Sunteți pe pagina 1din 11

PROCESUL PENAL poate fi definit ca fiind activitatea judiciara

reglementata de lege, desfasurata de autoritatile publice cu atributii in ce


priveste cauzele penale, cu participarea active a partilor, ca titulare de
drepturi si obligatii, in scopul constatarii complete si la timp a faptelor care
constituie infractiuni si care au fost comise in sfera relatiilor sociale, astfel
ca orice persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.

CARACTERISTICI:
-Toate actele procesuale si procedurale ce formeaza continutul
procesului penal sunt reglementate de lege, fie ca aceste acte privesc
urmarirea penala, judecata sau punerea in executare a hotararilor
judecatoresti. Legea stabileste care sunt autoritatile publice judiciare care
pot indeplini aceste acte-in raport de fiecare faza procesuala in parte-
masura in care oricare dintre parti poate participa la efectuarea acestor
acte.
-Actele procesuale si procedurale ce formeaza continutul procesului
penal pot fi indeplinite si trebuie efectuate numai de catre autoritatile
publice judiciare ce au competenta in cauze penale, in raport de faza
procesuala in care se afla cauza, aceeasi cerinta fiind impusa si pentru
actele indeplinite de parti. Au competenta in actele penale instantele
judecatoresti, procurorii ca reprezentanti ai Ministerului Pblic si organele
de cercetare penala.
Participa la desfasurarea procesului penal (in calitate de parti)
inculpatul, partea vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente.
Partile pot fi asistate in tot cursul procesului penal de aparatori ori pot fi
reprezentate. Intreaga activitate juridica indeplinita de autoritatile publice
judiciare penale si de partile din proces are un anume scop, urmareste o
anume finalitate si anume descoperirea la timp si in mod complet a tuturor
infractiunilor comise in sfera ralatiilor sociale, identificarea daptuitorilor si
tragerea la raspundere penala si civila a acestore.

NORMELE JURIDICE privitoare la desfasurarea procesului penal


formeaza un tot unitar si constituie ceea ce este cunoscut sub denumirea de
drept procesual penal, ca ramura a sistemului de drept.
Norme de drept procesual penal:
-norme deorganizare
-norme de competenta
-norme de procedura
Ansamblul normelor juridice prin care este reglementata
desfasurarea procului penal si care constituie ceea ce numim drept
procesual penal formeaza obiectul de studiu al dreptului procesual penal.
Normele de drept procesual penal se aplica in raport cu spatiul
delimitat de granitele statului roman, potrivit principiului teritorialitatii in
sensul ca aceste norme sunt active numai pe teritoriul statului national
roman.
Formele cooperarii judiciare internationale in materie penala pe care
Romania intelege sa le practice in relatiile cu alte state, in conformitate cu
Legea nr. 302 din 2004 sunt urmatoarele:
-extradarea
-predarea in baza unui mandat european de arestare
-transferul de proceduri in materie penala
-tranferarea persoanelor condamnata
-asistenta judiciara in materie penala.
In ceea ce priveste aplicarea normelor de drept procesual penal in
raport cu factorul timp este incidenta regula aplicarii imediate a acestor
prevederi ce reglementeaza desfasurarea procesului penal. In ce priveste
aplicarea in raport cu factorul timp a normelor de drept procesual penal
determinant este momentul efectuarii actului procesual sau procedural,
fiind indiferent ,momentul comiterii infractiunii, moentul inceperii
procesului penal, in sensul ca infractiunea ar fi putut fi comisa anterior
intrarii in vigoare a noii legi de procedura penala sau ulterior acestui
moment.

PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI PENAL

1.PRINCIPIUL LEGALITATII PROCESULUI PENAL

Procesul penal este o activitate reglementata de lege,desfasurata de


organele competente,cu participarea partilor si a altor persoane,în scopul
constatarii la timp si în mod complet a faptelor ce constituie
infractiuni,astfel ca oricare persoana care a savîrsit o infractiune sa fie
pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie
trasa la raspundere .
Fiind o activitate strict reglementata de lege,este firesc ca legalitatea sa
constituie principiu fundamental în desfasurarea procesului penal.
Acest principiu este impus de reglementarile existente atît în constitutie,cît
si în actele normative cu aplicabilitate în domeniu.

2.PRINCIPIUL OFICIALITATII

Actele necesare desfasurarii procesului penal se îndeplinesc din


oficiu,afara de cazul cînd prin lege se dispune altfel
[Cod.proc.pen.,art.2.alin.(2)].
Prevederile articolului susmentionat au eficienta fata de momentul
comiterii faptei penale,declansarea procesului penal,desfasurarea
acestuia,incluzînd si punerea în executare a hotarîrii judecatoresti.
Fata de cele aratate ,organele judiciare trebuie sa îndeplineasca actele
necesare desfasurarii procesului ,,din oficiu’’,adica din proprie
initiativa,fara conditionari.

3.PRINCIPIUL AFLARII ADEVARULUI

În desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu


privire la faptele si împrejurarile cauzei,precum si cu privire la
persoana faptuitorului .
În plan procesual penal,aflarea adevarului se limiteaza la
cunoasterea faptelor si împrejurarilor care fac obiectul
probatiunii,organele judiciare avînd obligatia sa stabileasca situatia
de fapt care corespunde adevarului si sa pronunte hotarîri
judecatoresti care sa reflecte adevarul,fara erori judiciare.
Obligatiile organelor judiciare în realizarea principiului aflarii
adevarului:
constatarea existentei faptei ce constituie obiectul învinuirii ;
-stabilirea împrejurarilor în care s-a produs fapta ;
-stabilirea formei si modalitatii vinovatiei ;
-stabilirea mobilului si scopului urmarit de faptuitor ;
-stabilirea prejudiciului cauzat (daca exista).

PREZUMTIA DE NEVINOVATIE

Orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea


vinovatiei sale printr-o hatarare penala definitiva. Dupa
administrarea intregului probatoriu orice indoiala in formarea
convingerii organelor judiciare se interpreteaza in favoare
suspectului sau inculpatului.

ROLUL ACTIV AL ORGANELOR JUDICIARE PENALE

Regula de baza sau principiu fundamental al procesului penal,


prevazut in cap. I, t. I, C. proc. pen., partea generala. In baza acestui
principiu, organele de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate
sa aiba un rol activ in desfasurarea intregului proces penal, in vederea
realizarii scopului acestuia. Astfel, organele penale trebuie sa aiba un rol
activ in stabilirea adevarului, strangand probele necesare lamuririi cauzei
sub toate aspectele, sa asigure drepturile partilor prin indrumarea,
sprijinirea si informarea acestora, in vederea exercitatii drepturilor
conferite de lege. Asa, de exemplu, invinuitul sau inculpatul trebuie
informat ca are dreptul sa administreze probe in aparare, sa dea explicatii
in legatura cu invinuirea ce i se aduce, sa ia cunostinta de materialele de
urmarire penala, etc.
GARANTAREA LIBERTATII IN PROCESUL PENAL
Reprezinta un principiu fundamental al procesului penal, consacrat
in Constitutie, in baza caruia nici o persoana nu poate fi retinuta sau
arestata si nici nu poate fi supusa vreunei forme de restrangere a libertatii,
decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege.
Astfel, partile si celelalte persoane participante la procesul penal sunt
inviolabile, adica asupra lor nu se pot folosi presiuni fizice sau morale, in
cadrul cercetarii sau in legatura cu declaratiile pe care le fac.

RESPECTAREA DEMNITATII UMANE


Orice persoana care se afla in curs de urmarire penala sau de
judecata trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane. Respectarea
vietii private, a inviolabilitatii domiciliului si a secretului corespondetei sunt
garantate. Restrangerea exercitarii acestor drepturi nu este admisa decat in
conditiile legii si daca aceasta este necesara intr-o societate democratica.

GARANTAREA DREPTULUI LA APARARE


Partile si subiectii procesuali principali au dreptul de a se apara ei
insisi sau de a fi asistati de un avocat. Partile, subiectii procesuali
principalei si avoatul au dreptul de a beneficia de timpul si inlenirile
necesare pragatirii apararii. Suspectul are drepul de a fi informat, inainte
de a fi ascultat, despre fapta pentru care este cercetat si incadrarea juridica
a acesteia. Inculpatul are dreptul de a fi informat de inadata despre fapta
pentru care s-a pus in miscare actiunea penala impotriva lui si incadrarea
juridica a acesteia. Inainte de a fi ascultati, suspectului si inculpatului
trebuie sa li se puna in vedere ca au dreptul de a nu face nici o declaratie.
Organele judiciare au obligatia de a asigura exercitarea deplina si efectiva
a dreptului la aparare de catre parti si subiectii procesuali principali in tot
cursul procesului penal. Dreptul la aparare trebuie exercitat cu buna-
credinta, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege.

EGALITATEA PERSOANELOR IN PROCESUL PENAL


Principiu fundamental al procesului penal, inscris in Constitutia
Romaniei si in alte legi. Potrivit acestui principiu procesul penal se
realizeaza de aceleasi organe judiciare in raport cu toate persoanele,
neexistand privilegii de judecata sau instante speciale pentru anumite
categorii de persoane: procesul penal, atat in faza urmaririi penale, cat si in
faza judecatii, se desfasoara pentru toate persoanele dupa aceleasi drepturi
si reguli procesulae; partile au aceleasi drepturi si obligatii in fata
organelor judiciare etc.In baza legii, justitia se infaptuieste, fara deosebire
de rasa, de nationalitate, de origine ernica, de apartenenta politica, de avere
sau de origine sociala.

LIMBA IN CARE SE DESFASOARA PROCESUL PENAL


Limba oficiala in procesul penal este limba romana. Cetatenii romani
apartinand minoritatilor nationale au dreptul sa se exprima in limba
materna in fata instantei de judecata, actele procedurale intocmindu-se in
limba romana. Partilor si subiectilor procesuali care nu vorbesc sau nu
inteleg limba romana ori nu se pot exprima li se asigura, in mod gratuit,
posibilitatea de a lua la cunostinta de piesele dosarului, de a vorbi, precum
si de a pune concluzii in instanta prin interpret. In cadrul procedurilor
judiciare se folosesc interpreti autorizati, potrivit legii. Sunt inclusi in
categoria interpretilor si traducatorii autorizati, potrivit legii.

PARTICIPANTII IN PROCESUL PENAL


În literatura de specialitate, notiunea de participanti în procesul
penal a fost analizata în sens larg si în sens restrâns . În sens larg, notiunea
de participanti încorporeaza toate persoanele care iau parte, în price mod,
la desfasurarea activitatii procesuale penale, din rândul acestora facând
parte organele judiciare, partile, aparatorii si alte persoane. În sens
restrâns, aceasta notiune înglobeaza numai persoanele ce au drepturi si
obligatii procesuale în apararea intereselor societatii sau intereselor
personale si pot dispune de mersul si soarta procesului, din rândul acestora
facând parte organele judiciare, partile si aparatorii.

PARTILE IN PROCESUL PENAL

Partile sunt acele persoane care au interes propriu în rezolvarea


cauzei penale si potrivit art. 23-24 C. proc. pen., au drepturi si obligatii ce
izvorasc în mod direct din exercitarea actiunii penale si civile în cadrul
procesului penal. Partile în procesul penal au, de regula, interese contrare.
Astfel, învinuitul sau inculpatul încearca, de cele mai multe ori, sa nege
fapta savârsita sau sa recunoasca o contributie cât mai redusa la savârsirea
ei, pentru a primi o sanctiune penala cât mai mica si a suporta o
despagubire cât mai redusa catre partea civila, iar partea vatamata sau
partea civila are interesul sa se stabileasca întregul adevar în cauza, pentru
tragerea la raspundere penala, în mod corespunzator, a învinuitului sau
inculpatului sau pentru a fi despagubita proportional cu prejudiciul suferit
în urma infractiunii savârsite.

Pentru ca o persoana sa fie parte în procesul penal, trebuie sa


îndeplineasca urmatoarele conditii:

a) partea civila, partea responsabila civilmente si inculpatul trebuie


sa aiba, sub aspect civil, capacitatea procesuala (legitimatio ad processum)
atât de folosinta, cât si de exercitiu. Persoanele juridice care au calitatea de
parte civila, dobândesc capacitatea de folosinta la data autentificarii actului
de constituire (statut sau contract) ori de la data actului de dispozitie care o
înfiinteaza. Capacitatea de exercitiu se dobândeste din momentul
înmatricularii lor la registrul comertului.

b) sa existe un interes al partii, pentru justifica astfel participarea sa


la desfasurarea procesului penal

c) dreptul partilor care exercita actiunea civila sa nu fie supus unui


termen sau unei conditii suspensive

Partile în procesul penal sau civil pot fi:

-Inculpatul

-Partea vatamata

-Partea civila

-Partea responsabila civilmente

INVINUITUL
Cel care a savârsit o infractiune atât în cursul cât si în afara
procesului penal, poate avea urmatoarele calitati:
-faptuitor-din momentul comiterii infractiunii si pâna în momentul
începerii urmaririi penale
-invinuit-din momentul începerii urmaririi penale si pâna în momentul
punerii în miscare a actiunii penale
-inculpat-din momentul punerii în miscare a actiunii penale si pâna în
momentul ramânerii definitive a hotarârii judecatoresti
-comdamnat-din momentul ramânerii definitive a hotarârii judecatoresti
Drepturile invinuitului sau inculpatului: darea de declaratii,
refuzarea semnarii declaratilor, citarea, solicitarea suspendarii urmaririi
penale, de a fi instiintat despre incetarea urmaririi penale, solicitarea
continuarii procesului penal in caz de amnistie, prescrptie sau retragere a
plangerii prealabile ori de existenta unei cauze de nepedepsire, de a
cunoaste invinuirea, de a i se aduce la cunostinta motivere retinerii sau
arestarii, de a formula plangeri chiar si impotriva ordonantei de retinere
sau a masurii de a nu parasi localitatea sau tara, de a cere ca un expert ales
sa participe la efectuarea expertizei, de a recuza procurorul sau organul de
cercetare penala, de a lua la cunostinta de tot materialul de urmarire
penala, de asistenta judiciara obligatorie in situatiile nominalizate de art.
171 alin 2. C. Proc. Pen.
Obligatiile invinuitului sau inculpatului: obligatia de a se prezenta la
data la care este citat de catre organele de urmarire penala, obligatia de a
prezenta inscrisuri sau obiecte solicitate de organul judiciar, obligatia de a
se supune masurilor preventive, obligatia de a plati cheltuielile judiciare
avansate de catre stat.

PARTEA VATAMATA
Persoana care a suferit ca urmare a savârsirii unei infractiuni o
vatamare fizica, morala sau materiala, poarta denumirea de persoana
vatamata, iar daca participa în procesul penal se numeste parte vatamata.
Conceptul de persoana vatamata nu trebuie confundat cu notiunea de
victima a infractiunii. Aceasta, întrucât persoana vatamata poate fi atât
persoana fizica, cât si persoana juridica, pe când victima nu poate fi decât
persoana fizica.
Pentru ca o persoana vatamata sa poata deveni parte vatamata,
trebuie sa îndeplineasca, cumulativ, trei conditii:
-sa aiba vocatie
-sa-si manifeste dorinta implicit sau explicit
-manifestarea de vointa trebuie sa aiba loc in termenul prevazut de lege.
Partea vatamata are dreptul sa formuleze cereri, sa ridice exceptii, sa
participe la administrarea probelor si de asemenea poate folosi caile de
atac.
PARTEA CIVILA
Persoana vatamata care exercita actiunea civila în cadrul procesului
penal se numeste parte civila. Persoana vatamata devine parte civila din
momentul manifestarii vointei sale exprese de a fi despagubita pentru
prejudiciul ce i-a fost cauzat prin comiterea infractiunii, însa poate renunta
oricând la calitatea de parte civila, pastrându-si calitatea de parte vatamata
în aceeasi cauza, cu mici exceptii.
Drepturile partii civile: de a fi citat organele judiciare, de a i se pune
in vedere ca aredreptulsa se constituieparte civila in procesul penal, de a se
constitui ca parte civila in procesul penal, de a solicita administrarea de
probe, de a formula cereri ridica exceptii si pune concluzii, de a participa la
efectuarea unor acte procesuale si procedurale, de a folosi caile de atac, de a
dispune de posibilitatea renuntarii la despagubiri.
Indatoririle partii civile: de a se constitui parte civila în faza de
urmarire penala sau cel mai târziu în fata instantei, pâna la citirea actului
de sesizare, de a respecta ordinea luarii cuvântului, sa nu depaseasca
termenul de 10 zile prevazut de lege pentru declararea apelului sau
recursului, sa precizeze cuantumul despagubirilor materiale si morale.

PARTEA RESPONSABILA
Partea responsabila civilmente (art. 24 alin. 3 C.proc.pen.), este
persoana chemata în procesul penal sa raspunda potrivit legii civile pentru
pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului. Persoana
responsabila civilmente se constituie ca parte, fie prin introducerea în cauza
la cererea celor interesati sau din oficiu, fie prin interventia ei, atunci când
considera necesar, putând participa personal sau fiind reprezentata.

AVOCATUL asista sau reprezinta partile ori subiectii procesuali


principali in conditiile legii. Cu incuviintarea organului judiciar, avocatul
poate asista si alti subiecti proesuali.

ACTIUNEA CIVILA IN PROCESUL PENAL


Reglementata in C. proc. pen. in acelasi cadru ca si actiunea penala.
Ea este mijlocul legal prin care persoana, care a suferit o paguba ca urmare
a infractiunii savarsite, solicita despagubiri ( repararea pagubei) , sau
daune morale potrivit legii civile.Obiectul actiunii civile este tragerea la
raspundere civila a inculpatului, precum si a partii responsabile
civilmente.Actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale in cadrul
procesului penal, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila,
situatie in care ea trebuie solutionata de instanta penala.Actiunea civila
poate fi exercitata separat, caz in care judecata in fata instantei civile se
suspenda pana la rezolvarea definitiva a cauzei penale( se aplica regula
"penalul tine in locul civilului").Alegerea uneia dintre cele doua cai este de
regula irevocabila.Legea prevede o derogare care permite persoanei
vatamate sa paraseasca una din caile alese in cazul suspendarii procesului
penal, cand ea poate sa renunte la actiunea in fata instantei penale si sa se
adreseze celei civile.In caz de reluare a procesului penal, actiunea introdusa
la instanta civila se suspenda.Exista posibilitatea parasirii caii civile.In acest
sens legea arata ca persoana vatamata care a pornit actiunea in fata
instantei civile poate sa paraseasca acesta instanta si sa se adreseze
organelor de urmarire penala sau instantei organelor de urmarire penala
sau instantei de judecata , daca punerea in miscare a actiunii penale a avut
loc ulterior sau procesul penal a fost reluat dupa suspendare.Parasirea
instantei civile nu poate avea loc daca acesta a pronuntat o hotarare chiar
nedefinitiva.Alegerea acestei cai nu este obligatorie si decizia este luata de
persoana interesata.Actiunea civila poate fi exercitata in procesul penal in
conditiile in care infractiunea a produs o paguba si persoana vatamata se
constituie parte civila.Titularul actiunii civile este partea vatamata
(actiunea civila este in principiu disponibila), dar ea poate fi exercitata si
din oficiu, cand persoana vatamata este o organizatie din cele prevazute in
art.145 C.pen., sau cel vatamat este o persoana lipsita de exercitiu sau cu
capacitate de exercitiu restransa.Actiunea civila se exercita impotriva
inculpatului si a partii responsabile civilmente.In caz de participatie penala,
actiunea penala poate fi exercitata concomitent impotriva tuturor
participantilor ( autori, coautori, complici, instigatori ) care raspund
solidar pentru intregul prejudiciu produs partii civile.Moartea partilor, de
regula, nu produce efecte asupra actiunii civile, introducandu-se in cauza
mostenitorii acestora.Legea prevede cazuri speciale de rezolvare a actiunii
civile.Instanta civila investita cu judecarea actiunii civile nu poate refuza
solutionarea acesteia afara de cazurile expres prevazute de lege.Ea poate
dispune disjungerea si amanarea rezolvarii ei.Actiunea civila este scutita de
taxa de timbru.Cererea de constituire ca parte civila trebuie sa cuprinda
date cu privire la partea vatamata, invanuit sau inculpat, temeiul legal,
pretentiile banesti si mijloacele de proba pentru dovedirea pagubei
suferite.In multe din legislatiile penale moderne si contemporane actiunea
civila poate fi promovata numai in fata instantelor civile,aplicandu-se
principiul separarii complete a celor doua actiuni , situatii intalnite in
special in Marea Britanie, Olanda, Germania.
ACTIUNEA PENALA IN PROCESUL PENAL

Este aceea care apartine statului si care are ca obiect pedepsirea


persoanei vinovate de comitera unor infractiuni. Ea reprezinta principala
actiune, pentru ca sustine insasi represiunea penala, avand ca-racter
obligatoriu. De asemenea, este autonoma, de ea depinzand insasi mersul
pro-cesului penal, pentru ca aceasta actiune are menirea de a infaptui
nemijlocit insusi scopul procesului penal, avand caracter indispensabil.

De regula, actiunea penala se exercita de catre stat prin Ministerul


Public. Numai in mod exceptional ea poate fi exercitata si de partea
vatamata, in cazul plangerii prealabile, prevazuta in art. 279 (2), lit. a),
C.pr.pen.

Trasaturile caracteristice ale actiunii penale pot fi rezumate in


urmatoarele: a) Actiunea penala este obligatorie. Prin savarsirea
infractiunii, actiunea penala devine exercitabila, iar exercitarea sa devine
obligatorie. Actiunea penala este pusa in miscare din oficiu, afara de
cazurile in care este necesara plangerea prealabila, autorizarea sau
sesizarea organului competent.

b) Actiunea penala este irevocabila si indisolubila. Din momentul folosirii ei


si pana la rezolvarea cauzei, actiunea penala isi urmeaza cursul sau normal.
Odata investit cu solutionarea ei, organul competent efectueaza toate actele
procesuale necesare sau dispuse de catre partea vatamata, inculpat sau
procuror, in calitate de reprezentant calificat al titularului actiunii, pana la
realizarea scopului procesului penal. Cursul procesului penal nu poate fi
oprit decat in cazurile anume prevazute de lege. Asadar, irevocabilitatea si
indisponibilitatea nu sunt principii absolute, existand cazuri legale in care
statul poate dispune de actiunea penala (renunta la realizarea ei).

c)Actiunea penala este indivizibila. Indivizibilitatea actiunii penale decurge


din unitatea infractiunii ca fapt juridic, din indivizibilitatea normei de
incriminare care include virtual dreptul la o singura actiune.
Indivizibilitate exista chiar atunci cand la savarsirea faptei au luat parte
mai multe persoane. In consecinta, intr-o cauza penala nu se exercita atatea
actiuni cati autori, instigatori sau complici exista, ci efectele actiunii unice si
indivizibile se extind asupra tuturor faptuitorilor, cand acestia sunt toti
cunoscuti. Principiul indivizibilitatii actioneaza si in situatia in care
actiunea penala este pusa in miscare la plangerea prealabila. Astfel, in cazul
in care prin infractiune au fost lezate interesele a doua sau mai multor
persoane, este suficient ca actiunea penala sa fi fost pusa in miscare la
plangerea uneia dintre acestea, iar daca sunt mai multi faptuitori este
suficient ca plangerea sa se fi facut cu privire la unul dintre ei pentru ca
actiunea penala sa fie pusa in miscare contra tuturor participantilor.

d) Actiunea penala este individuala. Principiul raspunderii penale are drept


consecinta

procedurala necesara individualizarea actiunii penale. Actiunea penala


poate fi exercitata numai impotriva inculpatului, cu excluderea tuturor
persoanelor care participa in cauza penala sau pretind sa intervina in cauza

e) Autonomia actiunii penale. Toate trasaturile caracteristice actiunii


penale dau acesteia o autonomie juridica care o fac sa se deosebeasca,
conceptual si functional, de alte categorii de actiuni in justitie. Acest
pricipiu se reliefeaza, practic, cu ocazia efectuarii actelor sau masurilor
procedurale care duc la realizarea scopului final al actiunii penale –
tragerea la raspundere penala a inculpatului sau a persoanei juridice,
conform dispozitiilor legale.