativ al Romaniei.

2.2 INDUSTRIA ALIMENTARA

Productia de bunuri alimentare dispune de un semnificativ potential de


dezvoltare asigurat, in principal, de diversitatea materiilor prime de origine vegetala si
animala, capacitatile de productie instalate si resursele umane existente.
La nivelul anului 1998, exportul total de produse agroalimentare (FOB) a fost
de cca. 6.408,9 milioane EURO si importul total (CIF) de cca. 9.189 milioane EURO.
Soldul balantei comerciale a fost negativ inregistrand o valoare de -2.780,1 milioane
EUR. Aceasi situatie se regaseste de asemenea si in cazul industriei alimentare, al
careai export total (FOB) inregistrat in 1998 a fost de 340,3 milioane EURO, iar
importul total (CIF) a fost de 786 milioane EURO. Industria alimentara inregistreaza
o balanta negativa de -445,7 milioane EURO (rata medie de schimb a fost de 11.500
lei).
Activitatea in industria alimentara este organizata in 10 subramuri principale,
cunoscand dupa anul 1990 o crestere substantiala a numarului de agenti economici,
indeosebi a celor privati. Astfel, la finele semestrului al doilea 2000 au fost
inregistrati 30 600 agenti economici, carora li s-au eliberat 40 586 licente de
productie.
La nivelul anului 1998 PIBul total a fost de 32 miliarde EURO. In 1997 industria
alimentara a reprezentat 9,36% din totalul VAB, 27,9% din totalul VAB inregistrat in
industrie si 33,46% din totalul VAB inregistrat in cadrul industriei prelucratoare.
In 1997 din numarul total de angajati ai industriei (2.443 mii persoane)-83% lucrau in
cadrul industriei prelucratoare (2.032 mii persoane) si din care in cadrul industriei
alimentare erau angajati -213 mii persoane:
• 10,48% din totalul numarului de angajati ai industriei prelucratoare,
• 8,71% din totalul numarului de angajati in cadrul industriei.
In paralel cu societatile comerciale de profil din industria alimentara, mai
functioneaza in complexele de crestere si ingrasare a porcilor un numar de 42
abatoare, la unitatile avicole un numar de 53 abatoare, care fac obiectul restructurarii.
De asemenea, la societatile comerciale agricole cu capital majoritar de stat (foste IAS)
exista capacitati de productie, conditionare, invechire si imbuteliere a vinului,
productie de sampanie, coniac, tuica si rachiuri naturale, branzeturi si produse lactate.
De remarcat ca foarte putine capacitati de industrie alimentara au putut sa
beneficieze in perioada 1993 - 1998 de fondurile de modernizare acordate de Fondul
Proprietatii de Stat.

Noiembrie, 2000 19
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Capacitatile de productie existente in industria alimentara

INDUSTRIA U.M TO SECTOR SECTOR DE


TA PRIVAT STAT
L
Carne si frig:
- abatoare bovine mii tone viu 810,4 424,5 385,9
- abatoare porcine mii tone viu 1583,3 795,0 788,3
- abatoare pasari mii tone viu 239,9 48,1 191,8
- frigorifere mii tone 273,8 68,8 205,0
- sectii preparate carne mii tone 674,9 462,9 212,0
mii tone 1370,7 866,4 504,3
- sectii transare carne
mii tone 70,0 15,5 54,5
- conserve si
semiconserve
Lapte:
mii hl 8905,0 5772,0 3133,0
- lapte de consum 4423,0 2538,0
- prod.lactate proaspete mii hl 1855,0
mii tone 175,0 109,0 66,0
- branzeturi

Peste mii 38,2 11,3 26,9


tone
Cereale :
- macinis grau mii tone 6838,0 5453,6 1384,2
mii tone 2539,2 2320,8 218,4
- macinis porumb

Legume si fructe:
- conserve din legume Mii tone 169.2 34.1 135,1
- conserve din fructe Mii tone 84.4 16,9 67.5
- pasta de tomate Mii tone 52.7 5,3 47,4
- sucuri + nectaruri Mii hl 14267 11238 3029
Uleiuri comestibile:
- ulei brut Mii tone 850,2 713,2 137,0
- rafinarii Mii tone 481,9 335,6 146,3
- ulei imbuteliat Mii tone 390,3 286,5 103,8
Zahar:
- zahar(mii to/ radacini Mii 69,0 28,2 40,8
de sfecla / zi) tone

Vin (soiuri Mii hl 6050 4840 1210


nobile+hibride)

In prezent nu exista o statistica referitoare la gradul de uzura al capacitatilor


de productie din industria alimentara, deoarece dupa 1990 peste 65% din acestea au
trecut in proprietate privata, fara a mai exista obligativitatea raportarii situatiei
amortizarii acestora sau retehnologizarilor. Din procentul celor ramase in proprietatea
statului marea lor majoritate dateaza din perioada anilor 1975-1980.

Noiembrie, 2000 20
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Dupa 1990 a crescut continuu ponderea agentilor privati, acestia ajungand sa


detina un procent insemnat in productia din unele subramuri ale industriei alimentare.
In industria uleiului, ponderea agentilor privati este de 94%, in industria de morarit si
panificatie de 90%, in industria laptelui 66%, in industria carnii si preparatelor de
carne 38%, in industria prelucrarii legumelor si fructelor 23%, in vinificatie 71%, in
industria zaharului 58% si industria pestelui 25% etc .
Procesul de privatizare a societatilor comerciale din industria alimentara, a
fost mai alert decat cel al societatilor comerciale agricole.
Anul 1997 a insemnat pentru industria alimentara romaneasca un pas hotarator
in crearea unui autentic mediu concuretial si adaptarea legislatiei de functionare a
acestei industrii la conditiile de piata si concurenta, mai ales prin adoptarea unor
reglementari de import a produselor agroalimentare si aderarea la CEFTA.
In ansamblul ei, productia realizata in anul 1997 se inscrie in traiectoria
trendului descendent caracteristic ultimilor ani ( Anexa 44 ). Principalele cauze care
au determinat acest fenomen sunt:
- reducerea ofertei de materii prime la unele grupe de produse alimentare, cum sunt:
zahar rafinat, conserve de legume, conserve din fructe, pasta de tomate, carne si
preparate din carne, peste si produse din peste;
- intrarea pe piata romaneasca a unor produse de import, la concurenta cu produsele
din productia interna - zahar, paste fainoase, ulei rafinat, pasta de tomate, lapte
praf, conserve din legume si fructe, branzeturi, preparate din carne - in conditiile
reducerii la 50% in medie a taxelor vamale la importul produselor alimentare si a
perpetuarii unui ritm lent in desfasurarea proceselor de ajustare sistemica si
structurala a societatilor comerciale din sectorul de stat;
- liberalizarea preturilor si eliminarea totala a subventiilor de consum - la paine si
produse de panificatie, lapte de consum si produse lactate proaspete, unt, lapte
praf, carne taiata de porc si pasare - au condus la diminuarea cererii solvabile.

Privatizarea unitatilor de stat in sectorul industriei alimentare


Total companii Total firmelor Privatizari ( cifre cumulate)
existente la 31 privatizate la
August 1999 31/12/99
31.12. 31.12.’ 31.12. 31.8.’ 99
'96 97 '98
TOTAL 807 144 181 206 266
Industria carnii 69 12 15 16 26
Industria laptelui 108 23 24 26 35
Industria pestelui 11 1 1 1 8
Industria moraritului 229 45 55 58 71
Industria zaharului 55 7 11 16 21
Industria uleiului 52 10 12 15 15
Industria 17 1 2 6 8
conservelor
Industria vinului 78 6 13 17 42
Industria berii 148 30 38 40 40

Pe subramuri, structura industriei alimentare, in anul 1998, se prezinta dupa


cum urmeaza:

Noiembrie, 2000 21
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Industria carnii

Detine 14% din volumul industriei alimentare.


Numarul agentilor economici care desfasoara activitati in domeniu a cunoscut o
crestere permanenta, in prezent acesta fiind de circa 4000.
Peste 71% din productie se realizeaza in sectorul privat, in timp ce in sectorul de
stat acesta a inregistrat o scadere substantiala.
Productia realizata in 1998 a fost de 526 mii tone, gradul de utilizare a capacitatii
fiind de doar 20% pentru abatoare (526 mii tone la o capacitate de 2634 mii tone), de
17% la preparate din carne (116 mii tone fata de 675 mii tone) si de 17% la conserve
si semiconserve de carne ( 13 mii tone fata de 70 mii tone).
Capacitatile de productie ale societatilor comerciale cu capital de stat au o
vechime de 20-25 de ani, sunt dotate in principal cu instalatii indigene, a caror
tehnicitate si fiabilitate sunt scazute, fapt ce a condus la obtinerea unor randamente
scazute, costuri ridicate si realizarea unor produse necompetitive.

Industria laptelui

Numarul agentilor economici care desfasoara activitati in domeniul a crescut, in


prezent fiind de 580.
Productia fizica realizata in anul 1998 a fost de : lapte consum - 3058 mii hl;
produse lactate proaspete - 747 mii hl; unt - 6500 tone; branzeturi - 35800 tone; lapte
praf - 6981 tone.
Aceasta productie exprimata in lapte materie prima reprezinta aproape 9,0 mil.hl,
fata de capacitate instalata de 22,0 mil.hl de lapte (41%).
In ceea ce priveste activitatea de retehnologizare si investitii in industria laptelui,
acestea au cunoscut o crestere de 13% fata de anul 1996, in principal prin dotare cu:
linii pentru fabricarea prin extrudare a inghetatei, pentru freeezarea si ambalarea
acesteia; instalati pentru pasteurizarea si imbutelierea laptelui; utilaje si echipamente
pentru producerea branzeturilor proaspete si fermentate si ambalarea acestora sub vid.

Industria de morarit

Numarul agentilor economici producatori de produse de morarit, panificatie si


fainoase a crescut an de an, in prezent atingand aproape 5000, din care 75 cu traditie
si de mare capacitate si peste 4900 de societati mici cu capital privat.
Productia fizica realizata in anul 1998: macinis de grau si porumb - 3668 mii tone;
panificatie - 2410 mii tone; paste fainoase - 47 mii tone; biscuiti - 68 mii tone.
Capacitatile de productie din acest sector de activitate sunt folosite astfel: macinis
de grau si porumb - 40%; panificatie - 53%; paste fainoase - 43%; biscuiti - 34%.
Retehnologizarile si investitiile in acest domeniu au cunoscut o crestere fata de
anul 1996 cu 13% in activitatea de morarit si panificatie si cu 7% in productia de
paste fainoase si biscuiti. Acestea au vizat in principal, dotarea cu echipamente
intensive pentru curatirea si macinarea cerealelor, utilaje pentru eliminarea noxelor de
praf din mori, linii tehnologice automatizate pentru productia de paste fainoase si
biscuiti si utilaje pentru marcarea si ambalarea produselor finite.

Industria uleiului

Noiembrie, 2000 22
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Acest sector a cunoscut o evolutie ascendenta, datorata in principal cresterii


constante a productiei de floarea-soarelui si a cererii constante de ulei brut de floarea-
soarelui pe piata externa, de 100 mii tone pe an.
In industria uleiului numarul societatilor comerciale a crescut, in prezent
functionand un numar de 548 unitati de productie, din care 17 unitati sunt de mare
capacitate si proceseaza peste 90% din materia prima.
Indicele de folosire a capacitatii de productie in anii 1998 a fost de: 61,5% .
In anul 1997, retehnologizarea si investitiile in industria uleiului au fost de 48
miliarde lei si au constat in principal in retehnologizarea operatiilor de extractie,
vintenizare, de lecitinizare si rafinare, precum si in procurarea de tehnologii si
instalatii pentru producerea de emulgatori cu continut ridicat de monogliceride,
instalatii de fabricare a plantolului.

Industria zaharului

In anul 1989 in acest domeniu existau 33 de unitati, cu o capacitate nominala de


prelucrare de 83 mii tone sfecla/24 de ore; in 1999 capacitatea efectiva de
industrializare s-a redus la 69 mii to/24 ore, in prezet fiind operationale numai 19
fabrici de zahar reprezentand o capacitate de 50 mii to/24ore.
Productia de zahar obtinuta din sfecla a inregistrat un trend descendent, aceasta
reprezentand in 1998 doar 61%(189,3 mii tone zahar rafinat) din productia anului
1989 si 77% din cea a nului 1996, asigurand necesarul de consum al Romaniei numai
in proportie de 45-50%.
In anul 1998 coeficientul mediu de folosire a capacitatilor de productie a fost de
49%, depasind 70% doar in 2 societati.
Actiunile de retehnologizare si investitii in industria zaharului si a produselor
zaharoase au avut o dinamica ascendenta in 1997 fata de anul precedent si au fost
orientate in principal spre: dotarea cu utilaje si echipamente pentru industrializarea
sfeclei de zahar si pentru sectiile de ciocolata, produse zaharoase si cofetarii

Industria vinicola

Productia vinicola a cunoscut un proces de mutatii generale in special de


schimbarea structurii de porprietate a plantatiilor viticole.
Productia totala de vin realizata in anul 1998 a fost de 5.002 mii hl., din care:
- soiuri nobile = 2.602 mii hl., reprezentand 52%;
- soiuri hibride = 2.400 mii hl., reprezentand 48%.
Gradul mediu de utilizare a capacitatii de productie a fost in anul 1998 de 86%.
In sectorul vinicol dotarea tehnica este in general depasita moral si fizic,
ramanand la nivelul anilor 1960-1970. Lipsa unor tehnologii adecvate in anumite faze
ale fluxului tehnologic a condus uneori la obtinerea unor vinuri albe necompetitive.

Industria de legume si fructe

In acest domeniu activeaza 95 de societati comerciale, cu o capacitate de


prelucrare anula 306 mii to(exclusiv sucuri si nectaruri).

Dintre principalele obiective pe termen mediu, putem enumera:


• asigurarea unor productii de semiconserve,conserve, sucuri si nectaruri de legume
si fructe la nivelul necesarului de consum;

Noiembrie, 2000 23
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

• imbunatatirea calitatii, a modului de prezentare a produselor si diversificarea


gamei sortimentale de semiconserve, conserve, sucuri si nectaruri de legume si
fructe si valorificarea integrala a conditiilor pedoclimatice, naturale;
Productia realizata in anul 1998 fata de anul 1996 a inregistrat o scadere, dupa
cum urmeaza:
• 35% la conservele de legume;
• 29% la pasta de tomate.
Gradul mediu de utilizare a capacitatii de productie in anul 1998 a fost de cca
17,5%, determinat, in special de nivelul scazut al productiei de legume, indeosebi
tomate.
Pana in anul 1998 actiunile de retehnologizare si investitiii in acest domeniu au
fost orientate in principal spre dezvoltarea sectorului de bauturi racoritoare, fiind
aproape inexistente in sectorul prelucrarii legumelor si fructelor.

Piscicultura si acvacultura.

Suprafata totala a apelor interioare din Romania este estimata la 730.000 ha,
reprezentand aproximativ 3% din suprafata totala a tarii. Exista 100.000 ha de
amenajari piscicole (iazuri si helesteie) si 99.000 ha lacuri de acumulare, organizate
ca ferme piscicole.
In prezent, in Romania piscicultura are un specific tehnologic, cu un caracter
preponderent semiintensiv. Capacitatea de productie piscicola a multor ferme se
bazeaza in mare parte pe productivitatea naturala a bazinelor piscicole, datorita
amplasarii acestora, fiind cuprinsa intre 100-300 kg/ha. Utilizarea furajelor si
ingrasamintelor organice si chimice a condus la obtinerea unor productii de pana la
3.000 kg/ha; in prezent, media productiei piscicole pe tara este de 500 kg/ha.
In prezent, exista un numar de aproximativ 300 de ferme piscicole in care se
practica acvacultura, marea majoritate (95%) aplicand tehnologii de crestere a
pestilor, iar 5% (respectiv 15 ferme) practica acvacultura altor vietuitoare acvatice
(midii, raci, broaste, etc.).
Acvacultura se practica numai in regim privat si este in continua dezvoltare, in
mod deosebit datorita cererii pietei. Principalele specii cultivate sunt crapul, sangerul,
novacul, cosasul, carasul si pastravul, care impreuna reprezinta aproximativ 90% din
productia curenta. Exista si un interes crescut pentru introducerea in cultura a
speciilor cu valoare economica ridicata, precum salau, stiuca, somn, sturioni, raci,
broaste, scoici etc.
Productia realizata prin piscicultura a suferit o scadere accentuata mai ales
dupa anul 1988 (74.764 tone), cand s-au inregistrat valori mai mici de la un an la altul
cu aproximativ 10-15 mii tone. In perioada 1994-1998 productia a scazut de la 24 mii
tone la 14 mii tone in 1997, in 1998 productia inregistrand o usoara crestere,
obtinandu-se peste 16.000 mii tone, din care cca. 3.000 tone au fost obtinute in
fermele piscicole mixte prin cultivarea altor vietuitoare acvatice in afara de peste.
Gradul de utilizare al capacitatilor de procesare din cadrul industriei de
prelucrare a pestelui nu depaseste 70%, la nivelul anului 1998, in mare parte datorita
faptului ca sunt moral si fizic uzate, de asemenea si pentru ca nu sunt asigurate
materiile prime necesare pentru procesare.
Capacitatile de prelucrare sunt 100% private si acestea asigura preluarea,
conditionarea si procesarea pestelui si altor vietuitoare acvatice. Ele reprezinta peste
180 de unitati, care asigura prelucrarea a cca. 80.000 tone/an materie prima.

Noiembrie, 2000 24
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

O data cu aparitia Legii nr. 219/1998 privind regimul concesionarilor si


Ordonantei de urgenta nr.198/1999 privind privatizarea, unitatiile care detin in
administrare terenuri agicole sau terenuri aflate permanent sub luciul de apa au drept
de peroprietete sau de folosinta indelungata a terenului si a constructiilor specifice
fermelor piscicole.Datorita creditelor cu dobanzi ridicate, a cotelor mari de fiscalitate
si a ratei scazute a profitului reinvestit si de recuperare a investitiilor, acvacultura din
Romania nu a beneficiat de un aport de capital romanesc sau strain, care sa o
consolideze si sa o dezvolte in raport cu cererea pietei.

Acreditarea companiilor comerciale pentru obtinerea Licentei de fabricare a


produselor alimentare.

Activitatea de agrearea a agentilor economici este noua si a inceput in anul 1996.


Centrul de greutate al acesteia s-a transferat din a doua parte a anului 1997 pe
controlul destinatarilor de Licente de fabricatie si pe depistarea celor care produc fara
licenta.
Aceasta activitate s-a concretizat prin controale tematice la nivel de tara privind
calitatea produselor fabricate, sanogeneza productiei si respectarea legislatiei in
vigoare privind lantul tehnologic de productie – etichetare, ambalare, depozitare,
transport si desfacerea produselor alimentare.
Activitatea de acreditare a agentilor economici in vederea obtinerii “Licentei de
fabricatie” pentru produsele alimentare in anul 1997, situatia se prezinta dupa cum
urmeaza:
1. Agenti economici care au solicitat Licente de fabricatie 5.489
2. Licente de fabricatie solicitate 7.596
3. Licente de fabricatie eliberate din stocul de solicitari din anul 1996 8.881
4. Valoarea sanctiunilor aplicate 468 mil.lei

Procesul de standardizare

Activitatea de standardizare, aceasta a cunoscut permanent doua directii:


• participarea lunara la Comitetele tehnice de profil ale Institutului Roman de
Standardizare; specialistii desemnati prin Ordin al ministrului si-au adus
contributia la elaborarea reglementarilor si standardelor comerciale, avand in
vedere, in permanenta, ca acestea sa fie armonizate cu legislatia UE;
• analizarea standardelor de produs si elaborarea standardelor profesionale pentru
fiecare subramura a industriei alimentare (tabelul l).
Aceasta activitate se desfasoara permanent, Comitetele tehnice pentru standardele
profesionale pentru fiecare subramura a industriei alimentare se intrunesc lunar si
analizeaza proiectele de standarde, revizuiesc si/sau modifica standardele profesionale
existente, aproba proiectele care au fost discutate, anchetate si insusite si le supun
avizarii.

Elaborarea de standarde profesionale


Domeniul de activitate Nr.total de standarde
elaborate
1. Industria carnii 31
2. Industria laptelui 24
3. Industria de morarit si panificatie 18

Noiembrie, 2000 25
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

4. Industria zaharului si produselor zaharoase 27


5. Industria uleiului 22
6. Industria conservelor din legume si fructe 31
7. Industria pescuitului si industrializarea pestelui 20
8. Industria vinului, distilate, coniac 5
9. Industria bere, spirt, bauturi alcoolice 6
10. Industria amidon, glucoza, drojdie panificatie 19
11. Industria tutunului 21
TOTAL 224

Specialistii MAA au participat la seminarii internationale care s-au desfasurat atat


in tara cat si in strainatate, precum si la diferite intalniri internationale FAO, Codex
Alimentarius etc., unde au sustinut punctul de vedere al Romaniei in domeniul
producerii de produse alimentare, dezvoltarii pietelor de desfacere a acestora,
contribuind la elaborarea reglementarilor in acest sens. In esenta acestea au vizat:
• tehnici avansate de laborator si tehnologii moderne in industria alimentara –
ONUDI;
• introducerea sistemelor moderne de control al calitatii in Romania – FAO;
• dezvoltarea, utilizarea si importanta standardelor – USDA;
• Phare- conducerea proiectelor propuse;
• filiera laptelui in Franta si tarile asociate la UE (Salon International M.A. –
Franta);
• conferinta UNCTAD – diversificarea verticala a industriei alimentare in tarile in
curs de dezvoltare (ONU – FAO).
• Discutii despre regulile Codex Alimentare- Bruxelles, Budapesta, Geneva FAO.

2.3 Servicii pentru agricultura

Sectorul vegetal in perioada analizata nu a beneficiat decat intr-o masura


foarte mica de ingrasaminte chimice, pesticide, irigatii si servicii adecvate asa cum
rezulta din datele statistice.

2.3.1 Ingrasaminte chimice si pesticide

Ingrasaminte chimice
Pentru agricultura Romaniei, consumul de ingrasaminte chimice reprezinta
mai mult un deziderat decat o realitate. In anul 1998, cantitatea medie de ingrasaminte
chimice era 36 de kg la hectar. Aceasta era de aproape de 4 ori mai mica decat in
1989. Exista insa unele deosebiri intre regiuni in ce priveste consumul efectiv de
ingrasaminte( Anexa 45 ).
Comparativ cu tarile Uniunii Europene, cantitatea de ingrasaminte chimice
folosite in Romania este de 4 ori mai mica. Cantitatea de ingrasaminte chimice
folosite in 1998 a fost de 384.000 tone (din care 83% au fost ingrasaminte azotoase,
15% fosfati, 2% ingrasaminte potasice).

Pesticide

Noiembrie, 2000 26
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

In Romania consumul de pesticide a scazut foarte mult in ultimii ani (Anexa


46). Pierderile provocate de neutilizarea mijloacelor chimice de combaterea bolilor si
daunatorilor se cifreaza la 1/3 din recolte.
Ridicarea vertiginoasa a preturilor la pesticide au ingustat si mai mult posibilitatea de
achizitionare a acestora de catre agricultori.

2.3.2Seminte

In practica agricola actuala nu se atribuie atentia necesara rolului materialului


biologic de calitate in obtinerea unor productii ridicate.
Productia, controlul, certificarea si comertul cu seminte se fac in Romania in
conformitate cu Legea 75/1995 modificata si completata cu Legea 57/1997 si Legea
131/1997.
In ultimii ani tendinta consumului de samanta certificata a scazut drastic. Desi
in acest sector au fost acordate o serie de facilitati, in sectorul particular exista multi
proprietari (cca. 50%)care utilizeaza samanta necertificata ( Anexa 47 ).

2.3.3 Mecanizare

Parcul de tractoare si masini agricole a inregistrat o crestere continua la toate


tipurile de utilaje. Exceptie fac combinele, care, in anul 1998, reprezentau numai 85%
din dotarea anului 1989 (Anexa 48).
Deficienta structurala, generata de numarul insuficient de utilaje este
accentuata de uzura fizica si morala a acestora (Anexa 49). Astfel, pe ansamblul
agriculturii, 50% dintre tractoarele existente au o vechime in exploatare de peste 8
ani, iar 60% dintre combine sunt mai vechi de 10 ani.
Nivelul de dotare mecanica existent in prezent in agricultura Romaniei nu este in
masura sa asigure efectuarea lucrarilor mecanice in perioadele optime prevazute de
tehnologiile de cultura. Potentialul de mecanizare este foarte scazut (Anexa 50). Este
cunoscut faptul ca in Romania depasirea epocii optime de executare a lucrarilor, atat
la culturile de primavara cat si la cele de toamna, atrage pierderi mari de recolta.

Situatia incarcaturii pe combina

Nr. Suprafata paioase (ha.) Combine Incarcatura


Crt Regiunea
Total din care: Total din care: Total din care:
agric. agric. agric.
Privat Stat Privat Stat Privat Stat
1 Nord Est 298.639 258.892 39.747 3.478 3.175 303 86 82 131
2 Sud Est 561.935 387.396 174.539 3.515 2.919 596 160 133 293
3 Sud Muntenia 685.696 519.598 166.098 5.783 5.022 761 119 103 218
4 Sud Vest Oltenia 420.421 359.224 61.197 4.765 4.359 406 88 82 151
5 Vest 383.474 319.690 63.784 4.061 3.477 584 94 92 109
6 Nord Vest 323.248 305.971 17.277 4.560 4.254 306 71 72 56
7 Centru 278.634 257.813 20.821 3.459 3.273 186 81 79 112
8 Bucuresti Ilfov 32.710 22.913 9.777 211 180 31 155 182 315
TOTAL 2984757 2431517 553240 29832 26659 3173 100 91 174

Situatia incarcaturii pe tractor

Nr. Suprafata arabila (ha.) Tractoare Incarcatura


Crt. Regiunea
Total din care: Total din care: Total din care:
agric. agric. agric.
Privat Stat Privat Stat Privat Stat

Noiembrie, 2000 27
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

1 Nord Est 1.355.006 1.256.617 98.389 17.720 15.466 2.254 76 81 44


2 Sud Est 1.810.019 1.357.277 452.742 22.544 17.259 5.285 80 79 86
3 Sud Muntenia 1.961.255 1.528.208 433.047 29.931 25.141 4.790 66 61 90
4 Sud Vest 1.241.899 1.060.354 181.545 21.267 18.219 3.048 58 58 60
5 Oltenia 1.092.875 884.411 208.464 24.460 22.338 2.122 45 40 98
6 Vest 1.010.037 965.854 44.183 24.452 22.324 2.128 41 43 21
7 Nord Vest 763.831 691.716 72.115 21.452 19.675 1.777 36 35 41
8 Centru 109.728 86.356 23.372 2.000 1.707 293 55 51 80
Bucuresti Ilfov

TOTAL 9.344.650 7.830.793 1.513.857 163.826 142.129 21.697 57 55 70

Agricultura Romaniei intampina greutati in cresterea gradului de


mecanizare a proceselor tehnologice din cauza structurii ofertei interne de masini
agricole neadaptata la marimea exploatatiilor agricole, si a dificultatilor financiare
(legate de costul masinilor, de posibilitatile de achizitionare a acestora).

Societatile prestatoare de servicii pentru agricultura sunt in numar de 1813 (la


31.11.1999), si cuprind intreaga gama de servicii de mecanizare si transport. In 1989
erau 470 de societati de mecanizare, in prezent o mare parte din acestea fiind intr-un
proces avansat de privatizare. In acest domeniu intarzierea privatizarii in perioada
1992 - 1996, a determinat o depreciere considerabila a parcului de tractoare si masini
agricole, neinlocuirea cu alte utilaje si masini agricole noi a condus la o uzura
avansata a parcului de masini si utilaje agicole.
Nivelul de dotare existent in prezent in agricultura nu este in masura sa asigure
efectuarea lucrarilor mecanice in perioadele optime prevazute de tehnologiile de
cultura. Deficienta structurala generata de insuficienta utilajelor este accentuata de
uzura fizica si morala a acestora
Se estimeaza o rata de inlocuire a parcului de tractoare si masini agricole,
tinand cont de durata normata de utilizare si de incarcatura pe utilaj, dupa cum
urmeaza:

Durata normata de utilizare si gradul de inlocuire necesar estimat pentru parcul


existent la 31.12.1997

Nr. Tractoare si masini Durata normata Gradul de inlocuire necesar


crt. agricole de utilizare (% din total inventar existent)
Total Stat Privat
1. Tractoare 8 65 94 38
2. Combine 12 55 64 18
3. Pluguri 7 60 94 23
4. Grape 7 58 91 19
5. Semanatori 10 42 63 0

Numarul tractoarelor la nivelul anului 1997, a crescut de 1,27 ori (de la 129
mii buc. la circa 164 mii buc.) din care sectorul privat detine 61,5 %. Numarul de
combine desi a scazut, productivitatea a crescut, sectorul privat detine 63,2 %.
Numarul plugurilor, grapelor disc, semanatorilor si remorcilor agricole a crescut de
1,5 ori, ponderea cea mai mare fiind detinuta de sectorul privat. Desi evolutia dotarii
pare ca a evoluat, totusi incarcatura pe un tractor este de 60 ha, in timp ce media
europeana este de 12,7 ha/tractor. 67 % din tractoarele existente au o vechime de
peste 8 ani ceea ce ingreuneaza situatia sectorului. Si la combinele de recoltat paioase

Noiembrie, 2000 28
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

si porumb incarcatura este de circa 175 ha/combina, dublul mediei europene (79
ha/combina).

Societatile de productie si comert pentru seminte SEMROM si UNISEM au fost


privatizate si reorganizate cu intarziere. Datorita acestui fapt au aparut efecte negative
asupra productiei datorita faptului ca nu au fost eficient distribuite catre producatori
seminte cu valoare biologica ridicata.

2.3.4 Irigatii

Romania a investit un capital imens in amenajarea a suprafetei de 3,1 milioane


ha pentru irigat, din care 2,9 milioane ha suprafata arabila. Astfel, suprafata amenajata
pentru irigat reprezinta 31% din total arabil.
Supradimensionarea sistemelor de imbunatatiri funciare a avut drept
consecinta imposibilitatea de exploatare, in conditii de eficienta economica, a
suprafetei amenajate pentru irigat. Gradul de utilizare a irigatiilor inregistreaza nivele
deosebit de scazute (8-25%).
In profil regional cele mai mari suprafete irigate se gasesc in Regiunea Sud-
Est, Regiunea Sud si Regiunea Sud - Vest, regiuni in care activitatea agricola este
predominanta.
Romania dispune de o suprafata mare amenajata pentru irigat, ocupand printre
cele mai insemnate suprafete din Europa, dar datorita gradului inalt de subutilizare
efectele nu se resimt in recoltele Romaniei.
Suprafetele irigate in anul 1998 au fost urmatoarele:
- porumb: 49.156 ha
- floarea soarelui: 18.594 ha
- soia boabe: 38.693 ha
- sfecla: 4.562 ha
- cartofi: 3.187 ha
- legume: 23.098 ha
Lucrarile de imbunatatiri funciare constituie cauza de utilitate publica de interes
national si sunt finantate fie de la bugetul de stat, fie din alte surse.
Astfel, prin Ordonanta de Urgenta nr. 23/2000 s-a reorganizat Regia Autonoma de
Imbunatatiri Funciare in Societatea Nationala de Imbunatatiri Funciare (SNIF) - S.A.,
ca societate comerciala pe actiuni de interes national, cu capital de stat, unic
administrator al sistemului de imbunatatiri funciare.
In articolul 4 al Ordonantei de urgenta 23/2000 privind infiintarea Societatii Nationale
“ Imbunatatiri Funciare “ –SA prin reorganizarea Regiei Autonome A Imbunatatirilor
Funciare, se stipuleaza ca Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, in numele statului,
concesioneaza Societatii Nationale “ Imbunatatiri Funciare “ –SA pe temen de 49 ani,
bunurile apartinand domeniului public al statului, constituite din lucrari de irigatii
formate din prize, statii de pompare de baza, inclusiv cele reversibile, statii de
repompare, canale si conducte de aductiune si distributie a apei din irigatii pana la
statiile de pompare si punere sub presiune, canale colectoare principale la lucrarile de
desecare gravitationala si cu pompare, inclusiv statiile de pompare aferente acestora,
lucrari de combatere a eroziunii solului, baraje si diguri de aparare impotriva
inundatiilor la Dunare si pe raurile interioare proprii. Nivelul redeventei este de 0,2%
din valoarea bunurilor care fac obiectul contractului de concesiune.
De asemenea in Ordonanta de urgenta 23/2000 in aliniatul (2) al articolului 4, se
precizeaza ca lucrarile din amenajarile de irigatii si orezarii, formate din statii de

Noiembrie, 2000 29
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

pompare de punere sub presiune, retele interioare de irigatii din conducte si canale,
lucrarile de desecare-drenaj formate din statii de pompare, canale de ordin inferior,
drenurile si colectoarele de drenaj, care nu sunt in domeniul public, vor fi administrate
de Societatea Nationala “ Imbunatatiri Funciare “ –SA, pana la transferul acestora la
cerere, fara plata, catre asociatiile utilizatorilor de apa, conform legii, in termen de
pana la 5 ani, pe masura infiintarii acestora.
In art. 1 al Ordonantei de Urgenta 147/1999, privind asociatiile utilizatorilor de apa
pentru irigatii se precizeaza ca actul normativ reglementeaza constituirea si
functionarea asociatiilor utilizatorilor de apa pentru irigatii (AUAI), ca persoane
juridice fara scop lucrativ si stabileste drepturile si obligatiile acestor asociatii si ale
membrilor lor.
La articolul 2 se prevede ca, in vederea exploatarii si intretinerii retelelor de irigatie in
propriul interes, dar si ca activitate de interes public, persoanele fizice si juridice care
sunt proprietari sau titulari ai altor drepturi reale sau utilizeaza terenuri agricole se pot
asocia si pot constitui asociatii conform prevederilor prezentei ordonante de urgenta.
De asemenea, Ordonanta Guvernului 147/1999, mai prevede ca activitatile prevazute
a se realiza de catre AUAI vor fi exclusiv in folosul membrilor asociatiei care detin in
proprietate sau sunt titulari ai altor drepturi reale ori utilizeaza terenuri agricole
Excedentul dintre venituri si cheltuieli rezultat la finele anului financiar se va
reinvesti.
Din punct de vedere al constituirii proprietatii private se prevede ca, in conditiile
prevederilor Legii 213/1998, privind proprietatea publica si regimul juridic al
acesteia, o asociatie poate dobandi dreptul de proprietate asupra infrastructurii de
irigatie, constand in conductele subterane pentru transport si distributie, statiile de
pompare de punere subpresiune a apei, impreuna cu dotarile si terenul aferent care
sunt situate pe ternul asociatiei, precum si alte asemenea bunuri, ca urmare a trecerii
acestora din domeniul public in domeniul privat al statului.
Guvernul Romaniei a reanalizat necesitatile sectorului de irigatii si drenaje national,
cu ajutorul asistentei financiare oferite de Banca Mondiala printr-un imprumut,
precum si cu sprijinul tehnic al consultantilor: Binnie & Parteners and Hunting
Technical services Ltd. Si ISPIF. Obiectivul general al studiului este de a oferi
Ministerului Agriculturii si Alimentatiei o strategie de investitii pentru reabilitarea si
modernizarea sectorului de irigatii si drenaje.
Studiul s-a intins pe o perioada de 2 ani si s-a incheit in iulie 1994. Pe parcursul
elaborarii acestuia s-au intreprins trei faze :
Faza A: ce a continut un raport de inceput in care erau revazute documente si si date
referitoare la irigatii si drenaje, precum si 12 scheme reprezentative care erau selectate
pentru studiu in cadrul fazei B,
Faza B: S-au studiat cele 12 scheme reprezentative selectate pentru a fi reabilitate si
modernizate. Rezultatele au fost extrapolate celor 104 scheme existente (2,93
milioane ha) in Romania. Rapoartele au fost pregatite in scopul stabilirii viabilitatii
economice, tehnice si financiare ale sistemelor de irigatiisi drenaje din Romania.
Faza C: A fost definit un program de investitii si un program de dezvoltari prioritare
pe 10 ani.
Urmatoarele rapoarte au fost pregatite de catre consultanti:
Studii de irigatii si drenaje in Romania- Raportul de inceput
Studii de irigatii si drenaje in Romania- Scheme de lucru reprezentative:
• Calafat-Bailesti
• Dabuleni-Potelu- Corabia
• Stoenesti-Visini

Noiembrie, 2000 30
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

• Giurgiu- Razmiresti zona B


• Titu-Ogrezeni
• Borcea deSus
• Mostistea I sistem I
• Galatui-Calarasi
• Terasa Brailei
• Valea Carasu-Canal Negru Voda
• Trifesti-Sculeni
• Terasa Nicoresti-Tecucui

Tinandu-se cont de cele prezentate, sunt necesare urmatoarele:


reabilitarii si modernizarii ale infrastructurii de irigatii, intr-o perioada de 10 ani
pentru aproximativ 1,36 mil ha. care sunt viabile pe termen lung, precum si adaptarea
capacitatilor de irigatie la resursele de apa disponibile in regiunile vizate;
Este cunoscut faptul ca teritoriul Romaniei este caracterizat de o larga diversitate a
factorilor de relief, litologici, hidrografici si de asemenea de iregularitatile climatice,
in special alternarea pe o lunga perioada de timp a perioadelor de seceta cu cele de
exces de umiditate pe aceleasi terenuri.
Marea problema a locuitorilor din mediul rural in managementul resurselor de apa
este reprezentata de situatiile elementelor climatice extreme care afecteaza atat
terenurile intravilane cat si cele in fara localitatilor si poluarea resurselor de apa
indusa de activitatile agricole.
La nivelul intregii tari sunt afectate frecvent de exces de umiditate aproximativ 5,5
milioane de hectare de teren agricol, din care, pana la sfarsitul anului 1998 erau facute
lucrari de drenaje pe o suprafata de cca. 3,2 milioane hectare. Pe aproximativ 215.000
hectare de retea de canale de drenaje s-a adaugat de asemenea o retea de drenaje
subterane adanci.

2.3.5. Depozitarea produselor agricole

In Romania exista capacitate de depozitare a cerealelor si a oleaginoaselor


boabe de peste 10 mil. tone. Aceste capacitati care pana in 1994 au
apartinut regiei Autonome “ Romcereal” au fost transformate societati
comerciale in doua etape succesive, prin infiintarea a 41 de societati
comerciale de tip “ Comcereal” si ulterior, prin infiintarea a inca 29 de
societati comerciale “ Cerealcom”.
In cea mai mare parte aceste capacitati au acces la caile rutiere, ferate, fluviale
si maritime
Intrucat societatile comerciale de depozitare a cerealelor :
- S-au infiintat destul de tarziu si sunt inca in curs de privatizare,
- Intretinerea fondurilor fixe pe care le au in dotare reprezinta sume ridicate
deoarece in mare parte sunt uzate fizic si moral,
- Societatile din agricultura sunt decapitalizate,
- intregul sistem este neperformant.
Avand in vedere costurile ridicate in sectorul privat nu a existat initiativa
pentru construirea unor spatii noi de depozitare si conditionare.
Aceste spatii de depozitare sunt prezentate mai jos:

Noiembrie, 2000 31
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Situatia silozurilor de cereale- 1994


Capacitate de depozitare in Numarul de silozuri
Nr. boabe (tone) Nr.
crt Judetul localit
Total In In Total Din care
(tone) silozuri magazii
La Cf La
fluviu
1 Alba 119.000 33.500 85.500 1 1 1 -
2 Arad 317.920 129.300 188.620 4 4 4 -
3 Arges 244.900 118.200 126.700 3 4 4 -
4 Bacau 224.990 66.000 158.990 2 2 2 -
5 Bihor 223.600 65.000 158.600 2 2 2 -
6 Bistrita 64.700 - 64.700 - - - -
Nasaud
7 Botosani 276.100 67.800 208.308 2 2 2 -
8 Brasov 138.010 44.160 93.850 1 1 1 -
9 Braila 429.080 218.250 210.830 6 8 7 1
10 Buzau 316450 152.500 163.950 4 6 6 -
11 Caras 50.120 - 50.120 - - - -
Severin
12 Calarasi 602.745 356.060 246.685 11 13 12 1
13 Cluj 191.500 51.300 140.200 2 2 2 -
14 Constanta 744.630 395.900 348.730 10 12 11 -
15 Covasna 146.300 15.500 130.800 2 2 2 -
16 Dambovita 215.400 133.000 82.400 3 3 3 -
17 Dolj 492.980 200.200 292.780 7 8 8 -
18 Galati 383.000 151.000 232.000 5 6 5 1
19 Giurgiu 198.400 87.080 111.320 3 3 2 1
20 Gorj 54.412 - 54.412 - - - -
21 Harghita 105.300 26.700 78.600 3 3 3
22 Hunedoara 183.780 - 183.780 - - - -
23 Ialomita 593.400 363.240 230.160 9 12 12
24 Iasi 296.230 63.780 232.450 2 2 2
25 Maramures 39.295 - 39.295 - - - -
26 Mehedinti 178.440 45.200 133.240 1 1 - 1
27 Mures 175.540 45.000 131.540 1 1 1 -
28 Neamt 162.900 77.600 85.300 2 2 2 -
29 Olt 424.260 272.800 151.460 6 9 8 1
30 Prahova 216.600 34.000 182.600 1 1 1 -
31 Satu Mare 180.835 60.850 119.985 1 2 2 -
32 Salaj 60.200 - 60.200 - - - -
33 Sibiu 121.700 33.000 88.700 1 1 1
34 Suceava 105.750 - 105.700 - - - -
35 Teleorman 589.388 364.800 224.588 10 14 12 2
36 Timis 551.400 293.300 258.100 7 8 8 -
37 Tulcea 323.650 149.400 174.250 3 4 4 -
38 Vaslui 256.560 73.100 183.460 2 2 2 -
39 Valcea 71.600 - 71.600 - - - -
40 Vrancea 131.000 63.000 68.000 2 2 2 -
41 Bucuresti 159.700 84.300 75.400 2 3 3 -
42 Total 10.362.76 4.334.82 6.027.94 121 146 143 8

Noiembrie, 2000 32
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

5 0 5

Restructurarea si privatizarea sectorului de servicii pentru agricultura nu au


fost sustinute si de investitii pentru modernizarea si dotarea acestuia.

2.3.6 Sectorul sanitar veterinar:


In Romania, laboratoarele multifunctionale constituie principalul instrument de
verificare si atestare a salubritatii produselor si un mijloc de stimulare continua a
ridicarii calitatii lor.
Acesta cuprinde dominant laboratoare sanitare veterinare de stat, specializate in
controlul starii de sanatate si profilaxia bolilor la animale, controlul salubritatii
produselor de origine animala si a furajelor, controlul medicamentelor si produselor
de uz veterinar, impreuna cu verificarea si securitatea pentru stoparea introducerii in
tara a bolilor animale pein intermediul controlului sanitar veterinar.
- In baza prevederilor legislative nou aparute, o parte din aceste activitati sunt
preluate prin concesionare din partea autoritatii veterinare de stat, de clinici si
laboratoare veterinare particulare.
- În ceea ce priveste obligativitatea controlului si monitorizarii substantelor
reziduale din compozitia produselor de origine animala si din medicamentele de uz
veterinar, se constata ca dotarea actuala cu echipamente si tehnologii este depasita.
De asemenea in aceeasi situatie precara se afla si activitatile de diagnostic,
supraveghere si combatere a bolilor la animale.
Romania a stabilit cadrul organizatoric functional si a indrumat tehnic toate
serviciile sanitare, indiferent daca acestea au reprezentat autoritatea de stat, serviciile
sanitare veterinare de profil din alte ministere din invatamantul superior si cercetare,
precum si societatile comerciale si particulare.Pentru buna defasurare a retele sanitare
veterinare de stat, Agentia Nationala Sanitara Veterinara a colabora cu directiile
generale si directiile din Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Sanatatiile
si alte ministere, Oficiul pentru Protectia Consumatorului, intitutii centrale si
prefecturile.

Agentia Nationala Sanitara Veterinara s-a preocupat pentru organizarea, potrivit legii,
a intregii activitati sanitare veterinare in vederea asigurarii mentinerii indemnitatii
teritoriului Romaniei la bolile epizootice majore, apararea sanatatii publice prin:
prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, controlul produselor de origine
animala si a altor produse si materii ce se supun controlului animal sanitar veterinar.
Pe plan international prin conventii, acorduri si negocieri a stabilit conditiile
sanitare veterinare necesare derularii schimburilor comerciale cu animale vii, produse
de origine animala, furaje si alte produse si materii prime care sunt supuse controlului
sanitar veterinar.Aplicand masurile prevazute in Programul de monitorizare a
actiunilor sanitare veterinare strategice de supraveghere, profilaxie si combatere a
bolilor la animale, Romania si-a pastrat in continuare statutul de tara libera la febra
aftoasa si alte boli epizootice grave, in conditiile in care in multe tari europene si
vecine evolueaza boli majore cu implicatii socio-economice.
Acest statut a permis derularea schimburilor comerciale cu animale si produse
de origine animala, la nivelul cerintelor impuse de partenerii externi, conventiilor,
acordurilor, precum si ale reglementarilor organismelor internationale de specialitate.
Pentru eliminarea riscului patrunderii in tara a bolii encefalopatia spongiforma
bovina cu implicatii socio-economice grave, Agentia Nationala Sanitara Veterinara a

Noiembrie, 2000 33
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

elaborat si fundamentat pe baza reglementarilor OMC – SPS si recomandarile OIE,


norma sanitara veterinara privind interzicerea importurilor de animale din speciile
respective la aceasta boala si a produselor animaliere de la acestea, din tarile in care
evolueaza encefalopatia spongiforma si scrapia la ovine.
In acelasi scop, s-au inasprit masurile de supraveghere, profilaxie si
combatere a bolilor la animale, intreprinse de personalul din reteaua unica veterinara
de stat si privata, realizandu-se in principal actiuni de supraveghere si examene
periodice de depistare a bolilor, din care 2.335.352 examene clinice si 164.168,2
examene de laborator; 512.373 vaccinari profilactice; 92.637 mii tratamente
preventive; 42.000 probe examinate privind potabilitatea apei si salubritatea furajelor;
lucrari de dezinfectie in 32.030 unitati cu 21.190 mii m.p., lucrari de dezinsectie in
13.278 unitati cu 25.695 mii m.p., deratizare in 13.190 unitati cu 51.299 mii m.p.;
18.800 controale privind respectarea masurilor de profilaxie generala si carantina;
controlul biotopilor pe 6.740 mii ha. Pajisti si pasuni; 28.276 mii controale la unitatile
de ecarisare, cimitire de animale si puturi seci: 19,1 mii caini fara stapan sterilizati
chirurgical si biologic; 4,5 mii probe examene de laborator a apelor reziduale.
Un alt obiectiv principal care a stat in atentia personalului veterinar, l-au
constituit masurile de aparare a sanatatii publice prin controlul sanitar veterinar al
produselor de origine animale. Astfel, s-au examinat : 614,8 mii tone carne si vanat:
204,6 mii tone preparate din carne; 32,6 mii tone conserve; 9,5 mii tone semiconserve
din carne; 36,5 mii tone peste si preparate din peste; 7900 mii hl. lapte, 235,6 mii tone
produse lactate; 1650,110 mii bucati oua; 1014,o mii tone furaje si aditivi furajeri si
86,0 mii tone alte produse care pot influenta sanatatea publica.
De asemenea, s-au efectuat 19,6 mii teste si examene pentru depistarea bolilor
transmisibile de la animale la om prin consumul unor alimente de origine animala,
cum sunt: trichineloza, cisticercoza, echinococoza, listeriosa si salmoneloza; 91,5 mii
probe examinate cu privire la continutul in reziduuri nocive, ca: pesticide
organoclorurate si organofosforice, metale grele si arsen, aflatoxine, hormoni,
tranchilizante etc., precum si 156,4 mii probe de sanitatie pentru verificarea starii de
igiena si eficacitatea lucrarilor de igienizare.

Asistenta sanitara veterinara


Prin cele 2959 circumscriptii sanitare veterinare comunale si orasenesti si 16
clinici sanitare veterinare de stat, s-au efectuat consultatii, investigatii clinice,
interventii si operatii chirurgicale; tratamente curative, precum si examene in vederea
transportului de animale, produse de origine animala si alte marfuri.
Din activitatea de asistenta sanitara veterinara, inclusiv incasarile realizate de
Agenia Nationala Sanitara Veterinara prin tarife pentru diferite actiuni, lucrari si
examene de laborator s-au obtinut spre exemplu ca venituri proprii 6,8 mil.$ care au
fost varsate integral la bugetul de stat, reprezentand o crestere cu circa 5 % a sumelor
prevazute prin Legea bugetului de sat in 1997.
In activitatea sanitara veterinara au existat unele nerealizari cu referire la
efectuarea actiunilor imunoprofilactice obligatorii, de necesitate, actiunii si lucrari de
profilaxie si combatere a bolilor la animale.
La nerealizarile din domeniul sanitar veterinar au contribuit pe langa cauzele
subiective si cauze obiective: greutati in asigurarea fondurilor bugetare pentru
cheltuieli materiale, dotarea cu instrumentar veterinar, aparatura, medicamente,
dezinfectante, vaccinuri si alte produse de uz veterinar, precum si neacordarea
despagubirilor pentru crescatorii de animale in cazul asanarii unor boli. Mentionam
ca, fata de necesarul de credite bugetare de 8,3 mil. $ s-au alocat numai 50 % din

Noiembrie, 2000 34
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

acestea – la capitolul cheltuieli materiale, urmare a restrictiilor impuse de austeritatea


bugetara.
Controlul sanitar veterinar al importului, exportului si tranzitului de animale, produse
de origine animala, furaje si alte actiuni de politie sanitara veterinara.
In conformitate cu politica Guvernului privind restructurarea si
descentralizarea unor activitati in diferite domenii, Agentia Nationala Sanitara
Veterinara a initiat si elaborat Hotararea Guvernului nr. 480/1997 prin care s-a
descentralizat activitatea de avizare a exportului de animale de la nivel central la
Directiile sanitare veterinare judetene, conditiile sanitare veterinare specifice, potrivit
legii, fiind stabilite in continuare de catre Administratia centrala. Prin Ordinul MAA
nr. 68/1997 au fost reactualizate conditiile sanitare veterinare privind imporul de
produse de origine animala. Controlul sanitar veterinar a avut la baza si prevederile
stabilite prin conventii si acorduri internationale incheiate cu alte state.
In perioada iulie – august 1997 a avut loc controlul expertilor comunitari pe
probleme de sanatatea animalelor si a sanatatii publice in vederea agreerii listei de
unitati romanesti pentru export de lapte si produse lactate in UE. Concluziile
transmise de Comisia Europeana si de Misiunea Romaniei de pe langa Uniunea
Europeana prin scrisoarea nr. 3139/16.XII.1997, certifica faptul ca unitatile verificate
au fost agreate pentru efectuarea exportului in CE, precizandu-se necesitatea realizarii
unor rectificari si clarificari din partea autoritatilor romane (identificarea si
inregistrarea animalelor, inregistrarea fermelor, calitatea microbiologica a laptelui).

In ce priveste controlul de stat al produselor farmaceutice veterinare si al altor


produse de uz veterinar, acesta s-a desfasurat potrivit Legii sanitare veterinare si HG
nr. 390/1997 si a avut in vedere urmatoarele obiective: imbunatatirea calitatii
produselor de uz veterinar, controlul pe flux al producatorilor de medicamente,
controlul in teritoriu al modului de pastrare, depozitare, conservare si comercializare a
produselor de uz veterinar, testarea de laborator si clinica a produselor indigene si din
import, omologarea de meode de control a calitatii produselor.

Activitatea de inspectie si politie sanitara veterinara a avut ca principal


obiectiv controlul aplicarii legii si normelor sanitare veterinare in teritoriu, inspectorii
de specialitate efectuand actiuni de inspectie si control care au vizat: circumscriptii
teritoriale: 6427; IPSVF 192: ferme de animale 8054; 105.014 unitati de producere,
prelucrare, depozitare, valorificare a produselor de origine animala; obiective, targuri,
oboare – piete alimentare: 19.270.
Urmare a nerespectarii conditiilor de functionare, s-au aplicat ordonante de inchidere
a unitatilor la un numar de 2614 obiective si s-au aplicat amenzi contraventionale
conform HG nr. 794/1993 in valoare de 8,2 miliarde lei.
In scopul asigurarii sigurantei alimentelor si pentru apararea sanatatii publice s-au
retras de la consumul public prin confiscari de produse de origine animala in valoare
de 44,5 miliarde lei.

2.3.7 Sectorul fitosanitar


Controlul fitosanitar la vegetale si produse vegetale si controlul calitatii
pesticidelor se realizeaza prin analize si expertize de laborator efectuate in cadrul
laboratoarelor din cadrul Directiilor Fitosanitare Judetene.
Pesonalul specializat realizeaza aceste atributii in cadrul Laboaratoarelor Centrale de
Carantina Fito Sanitara.

Noiembrie, 2000 35
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Pe langa prevenirea introducerii in tara si raspandirii in teritoriu a celor mai


daunatoare organisme pentru plante este necesar sa se infiinteze un sistem
informational rapid fito-sanitar care sa asigure legatura dintre Directiile Nationale
Fito-Sanitare, Inspectoratele pentru carantina fito-sanitara ale consumatorilor,
Laboratorul Central de Carantina Fito-Sanitara si Agentia Nationala Fito-Sanitara si
vice-versa.
Pe baza controalelor efectuate in culturi se stabileste aria de raspandire a bolilor si
daunatorilor pe teritoriul tarii, evaluarea gradului de daunare si tratamentele ce trebuie
aplicate, avandu-se in vedere protectia mediului , prin masuri specifice.
Controlul fitosanitar se executa si la vegetalele si produsele vegetale care se
importa, exporta sau tranziteaza teritoriul Romaniei in vederea prevenirii introducerii
si raspandirii pe teritoriul tarii a organismelor daunatoare de carantina si pentru
respectarea la export a clauzelor contractuale fitosanitare ale tarilor importatoare.
Ca urmare a controlului fito-sanitar in tara trebuie sa se permita intrarea numai a
materialului de plantatie pentru raspandire, care este insotit de documente autentice si
calitate asigurata asigurand astfel bazele unor rezultate calitative.
Imbunatatirea activitatii de control fitosanitar conduce la cresterea performantelor
de productie a plantelor prin asigurarea unei stari de sanatate normala prin
depistarea prevenirea aparitiei si raspandirii organismelor daunatoare.

2.3.8 Controlul calitatii produselor

Asigurarea calitatii ca exponent al evolutiei socio-economice se poate realiza


prin alinierea legislatiei romanesti la cea a Uniunii Europene, conform Aquis-ului
Comunitar.
Necesitatea finantarii masurii privind “Imbunatatirea structurilor in vederea
realizarii controlului de calitate, veterinar si fitosanitar, pentru calitatea produselor
alimentare si pentru protectia consumatorilor”, reiese din urmatoarele motive:
• Cresterea semnificativa a efectivelor de animale in sectorul privat (gospodariile
populatiei si societatile comerciale particulare), peste 80% din total.
• Aparitia de numerosi agenti economici particulari care desfasoara diverse
activitati diverse care implica controlul in cele trei domenii:
- sanitar-veterinar;
- fitosanitar;
- industria alimentara si protectia consumatorului.
De aici a aparut necesitatea extinderii controlului si acordarea asistentei la
multitudinea acestor agenti economici precum si necesitatea dotarii acestora cu
laboratoare uzinale proprii.
Situatia in sectorul calitatii produselor alimentare este:
Controlul calitatii produselor alimentare, incepand cu receptia materiilor
prime, semifabricatelor, pe fluxul de fabricatie si a produselor finite la livrare,
conform prevederilor din standarde, specificatii tehnice si reglementari tehnice
armonizate cu prevederile legale din domeniul specific ale Uniunii Europene,
determina o calitate constanta, imbunatatita a produselor alimentare, deci cresterea
competitivitatii si valorii acestora pe piata interna si castigarea pietelor externe.
Controlul calitatii produselor alimentare se poate realiza in laboratoare proprii
cat si in laboratoare specializate, autorizate sau acreditate.
Controlul parametrilor calitativi, verificarea inscrierii principalilor parametri
pe eticheta, conformitatea rezultatelor analizelor cu datele declarate pe eticheta si
stabilite in specificatiile tehnice sau standardele de produs, se realizeaza de catre

Noiembrie, 2000 36
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

personal special instruit pentru activitatea de laborator, care isi exercita atributiile in
cadrul laboratoarelor proprii ale agentilor economoci sau in laboratoarele specifice
recunoscute, autorizate sau acreditate.
Verificarea respectarii legislatiei alimentare, a sanatatii si securitatii
alimentelor, verificarea respectarii practicilor corecte de piata la comercializarea
alimentelor se face de catre autoritatile competente, numite de Ministerul Agriculturii
si Alimentatiei, Ministerul Sanatatii si Oficiul pentru Protectia Consumatorilor.
Din situatia prezentata se identifica necesitatea pentru realizarea unor investitii
in activitatea de supraveghere a starii de sanatate a animalelor si fitosanitare si de
asemenea in controlul calitatii produselor alimentare.

2.3.9. Cercetarea stiintifica in agricultura si industria alimentara

Programul de reforma a cercetarii stiintifice din agricultura si industrie alimentara


initiat de Academia de Stiinte Agricole si Silvice, sub coordonarea Ministerului
Agriculturii si Alimentatiei, urmareste in principal reorganizarea continutului si
executiei activitatii de cercetare si a actiunilor de valorificare, extensie si transfer
tehnologic al rezultelor cercetarii catre producatorii particulari din agricultura. De
asemenea, un alt obiectiv important il constituie reorganizarea institutionala, care sa
raspunda la cerintele actuale generate de structura noua a proprietatii in agricultura.

Indeplinirea acestui obiectiv va contribui semnificativ la rezolvarea unei probleme


de baza- cresterea standardului de viata si a securitatii alimentelor.
• Dezvoltarea agriculturii durabile, cresterea randamentelor economice ale
intreprinderilor mici si mijlocii si a veniturilor producatorilor agricoli prin
utilizarea rationala a resurselor, capitalizare si dotare tehnica adecvata.
Se urmareste prin acest obiectiv sa se aduca o contributie esentiala la realizarea la
nivelul tarii a unei economii agricole durabile, menite sa asigure o dezvoltare optima
pentru prezent si pentru viitor in conditiile conservarii capitalului de resurse naturale.
Intr-o analiza adecvata a rezultatelor, obiectivul este constrans de necesitatea
sprijinirii fermelor asociatiilor familiale, societatilor de industrie alimentara mici si
mijlocii care sunt confruntate deseori cu lipsa capitalului si a dotarilor. De asemenea,
se va urmari redresarea economica a zonelor cu potential agricol deficitar prin
implementarea unor sisteme de productie agricola, agroalimentara si agroindustriala
capabile sa duca la cresterea gradului de capitalizare a exploatatiilor agricole pana la
nivelul asigurarii resurselor financiare pentru autodezvoltare.
• Protectia si imbunatatirea resurselor naturale ale agriculturii, starii
de sanatate a plantelor si animalelor si a salubritatii produselor vegetale
si animale.
Cercetarile prevazute vor acorda o atentie deosebita problemelor de conservare si
ameliorare a solului si apei, fara care nu se poate asigura caracterul durabil al
productiei agroalimentare. Programele vor acoperi prevenirea si combaterea agentilor
patogeni la plante si la animale, insectelor daunatoare, buruienilor,a efectelor
fenomenelor meteorologice extreme in scopul evitarii sau reducerii efectelor negative
economice si de mediu. Aceste programe vor tine de asemenea cont de necesitatea
asigurarii competitivitatii sectorului agroalimentar romanesc, precum si de necesitatea
armonizarii acestora cu standardele europene, si cresterii nivelului de trai.
• Dezvoltarea cunoasterii si promovarea conceptelor sistemice in
domeniul agriculturii prin insertia cercetarii multisectoriale si

Noiembrie, 2000 37
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

interdisciplinare in domeniiile specifice, cu un larg potential de


diseminare a informatiei stiintifice si dezvoltarii tehnologice.
Acest obiectiv porneste de la premisa ca, in etapa actuala de dezvoltare a stiintei,
alaturi de adancirea specializarii pe ramuri si subramuri si crearea de institutii de
cercetare tot mai ingust specializate, este absolut necesara dezvoltarea colaborarii
interdisciplinare in cadrul cercetarii agricole si agroalimentare. De asemenea, intre
cercetarile din acest domeniu de cunoastere si cele privind stiintele fundamentale
(matematica, informatica, fizica, chimie, biologie, ecologie, sociologie, etc) sau
aplicate (constructii de masini si unelte, electrotehnica, industrie usoara, industrie
chimica, hidrotehnica, constructii) din amontele cercetarii agricole si cele din aval
(respectiv sanatate, marketing, stiinte sociale, stiintele mediului etc) sunt necesare
abordari concertate, subsumate unor obiective integratoare.
• Dezvoltarea, valorificarea si extinderea rezultatelor cercetarii agricole.
Implementarea cercetarilor realizate constituie desigur, cerinta majora in toate
stiintele. In stiinta agricola aceasta este diferit din cauza numarului mare de persoane,
puterea edconomica scazuta si larga raspandire teritoriala a fermierilor. Diseminarea
cercetarilor constituie astfel un punct central in programele de cercetare “
Alimentatie- Agricultura”. Fiecare program de cercetare tinde sa abordeze aceste
probleme in concordanta cu obiectivele specifice. Sunt prevazute actiuni curente cum
sunt publicatii de popularizare, standarde, instructiuni de lucru sau manifestari publice
de informare, dar si actiuni specifice productiei agricole: producerea de seminte
selectionate si reproducatori, campuri demonstrative, ferme model, perimetre pilot cu
amenajari de imbunatatiri funciare, activitati de indrumare tehnica a serviciilor de
specialitate (sudii pedologice si agrochimice, exploatarea sistemelor de imbunatatiri
funciare, certificarea semintelor, avertizare privind posibile fenomene meteorologice
daunatoare sau dezvoltari de boli specifice sau a altor factori de risc, servicii de
stabilire a paternitatii, transfer de embrioni si insamantare artificiala si asistare a
reproducerii, servicii veterinare preventive sau curative etc.). In realizarea activitatii
de diseminare a rezultatelor, unitatile de cercetare si responsabilii proiectelor de
cercetare vor colabora indeaproape cu serviciile de cercetare, consultanta, educatie
profesionala, extensie ce vor trebui infiintate (dezvoltate) in cadrul Ministerului
Agriculturii si Alimentatiei si unitatile teritoriale ale acestuia.
Aceste obiective noi ale programului de cercetare-dezvoltare din agricultura si
industrie alimentara fac parte integranta din programul AGRAL, prin rezolvarea lor se
vor asigura premisele necesare pentru construirea rapida a unei agriculturi moderne
durabile.
Ministerul Agriculturii si Alimentatiei doreste ca odata cu inceputul anului 2000 sa
promoveze, in cadrul relatiilor bilaterale tipurile de proiecte prpuse prin Planul
National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala.
Rezultatele asteptate sunt:
• Cresterea numarului de proiecte promovate pentru dezvoltarea si intarirea
obiectivelor principale ale Planulul National pentru Agricultura si Dezvoltare
Rurala.
• Redirectionarea si concentrarea relatiilor bilaterale pe baza obiectivelor de interes
mutual stabilite cu statele membre;
• Cresterea capacitatii de cofinantare privata, publica si interna.

2.3.10 Alte unitati din agricultura si industria alimentara

Noiembrie, 2000 38
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

In privinta fostelor regii autonome, acestea au fost restructurate si organizate


dupa o perioada lunga cu consecinte atat pentru unitatile ca atare dar si pentru
productia agricola. Stadiul actual al fostelor Regii autonome este urmatorul:
1. Regia Autonoma a Tutunului s-a transformat in Societatea Nationala “Tutunul
Romanesc” si la data de 23 iunie 1999 in temeiul Legii 99/1999 a fost semnat
contractul de consultanta pentru privatizare.
2. Regia Autonoma “CAI DE RASA“ Bucuresti a fost aprobata infiintarea Societatii
Nationale “CAI DE RASA“ SA prin H.G. 637/1998. A fost organizata licitatia
pentru alegerea consultantului in vederea privatizarii.
3. Regia Autonoma “Institutul National de Medicina Veterinara Pasteur” Bucuresti a
fost infiintata prin H.G. 638/1998, Societatea Nationala “Institutul Pasteur” SA, a
fost organizata licitatia pentru alegerea consultantului in vederea privatizarii.
4. Regia Autonoma “Institutul de Montanologie” Cristian judetul Sibiu. Prin H.G.
636/1998 a fost aprobata transformarea in Societate Comerciala “CEDER” SA
care prin reorganizare s-a divizat in Societatea Nationala “Institutul de
Montanologie si Dezvoltare Rurala“ Sibiu si doua societati comerciale care vor
intra in procesul de privatizare.
5. Regia Autonoma “Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Valorificarea
Produselor Horticole” Bucuresti. Prin H.G. 620/1998 a fost infiintat Institutul de
Cercetare Dezvoltare si Marketingul Produselor Horticole “HORTING” SA
institutie publica si Societatea Comerciala “BERSER”SA care va fi privatizata.
6. Regia Autonoma a Imbunatatirilor Funciare s-a reorganizat in Societate Nationala
a Imbunatatirilor Funciare S.A., conform Ordonantei de Urgenta a Guvernului
nr.23/30.03.2000.
7 Regia Autonoma Nationala a Produselor Agricole Bucuresti. Prin H.G. 830/1998
a fost aprobata infiintarea Societatii Nationale a Produselor Agricole SA Bucuresti
prin reorganizarea Agentiei Nationale a Produselor Agricole – R.A.
In urma unei scurte analize a procesului de privatizare, se poate observa ca sectorul
agricol inregistreaza cel mai inalt grad de privatizare, dar sunt inregistrate intarzieri in
cazul privatizarii societatilor de crestere a porcilor si a pasarilor, precum si in cazul
privatizarii societatiilor prestatoare de servicii. Aceste intarzieri au indus o importanta
in managementul agricol, in activitatea de productie si marketing, precum si in
stimularea acestor activitati.

2.4 PIETE AGRICOLE SI COMERT

Piata este locul de intalnire, mai mult sau mai putin abstract, dintre oferta vanzatorilor
si cererea cumparatorilor, acestea tinzand sa se echilibreze la un parecare. Oferta este
forma de manifestare a producatorilor, iar cererea reprezinta nevoile umane, insotite
de capacitatea oamenilor de a cumpara marfurile oferite.
. Pietele agricole au un rol foarte important in economia unei tari.
Interesul producatorilor agricoli este acela ca produsele lor sa fie valorificate,
deci sa fie comercializate. Evident, acest interes este determinat in primul rand de
recuperarea cheltuielilor de productie si apoi de a realiza castiguri (capital-lichiditati)
pentru a putea continua activitatea in procesele de productie, care sunt suficient de
regulate (in cele mai multe cazuri, succesiv, anuale).
Caile de comercializare a produselor agricole de catre fermieri sunt urmatoarele:
vanzarile direct catre consumator; vanzarile pe piata produselor prin licitatie;
vanzarile catre comerciantii angrosisti sau prelucratori; vanzarile catre cooperative;
contractele de vanzare cu industria prelucratoare.

Noiembrie, 2000 39
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Piata produselor alimentare din Romania a fost influentata puternic de :


• scaderea accentuata in ultimii ani a puterii de cumparare a populatiei;
• lipsa reglementarilor PAC in legislatia romaneasca ;
• lipsa reglementarilor privind stabilitatea sistemelor de protectie la frontiera,
mecanisme de finantare sau a preturilor de interventie sau preturi prag;
• influenta puternica a inputurilor energetice sau a volumului taxelor si impozitelor ;
• lipsa informatiilor de piata sau a derularilor produselor prin bursele de marfuri;
• costurile mari de exploatare si comercializare care fac ca mai toate produsele
alimentare sa aiba cursuri de revenire nefavorabile la export;
• calitatea inferioara sau sisteme de ambalare necompetitive, care fac ca balanta
comertului exterior cu produse alimentare sa fie in vafoarea importurilor de
asemenea produse;
• in foarte multe subramuri, piata este orientata strict local: productia de patiserie,
paine, abatorizare, produse lactate proaspete, alte produse inferioare, in timp ce
produsele prelucrate superior au o viteza redusa de vanzare datorita pretului mare
in comparatie cu veniturile populatiei ( preparate superioare, cascavaluri,
conserve;).
Desi in Romania unele piete sunt impartite intre producatorii interni ( ex: piata
uleiului, margarinei, berii, bauturilor racoritoare, vinului), pentru celelalte produse
alimentare de consum zilnic, existenta a foarte multor producatori locali, fara mare
putere financiara, nu a creat cu adevarat un climat de concurenta pentru oferirea de
produse la un pret acceptat.
Din aceasta cauza, odata cu diminuarea taxelor vamale, importul de produse
alimentare a crescut in ultimii ani si a exercitat o presiune puternica asupra pietei
interne. Este vorba de importul de produse alimentare din tarile care au productia
agricola sustinuta de stat( vezi Ungaria) la care se adauga importul masiv de produse
la un pret mai mic declarat in vama care fac o concurenta neloiala produseleor interne.
Sistemele de depozitare engros sunt slab dezvoltate ( faina, branzeturi,
conserve, vinuri, legume-fructe), stocurile fiind de fapt constituite la producatori,
influentand foarte mult pretul viitor al produselor respective, iar mecanismele de
ofertare/cumparare prin burse sunt foarte reduse.
Cererea interna, precum si gradul de accesibilitate al produselor alimentare a
fost in scadere de la un an la altul, datorita scaderii masive a puterii de cumparare a
populatiei (puterea de cumparare a fost influentata serios de neactualizarea veniturilor
populatiei in 1999, cresterea masiva a preturilor serviciilor obligatorii), diminuand
astfel mult sumele destinate alimentelor.
In ceea ce priveste cererea externa, aceasta nu este cunoscuta de foarte multi
producatori, care nu au informatii de piata si preturi externe sau de export,
intreprinderile specializate pentru export care existau inainte de 1989 intrand in colaps
sau diminuandu-si simtitor activitatea.
Concurenta locala nu implica in acelasi timp si cresterea competitivitatii ,
producatorii de produse alimentare vanzand produsele la acelasi pret, iar cota de piata
a marii majoritati a operatorilor fiind totusi redusa.
Influenta majora a taxelor si impozitelor platite, a lipsei subventiilor pentru
stocare, a reglementarilor de preturi, cote, etc., din partea statului, a determinat ca
piata produselor alimentare sa fie orientata cu precadere catre consumul local si nu
spre oferta externa.

Noiembrie, 2000 40
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Oferta externa a fost unilaterala, cu foarte putine produse ( ulei brut), fara o
sustinere a exportului de produse alimentare, cum exista in UE sau chiar in tarile
CEFTA.
Incercarile de a elabora reglementari de piata pentru sustinerea productiei interne s-au
izbit de refuzul FMI, de acceptare a Legii Pietelor, care a influentat serios productia si
comertul de produse de calitate.
Pentru realizarea echilibrului pe piata de produse alimentare s-au efectuat importuri
sau exporturi de produse functie de cerintele pietei.
Pentru avea o imagine de ansamblu schematica a factorilor de influenta ai
pietelor de produse agroalimentare prezentam urmatorul tablou:

Situatia importurilor si exporturilor de produse alimentare realizate in perioada


1.01.1999 – 31.12.1999 cu Uniunea Europeana

Nr. SPECIFICATIE U.M. U.E Alte state


crt.
Import Export Import Export
1. Animale vii C 760 471 394 11 192 833 828

2. Carne si organe to 7 981, 165 17.665 4.076


3. Peste si produse din to 13.860 1.194 12.422 215
peste
4. Lapte si branzeturi to 8.095 833 10.291 743
5. Cartofi to 2.147 2 6.291 5.459
6. Legume proaspete si to 7.462 7.673 49.292 17.325
conservate
7. Fructe proaspete si to 50.547 13.123 113.870 6.161
conservate
8. Cereale to 23.389 60.294 141.523 963.653
9. Vin hl 1.371 158.730 49.301 101.773
10. Uleiuri comestibile to 12.393 13.414 10.353 94.492
11. Zahar si produse to 68.520 495 276.564 1.147
zaharoase

Situatia contingentelor stabilite cu Uniunea Europeana:

Nr. Nominalizare Contingent (tone) Exporturi realizate (tone)


crt.
1998 1999 1998 1999
1. Oi vii si carne 2,505 2,690 4,561 5,768
2. Pasari 1,495 1,560 841 700
3. Lactate si branzeturi 1,859 1,800 137 609
4. Miere naturala 190 190 5,364 6,915
6. Grau 23,000 24,000 35,951 38,223
7. Ulei de floarea soarelui 4,370 4,560 3,590 13,360
8. Suc concentrat de mere 2,185 2,280 3,265 1,995
9. Vin* 168,880 178,880 269,844 204,932
* UM- hl

Noiembrie, 2000 41
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Piata interna de produse agroalimentare a fost aprovizionata permanent la


standarde internationale, in prezent neexistand deficit pentru nici un produs.

2.5 ACTIVITATI ECONOMICE NEAGRICOLE SI TURISM RURAL

Pe langa agricultura, care constituie activitatea economica principala, in


spatiul rural se desfasoara si multe alte activitati economice negricole, punctual sau pe
arii restranse (Anexa 56). Exceptand industria extractiva si energetica, activitatile
neagricole se desfasoara in intreprinderi mici si mijlocii. Din totalul IMM-urilor, doar
17% activeaza in mediul rural (in 1997).
Structura pe tipuri de activitati desfasurate este direct corelata cu:
• tipul resurselor disponibile la nivel local;
• traditiile profesionale .
De exemplu in judetele Covasna, Harghita , Maramures este predominanta prelucrarea
lemnului; in judetele Arad, Neamt si Satu-Mare s-a dezvoltat industria usoara;
judetele Alba , Bistrita Nasaud si Sibiu, unde s-a dezvoltat industria alimentara.
Exceptie fac activitatile comerciale care sunt raspindite pe intreg teritoriul tarii.
Cel mai mare numar de IMM-uri sunt concentrate in spatiul rural din Regiunea
3-Sud (21% din IMM-urile din total).
Numarul unitatilor care desfasoara activitati mestesugaresti si de prestari
servicii a descrescut destul de accentuat fata de 1989. Astfel, in 1997, totalul acestor
unitati reprezentau 46,2% din totalul celor la nivelul anului 1989 (Anexa 52, Anexa
53, Anexa 54).
Este de semnalat ca in spatiul rural, comparativ cu cel urban numraul
intreprinzatorilor particulari este mai redus, dar este clara tendinta de crestere a
acestora(2,8%/an).

Structura intreprinzatorilor privati

Total Din care in spatiul rural


1995 1996 1995 1996
Asociatii familiale 54.508 65.289 24.420 29.054
Persoane fizice 281.700 213.241 72.960 71.009
Intreprinzatori
particulari, total 336.208 278.530 97.380 100.063

Din punct de vedere al veniturilor brute inregistrate de intreprinzatorii


particulari din mediul rural mentionam ca acestia realizeaza doar circa 17% din
volumul total.

Structura veniturilor familiale -%-


Urban Rural Total
Asociatii familiale 76.5 23.5 100
- in productie 55.5 44.5 100
- in servicii 77.8 22.2 100
Persoane fizice 89.0 11.0 100
- in productie 53.4 46.6 100
- in servicii 90.2 9.8 100
Intreprinzatori particulari 83.2 16.8 100

Noiembrie, 2000 42
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

,total

O parte din cauzele acestor rezultate se regasesc in studiul " Obstacole in


calea dezvoltarii sectorului de IMM" realizat de Fundatia " Centrul roman pentru
IMM-uri" si de CCI a Romaniei in anul 1997.
In urma analizei chestionarelor aplicate in cazul a 2000 de intreprinderi private
de diferite dimensiuni : foarte mica (1-9 angajati), mica (10-49 angajati) si mijlocie
(50-249angajati) s-au evidentiat urmatoarele:
(i) Obstacole legate de aprovizionare:
Pret 47% din persoanele intervievate
Lipsa finantarii pe termen scurt 31%
Calitatea muncii specializate 25%
Management 21%

(ii) Obstacole legate de activitatea de desfasurare:


Cerere insuficienta sau instabila pe piata 86% din persoanele
Fondurile restrinse disponibile pentru publicitate intervievate
Calitatea fortei de munca 60%
55%

(iii) probleme legale cu care se confrunta intreprinzatorii:


Modul de calcul al TVA 65% din persoanele intervievate
Calculul si plata impozitului pe profit 85%
Cadrul legal neclar, cu multe schimbari 37%

In zonele montane si premontane, in principal, s-au dezvoltat in timp o serie


de ocupatii relativ deosebite intre ele , dar derivand practic unele din altele, ce pot fi
grupate astfel: a) ocupatii ce se refera la obtinerea (apicultura, sericicultura, vanatoare
si pescuitul); b)producerea ( agricultura, pastorit, minerit); c)fabricarea ( mestesuguri,
mici industrii).
Aceste ocupatii au constituit multe secole de-a randul ocupatiile traditionale
principale ale locuitorilor din cuprinsul Curburii Carpatice Nordice meseriile
transmintandu-se din tata in fiu.
O parte din mestesuguri au capatat in timp si o incarcatura culturala
deosebita, avand in vedere bogatia folclorica si etnografica care caracterizeaza spatiul
rural romanesc, transformandu-se practic intr-o mica industrie artizanala. Astfel s-au
dezvoltat : olaritul, tesutul, prelucrarea lemnului si a metalelor etc.
In prezent, datorita inexistentei unui sprijin real acordat acestui sector
ponderea mestesugarilor si artizanilor a scazut foarte mult.
In unele zone s-au dezvoltat o serie de mestesuguri prin care sunt produse
materiale de constructii cum sunt : caramizi, olane, tigle, teracota, var, scanduri,
sindrila etc. Dupa anul 1990, odata cu inceperea constructiei de locuinte particulare in
spatiul rural aceasta activitate s-a revigorat, dar desi necesarul de astfel de materiale
de constructii este mare, nu exista inca posibiliatea ca acesta sa fie acoperit in
totalitate pe plan local.
Cele mai acute probleme cu care se confrunta activitatea mestesugareasca si
artizanala o constituie pe de o parte lipsa fondurilor pentru modernizarea productiei si
pe de alta parte lipsa ucenicilor tineri care sa invete si sa preia mestesugul. In acest
moment nu exista un sprijin real acordat tinerilor din spatiul rural pentru invatarea si
dezvoltarea unor mestesuguri traditionale si stabilirea acestora in mediul rural.

Noiembrie, 2000 43
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

O alta problema cu care se confrunta spatiul rural romanesc o constituie slaba


reprezentare a serviciilor pentru populatie cum sunt: intretinerea si repararea
obiectelor si aparaturii de uz casnic si gospodaresc, depanare radio- TV, igiena,
croitorie, vopsitorie si curatatorie chimica etc.
Dezvoltarea unor retele de servicii pentru populatie in spatiul rural ar crea
perspectiva cresterii gradului de ocupare a fortei de munca in general si al femeiilor in
special.

Turismul rural

Spatiul rural dispune de un bogat potential turistic care exista atat in zonele
montane si submontane cat si in Delta Dunarii si pe litoralul Marii Negre.
Pe langa monumentele istorice si naturale interesul turistic este de asemenea
crescut de existenta unor valoroase resurse in campul biodiversitatii: 3600 specii de
plante Gymnosperme si angiosperme ce se gasesc in flora Romaniei, ce reprezinta
40% din speciile existente in flora Europei si 33.802 specii din fondul romanesc. Din
acest punct de vedere, Romania poate fi reprezentativa pentru turismul ecologic.
Intreg teritoriul tarii prezinta interes din punct de vedere al mostenirii etnografice si
folclorice, fiecare zona rurala avand propriile obiceiuri traditionale.
De aceea, actiunea de a atrage satele romanesti care dispun de potential
natural, cat si cultural-spiritual, in cadrul retelelor de turism intern si international,
este in progres in multe judete din Romania. Astfel au aparut ONG-uri care se ocupa
de asemenea activitati cum sunt: Agentia Nationala de Turism Rural, Ecologic si
Cultural – ANTREC si Federatia Romana de Dezvoltare Montana si Rurala –
FRDMR .
ONG-urile din mediul rural contribuie la dezvoltarea si promovarea turismului
rural prin: cursuri si seminarii de pregatire, instruire in domeniul prestarilor de servicii
turistice.
In prezent, in Romania exista peste 4000 de pensiuni turistice si agro-turistice
inventariate, un numar de 1965 fiind incluse in diferite structuri, dintre care reteaua
ANTREC este cea mai cunoscuta. Mentionam ca exista 1267 pensiuni care sunt
omologate si indeplinesc conditiile legale, diferenta rezultata necesitand modernizari
pentru a ajunge la standardele necesare. Capacitatea de cazare totala a unitatilor
turistice omologate este de 4612 camere, adica 9637 locuri de cazare. Din acestea,
948 de unitati sunt pensiuni turistice, avand o capacitate de 3731 camere, 7836 locuri
de cazare si 319 sunt pensiuni agro-turistice, cu o capacitate de 881 camere, respectiv
1801 locuri de cazare.
Repartizarea geografica acestor unitati turistice in teritoriu respecta in general
zonele turistice consacrate ale tarii:
• judetul Brasov: 156 unitati turistice (12,31% din cele omologate);
• judetul Harghita: 151 unitati turistice ( 11,91% din cele omologate)
• judetul Sibiu: 118 unitati turistice ( 9,31 % din cele omologate);
• judetul Maramures: 90 unitati turistice (7,1% din cele omologate);
• judetul Suceava : 78 unitati turistice ( 6,15% din cele omologate).
De mentionat insa, ca Romania dispune de un vast potential turistic

Noiembrie, 2000 44
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

1. INFRASTRUCTURA RURALA

3.1 INVATAMANT

Dotarea materiala din invatamantul rural, exprimata in termeni cantitativi, nu


pare nefavorabila. Unitatile de invatamant sau numarul salilor de clasa raportate la
numarul de locuitori, si cu atat mai mult la numarul de elevi, sunt chiar excedentare in
multe zone, din cauza scaderii numarului de tineri (Anexa 55).
Doar analiza in termeni calitativi ar pune in evidenta aspectele grave ale
serviciilor de invatamant din rural si decalajul intre serviciile asigurate in rural si in
urban.
In cea mai mare parte a comunelor (circa 90%), procesul de invatamant se
realizeaza cel mult pana la nivelul scolilor gimnaziale (in unele cazuri chiar numai
pana la nivel primar).
Institutiile de nivel liceal sau post-liceal sunt foarte reduse ca numar in rural.
Ele sunt amplasate doar in cateva comune (2-7) din fiecare judet. Astfel, in numai 173
de comune (6,5%) procesul de invatamant se realizeaza de la nivelul prescolar pana la
nivel liceal sau post-liceal.
Cele mai multe din unitatile scolare din comune se afla intr-o stare materiala
precara si sunt lipsite sau sarace in dotari si materiale didactice.
Conditiile de viata din rural nu sunt atractive pentru personalul didactic, astfel ca in
multe zone mai slab dezvoltate cadrele calificate care lipsesc sunt inlocuite cu
personal cu pregatire inadecvata. Sistemul actual de informatii statistice nu surprinde
aceste aspecte calitative deficitare ale invatamantului rural .
Majoritatea populatiei din rural (trei sferturi din total) are o pregatire scolara
care se limiteaza la invatamant primar sau cel mult gimnazial ( reprezentand nivelul
maxim de scolarizare obligatorie): o treime din populatie (33,1%) are numai instruire
de nivel primar; inca o treime (33,7%) a urmat si cursurile scolii gimnaziale. O
proportie insemnata din locuitori (7,4%) nu au absolvit nici o forma de scolarizare
(Anexa 56).
Doar 1 din 100 de locuitori ai satelor a absolvit o institutie de invatamant
superior. Marea majoritate a absolventilor de invatamant superior traiesc in orase.
Numai 10% dintre acestia au optat sa locuiasca in sate.
Efectele acestei stari sunt multiple: activitatile economice sunt putin
diversificate, agricultura practicata este neperformanta, (nu face apel la tehnica si
tehnologii moderne), starea igienico-sanitara a locuintei este scazuta, mortalitatea
este ridicata.
Invatamantul agricol ocupa o pondere foarte mica in sistemul de invatamant
romanesc. Asolventii profilului agricol de la toate nivelurile de instruire reprezinta o
proportie foarte redusa in totalul absolventilor, mult subdimensionata in raport cu
importanta agriculturii in economia romaneasca (Anexa 57).
Pentru ca gradul de pregatire profesionala sa creasca in viitor si pentru ca sa sa
realizeze formarea continua a adultilor in domeniile agricol, montan si de industrie
alimentara vor fi autorizate ca furnizori de servicii de acest tip o serie de institutii de
invatamant, conform Ordonontei de Guvern nr.102/27.08.1998 privind formarea
profesionala continua prin sistemul educational. (Anexa 58 si Anexa 59).

3.2 SANATATE

Noiembrie, 2000 45
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Mediul rural beneficiaza de asistenta sanitara si medicala cu mult sub nivelul


asigurat in mediul urban.
In majoritatea comunelor, se asigura numai serviciile sanitare primare. Pentru servicii
de specialitate, locuitorii din rural trebuie sa apeleze, de regula, la unitatile medicale
din orase si municipii. Calitatea actului medical din mediul rural este relativ scazuta,
in principal din cauza slabei dotari cu cladiri si cu aparatura medicala, de regula
invechita sau chiar inexistenta.
Gradul de asigurare cu servicii medicale de catre personalul calificat este in
general scazut, numarul medicilor fiind relativ mic in raport cu numarul de locuitori.
Revin in medie 1417 locuitori la 1 medic, fata de o medie de 378 locuitori in mediul
urban.
Exista numai 322 de comune (12% din total) unde prezenta medicilor este
satisfacatoare in raport cu numarul de locuitori, revenind 1 medic la 600 de locuitori
(in special in zonele din vecinatatea oraselor).
Exista insa 148 de comune (6%) in care nu activeaza nici un medic, iar in
378 de comune (14%) un medic este in situatia de a asigura servicii pentru mai mult
de 3500 locuitori.
Zonele mai intinse care sunt slab asigurate cu servicii ale medicilor, sau unde
chiar lipsesc medicii sunt situate in partea de est a tarii: in judetele din regiunea Nord-
est (Botosani, Vaslui si partial in estul judetului Bacau) si in regiunea Sud-Est (in
partea muntoasa a. judetelor Vrancea si Buzau , in centrul Dobrogei si mai ales in
Delta Dunarii).
Ca urmare a slabei calitati a asistentei medicale, un locuitor din rural are
speranta de viata mai scazuta cu 2 ani decat un locuitor din urban.
Rata mortalitatii infantile atinge niveluri foarte mari in mediul rural, depasind
cu 35% nivelul din urban.
Actualul nivel al mortalitatii este rezultatul totusi al unei continue scaderi a
intensitatii acesteia, astfel ca rata medie actuala a mortalitatii infantile reprezinta
numai jumatate din nivelul anului 1970. In 1990, nivelul mortalitatii infantile atingea
inca 29,7 ‰, pentru a scadea la 25,0‰ in 1997. Sunt inca zone intinse unde
mortalitatea infantila continua sa depaseasca numarul de 27-30 la 1000 de nou
nascuti.
Nu sunt putine cazurile in care se inregistreaza chiar peste 40 decese/1000
nasteri. Aproape intreaga zona rurala din regiunea Nord-Est si zona Dobrogei din
Regiunea Sud-Est au o mortalitate infantila foarte ridicata, de peste 27‰. De
asemenea, in zona de campie din sudul tarii, apartinand regiunilor Sud si Sud-Vest,
sunt foarte numeroase comunele in care mortalitatea infantila depaseste nivelurile
amintite.

3.3 Infrastructura tehnico edilitara

O componenta importanta a resurselor dezvoltarii rurale, cu impact direct


asupra gradului de civilizatie a localitatilor rurale, este infrastructura fizica. In aceasta
sectiune vom prezenta informatii privind urmatoarele elemente ale infrastructurii
fizice din mediul rural: fondul locativ, infrastructura cailor de comunicatie si a
retelelor edilitare care asigura utilitatile publice de interes local, concentrandu-ne
asupra diferentelor care exista in plan regional.

Noiembrie, 2000 46
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Infrastructura edilitara in zonele rurale


In cadrul localitatilor rurale, populatia are la dispozitie pentru satisfacerea
conditiilor de locuit un fond de aproape 3,7 mil. locuinte. Aceasta reprezenta, la
finele anului 1997, 46,9 % din fondul total de locuinte al Romaniei. In perioada
ultimilor ani s-a inregistrat o evolutie favorabila, atat numerica, cat si calitativa a
fondului locativ rural.
Intre anii 1991-1997, numarul locuintelor din mediul rural cat si numarul
camerelor de locuit si suprafata locuibila (a camerelor de locuit) au inregistrat o
crestere superioara celei inregistrate pe total tara sau al celei din mediul rural. Ca o
consecinta a acestei evolutii, s-au imbunatatit si nivelurile indicatorilor care
caracterizeaza caracteristicile constructive ale fondului locativ. In aceasta perioada a
crescut si numarul mediu de camere pe o locuinta, si suprafata locuibila medie pe o
locuinta.
Principalul factor care a determinat imbunatatirea conditiilor de locuit ale
populatiei rurale au fost cresterea fondului locativ pe seama constructiilor noi de
locuinte in aceasta perioada. In anii 1992-1997 s-au construit 105.302 locuinte noi,
reprezentand 55,6 % din totalul locuintelor construite in tara, si respectiv 10,3
locuinte noi la 1000 locuitori.

Dinamica fondului de locuinte in mediul rural, in perioada 1991-1997


1991 1994 1996 1997
Numar locuinte – mii 3.583 3.618 3.656 3.673
Numar camere de locuit – mii 9.170 9.296 9.422 9485
Suprafata locuibila – mii mp 119.853 121.823 123.880 124925
Locuinte la 1000 locuitori 344 353 360 362
Camere de locuit pe o locuinta 2,56 2,57 2,58 2,58
Suprafata locuibila pe o locuinta – 33,5 33,7 33,9 34,0
mp
Suprafata locuibila pe un locuitor - 11,5 11,9 12,1 12,3
mp

De asemenea, este de remarcat ca proportia locuintelor nou construite, pe


totalul fondului locativ, a fost mai ridicata in comunele mari cu peste 5000 locuitori,
respectiv mult mai scazuta in comunele sub 2000 locuitori.
Ca o caracteristica a fondului de locuinte din mediul rural, se poate mentiona
faptul ca, marimea locuintei rurale dupa suprafata locuibila este aceeasi ca in mediul
urban, doar ca aceasta este compusa in medie dintr-un numar sensibil mai mare de
camere, ceea ce asigura conditii ceva mai bune de locuire pentru gospodariile din
mediul rural.
O alta trasatura specifica a diferentierilor teritoriale ale fondului de locuinte
din mediul rural il constituie forma de proprietate a locuintelor. Mediul rural, spre
deosebire de mediul urban este caracterizat prin ponderea quasi-totala a locuintelor
proprietate privata – indeosebi a populatiei – si ponderea nesemnificativa a locuintelor
proprietate publica. La sfarsitul anului 1997, o pondere de 97,4 % din locuintele
situate in mediul rural erau in proprietate privata.
Caracteristicile constructive ale locuintelor care asigura un grad de confort
sporit al locuirii sunt, insa, determinate si de existenta in locuinta a principalelor
dependinte (bucatarie, baie, closet cu apa), respectiv, instalatii edilitare (alimentare cu
apa potabila, canalizare, instalatie electrica sau chiar incalzire centrala sau prin sobe

Noiembrie, 2000 47
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

cu gaze naturale). Ultimele date disponibile – cele ale recensamantului din ianuarie
1992 – arata insa un grad nesatisfacator de dotare a locuintelor rurale cu dependinte si
instalatii.
Astfel, la inceputul anului 1992, din totalul locuintelor rurale, o proportie de
81,8 % dispuneau de bucatarie (incaperi cu destinatie exclusiva pentru prepararea
hranei), numai 8 % dintre ele dispuneau de baie (cu sau fara dus) si doar 5,8 % dintre
ele erau dotate cu closete cu apa (si instalatie corespunzatoare de canalizare). In
privinta dotarii locuintelor cu principalele instalatii edilitare, o pondere de 11,4 %
aveau retea de alimentare cu apa (publica sau sistem propriu), o pondere de 10 %
aveau instalatie de canalizare, iar numai 4,4 % aveau asigurata incalzirea prin sistem
de incalzire centrala sau prin sobe cu gaza naturale. O proportie de 93,6 % din
locuintele situate in mediul rural aveau instalatie electrica.
In ultimii ani din 1992 pana in 1997 a crescut numarul locuintelor care au fost
dotate cu instalatie de alimentare cu apa, de canalizare sau de incalzire prin reteaua de
distributie a gazelor naturale. Dar, aceasta crestere nu a fost semnificativa,
nemodificand ponderile constatate in anul 1992, ceea ce releva faptul ca locuintele
rurale sau inca foarte departe de conditiile corespunzatoare de confort asigurate de
fondul de locuinte din municipii si orase.

Situatia dotarilor edilitare

Caracterizarea modului de viata a populatiei rurale nu poate omite gradul de


dotare edilitara a locuintelor rurale, respectiv asigurarea populatiei cu principalele
activitati de utilitate publica: apa potabila, evacuarea apelor uzate, distributia gazelor
naturale pentru incalzit si prepararea hranei, consumul de energie electrica. Sub acest
aspect, mediul rural din Romania este inca deficitar, prezentand o diferentiere
marcanta fata de utilitatile publice puse la dispozitia populatiei urbane. Cu toate
preocuparile existente in ultimii ani de a imbunatati situatia edilitara a comunelor
rurale cu un volum mai mare de servicii edilitare, din cauza unor eforturi
investitionale insuficiente, dotarile edilitare in mediul rural prezinta, insa, un nivel
nesatisfacator.

Reteaua de distributie a apei potabile.

Din totalul retelei de distribuire a apei potabile existente in tara, in mediul


rural reteaua de distribuire a apei are o lungime de numai 13.550 km, la sfarsitul
anului 1997, reprezentand mai putin de 2 cincimi (38,4 %) din totalul retelei publice
de apa a tarii. Lungimea simpla a retelei de distribuire a apei potabile a crescut in
ultimii 2 ani cu numai 1366,2 km, adica cu peste o zecime (11,2 %).
In cadrul volumului de apa potabila distribuita consumatorilor din mediul
rural, consumul pentru uz casnic reprezinta o pondere de aproape 4/5 (respectiv 78,8
%), dar acest consum casnic de apa in mediul rural reprezenta la finele anului 1997
numai 11,1 % (a noua parte) din totalul consumului casnic de apa potabila a
populatiei tarii, asigurat prin retele publice.
Reteaua publica de distribuire a apei potabile exista la sfarsitul anului 1997
numai intr-un numar de 1287 comune (din totalul celor 2686 comune), respectiv intr-
un numar de 2541 sate, ceea ce reprezinta mai putin de o cincime (19,4 %) din totalul
localitatilor rurale din Romania.
Capacitatea totala a instalatiilor de producere a apei potabile in mediul rural s-
a ridicat la finele anului 1997 la 835,4 mc pe zi (numai 8,1 % din capacitatea totala

Noiembrie, 2000 48
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

disponibila). Trebuie insa subliniat faptul ca nu toate gospodariile din localitatile


rurale care dispuneau de retea publica de distribuire a apei, au si beneficiat de acest
serviciu edilitar strict necesar unui mod de viata decent.
De altfel, in cadrul celor 1287 comune care aveau o retea de distribuire a apei,
desi nu in toate satele componente, aveau domiciliul mai putin de o patrime din
populatia rurala a tarii. Aceste constatari sunt confirmate si de situatia inregistrata la
ultimul recensamant de la inceputul anului 1992, cand numai 11,7 % din gospodariile
rurale dispuneau in locuinte de instalatii de alimentare cu apa (din reteaua publica sau
din sistem propriu). Cum rezulta din tabelul de mai jos, o lungime mai mare a retelei
apare in comunele mari cu peste 5000 locuitori, in timp ce in comunele mici, sub
2000 locuitori, sunt deficitare si din acest punct de vedere.

Gruparea comunelor dupa marime si dupa lungimea retelei de distribuire a apei


potabile, la sfarsitul anului 1997

Total Lungimea simpla de distribuire a apei, km


Marimea in numar Fara Sub 2 2-9,9 km 10-19,9 20-29,9 km 30 + km
de locuitori retea km km
TOTAL 2686 1399 200 610 268 121 88
Sub 1000 52 42 6 3 1 1
1000-1999 385 226 17 94 39 4 5
2000-4999 1666 909 123 374 153 67 40
5000-9999 350 216 49 129 72 45 39
Peste 10000 33 6 5 10 3 5 4

In repartitia teritoriala a activitatilor de utilitate publica, apar unele deosebiri


semnificative intre judete.
In concluzie, se poate constata ca reteaua publica de distribuire a apei potabile,
capacitatea instalatiilor si volumul de apa potabila distribuita consumatorilor casnici,
sunt departe de a putea asigura necesitatile edilitare ale populatiei rurale, atat ca
numar de locuitori beneficiari de acest serviciu edilitar, cat si ca proportie de localitati
rurale dotate.
Sub acest aspect, populatia rurala nu este asigurata cu conditii acceptabile ale
traiului, fiind depedendente de obtinerea apei potabile din alte surse (fantani, izvoare),
care nu in toate cazurile asigura o apa potabila corespunzatoare – afectand starea de
sanatate a populatiei si contribuind la un nivel crescut al morbiditatii populatiei prin
boli infectioase si parazitare.

Reteaua de evacuare a apelor uzate.

Si din acest punct de vedere, populatia rurala este dezavantajata, comparativ


cu cea urbana. Din totalul lungimii conductelor de canalizare existente, in mediul
rural era disponbila o retea de canalizare de numai 864,1 km, deci o pondere de 5,6
din totalul retelei de canalizare existente in localitatile tarii. De astfel de retea de
canalizare dispuneau numai un numar de 358 sate, respectiv 2,8 % din localitatile
rurale, lungimea medie a retelei de canalizare pe un sat fiind de circa 2,4 km.
Din totalul volumului de apa reziduala epurata pe tara, in mediul rural a fost
asigurat numai 1,1 % din volumul total anual in anul 1997, respectiv 13377 mii mc
apa reziduala, ceea ce reprezinta numai circa 102 mc/zi pentru unul din cele 358 sate.
Numarul satelor cu retea de canalizare de evacuare a apelor reziduale reprezenta fata

Noiembrie, 2000 49
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

de numarul satelor cu retea disponibila de distribuire a apei potabile o pondere de


numai 14 %. Lipsa asigurarii unei capacitati corespunzatoare de evacuare a apei
reziduale, genereaza intre altele si pericolul poluarii mediului ambiant.
In profil teritorial, reteaua publica de canalizare este in mediul rural foarte
diferita intre judete.

Reteaua de distribuire a gazelor naturale.

Din reteaua de distribuire a gazelor naturale existente in Romania la sfarsitul


anului 1997, o lungime de 5591 km, respectiv 31 % din total, este situata in mediul
rural intr-un numar de 697 sate din 320 comune, dar in 67 comune, desi exista retea
nu s-au distribuit gaze pentru consum casnic.
In totalul volumului de gaze naturale distribuite, mediul rural i-a fost distribuit
numai 1465 mil. mc – respectiv 10,3 %, iar in ceea ce priveste ponderea gazelor
distribuite pentru uzul casnic ea a fost de doar 7,9 % din total. De altfel, se remarca
ponderea redusa a gazelor distribuite pentru uzul casnic in mediul rural, mai putin de
o treime din totalul gazelor distribuite comunelor, in timp ce in cadrul celor 166
municipii si orase ponderea consumului casnic in volumul total de gaze distribuite a
fost mai ridicata de 2 cincimi din total (43,9 %).
In consecinta, prin reteaua de distribuire a gazelor naturale i s-au asigurat
mediului rural, doar 1318,5 mii mc/zi, revenind pe o localitate racordata un consum
mediu zilnic de numai 1892 mc de gaze naturale distrbuite.
Gradul mai ridicat de dotare a unor localitati rurale din aceste judete cu retele
de distrbuire a gazelor naturale se datoreaza, in primul rand, existentei in aceasta zona
a tarii a unor rezerve de gaze naturale si a concentrarii extractiei de gaze naturale in
cadrul acestor judete.
Intr-o situatie complet diferita se afla un numar de 11 judete, majoritatea
situate in sudul si estul tarii, in care nici o singura localitate rurala nu este inca
racordata la reteaua de distribuire a gazelor naturale pentru consumul casnic.

Reteaua de distribuire a energiei electrice.

Consumul de energie electrica a populatiei reprezinta un indicator important al


modului de viata a locuitorilor tarii. Din acest punct de vedere, situatia apare mult mai
favorabila pentru populatia rurala, avand in vedere ca actualmente toate cele 2686
comune existente au asigurate racorduri la reteaua publica (sau locala)de energie
electrica. Conform ultimelor date disponibile marea majoritate a gospodariilor rurale,
circa 98,5 % din totalul lor, dispun de racordare la reteaua de energie electrica.
Consumul de energie electrica al populatiei rurale nu este insa, asigurat in
totalitate in mod corespunzator, datorita unor fluctuatii mari a frecventei in retele sau
a caderilor de tensiune, datorate unor conditii tehnice nesatisafacatoare a
echipamentelor si a retelei de distributie in mediul rural.
De mentionat ca reteaua de distributie a energiei electrice a fost construita in
ceea mai mare parte in perioada 1950 – 1970 si in prezent echipamentele (posturile
trafo) si cablurile de alimentare au un grad ridicat de uzura. In peste 70% din comune
aceasta retea nu permite racordarea unor instalatii moderne necesare dezvoltarii
exploatatiilor agricole.

Reteaua de transport.

Noiembrie, 2000 50
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Mediul rural se confrunta si cu lipsa unei retele satisfacatoare de mijloace de


transport si de comunicatie, care ar putea asigura populatiei servicii utile pentru un
mod de viata modern.
Sub aspectul mijloacelor de transport, ne referim in primul rand la reteaua
drumurilor publice judetene si comunale, care la sfarsitul anului 1997 avea o lungime
de 58.478 km, respectiv 4/5 din totalul retelei nationale de drumuri publice. Din
acestea mai putin de jumatate (47 %) erau drumuri judetene si 53 % drumuri
comunale. Se remarca ponderea foarte redusa a drumurilor judetene si comunale
modernizate 7,7 %. Se mai poate mentiona faptul ca, in ceea ce priveste drumurile
comunale, aproape 60% sunt pietruite, dar un sfert din totalul lor erau drumuri de
pamant.
Densitatea retelei de drumuri difera de la o regiune la alta.
Drumurile publice si densitatea acestora pe regiuni de dezvoltare
Nr. Regiunea Drumuri Din care: Densitatea
Cr publice drumurilor
t. (total) publice pe 100
- km - km2 de
teritoriu
Drumuri Drumuri
nationale judetene si
km comunale (km)
1. Nord-Est 12.797 2.476 10.321 35,5
2. Sud-Est 9.992 1.745 8.247 29,2
3. Sud Muntenia 11.083 2.534 8.549 32,1
4. Sud-Est Oltenia 9.946 1.929 8.017 34,5
5. Vest 8.801 1.862 6.939 27,4
6. Nord-Vest 10.820 1.917 8.903 31,9
7. Centru 8.931 2.027 6.904 25,9
8. Bucuresti Ilfov 791 193 598 37,8
TOTAL 73.161 14.683 58.478 31,0

Sub aspectul accesului populatiei rurale la reteaua nationala de drumuri


publice, trebuie evidentiat ca numai circa jumatate din totalul comunelor (1462) aveau
acces direct la reteaua principala de transport rutier, deservind astfel aproximativ 3/5
din totalul populatiei rurale. De altfel semnificativa este si densitatea redusa a
drumurilor publice judetene si comunale, care la sfarsitul anului 1997 se ridica la 27,3
km drumuri la 100 kmp teritoriu rural.

3.4 TELECOMUNICATII

Din punct de vedere al mijloacelor de comunicatie, este de remarcat si faptul


ca reteaua unitatilor postale si de telefonie – telegrafie nu asigura populatiei rurale un
volum necesar de servicii de comunicatii. Numarul unitatilor postale in mediul rural a
fost in 1997 de 7214 unitati, adica o pondere de 90% din totalul unitatilor Postei
nationale.
Mai existau si un numar de 9805 cutii postale, al caror numar a scazut in
cursul anului 1997 cu 6,8 %, ceea ce a determinat o reducere a volumului serviciilor
postale in mediul rural. Reteaua unitatilor postale este foarte scazuta, in special intr-un
numar de 5 judete situate in sudul tarii.

Noiembrie, 2000 51
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Numarul unitatilor cu servicii de telefonie – telegrafie situate in mediul rural a


fost 2182, adica circa 4/5 din totalul unitatilor TT fixe pentru public, dar se remarca
faptul ca in anul precedent si numarul lor a fost in scadere cu 50 unitati (2,2 %).
Numarul posturilor telefonice in mediul rural a fost la sfarsitul anului 1997 de 530
mii, cu o pondere de 13,4 % din totalul posturilor telefonice instalate, dar care (cu
toate ca cuprinde si posturi telefonice de oficiu sau pentru persoane juridice), nu
reprezinta decat 52 de posturi la 1000 de locuitori in mediul rural. Astfel este de
remarcat ca doar un numar de 1160 comune au asigurate servicii telefonice pentru
toate satele componente (adica 43 % din totalul comunelor) Se mentioneaza ca o retea
de telefonie publica mai dezvoltata este asigurata in cadrul judetelor din zona de nord-
vest a tarii si partea centrala.
Programele de radio si televiziune, nu sunt accesibile pe scara larga in cadrul
populatiei rurale (desi marea majoritate a localitatilor rurale dispun de retea de energie
electrica).
Mentionam ca numarul abonamentelor radio (inclusiv ale populatiei) din
mediul rural – 1,5 mil. – reprezinta doar 36,7 % din totalul abonamentelor pe tara,
respectiv un numar de 148 abonamente radio la 1000 locuitori din mediul rural. Cele
1,23 mil. abonamente de televiziune detin o pondere de 30,5 % din totalul
abonamentelor tv/tara, ceea ce reprezinta doar 121 abonamente TV la 1000 locuitori
din mediul rural.
Accesul mai redus al populatiei rurale la aceste mijloace rurale moderne de
comunicatie – radio si TV – ingradeste posibilitatile locuitorilor din mediul rural de a
dispune de informatii necesare si de a asigura acestei populatii un nivel de educatie
corespunzator.
In concluzie, sub aspectul dotarii edilitare a localitatilor, mediul rural din
Romania este foarte deficitar, gradul de dotare fiind mult inferior celui din urban.
Retele publice sunt departe de a putea asigura necesitatile edilitare ale
populatiei rurale, fiind subdimensionate in raport cu numarul populatiei. Partea din
retelele edilitare care este instalata in rural este mult mai mica decat partea pe care o
reprezinta populatia rurala in intreaga populatie.
Distributia pe medii de rezidenta a infrastucturii tehnice, 1997
%
Rural Urban
Populatia totala (1.VII) 45 55
Lungimea simpla a retelei de distributie a apei potabile- 38 62
km
Lungimea simpla a conductelor de distributie a gazelor- 31 69
km
Lungimea simpla a retelei de canalizare-km 6 94
Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica ”Activitatile privind utilitatea publica de
interes local” 1998;

Noiembrie, 2000 52
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

4. SILVICULTURA

Romania dispune de un fond forestier dintre cele mai valoroase din Europa.
Cu o suprafata de 6367 mii ha, padurile ocupa 28% din teritoriul tarii, avand o
pondere apropiata mediei europene. Ca structura de productie, fondul funciar
romanesc este format din: fag 31%, rasinoase 31%, stejar 18% si alte specii 21% .
Cele mai extinse suprafete impadurite, cu o structura a speciilor diversa, se
gasesc in regiunile carpatice si de deal (cca. 90% din suprafata totala).
In perioada 1989-1997 nu s-au inregistrat mutatii semnificative ale
dimensiunii fondului forestier (Anexa 60).
Productia forestiera a inregistrat un regres. Astfel, masa lemnoasa exploatata
in anul 1997 reprezinta numai 75% din cea a anului 1989, tendinta care se regaseste si
structural (Anexa 61).
In anul 1996, pentru cultura si regenerarea padurilor s-au efectuat impaduriri
pe o suprafata de 12 727 mii ha (Anexa 62).
Ritmul suprafetelor impadurite a scazut drastic raportat la anul 1989.
Coeficientul de refacere a padurilor se situeaza la un nivel foarte scazut (0,20%).
In prezent, inainte de aplicarea Legii 1/2000, doar 400.000 ha de padure
apartin sectorului privat, urmand ca o data cu aplicarea acestei legi sectorul privat sa
se extinda pana la cca. 3 mil. ha de padure. Datorita numarului mare de proprietari,
detinatori de suprafete mici cu padure si gradului redus de asociere al acestora,
suprafata medie de exploatare este redusa la 1-2 ha.
Cele 6 mil. ha padure aflate in proprietatea statului sunt administrate de catre
Regia Nationala a Padurilor “ROMSILVA”, care are in subordine 27 directii silvice,
fiecare directie, la randul ei, avand in componenta ocoale silvice, districte si cantoane
(Anexa 63).
In anul 1998, in exploatarea lemnului existau 31 de societati cu capital
majoritar de stat si peste 1000 de agenti economici privati. Unitatile private
exploateaza in prezent cca. 40% din masa lemnoasa recoltata si numarul lor este in
continua crestere.
La sfarsitul anului trecut existau 2700 de gatere si 6500 de circulare pentru
prelucrarea primara a lemnului. De regula, instalatiile de debitat si prelucrat lemn
rotund sunt vechi, au consumuri tehnologice exagerat de mari, cu pierderi de lemn de
circa 10-30% din rumegus.
Agentii economici cu capital de stat au o capacitate instalata de debitare a
lemnului de circa 16 mil. mc anual, iar agentii economici cu capital privat, de 1 mil
mc anual, existand pe ansamblul intregii tari o capacitate totala de prelucrare primara
a lemnului de 17 mil. mc anual. Sectorul privat foloseste capacitatile de stat pentru
procesarea sectorului primar al lemnului.
Exporturile de produse lemnoase ( articole din lemn si carbune de lemn) au
inregistrat in 1998 o valoare totala de 108,5 milioane EURO.
Conventia Patronala din Economia Forestiera reprezinta interesele tuturor
asociatiilor din sector, inclusiv a Asociatiilor Forestierilor din Romania (ASFOR),
care opereaza mai ales la nivelul exploatarii padurilor.
Aproximativ 2,5 mil. ha terenuri agricole sunt puternic degradate si necesita
impaduriri. In conformitate cu strategia de dezvoltare pe termen lung a silviculturii,
obiectivul principal il reprezinta cresterea gradului de impadurire de la 27%, cat este
in prezent, la 35% din suprafata tarii.

Noiembrie, 2000 53
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Exporturile de produse din lemn, exclusiv mobilierul, au inregistrat in anul


1997 o valoare de 2.449.538 mil. lei, din care cele cu Uniunea Europeana au avut o
pondere de 31% (756.715 mil. lei).
In aceasta perioada sectorul silviculturii se confrunta cu problemele aparute
din aplicarea legii nr. 1/2000, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole si forestiere, a carui aplicabilitate a fost prelungita pana la 31
decembrie 2001.
Datorita problematicii complexe a identificarii vechilor amplasamente a
despagubirii in cazul suprafetelor exceptate de la retrocedare, a celor de cadastru
forestier si a greutatii in constituirea structurilor de administratie privata este greu de
estimat o perioada de timp necesara pentru finalizarea aplicarii Legii nr. 1/2000.
Pana la 31 decembrie 2001, estimam ca se vor atinge urmatoarele obiective:
• Pentru padurile comunale 95%;
• Pentru padurile persoanelor fizice 60%;
• Pentru padurile formelor asociative de proprietate 60%;
• Pentru padurile parohiilor, schiturilor, unitatilor de invatamant 80%.
Suprafata totala a fondului forestier si a padurilor de 6.342.538 ha, defalcata pe judete
si forme de proprietate este redata in Anexa 64.

Situatia aplicarii Legii 18/1991 a fondului funciar in silvicultura, la sfarsitul anului


1999, se prezinta astfel:
• 438.272 ha reprezinta suprafata solicitata de Comisiile locale
• 3.744.008 ha reprezinta suprafetele validate de catre Comisiile judetene;
• 366.240 ha reprezinta suprafetele acceptate de Directiile silvice.
• suprafata neacceptata de directiile silvice si care este in litigiu - 8168 ha;
• suprafata neacceptata si aflata pe rol in instante – 625 ha.
Din estimarile facute de MAPPM, se considera ca in baza statisticilor de aplicare a
legii 18/1991 sunt aproximativ 500.000 de titluri de proprietate de reconstituire pentru
suprafete silvice. Se estimeaza ca la finalizarea legii 1/2000, numarul acestora se va
multiplica de cel putin 2 ori.
De asemenea s-a estimat, facandu-se comparatii cu perioda interbelica ca se vor
putea constitui aproximativ 2500 de forme asociative, suprafata solicitata fiind de cca.
725.000 ha padure. Pentru padurile comunale se va reconstitui dreptul de proprietate
pentru aproximativ 1500 de comune.
In perioada 1990-1999, Regia Nationala a Padurilor a avut un program de
impaduriri, realizand in fiecare an suprafete importante amplasate in aproape toate
judetele tarii, precum si un program de construire a drumurilor forestiere.
MAPPM si Regia Nationala a Padurilor au in patrimoniu o serie de centre de
prelucrare primara a lemnului si ateliere de prelucrare, dupa cum urmeaza:

Nr. Judetul Centre de prelucrare a lemnului


crt.
1. Directia Silvica Alba 4 gatere
2. Directia Silvica Bacau 2 fabrici cherestea, 2 ateliere de prelucrare
3. Directia Silvica Brasov 2 gatere
4. Directia Silvica Mehedinti 1 atelier de prelucrare
5. Directia Silvica Vrancea 2 ateliere de prelucrare
6. ICAS 2 ateliere de prelucrare
7. Directia Silvica Harghita 1 atelier de prelucrare

Noiembrie, 2000 54
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

8. Directia Silvica Bihor 4 gatere


9. Directia Silvica Neamt 1 atelier de prelucrare
10. Directia Silvica Prahova 3 ateliere de prelucrare, 2 gatere
11. Directia Silvica Covasna 2 ateliere de prelucrare
12. Directia Silvica Sibiu 1 atelier de prelucrare
13. Directia Silvica Ialomita 2 ateliere de prelucrare
14. Directia Silvica Suceava 1 gater
15. Directia Silvica Gorj 1 atelier de prelucrare
16. Directia Silvica Mures 2 gatere
Total 2 Fabrici cherestea, 15 gatere, 18 ateliere de
prelucrare

5. PROTECTIA MEDIULUI INCONJURATOR

Aerul ca factor de mediu

Aerul este supus unei poluari intense, indeosebi in zonele aflate in imediata
vecinatate a unor unitati industriale care aplica tehnologii depasite si nu dispun de
instalatii corespunzatoare de epurare a emisiilor poluante.
Pe ansamblul tarii, emisiile medii anuale raportate la numarul de locuitori sunt
apropiate de mediile europene, la unele substante (CO2) situandu-se net sub media
tarilor UE. Aceasta se datoreaza si reducerii activitatilor economice dupa 1989, in
speta inchiderea unor combinate industriale si complexe zootehnice, cat si introducerii
unor tehnologii nepoluante.

Poluantii principali -comparatie Romania-UE


kg/locuitori/an
Poluanti SOx NOx CO CO2 CH4 N2O SOVM NH3 C
(Kg/locuitor/an) N
Emisii specifice 40 14 106 5400 67 4,6 28 10 1472
(Romania, 1994)
Emisii specifice 36 37 137 8822 61 3 38 12 2300
(UE 12, 1990)
Sursa: Raportul Dezvoltarii Rurale in Romania, vol.2, 1998, proiect PHARE;

In anii 1995, 1997 si 1998 calitatea aerului se prezenta astfel:


- in 29 de localitati din cele 87 monitorizate s-a depasit valoarea limita UE
pentru SO2 la 24-de - ore de 125 µ g/m3, in doua dintre acestea, Baia Mare si
Zlatna, cu valori considerabile;
- in 13 de localitati din cele 76 monitorizate s-a depasit valoarea limita anuala
UE pentru NO2 de 40 µ g/m3, in sapte dintre acestea peste valoarea limita plus
marja de toleranta;
- in 31 de localitati din cele 55 monitorizate s-a depasit standardul romanesc
anual pentru particule de 75µ g/m3;
- in 4 localitati din cele 5 monitorizate s-a depasit standardul anual UE pentru
Pb de 0.5µ g/m3.

Apa ca factor de mediu

Noiembrie, 2000 55
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

In cursurile de apa se evacueaza anual cca. 6.5 mil tone substante poluante,
intre care cloruri, substante organice, amoniac, suspensii, fenoli, cianuri, hidrogen
sulfurat, detergenti, pesticide. Sursele majore de poluare sunt deversarile de reziduuri
industriale, de la fermele zootehnice, menajere etc. Desi la 31 dec. 1997, existau 3116
instalatii de epurare a apelor uzate, 1654 nu functioneaza la parametri sau deloc date
CNS, 1998).
Analiza tendintelor de evolutie (Anexa 64) pe termen scurt, a calitatii apei,
efectuata prin compararea situatiilor din anii 1997 si 1998 au pus in evidenta
preponderenta situatiilor stationare – peste 82%, inrautatirile sau imbunatatirile au
fost in proportie egala: circa 9%.
Bazinele hidrografice cu cele mai mari lungimi de cursuri de apa
“degradata”(in raport cu lungimea totala a raului respectiv) sunt: Ialomita (cu afluentii
Prahova, Dambu), Prut (cu Jijia, Bahlui), Mures-Aranca (Aries, Geoagiu, Ampoi,
Tarnava Mica, Tarnava Mare), Siret(Barlad, Ramnicu Sarat), Somes (Sasar) si Olt
(Cibin) (Anexa 65).
Bazinele hidrografice care includ cursuri de rau cu portiuni mari de categoria
III de calitate sunt Olt, Prut, Siret, Arges, Jiu, Bega-Timis, Mures-Aranca, Somes
(Anexa 66).
Calitatea globala in anul 1998 a fluviului Dunarea, datorita debitelor de apa
ridicate care asigura o dilutie corespunzatoare, a corespuns STAS 4706/1998
inregistrandu-se totusi o deteriorare a calitatii, datorita evacuarii de importante
cantitati de ape uzate, atat in amonte de intrarea Dunarii in tara (Bazias), cat si pe
teritoriul Romaniei, prin intermediul poluarii difuze, prin aportul afluentilor Jiu, Olt,
Arges, Ialomita, Siret, Prut, prin evacuarile de ape uzate neepurate sau insuficient
epurate de la o serie de unitati economice si prin evacuarile de ape uzate orasenesti
dintr-o serie de localitati situate pe malul Dunarii (Drobeta Tr. Severin, Braila, Galati,
Tulcea), care nu au statii de epurare a apelor uzate (Anexa 67).

Solul ca factor de mediu

Gradul de deteriorare a calitatii solului prin fenomene de eroziune, acidifiere,


alcalinizare, exces de umiditate sau seceta, imlastinirea, saraturarea, compactarea,
poluarea chimica cu pesticide, metale grele, fluoruri,petrol etc., determina
pretabilitatea terenurilor pentru multiple folosinte, favorabilitatea solurilor pentru
diverse culturi vegetale si functia ecologica a acestora (Anexa 68).
Cca. 3,7 mil. ha din cele 9,5 mil. ha terenuri arabile intrunesc conditiile pentru
o agricultura durabila si eficienta.
Poluarea chimica a solului agricol afecteaza 0,9 milioane he teren agricol si
0,3 milioane teren forestier, iar poluarea cu petrol si apa sarata afecteaza circa 0,05
milioane ha. Poluarea prin depozitari de deseuri afecteaza 11.09 milioane ha teren.
Terenurile saraturate reprezinta 6,3 milioane hectare, alunecarile de teren 0,7 milioane
ha, eroziunea datorita vantului afecteaza 0,4 milioane hectare, eroziunea solului
datorita apei afecteaza 6,3 milioane hectare iar compactarea solului afecteaza 6,5
milioane ha.
Excesul periodic de umiditate afecteaza 3,8 milioane ha teren agricol si 0,6 milioane
terenuri forestiere, iar excesul de seceta frecventa se manifesta pe 7,1 milioane ha de
teren agricol si 0,2 milioane ha teren silvic. Alte 0,32 milioane ha sunt afectate de
prezenta continutului excesiv de schelet la partea superioara a solului si de lucrari de
evacuare.

Noiembrie, 2000 56
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Deci cea mai importanta problema o constituie eroziunea solurilor, care


afecteaza aprox. 7 mil. ha teren agricol si care manifesta tendinta de extindere si
intensificare. Eroziunea eoliana a solului (manifestata in prezent pe 378000 ha) are
tendinta de extindere datorita defrisarii unor paduri si perdele de protectie in zone
mai expuse pericolului spulberarii de catre vant ( Anexa 69).

Padurile ca factor de mediu

In Romania suprafata totala a fondului forestier era de 6.37 mil. ha, reprezentand o
pondere din suprafata tarii de 27%.
Volumul total de masa lemnoasa (din care: 39% rasinoase, 37% fag, 13 stejar, 11%
alte foioase) este de 1,350 milioane m3 iar volumul mediu de masa lemnoasa
exploatata anual, este de circa 14 milioane m3.
Se constata un proces incipient de degradare a padurilor in Romania, ca o
consecinta a defrisarilor care au condus la fenomene de eroziune si aridizare a
versantilor.
O alta cauza a diminuarii calitatii fondului forestier este poluarea industriala
care a provocat ploile acide si, implicit, fenomenul de uscare a padurii. Astfel, pe
5,5% din suprafata, padurile sunt afectate de poluare si daunatori. Suprafete forestiere
afectate de factori poluanti se gasesc in judetele: Sibiu, Arges, Suceava, Neamt,
Brasov, Teleorman, Dambovita, Ialomita, Hunedoara, Gorj, Caras-Severin,
Maramures, Cluj, Salaj.
Procentul cel mai mare de defoliere a padurilor se inregistreaza in zona de
seceta, cea mai intensa inregistranduse in zonele cu procent scazut de impadurire.
Referitor la toate speciile de arbori inventariati la nivelul anului 1998, se poate
preciza ca un procent de 87,7% se afla in clasele 0-1 de defoliere, iar 12,3 in clasele 2-
4.
Zona de campie are un procent de impadurire de aproximativ 7%, considerat
insuficient pentru conditiile tarii noastre (proportia optima de impadurire in aceasta
zona fiind estimata la 15-20%).
In prezent Romania este considerata, conform criteriilor internationale, tara cu
paduri moderat afectate.
Suprafata acoperita cu paduri in Romania este mai mare decat in unele tari:
Albania, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Austria, Danemarca, Grecia, Olanda,
Regatul Unit (Anexa 70).
Situatia fondului cinegetic a inceput si continua sa se stabilizeze incepand cu
anul 1997.

Starea habitatelor naturale, a florei si a faunei salbatice

Ecosistemele naturale si seminaturale reprezinta aproximativ 47% din


suprafata tarii. Ca urmare a studiilor efectuate prin Programul CORINE Biotops au
fost identificate 783 tipuri de habitate in 261 de zone de pe intreg teritoriul tarii.
In Romania au fost desemnate un numar de 584 de arii naturale protejate care
acopera o suprafata de 1 140 590 ha, in conformitate cu normele Uniunii
Interantionale pentru Conservarea Naturii (IUCN) si pe baza studiilor efectuate de
Academia Romana.

Situatia deseurilor

Noiembrie, 2000 57
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

In anul 1997, in Romania s-au produs 217,5 milioane tone de deseuri pentru
1998 inregistrindu-se o reducere cu 10-25% a acestei cantitati, datorita recesiunii
economice.
Din cantitatea totala de deseuri, cele agricole reprezinta 2%. Principalele tipuri
de deseuri agricole sunt reprezentate de deseurile chimice (organice si anorganice).

Deseurile chimice (organice si anorganice), totalizand 2,6 mil. tone in anul


1998, cuprind numeroase tipuri, cum ar fi: acizi reziduali, baze reziduale, deseuri de
saruri, deseuri cu continut de metale, deseuri cu continut de halogeni, deseuri cu
fosfor, deseuri cu continut de azot etc.

Noiembrie, 2000 58
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

6. CAPACITATEA ADMINISTRATIVA

6.1 APLICAREA CONSECVENTA A PROGRAMULUI DE GUVERNARE

Agricultura este o prioritate strategica nationala a dezvoltarii economico-sociale a


Romaniei. Punerea in practica a unei reforme de fond in agricultura a fost prioritatea
de politica agricola a Programului socio-economic al Guvernului Romaniei.

Masurile propuse la inceputul mandatului noului guvern au fost exact cele luate in
intervalul 1997-1999 si ale caror efecte estimate vor fi :
• Stimularea productiei agricole (inclusiv prin suspendarea impozitului agricol pana
in anul 2000);
• Constituirea pietei funciare, stimularea concurentei si intarirea gospodariilor
rurale:
- punerea in posesie a proprietarilor care nu se afla in litigiu si eliberarea
titlurilor de proprietate;
- vanzarea si cumpararea pamantului;
- initierea unui program special de privatizare si restructurare;
• reformarea sistemului de finantare a agriculturii:
- mecanism neadministrativ al preturilor;
- mecanism de finantare a campaniilor agricole in 1997 cu resurse financiare
minime;
- respectarea cerintelor stabilitatii macroeconomice;
• adoptarea unor masuri pentru dezvoltarea locala si initierea de programe pentru
crearea de locuri de munca in sectorul neagricol din mediul rural.

In capitolul Politici agricole si de dezvoltare rurala din Programul de baza de


macro-stabilizare si de dezvoltare a Romaniei pana in anul 2000 se porneste de la
principiul ca agricultura sa devina un sector generator de valoare adaugata pe baza
consolidarii proprietatii private si asigurarii preponderentei mecanismelor de piata.
Obiectivul acestor politici este formarea exploatatiei agricole familiale comerciale
prin sustinerea performantei si competitivitatii, in vederea asigurarii securitatii
alimentare.
Constient de constrangerile mostenite (lipsa de resurse financiare proprii,
deficiente grave in domeniul infrastructurii, organizare institutionala defectuoasa,
lipsa unei strategii privind integrarea productiei agricole), Guvernul si-a propus
abordarea politicii in domeniul agricol pe baza urmatoarelor principii:

• agricultura – factor de stimulare a cresterii economice;


• dezvoltarea productiei prin eliminarea controlului preturilor si liberalizarea
comertului intern si extern;
• diminuarea finantarii centralizate si finantarea cu resurse reale;
• privatizare, demonopolizare si stimularea concurentei;
• libera circulatie a terenurilor;
• dezvoltarea clasei de mijloc in mediul rural;
• cadru legislativ coerent;
• armonizarea necesitatilor interne cu valorificarea avantajelor comparative.

Masurile din Programul de guvernare 1997-2000 care au fost deja aplicate sunt:

Noiembrie, 2000 59
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

• pregatirea pachetului legislativ necesar reformei in agricultura;


• liberalizarea comertului intern si extern cu produse agricole (reducerea taxelor
vamale de import, reducerea interdictiilor la export);
• schimbarea sistemului de stimulente (diminuarea rolului si volumului creditului
directionat);
• redefinirea rolului ministerului in sensul cresterii capacitatii de a elabora si pune
in aplicare politici agricole;
• realizarea unui program de privatizare si restructurare a societatilor comerciale cu
capital de stat;
• analizarea structurilor functionale si institutionale din agricultura si a legaturilor
acestora cu administratia locala si centrala;
• participarea M.A.A. la intalnirile Gupului de lucru interministerial pentru
probleme de dezvoltare rurala;
• facilitati pentru export;

Alte masuri din acelasi program, aflate in pregatire, vizeaza:


• politica de stimuletnte:
- dezvoltarea sistemului de garantare a creditelor specifice agriculturii;
- dezvoltarea unui sistem de credit mutual agricol;
- promovarea unui sistem de asigurari pentru agricultori;
- facilitarea formarii asociatiilor de tip mutual (cooperative) de
aprovizionare si desfacere;
- infiintarea unei retele nationale extinse de service,
• dezvoltarea burselor specializate de marfuri;
• politica de dezvoltare rurala:
- infrastructuri adecvate;
- dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii in sectorul neagricol;
- cresterea gradului de ocupare a femeilor si tinerilor;
- protectia mediului;
• crearea premiselor redefinirii sistemului cooperatist

6.2 LINII DIRECTOARE ALE PROGRAMULUI DE REFORMA PENTRU ANUL 2000.

Prin politica Ministerului Agriculturii si Alimentatiei se va urmari accelerarea


reformei incepute in anii precedenti (reducerea subventiilor simultan cu asigurarea
transparentei lor, ajustarea regimului comercial al produselor agricole, privatizarea) in
conditiile asigurarii unei productii agricole de natura sa asigure alimente necesare pe
piata interna si disponibilitati pentru export.

1. Dezvoltarea sectorului privat

• Concentrarea proprietatii funciare.


• Subventionarea proprietarilor individuali de pamant prin cupoane (3000 miliarde
lei.
• Sustinerea prin credit ieftin a formarii unor ferme de dimensiuni mai mari,
• Incurajarea investitiei tehnologice.
• Privatizare sau lichidare.

Noiembrie, 2000 60
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

• Finalizarea procesului de restructurare a Regiilor autonome din agricultura in doua


moduri
(i) transformarea lor in societati comerciale;
(ii) demararea procesului de privatizare a societatilor/companiilor nationale
din agricultura, pe baza studiilor specifice.
• Privatizarea unor activitati din domeniul sanitar-veterinar.
• Restructurarea activitatii de cercetare agricola (restructurarea profilului statiunilor;
reducerea numarului si a suprafetei acestora).
2. Interventii pentru regularizarea pietelor

• Creditul de tip revolving pe termen scurt pentru finantarea lucrarilor agricole


(15.000 miliarde lei).
• Subventionarea (37%) a pretului semintelor omologate.
• Subventionarea depozitarii unei parti din productia de grau si porumb (300
miliarde lei).
• Prima de export pentru porumb (150 miliarde lei).
• Creditul revolving pentru “Fondul Graului” (700 miliarde lei).
• Incurajarea extinderii schemelor de prefinantare a productiei agricole (inclusiv
introducerea certificatului de depozit).

3. Dezvoltarea comunitatilor rurale

• Studii si programe complexe de dezvoltare rurala bazate pe implantarea de IMM


de diferite profile si programe de diversificare ocupationala.
• Programe de incurajare prin indemnizatii a instalarii tinerilor fermieri in
agricultura.

Pentru crearea fondului de dezvoltare rurala este in pregatire un proiect de


finantare de circa 200 milioane $ din partea Bancii Mondiale.

4. Masuri speciale

• Reglementarea situatiei datoriilor tuturor unitatilor din agricultura si industria


alimentara.
• Incurajarea formarii organizatiilor profesionale si interprofesionale si stimularea
extinderii cooperatiei ca parteneriat al producatorilor agricoli pentru atingerea
unor obiective de interes comun in amonte si in aval de activitatile agricole de
productie propriu-zise.
Accelerarea armonizarii institutionale, legislative si pe planul standardelor cu UE

6.3 DEZVOLTAREA NOILOR FUNCTII ALE MAA

In cadrul masurilor cuprinse in Programul de guvernare privind domeniul


agriculturii si industriei alimentare este prevazuta si reforma institutionala a MAA si a
structurilor sale teritoriale, ca o necesitate pentru accelerarea reformei si sporirea
convergentei legislatiei si a masurilor de politica agricola cu cele practicate de tarile
membre ale UE.

Noiembrie, 2000 61
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

In acest context, prin Hotararea Guvernului nr. 390/07.1997 si apoi prin Hotararea
Guvernului 6/1999 a fost aprobata intr-o forma imbunatatita schema de organizare si
functionare a MAA.
Ceea ce trebuie mentionat este ca in noua organigrama a ministerului, comparativ
cu cea precedenta, s-au infiintat directii generale, directii sau compartimente noi cu
atributii noi: dezvoltare rurala, politici agroalimentare, pescuit si piscicultura, servicii
destinate agricultorilor, unitatea de consultanta pentru politici agricole.
Este pentru prima data cand in atributiile ministerului este prevazuta preocuparea
pentru dezvoltarea rurala, ca o componenta esentiala a asezarii intregii agriculturi pe o
baza trainica si durabila. Ca expresie a preocuparii privind soarta patrimoniului si a
fondului piscicol, s-a infiintat Directia pescuit, piscicultura si inspectie.
Pentru a avea o privire unitara asupra evolutiei produselor agroalimentare, pornind
de la asigurarea materiei prime si pana la comercializarea produsului finit, s-au
unificat directiile de productie vegetala, animala si industrie alimentara intr-o singura
directie generala de politici agroalimentare, masurile de politica agricola fiind
analizate in context pe produsse sau grupe de produse, asa cum se practica si in UE.
Se urmareste permanent realizarea unei structuri flexibile si functionale, ceea ce
presupune actiuni de corectare a structurilor ori de cate ori este nevoie.
Evidentiem ca, in viitor, structura MAA se va modifica pentru a fi corelata cu
noile cerinte impuse de Programul SAPARD.
Pana la inceputul anului 1999, problemele dezvoltarii rurale s-au rezolvat
punctual la nivelul diferitelor structuri ale administratiei publice centrale si/sau locale
in functie de specificul acestora.
Astfel, intre anii 1990 - 1998 dezvoltarea a fost in sfera de preocupari a urmatoarelor
institutii :
• Departamentul pentru Administratie Publica Locala - in ceea ce privesc unele
atributii de natura administrativa ;
• Fostul Departament de monitorizare a reformei din cadrul Consiliului pentru
Reforma Economica de pe langa Guvernul Romaniei, care incepand cu anul 1999
a disparut, unele din atributiile acestuia privind ruralul fiind preluate de Agentia
Nationala pentru Dezvoltare Regionala care are ca principale atributii: elaborarea
strategiei de dezvoltare regionala in care sunt incluse compartimentele teritoriale
si functionale ale spatiului rural; promovarea parteneriatelor orizontale si verticale
intre structurile administrative existente; coordonarea aplicarii Planului National
de Dezvoltare , document complex ce contine si Planul National pentru
Agricultura si Dezvoltare Rurala, in scopul corelarii asistentei straine acordate
Romaniei de la Uniunea Europeana.
• Agentia Romana de Dezvoltare, care raspunde de promovarea investitiilor straine;
• Agentia pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii, care este o structura institutionala
nou aparuta incepand cu 1999;
• Ministerul Agriculturii si Alimentatiei;
• Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului pentru dezvoltarea unor
infrastructuri locale in concordanta cu programele generale de amenajare
teritoriala;
• Minsterul Apelor Padurilor si Protectiei Mediului care este responsabil pentru
dezvoltarea politicii generale si a a legislatiei nationale in domeniul protectiei
mediului.
In cadrul reformelor institutionale initiate de Guvernul Romaniei incepand din
primavara anului 1999 s-a constituit Comitetul Interministerial National pentru

Noiembrie, 2000 62
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Agricultura si Dezvoltare Rurala care este prezidat de Ministerul Agriculturii si


Alimentatiei.
Atributiile acestei institutii sunt : de coordonare a efortului national pentru
elaborarea strtegiei de dezvoltare a spatiului rural; elaborarea Planului National pentru
Agricultura si Dezvoltare Rurala, ca document de baza pentru implementarea
programului SAPARD.
Trebuie mentionat faptul ca pe 7 Septembrie 2000, a fost trecut prin
Parlamentul Romaniei Legea nr. 157, referitoare la Planul National pentru
Agricultura si Dezvoltare Rurala aferenta Programului SAPARD si cofinantarii sale
de la bugetul de stat.
In acest sens a fost conceputa Ordonanta de Urgenta 142/2000, referitoare la
infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei SAPARD pentru implementarea
tehnica a Programului care este prezentata si aprobata de catre Guvernul Romaniei in
sesiunea din 14 Septembrie 2000.

Initiativele legislative ale Ministerului Agriculturii si Alimentatiei.

Strategia actiunii guvernamentale privind transformarile sistemice si structurale


ale economiei romanesti, aplicata incepand cu anul 1997, s-a concretizat in domeniul
agriculturii si alimentatiei si in promovarea sau sustinerea unui set de reglementari
care sa contribuie la recunoasterea si reconstituirea relatiilor de proprietate din
agricultura, crearea pietei funciare, fluidizarea pietei financiare si crearea unui cadru
normativ pentru sustinerea programului de reforma a Guvernului Romaniei.
In sensul celor de mai sus, de o deosebita importanta a fost adoptarea Legii nr.
169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.
La elaborarea legii, reprezentantii ministerului au urmarit ca, prin actul normativ
care urma sa fie adoptat de catre Parlament, sa se aplice in domeniul fondului funciar
principiul restabilirii dreptului de proprietate, iar pe de alta parte sa se inlature, pe cat
posibil, numeroasele obstacole si abuzuri care au impediat punerea in aplicare a Legii
nr. 18/1991.
Tot in domeniul restructurarii relatiilor de proprietate din agricultura, in scopul
asezarii acestora pe baze noi, s-au promovat de care Guvern, la initiativa Ministerului
Agriculturii si Alimentatiei, proiectele de legi privind circulatia juridica a terenurilor
si pentru modificarea si completarea Legii arenndarii nr. 16/1994. Aceste proiecte de
legi au fost deja adoptate.
Pentru sustinerea financiara a producatorilor agricoli s-au promovat si adoptat
mai multe acte normative, dintre care deosebit de semnificativa este Legea nr.
62/1997 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 6/1997 privind
constituirea, la dispozitia Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, a unui fond de 550
miliarde lei destinat finantarii lucrarilor agricole. Pe baza acestui act normativ s-au
acordat credite speciale pentru urmatoarele culturi: grau, orz, porumb, sfecla de zahar,
floarea-soarelui, soia, cartofi, legume, plantatii de vita de vie si de pomi..
Un act normativ de o deosebita importanta si care a avut un real succes in aplicare a
fost Ordonanta Guvernului nr. 6 din 18 august 1997, prin care s-a acordat
agricultorilor – prin implementarea sistemului de cupoane – suma de peste 1300
miliarde lei. Suma pentru cupoane a fost alocata de la bugetul de stat bazandu-se pe
atribuirea de cupoane fermierilor care au fost sprijiniti financiar in plata costurilor
urmatoarelor inputuri agricole: seminte, material saditor, fertilizatori, pesticide,
motorina sau lucrari mecanice pentru arare si cultivarea recoltelor, incluzand pasunile

Noiembrie, 2000 63
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

si pajistile. Mentionam ca aceasta initiativa a fost repetata in 1998, 1999 si de


asemenea si in 2000.

6.4 PROGRAME SI AJUTOARE DE STAT PRIVIND DEZVOLTAREA RURALA

Actiuni de sustinere financiara a agriculturii de la bugetul de stat si din alte


resurse
In statele UE politicile de ajutorare din partea statului aplicate producatorilor
agricoli sunt mecanisme cheie, prin care se intervine in agricultura pentru a se sprijini
si proteja producatorii, pe de o parte si pe de alta parte, platile care se fac reprezinta
un mod de recunoastere de catre intreaga societate a locului si rolului ramurii in
economie.
Analizand politica de sustinere a agriculturii, in Romania, in perioada de
tranzitie putem concluziona urmatoarele:
Pe tot parcursul tranzitiei, volumul subventiilor de care a beneficiat sectorul
agricol a fost mare, cu variatii serioase in functie de mecanismele practicate si de
ineficienta si lipsa lor de viabilitate. Cu toate acestea, agricultura romaneasca a ramas
inca intr-o stare paupera din cel putin urmatoarele motive:
- cea mai mare parte a acestui sprijin a fost orientata spre segmentele din avalul
agriculturii in conditiile in care statul a fost dominant pe acestea ;
- au fost deseori subventionate ferme de stat care erau ineficiente, in multe cazuri
marimea subventiilor acordate fiind mai mare decat valoarea pe care acestea o
puteau adauga;
- in general, la export, s-au practicat numeroase interdictii, in timp ce pentru importuri
rareori s-au aplicat consecvent politici protectioniste;
- politica cursului de schimb a fost de supra evaluare a monedei nationale .
In prezentarea politicilor de ajutoare de stat din perioada 1991 si pana in prezent se
disting 3 etape care vor fi prezentate in continuare:
1991-1992 Primele ajutoare de stat erau sub forma preturilor diferentiate
acordate procesatorilor din industria alimentara In aceasta perioada, la inceput de
tranzitie, caracterizata prin neincrederea in fortele pietei si in care majoritatea
producatorilor si intermediarilor agricoli erau intreprinderi de stat, au fost introduse si
aplicate primele forme de ajutoare de stat sub forma diferentelor de pret acordate
procesatorilor din industria alimentara. Marea lacuna a acestor politici a constituit-o
neimplicarea directa a producatorilor agricoli, fenomen ce a produs indepartarea lor
de aceste ajutoare.
Aceste prime au fost reglementate de Legea 75/1990, HG 1109/1990 si HG
464/1991; Valoarea totala a fost de 230.205 mii$ in 1991si respectiv de 533.764
mii$ in 1992.
1993-1996.Aceasta perioada se caracterizeaza printr-o diversificare a formelor si
tipurilor de ajutoare de stat acordate producatorilor agricoli si crescatorilor de
animale.
Incepand cu 1993 statul a introdus o formula mai “liberala” de sprijin financiar,
creand un adevarat labirint de subventii aplicate la preturile inputurilor si al
produselor agricole. Cadrul legislativ de sprijin al producatorilor agricoli a fost
conferit de Legea 83/1993, ce reglementa alocatiile, subventiile la dobanzile pentru
creditele de productie si investitii, primele de productie si compensatiile, avantajele
fiscale , garantiile pentru obtinerea de credite, garantarea de preturi de achizitie
remuneratorii pentru produsele agricole de importanta nationala si acordarea de
asistenta tehnica de specialitate. Intrarea in sistem era conditionata insa de respectarea

Noiembrie, 2000 64
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

preturilor fixate in mod administrativ pentru producator, urmata de respectarea


adaosurilor si preturilor cu amanuntul, controlate de catre prelucratorii si detailistii
care cumparau produse subventionate.
Principalele forme de ajutoare acordate in aceasta perioada au fost:
- Prime acordate producatorilor agricoli care erau cuprinse in
preturile de achizitie pentru lapte de vaca, animale si pasari vii,
- Prime incluse in pretul de achizitie care erau primite de
producatorii agricoli pentru grau, porumb si orz
- Subventii pentru furaje din import si pentru acoperirea
diferentelor de curs si a dobanzilor la importurile de furaje realizate
prin credite externe( reglementate prin HG 72/1992), care in anul 1992
au insumat 48.765 mii $.
- Alocatii pentru ameliorarea fertilitatii terenurilor agricole
prin acordarea gratuita de ingrasaminte chimice pe baza programelor
de ameliorare si fertilizare;
*Mii $
1994 1995 1996 1997
80.015 88.556 67.153 26.838

Subventii pentru procurarea si mentinerea in exploatare a efectivelor de matca ,


acordate producatorilor agricoli;
*Mii $
1994 1995 1996
66 4.261 4.967

Subventii in proportii de 70% sau 60% la creditele acordate pentru achizitionarea de


echipamente agricole, masini, aprovizionare materiala si pentru extinderea
exploatatiilor agricole, constituirea de stocuri de produse agroalimentare;
Subventii acordate pentru constituirea de stocuri de produse agroalimentare,
reglementate prin HG 426/1995, OUG 7/1996 si OUG11/1996, acestea fiind de :
*Mii $
1995 1996 1997 1998
2.126 48.061 26.649 470

Subventii acordate pentru creditele pe termen scurt pentru aprovizionarea materiala si


realizarea productiei agricole :
*Mii $
1994 1995 1996 1997
70.424 70.686 45.772 19.686

O alta directie de sustinere directa din partea statului se regaseste in prevederile Legii
50/1994. privind unele masuri de organizare a activitatii de imbunatatiri funciare,
cheltuielile cu energia electrica si cu cele de intretinere si reparatii ale lucrarilor de
imbunatatiri funciare. Acestea au fost suportate integral de la bugetul de stat, dupa
cum urmeaza:
*Mii $
1995 1996 1997 1998
75.863 66.511 38.225 43.918

Noiembrie, 2000 65
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Caracteristica principala a ajutoarelor de stat acordate in aceasta perioada ramane


sprijinirea producatorilor agricoli prin intermediul procesatorilor si cu conditionarea
vanzarii produselor la preturi fixate in mod administrativ. De fapt, sistemul urmarea
ca produsele desfacute prin sistemul controlat de stat sa ajunga la consumator prin
preturi mici. Acest mecanism a eliminat insa concurenta privata aflata in formare.
In timp ce in cadrul agriculturii se consolidau sistemele de subventii, ramura
se izola tot mai mult de restul economiei, care facea eforturi uriase de ajustare la
cerintele pietei interne si internationale. Astfel, datorita liberalizarii pretului
creditului, costul ratei dobanzilor a influentat si marimea profitului financiar al
intreprinderilor agricole. In aceste conditii furnizarea creditului rural subventionat s-a
dovedit a fi o problema dificila, deoarece suma necesara subventionarii dobanzii
reprezenta o grea povara pentru buget. Pentru sustinerea acestei politici incepand cu
1999, Guvernul a hotarat finantarea acestor transferuri prin instrumentele planificarii
centralizate. Mecanismul standard a fost ca Banca Centrala, respectiv BNR, sa
elibereze linii de credite catre Banca Agricola, care apoi sa fie directionate pentru
agricultura, cu rate ale dobanzii real negative.
1997- 1999 Dupa 1997 s-a modificat orientarea modului de subventionare a
agriculturii , punandu-se accentul pe sustinerea directa a producatorilor agricoli (in
mare parte persoane fizice). Din 1997 imprumuturile cu dobanda subventionata nu au
mai folosit surse BNR, ci subventiile prevazute au fost incluse in bugetul Ministerului
Agriculturii si Alimentatiei, punandu-se accent pe cresterea capacitatii de investitii.
S-a pus in practica un sistem de plata pe baza cupoanelor valorice cu finantare
transparenta de la bugetul de stat. In acest sens a fost aprobata Legea 193/1997 ce
abroga Legea 83/1993.
Cupoanele, reprezinta bunuri valorice si se acorda cu titlu gratuit, agricultorilor
persoane fizice, titularilor cu drept de proprietate pentru suprafetele agricole de cel
putin 0,5 ha. Valoarea fiecarui cupon este de 10EURO/0,5 ha si ofera beneficiarului,
rspectiv proprietarului de teren, posibilitatea platii unei parti a lucrarilor agricole,
furaje, medicamente, ingrasaminte chimice, motorina.
Pentru anul 2000 MAA a propus un sistem de cupoane modificat, in sensul ca
beneficiarii cupoanelor vor fi persoanele fizice proprietari de terenuri agricole care
exploateaza direct terenuri arabile, plantatii de vii nobile sau livezi si/sau vaci si
bivolite de lapte, societatile agricole constituite conform Legii 36/1991, precum si
cele constituite conform Legii 31/1990. De asemenea, beneficiari vor putea fi si
arendasii, persoane fizice sau juridice, institutele de cult care exploateaza terenuri
agricole.
Sumele alocate din buget pentru sistemul de cupoane sunt prezentate in urmatorul
tabel :

*Mii $
1997 1998 1999-pana la 03.12.1999
183.750 305.565 194.656

In anii 1998 si 1999 prin OG 49/1998 si respectiv OG 32/1999, s-a acordat


producatorilor agricoli gratuitatea depozitarii graului in spatii special amenajate,
bugetul de stat suportand cheltuielile aferente depozitarii, in suma de 5.042 mii$ in
1997 si de 3.873 mii $ in 1998.
Din 1998, prin Legea 165/1998 ce stabileste infiintarea unui fond special al
MAA pentru sprijinirea productiei agricole, s-a creat posibilitatea ajutorarii micilor
producatorilor agricoli privati atat prin acordarea de credite, cat si prin facilitatile de

Noiembrie, 2000 66
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

acordare a acestora( rata dobanzii este suportata in proportie de 70% daca creditul este
rambursat conform graficelor stabilite ).
In anul urmator prin HG 36/1999 s-au acordat credite cu dobanda subventionata
pentru achizitionarea de tractoare, combine, instalatii de irigatii si constructia de sere.
De asemenea, s-a continuat politica de acordare primelor pentru producatorii
agricoli pentru produsele: grau, carne de porc sau pasare ;
* pentru aceasta perioada 1USD poate fi aproximat cu 1EURO.
Politica guvernamentala de suport pentru producatorii agricoli in viitor va avea
ca principale directii :
• Dezvoltarea unor ferme de tip european viabile si eficiente ;
• Sprijinirea producatorilor agricoli din regiuni defavorizate din punct de vedere
economic si social sau din regiuni defavorizate din punct de vedere climatic sau
de mediu;
• Dezvoltarea unui mediu agricol care sa previna epuizarea resurselor solului si sa
imbunatateasca fertilitatea solului;
• Imbunatatirea infrastructurii rurale de productie agricola , care sa ofere premisele
necesare generarii unor venituri mai mari agricultorilor si gasirea unor modalitati
de folosire a resurselor locale, umane si materiale, pentru pentru obtinerea unor
venituri suplimentare din productia neagricola ;
• Initierea unor actiuni pentru stabilirea- la inceput in zone pilot – a productiei
agricole ecologice.

Principalele actiuni intreprinse cu finantarea de la bugetul statului si alte surse


locale in ultimii 2 ani (din ianuarie 1998), s-au constituit in ajutoare directe pentru
culturile agricole (sistemul de cupoane agricole) sau prime si au acoperit in partial
nevoile agriculturii.
Bugetul MAA pe categorii principale de cheltuieli

Mii.EURO
Indicatori Bugetul MAA-1998 Bugetul MAA-1999
Capitolul –Agricultura si 451.155 298.428
Silvicultura-Total
• Cheltuieli cu personalul 58.138 53.065
• Cheltuieli materiale 22.682 18.416
• Subventii 55.846 58.545
• Prime 16.286 20.945
• Transferuri 277.540 131.500
• Din care cupoane 271.484 129.536
• Cheltuieli de capital 16.306 11.285
• Rambursari de credite extene 4.354 4.670
Capitolul-alte actiuni economice- 130 55
total
• Combaterea inundatiilor si 130 55
gheturilor
Capitolul- cercetare stiintifica 70 49
• Cheltuieli pentru finantarea Bancii 70 49
de resurse genetice vegetale
Suceava

Noiembrie, 2000 67
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Capitolul-Imprumuturi 70.070 36.821


• Imprumuturi pentru creditarea 70.070 36.821
producatorilor agricoli
Total Buget 521.426 335.354

1998- Cursul mediu ECU- 9.989,90 lei


1999- Cursul mediu EURO- 16.295 lei
Sursa:Ministerul Agriculturii si Alimentatiei

Modul de finanantare a sectorului agricol pana in anul 1996 a presupus in mod


constant injectarea unor fonduri insemnate din banii publici, de la bugetul statului dar
si din afara acestuia, cu scopul declarat de a pune la dispozitia producatorilor credite
ieftine.
Transferurile de la buget au fost completate de fonduri mai putin transparente
(cvasi – fiscale), sub forma de credite directionate, refinantate de Banca Nationala, la
o rata negativa a dobanzii in termeni reali. Astfel de practici au contribuit substantial
la deteriorarea si tensionarea situatiei la nivel macroeconomic, culminand in 1996, an
in care spijinul total acordat agriculturii din surse bugetare si sub forma transferurilor
din afara bugetului a atins 3,85% din PIB.
Volumul acestor transferuri a fost foarte ridicat fata de posibilitatile reale ale
economiei romanesti si, ca urmare, in anul 1996, pentru finantarea agriculturii s-a
apelat la emisiune de moneda fara acoperire, generatoare de inflatie.
Pana in primavara anului 1997, sistemul prin care se furnizau credite pe
termen scurt producatorilor agricoli era destul de greoi si generator de inflatie, iar
piata distribuirii inputurilor pentru agricultura era dominata de societatile comerciale
de tip integrator, cu capital majoritar de stat. Fondurile alocate finantarii agriculturii
au fost utilizate concret, in cea mai mare parte, in sectorul de stat.
Desi asigura 80% din productie ramurii, sectorul privat agricol a primit doar
circa 20% din transferurile bugetare si cvasi-bugetare acordate sub forma subventiilor
la dobanzi in toata perioada in care acest mecanism a functionat.
Incepand din 1997, politica agricola a Guvernului a urmarit doua obiective:

• Sustinerea financiara a producatorilor sa fie facuta transparent si pe o


cale neinflationista, din resurse reale, prin eliminarea creditului directionat
inflationist, refinantat de BNR si includerea in buget a sumelor aferente
intregului sprijin financiar;
• Subventiile acordate de puterea publica sa ajunga nemijlocit la
producatorul agricol sub forma unor plati directe.

Cheltuielile bugetare s-au cifrat in 1997 la 4.760 miliarde lei (aproape 1,8%
din PIB), ponderea subventiilor, primelor si transferurilor reprezentand peste 65%.
Incepand cu acest an, subventiile au fost reorientate catre piata inputurilor agricole, a
stocarii si a creditului pentru agricultura, dar intr-o forma diferita, cu scopul de a
incerca evitarea efectelor negative de tipul celor care s-au produs in anii anteriori.
In anul 1997 a fost introdus un nou capitol de cheltuieli in structura bugetului
MAA, care sa vina in sprijinul producatorilor agricoli, “ credite din resurse bugetare”,
care a cuprins fondul de finantare a lucrarilor agricole si fondul graului, si care a
reprezentat 22% din bugetul MAA pe 1997.

Noiembrie, 2000 68
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Tinand seama de experienta din anul 1997, in anul 1998 a fost alocata de la
buget, suma de 700 miliarde lei pentru finantarea cheltuielilor din sectorul productiei
vegetale si al cresterii animalelor.
O ultima schema de subventionare a agricultorilor privati a fost cea de
cupoane, initiata in toamna anului 1997. Acesta a fost raspunsul ales la Guvernul
Romaniei la problema trecerii comercializarii inputurilor de la integratori la filierele
private de angrosisti si detailisti. Pe de alta parte, Guvernul a considerat necesara
mentinerea, chiar pentru o perioada limitata, a subventiilor pentru agricultura, dar mai
ales orientarea lor spre agricultura privata, care desi dominanta, a beneficiat pana in
1997, de subventii incomparabil mai reduse fata de cea de stat. In implementarea
sistemului de cupoane, optiunea fundamentala a MAA a fost: cupoanele vor fi
acordate tuturor proprietarilor de terenuri agricole, proportional cu suprafata.
Ponderea cupoanelor in totalul bugetului MAA a fost: 28% in 1997, 52% in 1998
respectiv 41% in 1999.

Actiuni de sustinere financiara comunitara

Principalele actiuni intreprinse cu sprijin comunitar in ultimii ani (din


ianuarie 1995) in domeniul dezvoltarii rurale si agriculturii sunt cele derulate prin
programele Phare ale Uniunii Europene - programe de finantare nerambursabile.
Fondurile Phare pentru agricultura si dezvoltare rurala au fost derulate prin:
• Unitatea de Gestionare a Programelor Phare PMU - din cadrul MAA;
• Fundatia Internationala de Management – FIMAN prin programul
FIDEL Programul pentru intreprinderi mici si mijlocii si dezvoltare
regionala;
• Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului. - MLPAT

Fonduri Phare derulate prin PMU

Asistenta acordata de catre Uniunea Europeana sectorului agricol din


Romania, prin intermediul programelor Phare derulate de MAA, a inceput in anul
1991.

Programe Phare derulate prin MAA


Anul Valoarea Nr. Programe/ Denumire programe
Subprograme
1991 39 MECU 3 PATG – Programul de Asistenta Tehnica
Generala pentru Romania;
Furnizari pentru agricultura;
Importuri de urgenta pentru industria
alimentara;

1992 32 MECU 1/9 Asistenta tehnica pentru privatizarea


agriculturii si industriei alimentare
1993 5 MECU 1/2 Suport pentru reforma funciara
1994 - -
1995 10 MECU 1/4 Programul de dezvoltare agricola si rurala
1996 - -
1997 4 MECU 1/2 Armonizarea standardelor romanesti cu cele

Noiembrie, 2000 69
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

ale UE in domeniul produselor agroalimentare


Tota 90 MECU 7/17
l
Activitatile principale sustinute prin Phare s-au orientat spre:
(i) Sprijin pentru reforma funciara, inregistrarea proprietatii si sistemul
informational teritorial.
UE a alocat in acest sens 10,2 MECU, sprijinul acordat constand in:

Asistenta tehnica pentru transferul de know–how, pregatirea si gestionarea


computerizata a datelor si
Achizitionarea de echipament si software necesare sistemului informational si de
inregistrare a teritoriului.
Datorita echipamentului suplimentar si a transferului de know-how, reforma
funciara a progresat.
Pana in iulie 1997, au fost eliberate 99% din titlurile provizorii (adeverinte) si
68% din titlurile de proprietate. In cadrul acestui program a fost oferita si pregatire
pentru evaluarea funciara.

(ii) Sprijinirea politicilor agricole

Pentru a asista MAA din Romania la formularea unei strategii coerente pentru
o agricultura privata intr-o economie de piata, UE a acordat prin expertii sai
consultanta in acest sens.
In 1991, in PATG a fost prevazut proiectul “Celula de politici si strategii”, in
valoare de 1,2 MECU. Proiectul a avut ca obiectiv acordarea de asistenta tehnica la
cererea MAA pentru elaborarea de politici agricole.
In 1995, a fost prevazut proiectul “Ajustarea sectorului agricol si sprijin
pentru politici”, in valoare de 2,8 MECU. In cadrul acestuia, Integrarea in UE si
Reforma Politicii Agricole, reprezinta un sub-proiect cu un buget de 1 MECU, al
carui obiectiv a fost de a sustine MAA printr-un un program de pregatire si sprijin
tehnic oferit echipelor implicate in pregatirea negocierilor pentru aderarea la UE,
pentru a determina actiunile necesare si asistenta Phare posibila in vederea
armonizarii legislatiei si a standardelor in contextul integrarii europene, pentru a
disemina informatiile referitoare la politicile agricole..

(iii) Imbunatatirea eficientei pietelor agricole

In vederea imbunatatirii eficientei pietelor pentru produsele agricole, Phare a


acordat sprijin pentru:
• infiintarea unor filiere agroalimentare precum si
• infiintarea unui sistem informational de piata agricola
In 1992, a fost prevazut proiectul Canale de distributie, in valoare de 4,6
MECU.
Sub-proiectul care a avut ca obiectiv infiintarea pe piata a unor canale de distributie
private s-a concretizat in crearea a sase piete pilot a caror functionare urma sa inceapa
pana la sfarsitul anului 1995. Valoarea acestuia a fost de 2 MECU. Au fost infiintate
sase piete pentru legume, fructe, cereale si animale, a fost deschisa o bursa de cereale
si carne. Din cauza cadrului legal nepotrivit, cinci din cele sase piete nou-create si-au
intrerupt activitatea.

Noiembrie, 2000 70
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Sistemul Informational de Piata a fost infiintat pentru a oferi fermierilor, oamenilor de


afaceri si administratiei publice informatii despre piata, despre preturile produselor
agricole din intreaga tara. Sub-proiectul prin care s-a realizat acest obiectiv a fost in
valoare de 2,6 MECU si avut urmatoarele componente: asistenta tehnica pentru
proiectarea sistemului, pregatirea acordata operatorilor si furnizarea de echipament.

(iv) Asistenta tehnica, juridica si financiara acordata fermierilor privati.

Fermierii au nevoie de ajutor pentru a opera intr-un mediu nou orientat spre
piata. Acest ajutor este acordat prin:
a) Servicii de extensie agricola

In 1992, prin proiectul Asistenta pentru dezvoltarea serviciilor de distributie


a informatiilor, care a avut ca obiectiv asigurarea de asistenta tehnica pentru
dezvoltarea unei retele de servicii specializate in domeniu a fost in valoare din 1,9
MECU.
In 1995, in cadrul proiectului Extensia agricola, in valoare de 3,5 MECU.
Rezultatele acestui proiect s-au concretizat prin infiintarea unor ferme demonstrative
si a Agentiei Nationale de Consultanta Agricola – ANCA (in octombrie 1998).

b) Sistemul de prognoza a culturilor:

In 1992, proiectul pilot Sistem de prognoza agricola – 670 mii ECU a avut ca
obiectiv folosirea sistemului de teledectie combinat cu analiza de teren, in 17 judete.
S-a infiintat Centrul Roman de Utilizare a Teledectiei in Agricultura (CRUTA) care a
devenit in prezent un organism independent,oferind informatii Ministerului
Agriculturii pe baza de contract.
In 1995, Sisteme de prognoza a culturilor – 1MECU – si-a propus
dezvoltarea sistemului la nivel national, consolidarea institutiei responsabile
(CRUTA) si largirea seriei de produse informationale in domeniul de raportare
(prognoza agricola) si in domeniul administrativ (fertilizare, irigatii, protectia solului).

c) Agricultura in zonele montane:

In 1992, prin sub-proiectul Agricultura in zona montana - 950 mii ECU.


Rezultatul a constat in finantarea prin credite nerambursabile a 61 de societati mici si
mijlocii (asociatii si persoane private) din 4 judete.

( v) Infiintarea Fondului de Garantare a Creditului Rural prin proiectul Creditul


Agricol din anul 1992, in valoare de 9 MECU;
Insuficienta capitalului si accesul limitat al fermierilor privati la credite
reprezinta doua din principalele obstacole in calea dezvoltarii sectorului agricol.
Infiintarea Fondului are ca scop sprijinirea dezvoltarii in Romania a unei agriculturi
private, prin oferirea de garantii bancare intreprinzatorilor mici si mijlocii din mediul
rural pentru imprumuturi pe termen mediu si lung necesare finantarii noilor investitii
pentru agricultura in segmentele de productie, distributie, prelucrare si servicii.
Fondul opereaza prin patru banci participante la schema: Banca Agricola, Banca
Comerciala Romana, Banca Romana de Dezvoltare si Bancoop. Fondul poate garanta

Noiembrie, 2000 71
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

pana la 60% dintr-un imprumut, in timp ce bancile care imprumuta suporta riscul
pentru cel putin 40% din imprumut.
UE a contribuit cu 9 MECU la infiintarea Fondului si a oferit training personalului din
banci pentru gestionarea fondului printr-un alt proiect din 1992, Instruire bancara, in
valoare de peste 1MECU.

(vi) Infiintarea unor Centre de Consultanta pentru ferme si intreprinderi agro-


industriale.

In 1992 a fost derulat proiectul “Fermieri si afaceri agricole”, in valoare de


aproape 3 MECU. Rezultatul acestui proiect a fost infiintarea unui serviciu de
consultanta privat, independent, pentru agricultura si societati agro-industriale care sa
poata oferi clientilor sai cunostintele de management necesare pentru a conduce o
firma profitabila. La sfarsitul proiectului de 3 ani, in tara erau infiintate 16 firme
private de consultanta. Fiecarei noi companii i s-a oferit training, asistenta juridica si
financiara, precum si o dotare minima.

Asistenta tehnica pentru restructurare si privatizare

Phare a acordat sprijin pentru accelerarea privatizarii si restructurarii


sectorului agricol, prin urmatoarele actiuni:

A Privatizarea societatilor agro – industriale.

Inca din anul 1991 a fost realizat un studiu agro-industrial cu obiectivul -


asistenta tehnica pentru redresarea si reforma industriei de prelucrare a produselor
agricole - in valoare de 1,2 MECU si care a avut ca rezultat stabilirea strategiei de
restructurare/privatizare a 193 de societati comerciale agro-industriale.
In anul 1992 a fost implementat proiectul “Sprijin pentru industria alimentara”
prin care, 18 companii comerciale din domeniul agro-industriei au primit consultanta
specializata in vederea pregatirii pentru privatizare. Ca urmare a acestui proiect, 6
societati comerciale au fost privatizate. De asemenea, au fost pregatite planuri de
afaceri pentru toate companiile selectate si au fost realizate contacte cu potentiali
investitori locali si straini importanti.
Tot in 1992 un alt proiect Phare “Privatizare/restucurare ”, in valoare de peste
4,5 MECU a inclus un sub-proiect “Instruirea echipelor manageriale ale unor
societati comerciale din industria alimentara” ( 1,3 MECU) care a avut ca obiectiv
imbunatatirea eficientei acestor societati de prelucrare a produselor agricole prin
introducerea unui management modern, adaptat economiei de piata.
In 1995, a fost initiat proiectul “Asistenta financiara pentru ferme si societati
agroindustraile private” - 2,5 MECU.
B privatizarea complexelor industriale de crestere a pasarilor si porcilor

Initial in 1991 s-a pus accent pe furnizarea in regim de urgenta a furajelor


pentru animale si a echipamentului necesar pentru a sprijini un sector in criza, astfel:
In 1991, prin programul Furnizari pentru agricultura cu un buget alocat de 25
MECU. Programul a cuprins doua proiecte:
• “Furnizari pentru agricultura” - 15,8 MECU, care a avut ca obiectiv
sprijinirea sectorului zootehnic prin importul unor cantitati considerabile
de produse necesare acestui sector.

Noiembrie, 2000 72
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

• “Sprijin pentru fermierii privati” - 9 MECU prin asigurarea asistentei


tehnice pentru redresarea si reforma productiei zootehnice, precum si
pentru sprijinirea mecanizarii lucrarilor agricole.
In 1992, s-a alocat suma de 1MECU proiectului “Privatizarea complexelor de
crestere a puilor si porcilor”, pentru a asista procesul de privatizare.

C Restructurarea/privatizarea serviciilor in agricultura.

Phare a acordat asistenta tehnica pentru dezvoltarea si implementarea politicii


privind serviciile de conservare a solului, protectie a plantelor si serviciilor sanitar-
veterinare, selectie si reproductie a animalelor, in prezent aflate sub controlul direct al
Ministerului Agriculturii. Principalul obiectiv al acestor proiecte a fost restructurarea
serviciilor mentionate mai sus pentru a corespunde nevoilor unei economii de piata,
respectiv privatizarea acelor activitati care s-ar putea dezvolta eficient sub proprietate
privata.
Proiectele au fost:
In 1992, “Privatizarea serviciilor de protectia solului si plantelor”, cu un buget
de 530.000 ECU
In 1992, “Privatizarea serviciilor de reproductie a animalelor si sanitar-
veterinare”, -500.000 ECU.
d) restructurarea si privatizarea ROMCEREAL – monopolul in comertul cu cereale.

Guvernul a recunoscut nevoia restructurarii si privatizarii sistemului de


depozitare a cerealelor reprezentat de Romcereal, care reprezenta atat un monopol (la
achizitionarea de cereale) cat si un monopol (pentru furnizarea input-urilor) raportat la
producatorul obisnuit. In 1995 Guvernul a hotarat restructurarea ROMCEREAL- ului
pe doua nivele: Agentia Nationala pentru Produse Agricole (ANPA) si 41 societati
comerciale (COMCEREAL) locale judetene implicate in comertul cu cereale. Phare a
sprijinit atat Agentia Nationala cat si companiile locale prin doua proiecte separate.
Primul, “Asistenta tehnica pentru ANPA”, cu un buget de 543.000 ECU a avut
ca obiectiv acordarea de asistenta tehnica pentru echipa manageriala a agentiei nou
formate, pentru a o ajuta la restructurarea ulterioara si a propus consolidarea
sectorului cerealier.
Cel de-al doilea proiect, “Asistenta tehnica pentru restructurarea/privatizarea
societatilor comerciale Comcereal, rezultate din divizarea Romcereal”, cu un buget de
720.000 ECU a oferit asistenta tehnica pentru restructurarea a 5 societati comerciale
pilot.

Rezultate si estimari ale proiectelor finantate prin PHARE, in perioada 1998 -


1999:

Proiectele finantate prin Phare pentru sectorul agricol in perioada 1998-1999 au fost:
- RO-9704 Harmonisation Food Standards
- RO-9804 Institution Building
- RO-9810 Twinnings
si au avut ca principale obiective accelerarea procesului de aliniere a Romaniei la
standardele U.E. in domeniile:
- standarde alimentare,
- sanatatea plantelor si animalelor,

Noiembrie, 2000 73
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

precum si dezvoltarea capacitatii Ministerului Agriculturii si Alimentatiei si


structurilor sale pentru implementarea Acquis-ului Comunitar.

Program Data Data Suma Angajate Rambur- Situatia


inceperii finalizarii (MEURO) sate actuala
RO-9704 31/01/98 31/12/99 4.00 100 21 In derulare
RO-9804 30/09/98 31/12/00 4.79 06 0 Activ
RO- 30/09/98 31/12/00 0.21 100 58 Activ
9810.01.01
TOTAL 9.00

Pentru Proiectele RO-9804 si RO-9810, care sunt inca in curs de desfasurare, nu


exista pana in prezent un raport de evaluare* (* Sursa: Raport Anual de Evaluare Nr.
R/RO/AGR/99085).
In cadrul Proiectului RO-9704 a fost initiata o lege generala a alimentatiei si
adoptata o legislatie ce aliniaza Romania la reglementarile Uniunii Europene privind
etichetarea alimentelor
Colaborarea prevazuta in cadrul proiectului si inceputa de catre M.A.A. cu
Institutul de Chimie Alimentara a fost abandonata, urmand ca M.A.A. sa-si gaseasca
un nou partener de lucru.

Interventii Phare prevazute cu incepere din anul 2000 pentru sectorul agricol
- MEURO-
Nr. Titlul proiectului Total Twinning Asistenta Investitii
crt. tehnica
1. Suport ptr. politici agrare 2.55 1.55 1.00 0.00
2. Statistici agricole 2.60 0.60 1.70 0.30
3. Acquis in domeniul 2.90 0.60 0.30 2.00
veterinar
4. Echipament fitosanitar 1.95 0.00 0.30 1.65
5. Acquis in domeniul 2.00 0.75 0.00 1.25
6. vinului 2.00 0.00 1.00 1.00
Controlul calitatii
7. alimentelor 4.00 0.00 1.10 2.90
Identificarea animalelor
TOTAL 18.00 3.50 5.40 9.10

Comitetul de Directie PHARE de la Bruxelles a aprobat propunerea de


Memorandum de Finantare pentru anul 2000.
In cadrul acestui Memorandum sunt incluse si Fisele Proiectelor PHARE
pentru agricultura. MAA va derula urmatoarele proiecte PHARE:
1. Armonizarea legislatiei si intarirea capacitatii de administrare a acquis-ului
comunitar in domeniul vinurilor .
Acest proiect isi propune continuarea si accelerarea armonizarii legislative,
institutionale si operationale pentru alinierea la standardele UE.
Bugetul total – 2,5 mil EURO.
2. Statistica agricola si regionala
Obiectivul principal al programului este sa creeeze baza pentru realizarea unui sistem
statistic agricol durabil, conform principiilor statisticii comunitare.
Bugetul total – 2 mil EURO.

Noiembrie, 2000 74
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

3. Intarirea si dezvoltarea capacitatii de punere in aplicare a acquisului privind


protectia impotriva microorganismelor daunatoare.
Proiectul isi propune implementarea acquisului comunitar in sectorul fitosanitar.
Bugetul total – 2,5 mil EURO.
4. Intarirea sistemului de control al calitatii produselor agro-alimentare.
Obiectivul general consta in continuarea si imbunatatirea alinierii procedurilor de
control al calitatii alimentelor la acquisul comunitar.
5. Imbunatatirea si armonizarea legislatiei veterinare si a capacitatilor de
aplicare.
Prin realizarea acestui proiect se urmareste continuarea si imbunatatirea alinierii
standardelor si controalelor de igiena si sanatate veterinara la acquisul comunitar.
Bugetul total – 4,9 mil EURO.
6. Suport pentru Politica Agricola si Coordonare
Sporirea capacitatii economice si administrative a oficialilor din ministere si alte
unitati la nivel central si regional pentru dezvoltarea si implementarea politicilor
coordonate pentru piata, de dezvoltare si aliniere la UE.
Bugetul total – 4,25 mil EURO.

Alte Programe PHARE

Suportul pentru ministere si alte servicii publice in vederea armonizarii


standardelor alimentare (RO 9704 – 01)

Obiectivul proiectului

Acest proiect are drept obiectiv specific sustinerea ministerelor si a institutiilor


in implementarea legislatiei U.E. referitoare la alimentatie conform Programului, asa
cum se stipuleaza in Anexa 2 a Cartii Albe referitoare la pregatirea tarilor membre a
CEEC pentru participarea la Piata Interna (a C.E.) – peste 150 de directive cu privire
la: determinarea ministerelor si organizatiilor si a metodologiei adoptate in functie de
nevoile lor specifice. Ministerele (Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul
Sanatatii, Ministerul Industriei si Comertului, Oficiul Protectiei Consumatorului) sunt
responsabile pentru implementarea intregii legislatii referitoare la aria alimentatiei si
agriculturii.
Data de incepere a proiectului a fost 30 martie 1999; proiectul se va finaliza la
31 ianuarie 2001.
Rezultate principale obtinute pana in prezent

Au fost create doua Unitati de Armonizare a Legislatiei Alimentare atat la


Ministerului Agriculturii si Alimentatiei (in cadrul Directiei pentru industrie
alimentara) cat si la Ministerului Sanatatatii (in cadrul Directiei generale pentru igiena
si sanatate publica), ambele unitati au fost echipate cu computere, imprimante si soft
necesar.
“Unitatea de traduceri pentru legislatia alimentara” a fost creata de catre
Ministerul Agriculturii si Alimentatiei si a fost dotata cu personal si echipamente
necesare. Personalul selectat include: 4 translatori, un terminologist si un
administrator de date. Acestia au fost pregatiti in tehnicile de traducere utilizate de
statele noi ale UE in perioada de preaderare si aderare. Au fost instalate programe soft
speciale si a fost editat un manual de traducere.

Noiembrie, 2000 75
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Unitatea de traducere a tradus peste 150 de directive ale UE (inclusiv


amendamentele) pentru industria alimentara, conform prioritatilor stipulate in Cartea
Alba, dupa cum urmeaza: etichetarea alimentelor; aditivi alimentari; materiale si
articole in contact cu alimentele; igiena alimentara si controlul oficial al alimentelor;
produse contaminanti, produse alimentare ecologice, acid erucic in uleiuri si grasimi;
apa potabila, apa minerala si produsele congelate; cacao si ciocolata; zahar; miere de
albine; suc de fructe; gemuri de fructe, jeleuri, marmelade, piure de castane, lapte
conservat, lapte partial sau total deshidratat; caseina si produse caseinizate; extracte
de cafea si cicoare. Rezultatele primei traduceri a fost considerat traducere bruta.
Documentele traduse au fost supuse urmatoarelor procesari: revizuire legislativa si
lingvistica.
Au fost create 6 Grupuri Comune de Lucru (GCL). Personalul GCL apartine:
Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, Ministerului Sanatatii, Ministerului
Industriei si Comertului, Oficiului pentru Protectia Consumatorului.
Membrii celor 6 GCL au facut o revizie tehnica a traducerii directivelor UE si
apoi cu suportul echipei de traducatori s-au realizat versiuni consolidate a fiecarei
parti a legislatiei traduse. Membrii GCL au primit sustinere si assistenta tehnica din
partea expertilor UE.
Membrii GCL au alcatuit “Planuri de Actiune” in vederea implementarii
fiecarui pachet legislativ.
Pentru intarirea mecanismelor, se va face o baza de date pentru 139 de
laboratoare pentru controlul calitatii produselor alimentare (MAA, MS, OPC si
private). A fost stabilit necesarul de echipamente pentru acestea. Dosarul de licitatie
pentru echipamente a fost pus in circulatie. Proiectul este in curs de implementare.

Efecte
Personalul din cadrul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul
Sanatatii, Oficiul pentru Protectia Consumatorului si Ministerul Industriei si
Comertului implicat in problemele de industrie alimentara este bine pregatit, este
capabil sa inteleaga si sa puna in aplicare legislatia UE cu privire la produsele
alimentare.
Este inserata o glossa cu terminologia UE in domeniu alimentar.
Conducerea celor 18 laboratoare pentru controlul alimentelor este pregatita cu
procedurile referitoare la obtinerea acreditarii din partea UE si 6 laboratoare vor fi
partial echipate.

Dificultati intampinate

Nu au fost intampinate pana acum.

Sustinerea intreprinderilor din industria alimentara in vederea armonizarii


standardelor alimentare (Ro 9704 – 02)
Obiectivele proiectului
Sa sustina intreprinderile din industria alimentara in vederea adaptarii din mers
la noul mediu rezultat in urma consolidarii noilor standarde de calitate si pregatirii de
aderare la Uniunea Europeana.

Proiectul a inceput la 30 martie 1999; se va finaliza la 31 ianuarie 2000.

Rezultate principale realizate pana in prezent

Noiembrie, 2000 76
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

O supraveghere a pietei pentru 50 de importanti producatori de produse


alimentare in vederea identificarii informatiilor de care aveau nevoie in conexiune cu
procesul de aliniere la Uniunea Europeana.
Partenerul roman pentru “Centrul de Informare” si “Newsletter” ambele
pentru industria alimentara a fost selectat in urma unei licitatii restranse.
Activitatile pentru ambele componente sunt implementate impreuna cu
personalul selectat al Partenerului roman.
Numarul pilot al “Stiri pentru Industria Alimentara’ a fost editat iar
urmatoarea editie (lunara) va fi pregatita.
Partenerul pentru componentele “Pregatire si Consultanta” este in curs de
selectare.

Efecte potentiale
Industria alimentara romaneasca va avea un centru de informare propriu si
autofinantat si un jurnal la dispozitie conducand la o capacitate informationala unitara.

Dificultati intampinate

Exista un numar limitat de companii romane (de stat sau private) interesate in
dezvoltarea unui sistem informatic si informational pentru industria alimentara (lipsa
capitalului duce la reducerea drastica a potentialilor clienti).

Proiectul “Dezvoltarea Serviciului National de Extensie” (Ro 9505 – 01 – 01)

Obiectivele proiectului
In continuarea proiectului 9203, acest proiect a dus la crearea unui Serviciu
National de Extensie (SNE), in agricultura la nivel local, ca proiect de constructie
institutionala. Acest serviciu fiind finantat de bugetul national a fost proiectat pentru
a se adresa in special fermierilor mici si mijlocii, initial gratuit. Serviciile de extensie
si de consultanta ofera fermierilor informatii actualizate din domeniile agricol si
agrozootehnic.

Proiectul a inceput in ianuarie 1998 si s-a finalizat in decembrie 1998.

Principalele rezultate obtinute


Au fost create Servicii Nationale de Extensie la nivel central si local.
Sediile locale si cele centrale au fost partial echipate.
Un numar de 16 persoane din tot atatea judete pilot au fost pregatite in special
in domenii manageriale si economice (pregatirea tehnica nu s-a dovedit a fi necesara).
Un numar de 18 persoane din 10 judete care nu erau pilot au fost deasemenea
pregatite pe o perioada scurta in aceleasi domenii.
Au fost acumulate mai multe studii de caz.

Efecte
Asistenta tehnica privind producatorii mici si mijlocii este acum definitivata ca
o institutie existenta, creata in acord cu standardele Uniunii Europene.
A fost facut functional un important si acesibil sistem de difuzare la nivel de
comuna prin intermediul scrisorilor de afaceri, utilizarea mass mediei, ateliere de
lucru, intalniri periodice intre producatori si cei din serviciul de extensie etc.

Noiembrie, 2000 77
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Ca un efect colateral trebuie mentionata cresterea numarului de beneficiari.

Dificultati intalnite

Sistemul a fost proiectat pentru a deveni cu autofinantare si capabil de a se


privatiza in urmatorii 10 ani. Introducerea de noi taxe pentru serviciile acordate este
perceputa ca o dificultate.

Proiectul “Politica de consultanta pentru dezvoltarea serviciilor de creditare


rurala”
(Ro 9505 – 03 – 02)
Obiectivele proiectului
Sa propuna un sistem de credite agricole mutuale in Romania si sa introduca
termenii de referinta pentru lansare.

Proiectul a inceput in februarie 1998 si s-a finalizat in iunie 1998 (a beneficiat


de o alocare bugetara limitata de 52.000 EURO).
Rezultate principale
S-a publicat o diagnoza a situatiei existente.
In corelatie cu activitatea Fondului de Garantare a Creditelor Rurale a fost
proiectat un sistem mutual de credite.
Au fost schitati "Termenii de Referinta" pentru implementarea unui astfel de
sistem.
Efecte
Exista o idee coerenta despre implementarea unui sistem de credite mutuale
pentru agricultura Romaniei.
Dificultati intampinate
Conceptia creata de actualul proiect trebuie sa fie adusa la zi si trebuiesc
identificate si alocate resursele financiare pentru implementarea proiectelor de
asistenta tehnica.

Proiectul "Dezvoltarea rurala in Romania" (Ro 9505 - 04 - 03 - 0005)


Obiectivele proiectului
Sa defineasca o strategie complexa de dezvoltare a zonelor rurale ale
Romaniei si sa creeze un cadru de lucru la nivel institutional pentru implementarea
viitoarelor politici de dezvoltare rurala.

Proiectul a inceput la 12.01.1998 si s-a finalizat la 12.10. 1998.

Rezultate principale

O diagnoza a spatiului rural (pentru 2685 comune) pentru care s-au analizat 45
de indicatori. Bazat pe acest studiu s-au definit zone cu diferite potentiale de
dezvoltare.
A fost creata, tiparita si distribuita Cartea Verde pentru Dezvoltarea Rurala in
Romania.
Un Plan de Actiune pentru Dezvoltare Rurala a fost adoptat la sfarsitul acestui
proiect sub forma unui document interministerial.
S-au adoptat un numar de 34 de sugestii pentru proiecte pilot.

Noiembrie, 2000 78
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Efecte
Romania detine acum o diagnoza a zonei rurale pentru toate comunele si o
supraveghere a gospodariilor (doar pentru un numar limitata de comune).
O cale coerenta de colaborare pe termen mediu si lung a fost acceptata si
adoptata de catre toate autoritatile interesate.
Au fost puse bazele planului de dezvoltare rurala.

Dificultati intampinate
In timpul implementarii proiectului in 1998 nu au existat dificultati majore cu
exceptia inexistentei datelor despre veniturile fermierilor.

Proiectul "Alinierea la UE si politica de reforma" (Ro 9704 - 03)


Obiectivele proiectului
Asistenta suplimentara pentru "Grupurile de Lucru" ale Ministerului
Agriculturii si Alimentatiei in cadrul activitatii lor de transpunere a aquis-ului
comunitar si pregatirii pentru multi si bilaterale exercitii de screening.

Proiectul a inceput in iunie 1999 si s-a finalizat in noiembrie 1999.

Rezultate principale
Au fost traduse multe regulamente si directive ale UE, in special de membrii
Grupurilor de Lucru.
Membrii grupurilor de lucru au fost pregatiti pentru a intelege si a prezenta
domeniul lor de activitate in fata examinatorilor UE.
Prezentarea pentru screening-ul bilateral a fost pregatita incluzand fisele
sectoriale.

Efecte
Personalul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei implicat in PAC este
antrenat si pregatit sa inteleaga si sa aplice legislatia europeana.

Dificultati intampinate
Slaba cunoastere a limbilor straine de catre membrii grupurilor de lucru.
O perioada prea scurta acordata pentru implementarea proiectului.

Proiectul Ro 03 Fondul de Garantare a Creditului Rural


Obiectivele proiectului
Obiectivele specifice ale acestui proiect sunt de a furniza asistenta pentru
infiintarea Fondului de Garantare a Creditului Rural (FGCR) si de asemenea, sa
furnizeze asistenta tehnica pentru Institutul Roman Bancar.

Proiectul a inceput in 1994 si s-a finalizat in 1998.


Rezultate principale

Asistenta tehnica sub forma de studii pregatitoare si revizii ale functionarii


FGCR.
O linie de finantare de 9 MECU.
Organizarea pregatirii pentru Institutul Bancar Roman si personalul din banci
implicat, furnizarea de material didactic si echipament.

Noiembrie, 2000 79
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Efecte
14 specialisti pregatiti
24 de persoane pregatite
un manual in 3 volume
6 instructori pregatiti
20 de seminarii totalizand 189 de ofiteri de credit din filialele locale

Dificultati intampinate
Lipsa unei proiectari care sa cuprinda toate dimensiunile: constructii
institutionale in interiorul sectorului financiar, constructii institutionale care sa asiste
sectorul rural in adresarea lui catre sectorul financiar, pregatirea, existenta surselor de
fonduri pentru credite pe termen lung.
In 1997 in cadrul Programului Operational pe Tara (POT '97) fondurile pentru
sectorul agricol au fost in valoare de 4 MECU, avand ca obiectiv sa sustina
armonizarea si alinierea legislatiei agroalimentare, a standardelor de productie la
aquis-ului comunitar.
In 1998 - in cadrul programului PHARE '98, prioritatile principale au fost
armonizarea legislatiei sanitar-veterinare, pregatirea/implementarea strategiilor de
aliniere. Valoarea programului a fost de 5 MEURO.
FIMAN Fundatia Internationala de Management - programul FIDEL -
Program pentru intreprinderi mici si mijlocii si pentru dezvoltare rurala (doar o parte a
acestora a fost pentru agricultura, si cate au avut impact asupra acestui sector). Au fost
20 de proiecte pentru agricultura si dezvoltare rurala.

Proiectul RO Phare 98/SPP/02:Constructie intitutionala a Ministerului


Agriculturii si Alimentatiei pentru implementarea Programului SAPARD

Parteneri de twining: Ministerul Agriculturii din Franta, Marea Britanie si Germania.


Franta a primit managementul proiectului.
Partener de infratire - Ministerele Agriculturii din Franta, Marea Britanie si
Germania. Conducerea proiectului revine Frantei.

Bugetul proiectului – 1.000.000 EURO

Durata proiectului – 18 luni, incepand cu data de 20 octombrie1999 pana la data de


20 aprilie 2001

Obiectivul general – Intarirea capacitatii Ministerului Agriculturii si Alimentatiei de a


elabora politica structurala si strategia de dezvoltare rurala conform planului national
si reglementarii europene, pentru aplicarea si implementarea masurilor din planul
SAPARD.
Proiectul are trei componente. Timpul afectat fiecarei componente a fost inegal
distribuit, o mare parte din acesta acordandu-se in exclusivitate Componentei nr.3 -
Programului SPP, in dezavantajul Componentei nr.1

Stadiul actual se prezinta astfel:

A Componenta nr. 1 are ca obiective: elaborarea Planului National pentru Agricultura


si Dezvoltare Rurala (PNADR), elaborarea si demararea programului operational

Noiembrie, 2000 80
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

SAPARD si adoptarea acquis-ului comunitar in domeniul dezvoltarii agriculturii si


dezvoltarii rurale.
In faza de audit a legislatiei referitoare la agricultura si dezvoltare rurala au fost
realizate contactele preliminare, obtinerea documentelor si referitor la analiza si
sintetizarea documentelor a fost elaborata o lista a legislatiei care trabuie sa fie
elaborata/armonizata astfel incat sa fie revizuibila si completata.Aceasta lista este
inclusa in cea de-a doua varianta a PNADR.

Pe 11 Octombrie 2000 Planul National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala a fost


oficial depus la Comisia Europeana.

Prin Ordonanta de Urgenta nr. 142/21Septembrie 2000 s-a aprobat infiintarea


Agentiei SAPARD.

Lansarea programului pilot SPP a avut loc in 21 septembrie1999 si pana la 12


noiembrie 1999 proiectele au fost depuse la Directiile Generale pentru Agricultura si
Industrie Alimentara. Verificarea proiectelor la nivel central s-a efectuat in perioada 6
decembrie 1999 – 31 martie 2000 (datorita numarului mare de proiecte 1842), iar
elaborarea proceselor verbale si transmiterea la Agentia Nationala pentru Dezvoltare
Regionala s-a facut in data de 18 aprilie 2000.

In cadrul sedintei din 19 mai 2000 de la sediul ANDR, CTNS a hotarat aprobarea
finantarii proiectelor asa cum sunt ele prezentate in anexa, iar sumele ramase
nealocate au fost redistribuite asistentei tehnice.

Delegatia Comisiei Europene la Bucuresti a aprobat la 26 iulie 2000 proiectele incluse


in cadrul masurilor 1,2,3, urmand ca pentru masura 4 sa fie organizata o noua
evaluare incepand cu data de 12 septembrie 2000. La propunerea MLPAT reevaluarea
va incepe cu 15 septembrie 2000 si va include personal din cadrul MAA, MLPAT,
MAPPM si ANDR.

Dupa incheierea procesului de re-evaluare un nou Comitet National Tehnic de


Selectie va avea loc pentru validarea rezultatelor.Rezultatele stabilite in aceasta noua
sedinta vor fi transmise Delegatiei Comisiei Europene pentru aprobare.

Programul Special Pregatitor- Actiuni Rurale

Pe data de 21 septembrie 1999 s-a lansat la Euro Info Centre din Bucuresti,
sub auspiciile Delegatiei UE la Bucuresti, Programul PHARE denumit SPP (Special
Preparatory Programme) - Actiuni rurale in valoare de peste 3 mil. EURO (din care
sprijinul Comunitar reprezinta 2,5 mil EURO). Programul fusese acceptat de
Comitetul National Tehnic de Selectie. Termenul limita de primire a proiectelor a fost
stabilit pe 12 noiembrie 1999. Prin SPP se incurajeaza initierea de programe privind
agricultura si dezvoltarea rurala in urmatoarele directii:
• investitii in exploatatii agricole;
• imbunatatirea prelucrarii si marketingului produselor agricole;
• dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice generatoare de venituri
alternative;

Noiembrie, 2000 81
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

• dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale.


Programul SPP urmareste testarea urmatoarelor lucruri:
-veridicitatea directiilor de dezvoltare preconizate;
-dimensiunea programelor si a proiectelor posibile de initiat la nivelul aplicantilor din
spatiul rural;
-puterea economica a actorilor care participa;
-tipurile de actori implicati in elaborarea de programe si proiecte de dezvoltare ;
-nivelul de cunostinte tehnice legate de procedurile de elaborare a unor programe si
proiecte de dezvoltare locala;
-functionalitatea parteneriatelor si a institutiilor create pentru selectarea,
monitorizarea si controlul fondurilor alocate;
-necesitatile viitoare de acte normative si de reglementari;
-necesitatile viitoare de instruire, comunicare si informare pentru diferitele nivele ale
administratiei publice si ale societatii civile.
Pentru acest program au fost depuse la Directiile Generale pentru Agricultura
si Alimentatie proiecte simple si complexe care au fost analizate, verificate si
transmise Directia Generala pentru Dezvoltare Rurala si Programe pentru preselectie.
Aceste rezultate reprezinta un prim semn care demonstreaza capacitatea existenta in
spatiul rural de a face proiecte si de a gasi cofinantare.
S-au analizat un numar de 1.842 de proiecte reprezentand submasuri din care
1.480 din proiectele simple si 362 din proiectele complexe.

Rezultatele preselectiei proiectelor SPP

Masura Numar % din Numar % din Costuri % din


proiecte total proiecte total eligibile costurile
proiecte eligibile proiecte (Mil.EURO) eligibile
Investitii in 649 35,2 78 48,1 5,2 11,8
exploatatiile
agricole
Prelucrarea si 147 8,0 12 7,4 1,6 3,6
comercializarea
produselor
agricole
Diversificarea 164 8,9 16 9,9 1,6 3,6
activitatilor
economice
Dezvoltarea 882 47,9 56 34,6 35,7 81,0
infrastructurilor
rurale
TOTAL 1.842 100 162 100 44,1 100

Atat solicitantii care au depus proiecte eligibile, dar care nu au fost


preselectate pentru SPP, cat si solicitantii ale caror proiecte au fost neeligibile, vor
primi o nota din partea Comitetului Tehnic National de Selectie. In acesta nota vor fi
precizate pe scurt recomandari pentru ca proiectul se fie adaptat conditiilor
programului SAPARD pentru a putea fi depus pentru finantare in cadrul acestui
program.

Noiembrie, 2000 82
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

La data de 19.05.2000, comitetul national tehnic de selectie a selectat 60 de


proiecte :
- pentru masura 1, 33 proiecte cu un cost total eligibil de 2,4 MEUROS,
- pentru masura 2, 12 proiecte cu un cost total eligibil de 1,5 MEUROS,
- pentru masura 3, 13 proiecte cu un cost total eligibil de 1,3 MEUROS,
pentru masura 4, 2 proiecte cu un cost total eligibil de 0,3 MEUROS

Alte actiuni pentru ajutor rural

Phare opereaza in stransa colaborare cu alte institutii si organizatii


internationale: BIRD, BERD, USAID, Guvernele din Franta, Germania si Olandei. In
acest caz majoritatea proiectelor beneficiaza de credite de tip grant si nu de fonduri
nerambursabile. Imprumuturile de tip grant include de regula asistenta tehnica
necesara implementarii proiectului. Exista anumite granturi axate in special pe
problemele de mediu.
Se dezvolta asistenta importanta prin proiecte bilaterale finantate de statele
membre. Au fost implementate cu succes proiecte cu ajutorul guvernelor Frantei,
Germaniei si Olandei.

Actiuni de sustinere financiara prin Banca Mondiala

In momentul inceperii reformelor structurale ale Guvernului Romaniei, Banca


Mondiala si-a redefinit programul de imprumut pentru a sprijini Romania sa
realizeze redresarea economica, oferind consultanta si finantare pentru
sprijinirea reformei in diferite sectoare. Pe termen mediu, Banca va acorda
prioritate sprijinirii programelor sectoriale legate de aderarea la Uniunea
Europeana.
Incepand din 1990, imprumuturile angajate de la Banca Mondiala pentru
Romania totalizeza aproximativ 2,681 miliarde USD (Sursa: Projects Portofolio
World Bank).
Agricultura reprezinta un sector cheie pentru Banca Mondiala. Principalele
proiecte se concentreaza pe dezvoltarea cadastrului general, servicii de sprijin pentru
agricultura, sisteme de irigatie si administrarea lor, sistemul de finantare rurala. Cele
mai importante proiecte desfasurate de BM:
Proiect cofinantat pentru Sprijinirea Fermierilor si a Intreprinderilor Agricole
Private.

Valoarea proiectului - 164,7milioane USD din care 100 milioane USD


reprezinta imprumutul acordat de catre Banca Mondiala Co-finantarea a fost realizata
de catre Banca Agricola, Banca Comerciala Romana si beneficiarii finali. Proiectul
are ca obiective: sprijinirea dezvoltarii zonelor rurale, incurajarea cresterii
productivitatii si eficientei in agricultura, generarea de locuri de munca si
imbunatatirea nivelului de trai.
Beneficiarii acestui proiect sunt: taranii si intreprinderile prelucratoare de
produse agricole. Unitatile sau societatile proprietate de stat sau publice in care
majoritatea actiunilor este detinuta de sectorul public au fost excluse. Investitiile in
productia de tutun, noi livezi, noi vii si ferme de animale au fost excluse.

Proiectul de cadastru

Noiembrie, 2000 83
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Valoarea acestui proiect este de 37 milioane USD, din care imprumutul


acordat de Banca Mondiala este in valoare de 25,5 milioane USD. Proiectul are ca
obiectiv sprijinirea programului de reforma funciara prin asigurarea unei baze de
inregistrare si protectie a dreptului de proprietate asupra pamantului si crearea unei
piete eficiente de vanzare a terenurilor. Proiectul va fi implementat pe o perioada de 4
ani, incepand din 1998. Proiectul este destinat realizarii unui sistem general de
cadastru si inregistrare a terenurilor, in zonele urbane si rurale.

Proiectul privind crearea unui sistem national de servicii pentru agricultura

In cursul celui de-al treilea trimestru al anului 1996, Guvernul Japoniei a


acordat Guvernului Romaniei un imprumut nerambursabil pentru agricultura gestionat
de catre Banca Mondiala. Ministerul Agriculturii este beneficiarul proiectelor si
gestionar al fondurilor. Cele doua proiecte au fost:
Asistenta tehnica pentru studiul privind reabilitarea sistemului de irigatii - 295.000
USD
Asistenta tehnica pentru studiul privind crearea unui sistem national de servicii pentru
agricultura - 219.840 USD
Ambele proiecte au avut ca principal obiectiv intocmirea de studii de
fezabilitate si Termenii de Referinta pentru viitoare imprumuturi ale Bancii Mondiale,
vizand cele doua domenii. Ambele contracte s-au definitivat la sfarsitul anului 1996 si
s-au implementat in cursul anului 1997.
Ca urmare a acestor studii, s-a stabilit ca vor fi acordate imprumuturi pentru
cele doua proiecte: pentru cel referitor la dezvoltarea serviciilor destinate
agricultorilor, costul a fost estimat la circa 25 milioane USD, iar imprumutul acordat
de catre Banca urmeaza a fi stabilit.

Banca Mondiala - Proiectul de dezvoltare rurala in Romania

Obiectivele generale ale Proiectului


Obiectivul general al Proiectului de Devoltare Rurala este cresterea veniturilor
din mediul rural si a standardelor de viata.

Obiectivele de dezvoltare
Proiectul propus are trei obiective de dezvoltare esentiale, care ar urma sa contribuie
la reducerea saraciei si cresterea economica in mediul rural:

• Dezvoltarea valorilor in mediul rural: cresterea capitalului social, material si uman


in zonele rurale si, foarte important, cresterea productivitatii valorilor rurale;
• Dezvoltarea pietelor si a activitatilor sectorului privat din rural: imbunatatirea
accesului populatiei rurale la piata produselor agricole pentru producatia agricola
si factori de productie, si sprijinirea investitiilor si crearii de locuri de munca in
sectorul ne-agricol din spatiul rural;
• Descentralizarea rurala: dezvoltarea capacitatii administrative si financiare a
comunitatilor rurale de a devolta spatiul rural in cadrul unui sistem descentralizat
care sa incurajeze participarea populatiei locale interesate;
Exista un studiu finantat de Banca mondiala (firma Binnie & Partners) care identifica
sistemele de irigatii ce pot fi reabilitate cu costuri minime (aproximativ 850$/ha) si
intr-o perioada scurta de timp.

Noiembrie, 2000 84
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Conceptia Proiectului:
In cadrul Proiectului de Dezvoltare Rurala se va asigura asistenta tehnica si
pregatire. Gama activitatilor ce vor putea fi finantate va fi stabilita in functie de starea
infrastructurii si alte optiuni, pe baza unor criterii asupra carora urmeaza a se cadea de
acord cu UE si Guvernul roman.

PDR Componenta 1: Crearea capacitatii locale de dezvoltare rurala


Obiectiv: Unul dintre obiectivele proiectului este acela de a sprijini crearea unor
capacitati administrative pentru dezvoltare, precum si crearea capacitatii individuale
de a participa la luarea deciziilor economice.
PDR Componenta 2: Organizatiile de fermieri si diversificarea in afara
fermei.
Obiective: Aceasta componenta urmareste cresterea accesului micilor fermieri din
mediul rural la pietele materiilor prime si produselor agricole, pamantului si fortei de
munca agricole, stimuland totodata activitatile de desfacere si cu profil neagricol din
mediul rural, inclusiv pe cele de prelucrare a produselor agricole.

PDR Componenta 3: Infrastructura rurala (tehnica sau sociala)


Obiectivele componente: Dezvoltarea si ameliorarea infrastructurii tehnice
este considerata a fi o conditie a dezvoltarii rurale. Aceasta componenta va contribuii
deasemena la imbunatatirea si/sau refacerea infrastructurii sociale existente in mediul
rural cu accent pe sanatate, educatie si legaturi sociale.
Monitorizare: Activitatile de monitorizare vor fi realizate de catre Agentiile de
Dezvoltare Regionala care vor raporta cele constatate Unitatii de Administrare a
Proiectului.
Acoperirea teritoriala si modul de stabilire a zonelor si/sau a grupurilor tinta.
Au fost discutate optiunile referitoare la dimensiunea geografica a Proiectului.
Intrebarea care se pune este daca Proiectul trebuie sa se concentreze pe anumite zone
preselectionate (judete) care sunt mai putin dezvoltate, sau sa acopere intreaga tara.
Aranjamente institutionale si de implementare
Proiectul va avea doua niveluri principale de decizie:
(i) administratiile comunale si judetene vor avea o functie de planificare si
implementare in cadrul responsabilitatilor teritoriale actuale si
acordurilor existente;
(ii) administratia centrala va aloca fondurile, va asigura indrumarea
politica generala si armonizarea prioritatilor regionale cu cele
nationale.

Stabilirea prioritatilor si identificarea Proiectelor se va face de jos in sus.


Proiectele de investitii care vor fi sprijinite de Proiectul de Dezvoltare Rurala vor fi
identificate de catre comunitatile locale si reprezentantii acestora.Proiectul de
Dezvoltare Rurala va avea un manual operational ce va include liniile directoare si
pocedurile de ajutorare pentru beneficiarii locali sprijinindu-i in luarea unor decizii
rationale si financiare.

Respectarea normelor tehnice si de mediu. Odata identificat portofoliul de


proiecte de catre comune si judete, acestea vor fi supuse evaluarii pentru a se vedea
daca normele, standardele si procedurile existente sunt respectate. Aceasta se va face
de catre administratiile locale si agentiile de reglementare corespunzatoare la nivel de
judet.

Noiembrie, 2000 85
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Agentiile de Dezvoltare Regionala (ADR). Birourile regionale ADR vor


prezenta proiecte pentru examinare si clasificare la oficiile regionale ale ARD care
vor:
(i) verifica propunerile pentru a vedea daca corespund criteriilor de finantare ale bancii;
(ii) vor evalua proiectele din punct de vedere financiar si economic.

Dar ADR nu are prin ea insasi puterea de a aproba proiectele.

Aprobarea finantarii proiectelor – clasificarea proiectelor eligibile. Decizia de


aprobare a proiectelor se ia de catre Consiliul Regional de Dezvoltare, alcatuit din
reprezentanti ai administratiei locale si a altor parti interesate la nivel local.

Alocarea fondurilor pe regiuni. Un numar de proiecte de investitii, in ordinea


stabilita de catre Consiliul de Dezvoltare Regionala, va constitui baza contractului ce
va fi negociat de o regiune cu administratia centrala. Dintr-o suma totala, Guvernul va
repartiza regiunilor o anumita suma in functie de prioritatile nationale si criteriile de
alocare a fondurilor.

Proiectul de Dezvoltare Rurala: Costul pe componente si surse de


finantare (milioane dolari SUA):

Componente Banca Guvernul Total


Mondiala Romaniei
TOTAL
$100 50 150
Din care
1. Capacitatea institutionala $ 17 $5 $ 22
2. Dezvoltarea marketingului $ 12 $4 $ 16
rural
3. Infrastructura tehnica $ 47 $33 $ 80
4. Infrastructura sociala $ 19 $6 $ 25
5. Administrarea Proiectului $5 $2 $7

Proiectul de Dezvoltare a Finantarii Rurale

Costul proiectului : 93 mil. dolari SUA


BIRD : 50 mil. dolari SUA
Guvernul României : 3 mil. dolari SUA
Beneficiarii : 40 mil. dolari SUA
Perioada de implementare : 5 ani

Obiectivele Proiectului
Proiectul îsi propune drept obiective (a) accelerarea transformarii economiei rurale
prin marirea fluxului de capital investitional în acest sector, (b) cresterea rolului
sectorului privat în economia rurala prin (i) sporirea accesului gospodariilor rurale cu
activitati antreprenoriale si întreprinderilor private la serviciile financiare, si (ii)
sprijinirea intermediarilor financiari privati reglementati pentru a-si spori prezenta în
localitatile rurale si a umple golul ce s-ar putea crea prin privatizarea bancilor de stat

Noiembrie, 2000 86
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

si închiderea probabila a unei parti semnificative a actualei retele de sucursale rurale;


(c) facilitarea integrarii în Uniunea Europeana (UE) prin cresterea capacitatii
economiei rurale de absorbtie a sumelor alocate de UE în cadrul "Programului Special
de Dezvoltare Agricola si Rurala în Vederea Aderarii" (SAPARD) prin asigurarea
fondurilor necesare de cofinantare a investitiilor private realizate cu ajutorul acestui
program, si (d) reducerea saraciei rurale prin finantarea investitiilor agricole si ne-
agricole pentru segmentele de populatie mai saraca ce nu au acces la credit în
momentul de fata. Proiectul mai urmareste si îmbunatatirea mediului juridic si
institutional pentru tranzactiile si intermediarii financiari din mediul rural în patru
puncte esentiale în care este necesara reforma.

Componentele Proiectului
• Creditul rural si leasingul. Aceasta componenta va finanta (a) sub-
împrumuturile acordate unor beneficiari eligibili din sectorul privat pentru finantarea
unor activitati productive (agricole si ne-agricole) în mediul rural; (b) sub-împrmuturi
mici acordate familiilor si microîntreprinderilor din mediul rural; si (c) leasingul
imobilizarilor amortizabile, precum mijloace mecanice, utilaje, echipamente,
vehicole.
• Servicii bancare pentru public si microfinantare. Componenta va finanta (a)
majorarea cheltuielilor datorate, între altele, (i) elaborarii tehnologiilor
corespunzatoare asigurarii serviciilor financiare necesare întreprinzatorilor mici si
foarte mici din localitatile rurale mici; si (ii) înfiintarii si functionarii unei retele
de birouri bancare private pilot; (b) pregatirea si acordarea de asistenta tehnica
bancilor private si ONG-urilor pentru prestarea de servicii bancare pentru public si
acordarea de microcredite.
• Administrarea proiectului si asistenta tehnica pentru dezvoltarea unei piete a
serviciilor financiare rurale. Componenta va finanta (a) cresterea cheltuielilor
Guvernului ca urmare a aplicarii si urmaririi Proiectului si (b) asistenta tehnica
acordata Guvernului pentru (i) crearea unui sistem de certificate de depozitare
(varanturi), (ii) analizarea optiunilor de reforma a regimului contabil si fiscal al
activelor amortizabile si leasingului, (iii) studierea posibilitatilor de creare a unor
instrumente care sa permita creditorilor cunoasterea situatiei creditelor anterioare
acordate solicitantilor din mediul rural (de ex. agentii de cotare a creditelor, baze
de date central administrate pentru uzul bancilor), (iv) examinarea optiunilor de
reducere a riscului general al tranzactiilor de creditare rurala prin marirea
numarului si calitatii serviciilor de asigurari private din mediul rural (în special
asigurarea agricola pe baza unui indice); si (v) reglementarea si supravegherea
institutiilor mutuale de intermediere financiara rurala înfiintate pe baza Legii
109/1996.

Proiect de Controlare a Poluarii Agricole

Cost estimat: $ 8,4 mil


BIRD: $ 3,4 mil.
Guvernul Romaniei: $ 5 mil.
Implementarea va fi efectuata de Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei mediului,
in colaborare cu Ministerul Agriculturii si Alimentatiei.
Principalul obiectiv al proiectelor este reducerea poluarii Dunarii si Marii Negre cu
nitrati. Poriectul are ca scop diminuarea poluarii difuze produse de pouantii agricoli,
si ar trebui executat intr-o zona pilot din regiunea Calarasi, incluzand terenurile

Noiembrie, 2000 87
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

agricole de pe aria administrativa a 7 comune, precum si o zona agricola indiguita


(polder).

Aceste activitati sunt sunt leagte direct de planul de actiune strategic pentru
reabilitarea partii de jos a Dunarii si a Marii Negre.
Proiectul contine 4 componente:
- promovarea practicilor de ferma ecologice printre fermierii
privati (2,8 mil.$)
- restaurarea ecologica a zonei indiguite (polder) Boianu-
Sticleanu (1,88 mil.$)
- consolidarea capacitatii institutiilor si Guvernului roman de a
elabora politici si reglementari cu privire la mediu si la impactul
agriculturii asupra mediului (0,5 mil. $)
- popularizarea in scopul constientizari publicului (0,58 mil.$)
- aceasta ultima componenta a proiectului va fi realizata prin
pregatirea si implementarea unui plan de constientizare publica,
pentru a sigura o mai buna intelegere a bunelor practici agricole si
pentru a disemina aceste bune practici agricole pentru apa si
protectia mediului. Aceasta componenta va lua in considerare
adaptarea in Romania a codului Bunelor Practici Agricole utilizat
de tarile UE, conform Directivei Consiliului CEE cu privire la
protectia apei imptriva poluarii cu nitrati – 91/676/CEE (Directiva
Nitrati).

Noiembrie, 2000 88
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

7. TENDINTELE SECTORULUI AGRO-ALIMENTAR IN VEDEREA ADOPTARII


ACQUISULUI COMUNITAR

7.1 SATISFACEREA NEVOILOR DE CONSUM ALE POPULATIEI

Securitatea alimentara, necesita adoptarea unei politici alimentare, care trebuie sa fie
corelata si in concordanta cu acquisul comunitar si care sa urmareasca:
• producerea unor produse agroalimentare, suficiente ca volum, structura si calitate, pentru
satisfacerea nevoilor de alimentatie a populatiei pe tot parcursul anului, asigurandu-se astfel
obtinerea unor produse de calitate superioara
• accesibilitatea la hrana necesara a intregii populatii, inclusiv a celei defavorizate,
combinarea criteriilor de echitate, cu cele de eficienta economica in productia si repartitia
hranei, tinzand spre ridicarea continua a eficientei;
• obtinerea de produse agroalimentare cat mai complexe nutritional, curate si de calitate
aliniate la standardele internationale.
Satisfacerea nevoilor alimentare ale populatiei depinde nu numai de existenta
disponibilitatilor alimentare ci si de cererea solvabila a populatiei, consecinta a marimii
produsului brut si nivelului costurilor alimentare.
In prezent cheltuielile cu alimentatia depasesc 50% din fondul de venituri ale populatiei.
O asemenea situatie constituie o frana in dezvoltarea pietei interne si un obstacol principal in
cresterea economica.
Se poate constata ca politica alimentara nu este o problema doar a agriculturii si industriei
alimentare ci a intregii economii nationale. Depasirea situatiei actuale depinde, deopotriva, de
politica macroeconomica si de cea sectoriala, evolutia produsului intern brut, intre productivitatea
muncii nationale si sectoriale, intre venituri si preturi, care sa genereze cererea solvabila sporita,
largirea pietei interne si efecte de antrenare economica.
Realizarea in perspectiva a modelului de consum alimentar in forma sa optionala de
satietate generalizata, poate avea loc atat prin cresterea veniturilor cat si prin reducerea in termeni
reali a preturilor produselor alimentare in asa fel incat ponderea cheltuielilor banesti ale
populatiei pentru consumul alimentelor in totalul cheltuielilor de consum sa se diminueze in
termeni comparabili de la peste 50% la aproximativ 15-20% cat reprezinta in tarile Uniunii
Europene.
Consumul alimentar in Romania comparativ cu tarile dezvoltate din Europa reprezinta 52-
54% la carne si produse din carne, 90-95% la lapte si produse din lapte, 65% la zahar si produse
din zahar, 75-80% la legume si produse din legume; depasirea cu peste 70% la consumul de
cereale si produse din cereale in detrimentul produselor de origine animala si in consecinta a
proteinei animale.
Evolutia consumurilor pe cap de locuitor in ultimii ani pentru principalele produse s-au
mentinut in aceeasi parametri.

Consumul alimentar
Consumul alimentar Consum
fiziologic
Specificare 1992 1993 1994 1995 1996 1997
Carne si prod din
carne in echivalent 45,7 47,7 45,5 47,8 47,2 45,1 62

Noiembrie, 2000 89
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

carne taiata – kg
Grasime total – kg 14,4 14,1 12,9 14,2 14,3 13 13
Lapte si produse 163,7 176,9 179,5 188,6 192,7 192,4 220
din lapte (exclus
unt) in echiv. lapte
– litri
Oua - buc. 196 190 194 197 199 186 260
Zahar si prod.din 24,4 23,7 24,5 23,5 24,8 19,9 22
zahar – kg
Prod. din cereale
(echiv. faina) – kg 146,5 159,6 158,6 162,4 160,6 169,8 133
Cartofi – kg 60 73,9 66,7 71 73,4 81,7 70
Legume si prod. de
legume in echiv. – 100,7 112,7 110,3 115,6 115,4 111,6 110
kg
Fructe si produse
din fructe in echiv. 47,1 64,3 47,8 45,8 50,5 44,5 60
- kg
Sursa de provenienta a consumului fiziologic mentionat in tabel este “Planul National de
actiuni pentru nutritie in Romania, 1995”.
Consumul fiziologic calculat pentru Romania este mai mic decat cel calculat pentru
Uniunea Europeana.
Se constata ca la carne, lapte, oua si fructe comestibile sunt sub cele fiziologice, iar la
produsele grasimi (ulei), zahar, cartofi, legume, cereale, sunt la nivelul cerintelor fiziologice si
peste. La zahar consumul este influentat de importul de zahar deoarece consmul din productia
interna este de 14,1 kg.
In functie de consumul fiziologic pe locuitor compatibil cu consumul mediu in U.E. se
poate stabili si necesarul de productie pentru principalele produse agricole astfel:
Consumul fiziologic/locuitor, in Romania
Produsul U/M Consu U/M Necesar Realizat Observati
m productie 1998 i
mediu pentru pentru
U.E. consum in consum
tone (la 22,5
mil
locuitori)
Carne taiata Kg 82 Mii 1.845 1.099 Deficitar
tone
Lapte vaca si L 280 Mii hl 63.500 47.197 Deficitar
oaie
Peste Kg 8,5 Mii 191 18,6 Deficitar
tone
Grasimi total Kg 13 Mii 292 240 Deficitar
tone
Oua buc 260 Mil buc 5.850 4.800 Deficitar
Legume - total Kg 110 Mii 2.475 2.818 Excedent

Noiembrie, 2000 90
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

tone
Cartofi Kg 70 Mii buc 1.575 2.300 Excedent
Leguminoase Kg 3 Mii 67 71 Excedent
tone
Fructe – total Kg 60 Mii 1.350 1.036 Deficitar
tone
Zahar – total Kg 22 Mii 495 317 Deficitar
tone
Grau Kg 170 Mii 3.750 4.600 Excedent
tone
In vederea realizarii acestor productii este necesar sa se prevada strategii sectoriale pentru fiecare
cultura si specie de animale tinand cont si de evolutia pietei a cererii populatiei, de puterea de
cumparare in evolutia dezvoltarii pe ansamblu a economiei nationale.

Consumul fiziologic/locuitor, in U.E.

U/M Consum Consum Productie pe


fiziologic U.E. locuitor 1997
Carne si produse din carne (in Kg 62 82 45,1
echivalent) kg carne)
Grasime total (ulei comestibil + Kg 13 13 13,0
margarina
Lapte si produse din lapte L 220 280 192,4
(exclusiv unt)
Oua Buc 260 260 186
Zahar si produse din zahar Kg 22 22 11,5
Cereale (echivalent faina) Kg 133 133 169,8
Cartofi Kg 60 70 81,7
Legume si produse din legume Kg 110 110 111,6
Leguminoase uscate Kg 3 3 3,2
Fructe si produse din fructe Kg 60 60 44,5

Productia necesara pentru realizarea consumurilor

Pentru Pentru Suprafata necesara-mii ha


UM consum consum
fiziologi mediu U.E.
c
pentru pentru
consum consumul
fiziologic mediu U.E.
Carne si produse din Mii t 1.395 1.845 1.500 2.000
carne
Grasimi total (ulei Mii t 292,5 292,5 750 750
comestibil+margarina
Lapte si produse din Mii hl 49.500 63.500 1.600 1.800

Noiembrie, 2000 91
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

lapte (exclusiv unt)


Oua Mil 5.850 5.850 350 350
buc.
Zahar si produse din Mii 495 495 200 200
zahar tone
Cereale (echivalent Mii 2.990 2.990 1.400 1.400
faina) tone
Cartofi Mii 1.350 1.575 115 130
tone
Legume si produse din Mii 2.475 2.475 200 200
legume tone
Leguminoase uscate Mii 67 67 50 50
tone
Supraf. arabila necesara Mii ha 6.165 6.880
Suprafata arabila necesara asigurarii produselor pentru consumul populatiei este calculata
la productiile medii realizate in ultimii ani iar ratiile furajere sunt cele adaptate unui consum
semiintensiv de crestere a animalelor.
In necesarul pentru consum nu este luat in calcul necesarul pentru samanta la grau, orz, cartofi,
orzoaica pentru bere.
Calculul necesarului de teren arabil pentru asigurarea consumului populatiei pentru
principalele produse in varianta consumului de produse pe locuitor din UE, impune o noua
structura de culturi agricole.
Furajele necesare pentru obtinerea unor productii animaliere suficiente pentru a acoperi
consumurile pe locuitor din UE se pot asigura prin imbunatatirea pasunilor naturale, dar pentru
furajele concentrate se impune sa se generalizeze utilizarea pentru cresterea tuturor speciilor de
animale a furajelor combinate care conduc la un consum redus de cereale prin aportul furajelor
proteice. Culturile furajere pentru speciile bovine si ovine trebuie sa ocupe 23 - 25 % din
terenurile agricole.

7.2 ANALIZA DISPARITATILOR COMPARATIV CU UNIUNEA EUROPEANA

Infrastructura tehnica si sociala

Infrastructura de transport - densitatea


Suprafata spatiului rural din Romania ocupa o proportie de 89% din teritoriul tarii, mai
mare decat in Uniunea Europeana, unde acesta detine numai 81%.
Indicatori de densitate a infrastructurii
Anul UE- 15 Romania *) Rural
Densitatea drumurilor publice/100 kmp. 1996 158 30,7
Densitatea cailor ferate /100 kmp. 1996 5,0 4,8
Nr.accidente de circulatie/100000 veh. 1996 26 91
Sursa: pentru UE -15 “Eurostat Yearbook”, 1997;
pentru Romania, “Anuarul statistic al. Romaniei”1998 si Raportul dezvoltarii umane”

Noiembrie, 2000 92
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Reteaua drumurilor publice este foarte putin densa in Romania comparativ cu UE,
densitatea fiind de 5 ori mai mica. Lungimea singurei autostrazi din Romania este de numai circa
110 km., starea ei fiind sub standardele cerute.
Reteaua de cai ferate are o densitate asemanatoare cu cea din UE, dar starea caii de rulare
si a vehicolelor este nestisfacatoare.
Comparativ cu tarile invecinate, densitatea cailor ferate - exprimata ca raport fata de
suprafata tarii si populatia tarii - este mai scazuta in Romania. Numai Bulgaria are o retea
feroviara mai putin densa, raportat la suprafata .

Sanatatea si asistenta sanitara

Cheltuielile pentru sanatate din Romania reprezinta o parte mica din PIB, aproape de trei
ori mai putin decat in cazul UE.

Indicatori ai asistentei sanitare


Anul UE- 15 Romania Rural
% sanatate in PIB 7 2,6 -
Paturi in unitati sanitare, publice 1990 7,8 7,6 (1996) 1,7
la 1000 locuitori
Medici / 1000 locuitori(excl. dent) 2,5 1,8 0,7
Mortalitatea infantila ( ‰ ) 1996 5,5 22,3 25,6
Sursa: pentru UE -15 “Eurostat Yearbook”, 1997;
pentru Romania, “Anuarul statistic al. Romaniei”1998 si Raportul dezvoltarii umane.

Comparativ cu situatia din tarile invecinate, Romania dispune de un numar relativ mic de
medici in raport cu locuitorii sai. In Bulgaria sau Ungaria, numarul mediu de locuitori ce revine la
un medic din aceste tari este de 2 ori mai mic decat in Romania.
Asistenta medicala insuficienta se reflecta si in nivelul foarte ridicat al deceselor in randul
nou nascutilor din Romania, unde mortalitatea infantila este de 1,5-2,0 ori mai mare decat in
tarile vecine.

Resursele umane

Date generale privind populatia

Densitatea medie a populatiei Romaniei este relativ scazuta in comparatie cu Europa, iar
cea din rural este cu mult mai mica. Conform pragului de densitate utilizat de OECD pentru
delimitarea ruralului de urban, ar trebui considerata ca rural si o parte din teritorul apartinand
teritoriului administrativ urban, in care densitatea este sub 100 loc./kmp.
Dupa 1990, populatia Romaniei si a ruralului s-a diminuat continuu - tendinta similara cu
cea inregistrata in tarile vecine (Bulgaria, R. Moldova, Ucraina, Ungaria) - in timp ce tendinta
medie europeana este de crestere demografica. Ponderea populatiei rurale in populatia totala a
tarii ramane foarte mare in Romania, de aproape 3 ori mai mare decat in Europa.

Noiembrie, 2000 93
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Indicatori demo-economici

Indicatori Anul UE-15 Romania Rural


Densitatea populatiei - loc/kmp 1996 117 95 48
Dinamica populatiei(1990=100) 1997 103 - 0.4 - 0,6
Structura pe sexe (%) 1997
- Masculin 49 49 49,6
- Feminin 51 51 50,4
Structura pe varste(%) 1997
- 0-14 ani 17 19,4 19,6
- 15- 64 ani 67 68,0 63,4
- 65 ani si peste 16 12,6 17,0
Ponderea populatiei rurale 1997 17,5 *) - 45,1
*)Nota : Este vorba numai de populatia din comunitatile cu densitati demografice sub 100
locuitori/kmp.
Sursa: Eurostat Yearbook si C.N.S.’Anuarul statistic al. Romaniei”

Structura pe sexe a populatiei din Romania este la fel de echilibrata ca si in Europa.


Structura pe varste este mai avantajoasa pentru Romania, pe ansamblul tarii, populatia fiind mai
putin imbatranita.
Populatia rurala a Romaniei are insa un grad de imbatranire demografica apropiat de cel al
intregii populatii din tarile europene, avand avantajul unei rezerve mai mare de populatie tanara
sub 15 ani.

Fenomene demografice

Modificarile intervenite in acest deceniu in fenomenele demografice din Romania au avut


o semnificatie negativa . Ele au condus la aparitia unui deficit al cresterii naturale, in special ca
urmare a cresterii alarmante a mortalitatii, mai accentuata la varstele cuprinse intre 50 si 60 de
ani. Rezultatul este un nivel foarte scazut al sperantei de viata a romanilor, si in continua
reducere.
Indici privind fenomene demografice

Anul UE- 15 Romania Rural


Numar mediu de copii/femeie 1996 1,4 1,3 (1997) 1,4
Mortalitatea generala ( ‰ ) 1996 10,0 12,4 (1997) 16,5
Speranta de viata (ani) 1996 (1995-1997) (1995-1997)
- Masculin 74,0 65,2 63,9
- Feminin 80,5 73,0 72,3
Sursa: “Eurostat Yearbook”,1997 si C.N.S.“Anuarul statistic al. Romaniei” ,1998

Speranta de viata a populatiei din Romania este printre cele mai scazute din tarile din
Europa centrala si de est. Spre deosebire de alte tari, in care speranta de viata creste continuu, in
Romania, mai ales in rural, aceasta a scazut dupa anul 1990, la barbati, si dupa 1992, si la femei .

Noiembrie, 2000 94
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Ocuparea populatiei si activitatile economice

Populatia Romaniei are o rata de ocupare egala cu cea europeana. Este insa o mare
diferenta intre gradul de ocupare a populatiei urbane si rurale.
Somajul era, in 1998, mai mic decat in Uniunea Eurpeana. Ca urmare a restructurarilor
unor ramuri sau societati comerciale, in prezent somajul a crescut pana aproape de 10%.

Indicatori privind activitatea economica a populatiei

Anul U E-15 Romania Rural


*)
Rata de activitate(%) 1997 - 64,8 71,5
Rata de ocupare(%)*) 1997
- Total 61 60,9 68,9
- Masculin 69,9 73
- Feminin 50,4 67
Rata somajului(%)
- Total 10,7 7,4 (1998) 5,0(1998)
- Masculin 9,3 7,3 -
- Feminin 12,4 7,5 -
Structura ocuparii pe sectoare(%) 1997
- agricultura 5,0 37,5 69,8
- industrie, constructii 29,4 32,0 16,1
- servicii 65,6 30,5 14,1
*) Calculat fata de populatia totala de 15 ani si peste;
Sursa: “Eurostat Yearbook”,1997 si C.N.S. “Anuarul statistic al. Romaniei”,1997;

Populatia ocupata a Romaniei este in mare parte legata de agricultura, iar cea a ruralului
este aproape total dependenta de agricultura, spre deosebire de Uniunea Europeana, unde
agricultura ocupa o parte foarte mica din populatie. Serviciile sunt insa foarte putin dezvoltate in
Romania, iar in rural se reduc aproape numai la cele strict necesare pentru administrarea unei
comunitati si alte cateva servicii sociale.
In contextul tarilor din vecinatate, economia Romaniei are cel mai extins sector al.
agriculturii. Fata de Cehia si Ungaria, agricultura din Romania ocupa de 4-5 ori mai multa
populatie si, spre deosebire de celelalte tari, ponderea agriculturii este in crestere .

7.3 Armonizarea legislativa si institutionala in agricultura

La 20.05.1996 a fost transmisa de C.C.E.CARTEA ALBA pentru pregatirea Tarilor


Asociate din Europa Centrala si de Est pentru Integrarea in Piata Interna a Uniunii.
CARTEA ALBA a identificat componentele prioritare ale acquis communautaire, pe care
tarile candidate trebuie sa le adopte si implementeze pentru a permite libera circulatie a
marfurilor.
Anexa V –AGRICULTURA cuprinde o analiza punctuala pentru a asigura adoptarea si
punerea in practica a legislatiei in domeniu si ordinea in care poate fi implementata.
De asemenea, contine un minimum absolut in materie legislativa in domeniul agricol, care
trebuie insusit de tarile asociate (deci si de Romania) pentru a asigura functionarea Pietei Unice.

Noiembrie, 2000 95
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

Legislatia agricola a U.E. s-a format in decursul a mai mult de 30 de ani si este in continua
schimbare corespunzator noilor evolutii. Aceasta legislatie reprezinta cca.40% din intrega
legislatie comunitara.
In majoritatea sectoarelor agricole nu s-a promovat inca cadrul legislativ armonizat cu cel
al UE. Trebuie avut in vedere ca sunt acte legislative comunitare care nu trebuie transpuse ci
aplicate ca atare din chiar prima zi a aderarii. Armonizarea legislatieii romanesti cu cea
comunitara este inca la inceput in majoritatea sectoarelor, cu exceptia celor sanitar veterinar,
vitivinicol si seminte si material saditor. Avind in vedere volumul sii complexitatea legislatiei
comunitare agricole vor trebui facute eforturi mari pentru a reusii armonizarea la termenele
prevazute .
Este necesara stabilirea unui sistem de monitorizare a modului in care se respecta
termenle angajate pentru preluarea acquis-ului in fiecare sector. Lipsesc organizatiile sau
cooperatrivele de producatori, fapt care afecteaza atat productia obtinuta, cat sii desfacerea
produselor agricole in conditii de profitabilitate pentru fermieri.
Pentru monitorizarea preturilor produselor agricole este necesara infiintarea unui sistem
specific(Bench mark).

Legislatie armonizata

Sectorul legume fructe-exista standarde armonizate integral (struguri de masa, prune, asparagus
si andive) si partial pentru o serie de legume si fructe dar nu au caracter obligatoriu;
Sectorul laptelui si produselor lactate-prevederile standardelor de calitate romanesti
sunt diferite de cele comunitare si nu au caracter obligatoriu;
Sectorul carnii de porc-standardele romanaesti sunt putin armonizate (doar partiall
metodele analitice);
Sectorul culturilor arabile-standardele de calitate pentru cereale sunt armonizate partial;
Mecanismele comerciale in domeniul agriculturii-regimul comercial este liberalizat;
Produsele transformate -sistemul tarifar aplicat in Romania este similar cu cel al UE si
se aplica in relatia cu UE si Turcia;
Sectorul viti-vinicol-Legea nr.67/1997 este armonizata in mare parte cu prevederile
comunitare;
Sectorul zaharului-exista contracte pentru achizitia sfeclei de zahar, dar sunt diferite de
cele utilizate in UE;
Sectorul semintelor-cadrul legal stabilit prin Legea 75/1995, amendata de Legea
131/1997 este armonizat in mare parte cu cel comunitar;
Politica de sprijinire financiara a producatorilor-Legea 165/1998 (amendata ulterior
de Ordonanta Guvernului nr.34/1999 si Ordonanta de Urgenta 131/1999) prevede constituirea
unui fond special al MAA pentru sprijinirea productiei agricole; Ordonanta 36/1999 prevede
spijinirea producatorilor pentru achizitia de masini si utilaje agricole, echipamente pentru irigatii
prin credite cu dobanda subventionata; Ordonanta 31/1999 si 19/1999 prevad acordarea de
subventii la exportul de carne de pasare si porc si respectiv griu si porumb;
Politica privind calitatea- cadrul legal asigurat prin legea 84/1999 privind marcile si
indicatiile geografice si H.G. nr.883/1998 referitoare la normele de aplicare a Legii 84/1999 este
arminzat deja cu legislatia comunitara;
Silvicultura-pentru clasificarea lemnului pe clase de calitate este elaborata o HG aflata in
stadiul final de aprobare; legislatia in domeniul materialului de reproductie este in mare parte
armonizata (Codul Forestier din 1996 si Instructiunile tehnice nr.10/1988); prevederile privind

Noiembrie, 2000 96
PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

protectia padurilor impotriva poluarii atmosferice sunt cuprinse in "Sistemul de monitorizare a


padurilor din Romania" publicat in M.O. nr.249/1994, fiind partial armonizat; legislatia
romaneasca privind protectia padurilor impotriva focului cuprinde Legea 212/1997, Codul
Forestier si norme specifice; in ceea ce priveste masurile de sprijinire in domeniul silvic a fost
adoptata Legea 107/1999(referitoare la masurile de imbunatatire a pamanturilor degradate prin
impadurire) care armonizeaza partial legislatia comunitara;
Carnea si oualele de pasare - standardele privind clasificarea si etichetarea acestora sunt
partial armonizate, dar nu au caracter obligatoriu;
Mierea-Legea apiculturii 89/1998 prevede unele masuri de spijin pentru producatori;
Sectorul sanitar veterinar- conform declaratiei specialistilor romani in acest domeniu
circa 50% din legislatia comunitara este deja armonizata, un numar de alte 20 de acte normative
(care corespund articol cu articol) urmind a fi in scurt timp a fi adoptate.
Achizitiile publice- Ordonanta 118/1999 este partial armonizata.

Legislatie nearmonizata

Tinand cont de rezultatele screeningu-lui din noiembrie 1999, legislatia nearmonizata este
in urmatoarele sectoare: culturi arabile, legume si fructe, lapte si produsele lactate, porc, carne de
vita si de vitel, carne de oaie si capra, carnea si ouale de pasare, politica privind calitatea
prelucrarii produselor (zahar si industria tutunului); fibre textile, furaje uscate, seminte, statistici
agricole, politica de srijinire financiara a producatorilor si silvicultura.

O lista completa a legislatiei care cuprinde pachetul legislastiv minim necesar Programului
SAPARD (legislatia de baza existenta, propunerile de legi si reglementarile care vor fi elaborate),
este prezentata in Anexa 71. Procesul armonizarii legislative este in curs si include toate aspectele
legate de implementare.

Noiembrie, 2000 97