CURS 3

III.INVESTITORII INVIDIVIDUALI

3. ÎNCREDEREA EXAGERATĂ ÎN PROPRIILE ABILITĂŢI

(OVERCONFIDENCE BIAS)

Sunt prea mulţi oameni care supraevaluează ceea ce nu sunt şi subevaluează ceea ce sunt
Malcolm S. Forbes

DESCRIEREA ERORII

TIPUL DE EROARE: cognitivă

Descriere generală

În general oamenii supraestimează precizia şi adâncimea cunoştinţelor lor. Astfel, suntem mai degrabă
optimişti decât realişti în evaluarea abilităţilor noastre de a întreprinde ceva şi de a ne asuma deci un anume
risc.La fel, suntem nerealişti în ceea ce priveşte evenimentele viitoare, aşteptând ca lucrurile bune să ni se
întâmple mai des decât celorlalţi. De asemenea, supraestimăm contribuţia noastră la evenimentele de succes din
trecut şi ne aducem aminte mai uşor de victoriile noastre, decât de insuccese. Mai mult exegerăm corectitudinea
previziunilor nostre din trecut; încrederea exagerată în propriile abilităţi predictive este o trăsătură definitorie a
comportamentului investitorului.

Cei care au pregătire şi cunoştinţe mai multe, experţii, tind să fie şi mai încrezători în propriile abilităţi,
decât indivizii ce deţin informaţii şi cunoştinţe comune, pentru simplul motiv că atitudinea pozitivă, de încredere
simulată este eficientă şi productivă şi pare că asigură succesul economic şi financiar, cel puţin pe termen scurt.

Indivizii pot mai uşor să inducă pe alţii în eroare, dacă, pentru început se amăgesc pe ei înşişi, prin
afişarea unei atitudini încrezătoare în forţele proprii. Această postură transmite o imagine aparent mai competentă
şi competitivă, în comparaţie cu cei care afişează mai puţină încredere în abilităţile lor profesionale şi predictive.

Investitorul mediu se crede mai deştept şi mai norocos decât ceilalţi. El are nevoie de acest crez, pentru a
rămâne în piaţă, pentru a trece peste eşecurile temporare şi a avea o perspectivă mai largă, trecând pierderile pe
termen scurt la investiţii pe termen lung. Pe termen scurt şi mediu, tactica învingătorului consideră mai
importantă evitarea greşelilor şi deci menţinerea poziţiei de jucător pe piaţă; pe termen lung însă, strategia şi
disciplina investiţională pot face diferenţa dintre succes şi eşec.

Descriere tehnică

Există numeroase studii care demonstrează că investitorii au în general o încredere exagerată în propriile
abilităţi. În general intervalul de timp pe care investitorii îl alocă pentru predicţiile lor investiţionale este extrem
de redus ceea ce se cheamă încredere exagerată în predicţie (engl.prediction overconfidence). De exemplu, în
cazul în care realizează o predicţie cu privire la nivelul estimat al preţului unei acţiuni, un investitor care prezintă
acest tip de eroare va încorpora mult prea puţini factori determinanţi în estimarea profiturilor pe care le poate
obţine, previzionând spre exemplu o creştere/scădere în jur de 10%, chiar în condiţiile în care istoric vorbind
evoluţia preţurilor a demonstrat deviaţii mult superioare acestui nivel.
De asemenea investitorii sunt adesea prea siguri de judecăţile şi analizele pe care le realizează. Ne vom
referi la acest tip de incredere exagerată în propriile abilităţi din convingere (engl. certainty overconfidence) . De
exemplu după ce au luat decizia conform căreia o companie este o bună investiţie, oemanii devin adesearo orbi la
posibilitatea de pierdere şi de aceea sunt surprinşi şi dezamăgiţi când investiţia evoluează într-o altă direcţie decât
cea sperată.Indivizii supuşi acestei erori de multe ori tranzacţionează mult prea mult şi menţin portofolii
insuficient diversificate.

APLICAŢIE PRACTICĂ

Prediction overconfidence – Roger Clarke şi Meir Statman au demonstrat un exemplu clasic de astfel de
încredere exagerată în 2000, când au intervievat investitorii, punându-le următoarea întrebare “ DJIA, indicele
bursier care nu include dividendele reinvestite, era 40. In 1998 a depăşit 9000. Dacă dividendele ar fi fost
reinvestite care credeţi că ar fi fost valoarea DJIA în 1998?De asemenea menţionaţi cât o limită minimă şi
maximă a răspunsului astfel încât să fiţi 90% siguri că răspunsul corect se află situat între aceste limite”. În
cadrul analizei doar căteva răspunsuri s-u apropiat de valoarea reală şi nimeni nu a reuşit să aproximeze intervalul
de siguranţă (dacă sunteţi curioşi, in 1998 valoarea DJIA, în condiţiile postulate de chestionar ar fi fost 652,230).
Un exemplu clasic de acelaşi tip de eroare este cazul acţionarilor fondatori sau a foştilor directori de la
companii precum Johnson &Johnson, ExxonMobile sau DuPont. Aceşti investitori refuză adesea să îşi
diversifice portofoliile deţinute pentru că sunt convinşi că deţin informaţii privilegiate din interior sau au un
ataşament emoţional pentru companie.Din acest fel nu pot accepta că aceste investiţii sunt investiţii riscante chiar
dacă zeci de firme, odinioară nume grele în domeniile lor, au dispărut cu desăvârşire.

Certainty overconfidence oamenii demonstrează mereu, în viaţa de zi cu zi, un anumit nivel de incredere
exagerată din convingere. Evident şi în plan investiţional. Indivizii tind să fie prea convinşi de valabilitatea şi
justeţea propriilor raţionamente. Pe măsură ce oamenii află mai multe despre fenomenul analizat, acurateţea
judecăţilor lor nu se îmbunătăţeşte. Doar nivelul de certitudine creşteei egalând în mod eronat cantitatea de
informaţii cu calitatea acestora. Într-un studiu extrem de pertinent Baruch Fischoff, Paul Slovic şi sarah
Lichtenstein i-au rugat pe intervievaţi să răspundă la un chestionar general şi să spună cât de siguri sunt pe
răspunsurile lor. Subiecţii intervievaţi au raportat un nivel de certitudine de 100% , în condiţiile în care
răspunsurile lor erau în proporţie de 70-80% corecte. De asemenea un alt exemplu poate fi dat legat de
comportamentul investitorilor pe parcursul bulei speculative din 2000 cand mulţi investitori au achiziţionat şi
păstrat masiv acţiuni în domeniul tehnologiei, convinşi fiind sunt o bună afacere. În destul de scurt timp şi-au
vazut risipite averile ca urmare a acestor investiţii.

Implicaţii pentru investitori ambele tipuri prezentate anterior pot cauza grave prejudicii investitorilor. În
chenarul de mai jos sunt prezentate patru tipuri de comportament, rezultat a acestui tip de erori, ce pot genera
prejudicii portofoliului investitorilor.

1. investitorii care prezintă o încredere exegerată în propriile abilităţi îşi supraevaluează abilitatea
de evalua o companie ca o investiţie potenţială. Ca rezultat, pot deveni “orbi” la orice informaţii
negative care în mod normal ar reprezenta un semnal de alarmă fie că achiziţia de acţiuni nu ar
trebui realizată fie că cele deja achiziţionate ar trebui vândute

2. investitorii care prezintă o încredere exegerată în propriile abilităţi pot tranzacţiona prea mult ca
rezultat al convingerii că ei posedă cunoştinţe speciale pe care alţii nu le au. Tranzacţionarea
excesivă s-a dovedit că conduce la rezultate slabe pe termen lung

3. din cauza faptului că fie nu ştiu, nu înţeleg fie nu au la dispoziţie informaţii statistice cu privire
la performanţele istorice ale investiţiilor de care sunt interesaţi, investitorii care prezintă o
încredere exegerată în propriile abilităţi pot să subestimeze riscul de pierdere ca urmare a
scăderii preţului acţiunilor lor, în cazul unei căderi a pieţei.Ca şi rezultat randamentul
portofoliului lor poate fi extrem de redus.

4. investitorii care prezintă o încredere exegerată în propriile abilităţi au în general un portofoliu

mai puţin diversificat decât ar fi optim acceptând astfel un nivel mai ridicat al riscului fără o
modificare prealabilă a nivelului de risc acceptat. De multe ori această categorie de investitori
acceptă un nivel mai înalt al riscului fără a ştii că acesta este mai ridicat decăt nivelul pe care
sunt pregătiţi să îl tolereze.
 De-a lungul timpului numeroşi cercetători au analizat efectele negative pe care încrederea exagerată în
sine le poate aduce procesului decizional şi output-ului acestuia. Brad Barber şi Terrance Odean aiu studiat în
perioada 1991-1997 tranzacţiile investiţionale a 35.000 investitori individuali, toţi deţinând conturi investiţionale
la firme mari de brokeraj şi au publicat in 2001 un articol intitulat : Boys will be boys: gender, overconfidence
and common stock investment.Barber şi Odean au fost interesaţi în special de influenţa încrederii exagerate
asupra comportamentului şi performanţelor portofoliilor investitorilor de sex feminin şi masculin.
Investitorii caracterizaţi prin încredere exagerată supraevaluează probabilitatea ca evaluarea pe care ei o
realizează cu privire la instrumentele financiare să fie mai corectă decât a altora.Aceastîă încredere exagerată
conduce la diferenţe de opinie care influenţează tranzacţiile.Investitorii raţionali tranzacţionează şi achiziţionează
informaţii pentru a-şi creşte utilitatea aşteptată. Investitorii caracterizaţi prin încredere exagerată îşi diminuează
utilitatea aşteptată trintr-un exces de tranzacţionare (vezi figura de mai jos); ei au aşteptări nerealiste cu privire la
dimensiunea profiturilor şi la acurateţea cu care le pot estima. Conform modelului realizat de ei, din cauza
faptului că barbaţii sunt mai încrezători în forţele proprii decăt femeile , ei vor tranzacţiona mai mult şi vor avea
performanţe mai slabe decât femeileAtât femeile cât şi barbaţii din studiu lor ar fi realizat randamente mult mai
bune dacă şi-ar fi menţinut poziţia de la începutul perioadei. În general acţiunile pe care investitorii individuali le
vând le-ar fi generat profituri mult mai mari decât cele pe care decid să le achiziţioneze. Acţiunile pe care barbaţii
au ales să le cumpere au adus randamente mai mici cu 20% pe luna decât cele pe care le-au vândut din
portofoliu. Pentru femei procentul a fost de 17% pe luna. În final Barber şi Odean sumarizează numind
increderea exagerată în propriile abilităţi ca fiind riscantă pentru propria avere.
25

20

15
Randament net
Valoarea tranzac țiilor
10

0
1 2 3 4 5

SFATUL CONSULTANTULUI
Încrederea exagerată în propriile abilităţi este una dintre cele mai distructive erori pe care investitorul le
poate face. Sfatul consultantului este organizat pe cele patru tipuri de comportament evidenţiate anterior, la
fiecare fiind prezentată calea sugerată consultantului.
1. Supraevaluarea abilităţii de evalua o companie ca o investiţie potenţială -mulţi investitori pretind
că au aptitudini peste medie care le permit să selecteze cele mai bune investiţii dar foarte puţini le au în
fapt.Studiile realizate de Odean au demonstrat că după plata costurilor de tranzacţionare (dar înainte de plata
taxelor) un investitor mediu obţine un randament mai mic decât piaţa cu aproximativ 2% pe an. Mulţi investitori
foarte siguri pe ei consideră că au abilitatea de a alege fondurile mutuale care le vor oferi cele mai mari
randamente dar se dovedeşte că cumpără sau vand unităţile de fond deţinute în cele mai proaste momente posibil.
Faptele vorbesc pentru ele: din 1984 până în 1995 căştigul mediu pentru un fond mutual a fost 12,3% în timp ce
investitorul mediu în fonduri mutuale a căştigat în jur de 6,3%.
 Consultantul a cărui client pretinde că are o afinitate pentru previzionarea acţiunilor de suces ar putea să îl
roage pe investitor să revadă istoricul tranzacţiilor realizate în ultimii 2 ani şi să calculeze performanţele
tranzacţiilor. În marea majoritate a cazurilor acest fapt va evidenţia randamente slabe. În caz contrar, se extinde
intervalul de analiză.
2. Tranzacţionarea excesivă -în studiul lui Odean si Barber amintit anterior rata de tranzacţionare medie
anuală a fost de 80% (cu foarte puţin mai mică de cât cei 84% specifici fondurilor mutuale). Cei mai puţin activi
dintre investitori cu un volum mediu anula al tranzacţiilor de 1% au căştigat randamente de 17,5% mai mult decăt
cei 16,9% oferiţi de indicele Standard&Poor în aceeaşi perioadă. Cei mai activi investitori au obţinut după cumse
poate vedea în graficul de mai sus randamente mult mai mici.
Când un contul unui client arată o activitate de tranzacţionare prea intensă, cel mai bun sfat pe care
consultantul il poate da clientului este să ţină evidenţa tuturor investiţiilor realizate şi apoi să ăşi calculeze
randamentul. Acest exwerciţiu va demonstra efectele negative ale tranzacţionării în exces. Deoarece increderea
exagerată este o eroare de cogniţie, accesul la informaţii actualizate poate ajuta investitorul să ia cele mai bune
decizii.
3.Subestimarea riscul de pierdere ca urmare a scăderii preţului acţiunilor lor, în cazul unei căderi a
pieţei Investitorii supra increzători au în general tendinţa de a subestima acest risc. Ei sunt atât de încrezători în
propriile predicţii încât nu iau în serios în considerare riscul de a pierde ca urmare a strategiei investiţionale
aplicate. Pentru un consultant al cărui clinet prezintă acest tip de comportament soluţiile pot veni pe două paliere:
în primul rând se pot trece în revistă investiţiile altora şi se pot arăta pierderile pe care le-au suferit din aceleaşi
cauza iar în al doilea rând se pot discuta studii ale teoreticienilor şi practicienilor care arată cât sunt de volatile
pieţele. Investitorul de obicei va sesiza mai bine datele problemei şi va deveni mai precaut cu propriile investiţii.
4. Subdiversificarea portofoliului -Ca şi în cazul unui fost director al unei companii care nu se poate
desprinde de acţiunile acesteia, mulţi alţi investitori menţin portofolii nediversificate penntru că nu cred ca
acţiunile pe care le consideră foarte bune vor putea vreodată să le aducă pierderi. Aducerea aminte a cazului
numeroaselor companii, odinioară de renume, care s-au prabusit nu este întotdeauna suficient.În acest caz
consultantul poate sugera anumite strategii de hedging a riscului cum ar fi derivatele. De asemenea o întrebare
util de pus ar fi: dacă nu ai deţine aceste acţiuni astăzi te-ai gandi sa cumperi atătea câte deţii astazi. Dacă
răspunsul e nu atunci se creează spaţiul de manevra necesar.

4.REPREZENTATIVITATEA SAU STEREOTIPIA INVESTIŢIONALĂ

(REPRESENTATIVENESS BIAS)

Nu te încadra în stereotipuri. Nu aplica ultimele capricii în materie de management. Situaţia trebuie să îţi
dicteze care dintre abordări este mai potrivită în raport cu obiectivele propuse
Colin Powel

DESCRIEREA ERORII

TIPUL DE EROARE: cognitivă

Descriere generală

Pentru a-şi înţelege propriile experienţe de viaţă oamenii şi-au dezvoltat o înclinaţie înăscută de a clasifica
obiectele şi gândurile şi de a le încadra în anumite tipare. Neuroştiinţa modernă susţine că motivul acestei
înclinaţii psihologice universale este dat chiar de abilitatea şi necesitatea de a supravieţui, ajutând omul la
înţelegerea tempourilor naturale, a momentelor celor mai prielnice acţiunilor lor casnice şi sociale de care
depinde supravieţuirea fizică şi integritatea mentală. Când este vorba de investiţiiînsă această predicţie naturală,
aceea de a insinua tipare în evoluţia aleatoare a evenimentelor, este nepotrivită şi contraproductivă. Căutarea
incorigibilă de trenduri şi reguli conduce spre asumpţia greşită că există ordine, acolo unde în realitate ea nu
există. În viaţa reală evenimentele sunt cu mult mai neprevăzute şi aleatoare, decât ne-am dori. Ştiinţa modernă a
psihologiei a descoperit că această tendinţă spre ordine şi simetrie – o definiţie simplă a frumosului, este adânc
înrădăcinată în cortexul uman, dar şi că spre exemplu animalele sunt mult mai eficiente în previziunea
evenimentelor aleatoare decât oamenii.

Este celebru un experiment pe această temă realizat în laborator în care două seturi de lumini sunt aprinse
în secvenţă aleatoare. Oamenii au preponderent tendinţa de a prezice care lumină se va aprinde în secvenţa
următoare, chiar dacă li s-a spus clar că secvenţele sunt complet aleatoare. Dacă de exemplu lumina roşie se
aprinde în 80% din cazuri iar cea verde în celelalte, cea mai bună strategie la dilema ce lumină se va aprinde este
de a alege necondiţionat culoarea roşie, existând astfel şansa de a fi corect în raţionament în 80% din cazuri.
Şoarecii şi porumbeii de laborator aleg intotdeauna această varianţă, fiind recompensaţi cu un graunte. Oamenii
sunt convinşi că au înţeles tiparul şi că vor fi mai deştepţi motiv pentru care rezultatele lor sunt corecte doar în
68% din cazuri. Cu alte cuvinte chiar inteligenţa superioară a oamenilor este cea care conduce la un rezultat al
confirmării prezicerilor mai scăzut decât al şoarecilor sau porumbeilor de laborator. Oamenii tind să prezică
evenimente nepredictibile şi să insinueze tipare în evoluţiile aleatoare.

Acelaşi tip de experimente, cu secvenţe aleatoare de roşu şi verde a fost administrat bolnavilor, la care,
din diferite motive, conexiunile neuronale dintre cele două emisfere cerebrale au fost separate (tehnică folosită în
tratamentul chirurgical al epilepsiei). În cazul în care procesau informaţia doar cu emisfera dreaptă , aceştia au
început treptat să aleagă varianta corectă, întocmai ca şi animalele de laborator. În cazul epilepticilor ce operau cu
emisfera stângă, s-a remarcat tendinţa naturală de a încerca în mod continuu, să ghicească secvenţa următoare şi
în consecinţă rezultatul testelor scădea dramatic.Concluzia acestor experimente a fost că există un modul în
emisfera stângă a cortexului uman, responsabil de căutarea neobosită a trendurilor, chiar şi atunci când în mod
evident tiparele nu există. Modulul interpretator din emisfera stângă susţine convingerea general umană „pot să
rezolv”.

Această tendinţă cognitivă este eficientă atunci când există un tipar în interiorul unei secvenţe de date şi
când acesta este uşor de decelat. În cazul contrar, al abundenţei de informaţii şi stimuli, predilecţia pentru
previziune a indivizilor umani poate avea efecte negative. O altă concluzie interesantă a fost că dacă subiecţilor
experimentului li se cere să ducă la îndeplinire o sarcină suplimentară, de exemplu o secvenţă de numere
vizionate recent, rezultatele la testele cu lumină roşie şi verde se îmbunătăţesc considerabil, deoarece
întreruperile mentale, datorate celei de-a doua sarcini, scurtcircuitează impulsurile date de modulul interpretator.
Astfel se pare că intuiţia decelează mai bine secvenţele aleatoare, decât o face raţiunea. O altă concluzie practică
ce se poate extrage din aceste exemple este că cu cât un investitor petrece mai mult timp studiind datele şi
informaţiile de pe piaţă, cu cât rezultatele prezicerilor lui sunt mai slabe.

Modulul stâng este responsabil şi de „eroarea jucătorului ”. Această eroare comportamentală se manifestă
prin credinţa că dacă într-un şir de aruncare a unei monede a căzut de câteva ori stema, urmează banul, când de
fapt probabilitatea este la fiecare aruncare de monedă, perfect egală pentru oricare dintre cele două evenimente,
indiferent re rezultatul aruncării anterioare. Intuiţia subiectivă ar acorda după un şir de stemă, o probabilitate mai
mare pentru ban, deşi probabilitatea obiectivă este aceeaşi la fiecare nouă aruncare a monedei. În mod analog,
investitorii tind să extrapoleze optimist succesul din trecut a unei frme, respectiv investiţii, în viitor. Cortexul
uman nu funcţionează ca un computer neutru şi obiectiv, ci procesează informaţiile prin simplificări, extensii de
trend şi filtre emoţionale subiective, care scurtează semnificativ timpul de analiză şi decizie. Astfel, decizia luată
prin intermediul acestor filtre spontane nu este aceeaşi sau măcar asemănătoare cu cea luată în lipsa lor şi într-un
interval mai îndelungat de reflexie cognitivă. În acest context o eroare comună este supraestimarea preciziei şi
importanţei informaţiei pe care se poate baza o decizie investiţională. Cunoaşterea acestor tendinţe
comportamentale este un prim pas în dezvoltarea abilităţii de evitare a lor de către investitorul raţional.

Descriere tehnică

În cazul investitorilor individuali se aplică două forme principale ale reprezentativităţii:

-neglijarea ratei probabilităţii (engl. base rate neglect) – acest termen este utilizat in psihologia
cognitivă pentru a explica cum indivizii, în încercarea de a estima probabilitatea uneui fenomen, au adesea
tendinţa de a ignora frecvenţele din perioadele de bază folosite pentru analiza aceluiaşi fenomen. Spre exemplu
dacă probabilitatea ca o companie să genereze profituri peste medie este de 1/1.000 dar o analiză pe 1000
companii demonstrează ca 100 au profituri peste medie, indivizii vor fi tentaţi să creadă că proporţia corectă este
de 100/1000, neglijând datele statistice derivate dintr-o analiză mai largă. Un investitor ar putea crede ca o
companie ii va aduce randamente pozitive doar pe baza acestui raţionament ignorând celelalte variabile care ar
putea genera profitabilitatea sau lipsa acesteia pentru compania în cauză. Investitorii aleg de multe ori această
cale pentru că pare o alternativă mult mai simplă comparativ cu o analiză serioasă realizată în mod normal pentru
alegerea unei investiţii.
-neglijarea mărimii eşantionului de analiză (eng. sample-size neglect) – de multe ori investitorii, în
procesul de determinare a probabilităţii de apariţie al unui anumit rezultat financiar, nu iau în considerare
mărimea eşantionului de date pe care îşi bazează decizia.Ei presupun în mod incorect ca un număr mic de
observaţii ar putea fi relevante (reprezentative) pentru tot fenomenul pe care îl analizează. Unii cercetători
numesc acest fenomen “legea numerelor mici”. În condiţile în care oamenii nu înţeleg fenomenul reflectat de o
serie de preţuri ei se bazează pe căteva date care le sunt disponibile.Astfel spre exemplu un investitor şi-ar putea
baza decizia de cumpărare a unei acţiuni doar pe faptul ca in ultimele 2 săptămâni preţurile acesteia au avut o
evoluţie bună fără să analizeze evoluţia acesteia istorică şi fără să realşizeze o analiză fundamentală a
capacităţilor acesteia de creştere.

APLICARE PRACTICĂ

Una dintre lucrările celebre legate de această eroare este articolul lui Paul Slovic şi Amos Tversky,
Judgment under Uncertainty: Heuristics and Biases care aplică aceste concepte în lumea sportului. Deşi aparent
nelegate, translatarea în lumea finanţelor este extrem de facilă.

În rezumat, lucrarea citată anterior pornea de la numărul de puncte până la care se poate juca squash-ul (9
sau 15?). Întrebarea pusă a fost următoarea: în cazul în care credeţi că sunteţi un un jucător mai bun decât
oponenţii care dintre versiuni, scurtă sau lungă, consideraţi că vă aduce o probabilitate mai mare de căştig?
Presupuneţi în cazul doi că sunteţi cel mai slab. Dacă consideraţi că veţi favoriza aceeaşi lungime a jocului
indiferent de poziţia pe care vă situaţi , atunci considerati aceasta teorema din punct de vedere al teoriei
probabilitatilor:cu cât este mai mare numărul de jocuri cu atât probabilitatea de a obţine victoria este mai mare.
Deci, dacă consideraţi că sunteţi un jucator bun ar trebui să preferaţi varianta cu mai multe runde în timp ce dacă
vă consideraţi un jucător slab ar trebui să optaţi în mod logic spre varianta cu mai puţine runde. Practic însă cele
două alternative li se par celor intervievaţi la fel de reprezentative pentru aptitudinea lor de a juca squash. Acesta
este un exemplu de neglijare a ratei probabilitatii.

Conceptul de a permite jocului să devină mai lung pentru a creşte probabilitatea celui mai bun jucător să
căştige se aplică de asemenea şi în investiţii şi se cheamă diversificare temporală. Acest concept înseamnă că
investitorul ar trebui să îşi diversifice portofoliul în raport de o varietate de cicluri ale pieţei, dându-le
investiţiilor realizate timpul să genereze rezultate.Diversificarea temporală permite reducerea riscului ca un
investitor să aleagă să iasă sau să intre dintr-o/într-o investiţei într-un moment nepotrivit al unui ciclu
economic.Acest tip de diversificare este extrem de important în cazul investiţiilor extrem de volatile, precum
scţiunile şi obligaţiunile pe termen lung a căror preţ este supus unor ample fluctuaţii pe termen scurt. Păstrarea
unor astfel de active pe terme lung poate îndulci efectele unor astfel de fluctuaţii după cum se poate vedea în
graficele de mai jos. În ambele sunt prezentate randamentele pe care le-ar aduce pentru un investitor achiziţia de
acţiuni din cosul indicelui BEL 20 doar ca in primul grafic investiţia este realizată pe un termen puţin mai lung
(16.01.2009-07.09.2010) în timp ce graficul al doilea surprinde o perioada foarte scurtă (06.01.2009-
27.02.2009).Se poate observa volatilitatea crescută a randamentelor din al doilea grafic şi aplatizarea acestora
pentru extinderea orizontului investiţional.
 randamente BEL 20

3000

2500

2000

1500

1000

500

0
1 21 41 61 81 101 121 141 161 181 201 221 241 261 281 301 321 341 361 381 401 421

randamente BEL 20

0,04

0,03

0,02

0,01

0
1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 33 35 37 39
-0,01

-0,02

-0,03

-0,04

-0,05

În situaţia opusă, dacă un investitor nu poate păstra poziţia investiţională pe termen lung, ar trebui să evite
acest tip de investiţii. Diversificarea temporală este mult mai puţin importantă în cazul achiziţiei de instrumente
relativ stabile cum este cazul certificatelor de depozit, unităţilor fondurilor monetare şi obligaţiunilor pe termene
mai scurte.

SFATUL CONSULTANTULUI
În ambele categorii de reprezentativitate, investitorii ignoră rezultatele statistice pentru a-şi satisface
nevoia de tipare.

-neglijarea ratei probabilităţii

Puţin mai devreme în acest capitol a fost prezentată o o metodă foarte eficientă pentru a reduce pierderile
generate de această eroare. În momentul în care sesizaţi că dvs sau clientul dvs prezintă această eroare cognitivă
opriţi-vă şi puneţi următoarea întrebare:Care este probabilitatea ca o persoană A (Simon, un tip introvertit de
individ) să aparţină grupului B (colecţionari de timbre) şi care este probabilitatea de a aparţine grupului
C(posesori de BMW)?
Reluarea acestui exemplu vă va ajuta să determinaţi dacă aveţi dreptate sau nu în analiza unui anumit
fenomen. Va putea fi necesar să vă întoarceţi în urmă şi să realizaţi o analiză care să determine daca a-ţi comis
această eroare (” Sunt cu adevărat mai mulţi posesori de BMW decât colecţionari de timbre?”).În final însă aceste
raţionamente vă vor ajuta să fiţi un mai bun investitor.

-neglijarea mărimii eşantionului de analiză

În exemplul anterior (dialogul dintre George şi Jim) un investitor ar putea concluziona că un manager de
fond deschis de investiţii ar putea poseda aptitudini predictive deosebite, pe baza performanţelor fondului în
ultimii trei ani. Dacă analizăm aceasta în contextul existenţei a sute de manageri de fonduri de investiţii, doar
aceste rezultate pe ultimii trei ani nu reprezintă neapărat un semnal al unor performanţe deosebite, ci ar putea fi
interpretate şi ca semn de noroc.Considerând un studiu comandat de Vanguard Investments Australia în care au
fost analizate cele mai performante fonduri între 1994-2003. Rezultatele studiului pot fi considerate cel puţin
surprinzătoare:
-doar 16% din primele 5 fonduri dintr-un an au reuşit să ajungă în lista fruntaşilor din anul următor
-fondurile situate pe primele 5 locuri au inregistrat randamente mai scăzute în anul următor cam cu 15%
-primele 5 fonduri au depăţit cu greu (cu 0,3%) randamentul mediu al pieţei în anul următor
-dintre fondurile plasate pe primele 5 poziţii 21% au încetat să existe în următorii 10 ani.

DALBAR, Inc a realizat de asemenea un studiu in 2003 care a demonstrat că indivizii tind să cumpere
unităţi de fond imediat după creşterea rapidă a valorii acestora. Aceste puncte însă, tind să fie succedate de
momente de declin în performanţele fondului. În mmomentul în care preţurile încep să crească investitorii ăşi
abandonează poziţiile şi pleacă în căutarea unui alt fond încreştere. În perioada analizată 1984-2002, un investitor
în acţiuni a căştigat în medie 2,57%, comparativ cu 3,14 % inflaţie sau cu 12,22%randament oferit de
Standard&Poors în aceeaşi perioadă. Conform studiului clienţii fondurilor mutuale nu numai că nu reuşesc să
obţină randamentele medii de pe piaţă dar chiar scad cu mult sub ele, uneori scăzând chiar sub rata inflaţiei.
Există metode în care se pot evita aceste rezultate şi probabil una dintre cele mai bune ar fi alegerea unui
portofoliu diversificat şi păstrarea lui. Dacă opţiunea este pentru un fond de investiţii întrebările de mai jos ar
trebui să vă ajute să îl alegeţi:
- care sunt performanţele pe care le are fondul pe care îl preferaţi în comparaţie cu alte fonduri de aceeaşi
mărime sau de acelaşi stil?
- care este experienţa managerilor şi consultanţilor din acest fond?
- managerii sunt cunoscuţi şi au o bună reputaţie?
- media randamentelor înregistrate de fond excede pe ultimii trei, cinci sau zece ani media pieţei?

In final reţineţi : fiecare an este diferit şi aduce noi învingători şi noi învinşi.
 SEMINARUL 3

1. ÎNCREDEREA EXAGERATĂ ÎN PROPRIILE ABILITĂȚI

TESTE DIAGNOSTIC

Increderea exagerata în predicțiile realizare

1. Estimați nivelul minim și maxim al greutății pe care poate să o aibă la maturitate o balenă cu cocoașă?
Alegeți intervalul astfel încât să fiți 90% sigur că răspunsul corect este undeva în cadrul acestui interval
2. Estimați nivelul minim și maxim al distanței de la pământ la lună în mile. Alegeți intervalul astfel încât să
fiți 90% sigur că răspunsul corect este undeva în cadrul acestui interval
3. Cât de ușor credeți că a fost să previzionezi bula speculativă din martie 2000 din domeniul tehnologiei de
pe piața americană?
a. ușor
b.destul de ușor
c.destul de greu
d.dificil
4. Din 1956 până în 2004, rendamentul capitalizat anual pentru acțiuni a fost de 10,4 %. În orice an, ce
randament a-ți aștepta de la portofoliul dvs investițional:
a. sub 10,4%
b.în jur de 10,4%
c. peste 10,4%
d. cu mult peste 10,4 %

Încrederea exagerată la nivelul certitudinii evaluării realizate

În ce măsură credeți că puteți controla alegerea investițiilor care vor avea randamente mai mari decât
media pieței?
a. absolut deloc
b. într-o măsură foarte mică
c. într-o oarecare măsură
d. într-o măsură rezonabilă
Dacă aveți carnet de conducere, în raport cu alți șoferi cum vă considerați:
a. sub medie
b. mediu
c. peste medie
d. cu mult peste medie
Presupuneți că sunteți rugat să citiți următoarea propoziție: Kampala este capitala Ugandei. Sunteți de acord?Cât
de sigur sunteți că e corect ce a-ți decis?
a. 100%
b. 80%
c. 60%
d. 40%
e. 20%
Cum v-ați caracteriza nivelul personal de sofisticare al investițiilor?
a. nesofisticate
b. într-o oarecare măsură sofisticate
c. sofisticate
d. foarte sofisticate
INTERPRETAREA TESTULUI:

Prediction overconfidence

1. Greutatea medie a unei balene cu cocoașă este de 40 de tone. Răspunsurile cu intervalel de valori foarte
reduse de genul 10-20 tone sunt susceptibile de acest tip de eroare.Un răspuns de genul : între 20 și 100
tone este mult mai puțin simptomatic al acestei erori
2. Distanța până la lună este de 240.000 mile. De asemenea respondenții care au limitat răspunsul la un
interval mai îngust (de exemplu 100.000 la 200.000) sunt mai susceptibili de această eroare decât cei care
au dat un răspuns de tipul 100.000- 800.000
3. Dacă respondentului i se pare ușoară previzionarea bulei speculative, susceptibilitatea de a manifesta
aceasta eroare de raționament este mare. Cu cât nivelul de dificultate sesizat este mai mare cu atât scade
susceptibilitatea de a manifesta această eroare
4. Respondenții care se așteaptă să obțină randamente peste media pieței sunt cei mai predispuși la acest tip
de eroare

Certainty overconfidence

1. Respondenții care pretind un nivel ridicat al controlului investițiilor lor sunt cei mai afectați de această
eroare
2. Convingerea că poți conduce mai bine decât ceilalți este strâns corelată cu suspectibilitatea de manifestare
a acestei erori. Cei care se consideră la medie sau submedie prezintă un risc mai redus
3. În cazul în care respondentul este de acord cu afirmația și are un nivel înalt al încrederii în răspunsul său,
este mult mai probabil că el va manifesta acest tip de eroare în plan investițional Dacă respondentul nu
este de acord cu afirmația și face asta cu un nivel de încredere de 50-100%, suspiciunea acestei erori este
mai puțin probabilă iar în cazul în care este de acord cu afirmația dar cu un nivel redus de certitudine
asociat, suspiciunea acestei erori este foarte redusă.
4. Investitorii care se descriu ca fiind sofisticați sau super sofisticați aunt cei mai vizați de acest tip de
eroare. Respondenții care aleg primele două raspunsuri sunt mai puțin vizați.

2. REPREZENTATIVITATEA SAU STEREOTIPIA INVESTIȚIONALĂ

TESTE DIAGNOSTIC

Neglijarea ratei probabilității

1. Jim este a fost un foarte bun jucător de baseball în facultate. După ce a absolvit facultatea Jim a devenit
profesor de educație fizică. Jim are doi fii, ambii foarte buni atleți. Ce credeți că este mai probabil?
a. Jim să devină antrenorul ligii mici de baseball
b. Jim să antreneze liga mică și să joace softball la echipa locală

Neglijarea mărimii eșantionului de analiză

 2.Priviți rezultatele aruncării unei monede în sus din desenul de mai jos. Care dintre alternativele de jos vi
se pare mai probabilă: A sau B?

CAP PAJURA PAJURA CAP PAJURA CAP

PAJURA PAJURA PAJURA CAP CAP CAP

Analiza rezultatelor:
1. Cei care au ales răspunsul b la această întrebare este destul de posibil să fie susceptibili de
neglijarea ratei probabilității. Este posibil ca Jim să și antreneze liga mică să și joace softball dar
este mult mai probabil să o facă doar pe una dintre ele. Figura de mai jos o ilustrează:

Antrenor al Antrenor și
Jucător de softball
echipei de juniori jucător

2. Mulți oameni aleg varianta A doar pentru că pare mai aleatoare. În realitate amândouă variantele
incumbă același nivel de probabilitate deoarece o monedă are asociată o probabilitate de 50:50 de a iesi cap sau
pajură. Subiectii care ale b sunt susceptibili de a fi supusi erorii de neglijare a mărimii eșantionului de analiză.
Dacă la șase aruncări ale monedei rezultă de șase ori cap, probabilitatea ca ca la următoarea aruncare să rezulte
din nou cap este 50%, indiferent de aruncările anterioare. Mulți oameni însă din cauza probabilității de 50%
consideră că numărul cazurilor în care rezultă capul ar trebui să fie egal cu cel al cazurilor în care rezultă pajura,
astfel încât considera că un șir de rezultate cap va fi urmat de pajură . Este o eroare cognitivă specifică
reprezentativității.

Ministudiu de caz –neglijarea ratei probabilităţii

Presupunem că George, un investitor se găndeşte să îşi lărgească portofoliul investiţional şi aude despre o
potenţială alternativă de la prietenul lui Harry, stând la o cafea în oraş. Conversaţia decurge în felul următor:
 George: Salut Harry. Portofoliul meu nu stă prea bine momentan. Mi-ar trebui o investiţie pe termen lung.
Ceva idei?
Harry: Păi, ai auzit de oferta publică iniţială a companiei PharmaGrowth de saptamana trecuta?
PharmaGrowth e o companie nouă care ar trebui să fie o bună investiţie. Prerşedintele CA şi directorul general au
lucrat înainte într-o companie în domeniul internetului care s-a descurcat foarte bine în perioada bulei
speculative, aşa că eu cred că PharmaGrow va avea o creştere rapidă
George: Nu, nu am auzit despre asta. Spune-mi mai multe
Harry : Compania vinde un medicament de uz general pentru dureri de stomac, pe care le au milioane de
oameni, pe internet. De asemenea PharmaGrow oferă sfaturi medicale online pentru diverse afecţiuni gastrice iar
o serie de firme de pe Wall Street au iniţiat deja ordine de cumpărare pentru această firmă
George:Hmmm... Sună a fi o bună investiţie
Harry: Ei bine şi eu am cumpărat nişte acţiuni.Sper că vor merge bine
George : O să cumpăr şi eu

George şi-a sunat brokerul şi i-a spus să îi cumpere 100 de acţiuni la PharmaGrow

Analiza

În acest exemplu George demonstrează exact neglijarea ratei probabilităţilor, considerând că această
emisiune iniţială este reprezentativă ca şi investiţie pe termen lung. Mulţi investitori fac în mod curent aceeaşi
greşeală ca şi George, considerând emisiunile iniţiale de acţiuni ca fiind o bună investiţie pe termen lung. În
realitate, numeroase studii au demonstrat că doar un foarte mic procent din acestea s-au dovedit a fi bune
investiţii pe termen lung. Această greşeală se datorează faptului că de obicei imediat după emisiune preţul creşte
faţă de preţul de emisiune iar investitorii care le vând în acel moment reuşesc într-adevăr să facă bani din această
investiţie. În timp însă preţul se reduce spre cel iniţial fără a mai ajunge nivelurile înalte de după emisiune ceea ce
face ca pe termen lung să nu fie o bună investiţie.

George ignoră statisticile şi probabilităţile în momentul în care nu ia în considerare faptul că pe termen

lung este mult mai probabil la PharmaGrow să îi aducă mai degrabă pierderi decât căştiguri. Întrebarea pe care de
fapt şi-a pus-o George când a fost nevoit să ia o decizie a fost de genul: care este probabilitatea ca compania
PharmaGrow să aparţină grupului A (acţiuni ce reprezintă un succes investiţional pe termen lung)şi care este
probabilitatea să aparţină grupului B (acţiuni care nu pot fi bune investiţii pe termen lung).Urmărind
raţionamentul lui George , acesta a încadrat acţiunile in categoria A, ignorând faptul că statistic vorbind
probabilitatea mai mare este ca emisiunea iniţială de acţiuni este să nu fie un succes pe termen lung.

Ministudiu de caz - neglijarea mărimii eşantionului de analiză

Presupunem că în săptămâna următoare George revine la cafeneaua sa favorită şi se întâlneşte cu prietenul

său Jim. Jim se laudă cu brokerul său a cărui firmă a angajat un analist care se pare că recent a identificat mai
multe vârfuri de preţ. Conversaţia decurge astfel:

George : Buna Jim, ce mai faci?

Jim: Salut George. Sunt foarte bine. Am avut mult success pe piaţa recent
George: Serios: Care e secretul tău?
Jim: Ei bine brokerul meu mi-a spus nişte ponturi pentru că au un analist foarte bun în firmă
George:Hmm, căte ponturi de genul asta ai primit?
Jim: brokerul meu mi-a indicat trei acţiuni foarte bune luna trecută. Fiecare dintre ele a crescut cu mai
mult de 105 de atunci
George: Asta da record. Brokerul meu pare a îmi da un sfat rău la fiecare bun pe care mi-l dă. Cred că ar
trebui să vorbesc cu brokerul tau. Pare a ştii ce face

Analiza
Aşa cum se poate vedea cu uşurinţă această discuţie exemplifică neglijarea mărimii eşantionului de
analiză. Descrierea lui Jim i-a creat lui George o falsă impresie cu privire la abilităţile brokerului lui Jim. George
este impresionat dar reacţia acestuia este bazată pe un număr foarte redus de observaţii: în mod evident succesele
recente ale acestui broker sunt doar o parte a poveştii. George i-a acordat poveştirii lui Jim o importanţă mai mare
decât firesc şi nu a insistat să afle si detalii mai vechi cu privire la colaborarea dintre Jim si acel broker.Dacă ar fi
facut-o ar fi aflat că anul trecut îi indicase de trei ori la rand acţiuni a căror cumpărare l-a facut să piardă pe Jim.
În plus recomandările făcute de analist s-au dovedit corecte pentru ca toate cele trei actiuni faceau parte din
companii aflate intr-un sector aflat in creştere, în care toate acţiunile au avut creşteri semnificative.