Sunteți pe pagina 1din 3

DISCIPLINA- PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI

EDUCATOARE: DELEAN CARMEN


GRĂDINIŢA cu P.N.,nr.8, SEBEŞ

INTELIGENŢELE MULTIPLE

Inteligenţa este forma superioară de organizare a cunoaşterii şi a


conduitei, caracterizată prin aceea că reglarea interacţiunii şi echilibrarea
persoanei cu ambianţa se realizează prin intermediul imaginilor,
reprezentărilor, ideilor şi acţiunilor mintale.
Cu alte cuvinte inteligenţa reprezintă ,,aptitudinea de a înţelege relaţiile
care există între elementele unei situaţii şi capacitatea de a te adapta în
aşa fel încât să-ţi realizezi propriile scopuri,,.
Concepţia despre inteligenţă a evoluat de la considerarea doar a
activităţii conceptuale şi logice a omului la distingerea a cel puţin trei
forme de inteligenţă:
• inteligenţa abstractă sau conceptuală care constă în
aptitudinea de a utiliza materialul verbal şi simbolic;
• inteligenţa practică – implicată în manipularea obiectelor;
• inteligenţa socială- care constă în aptitudinea de a înţelege
fiinţele umane şi de a se acomoda cu ele;
După modul în care oamenii rezolvă diferite probleme se
deosebesc mai multe tipuri de inteligenţă, fiecare având o localizare
cerebrală.
Criteriile după care sunt caracterizate inteligenţele multiple sunt:
• abilitatea trebuie să existe de la început şi să se manifeste de la
începutul existenţei omului;
• să posede propriul sistem de simboluri(cuvinte, numere, culori,
forme, sunete,etc);
• să aibă o localizare ceebrală.
Fiecare tip de inteligenţă va determina obţinerea de performanţe
superioare într-un anumit domeniu.
Aceste tipuri de inteligenţă sunt:
• inteligenţa lingvistică
• inteligenţa logico-matematică
• inteligenţa naturalistă
• inteligenţa muzicală
• inteligenţa kinestezică
• inteligenţa vizual-spaţială
• inteligenţa interpersonală
• inteligenţa intrapersonală
Fiecare persoană are o combinaţie unică a celor opt inteligenţe.
Educatoarea şi celelalte cadre didactice trebuie să descopere şi să
valorifice ,,punctele tari,, ale fiecărui copil, creând situaţii în care
fiecare să se manifeste optim.
Caracteristicile unui copil cu inteligenţă lingvistică:
-se manifestă prin învăţarea uşoară a limbilor străine, atracţie pentru
lectură, folosirea exprimării metaforice;
-preferă jocurile de cuvinte, proverbele, zicătorile;
-citeşte benzi desenate, crează cu uşurinţă poveşti, descrieri;
-manifestă interes pentru limbajul scris;
-se joacă frecvent la colţul bibliotecii.
Caracteristicile unui copil cu inteligenţă logico-matematică:
-face uşor calcule;
-îi place matematica, cifrele, jocul cu cifrele;
-întreabă-,,Ce s-ar întâmpla dacă...?,,
-înţelege succcesiunea anotimpurilor, lunilor, zilelor;
-îi place să analizeze, să măsoare;
-rezolvă, gândind fără material intuitiv;
-aplică logic algoritmul învăţat.
Caracteristicile unui copil cu inteligenţă muzicală:
-învaţă cu uşurinţă cântece;
-recunoaşte când se cântă fals;
-are voce;
-caută acompaniament;
-lucrează fredonând;
- are simţ ritmic;
-ascultă muzică cu plăcere.
Caracteristicile unui copil cu inteligenţă kinestezică:
-face educaţie fizică cu plăcere;
-când vorbeşte gesticulează, se mişcă;
-pipăie orice lucru întâlnit;
-îşi coordoneză bine mişcările;
-îi este dificil să stea mult timp nemişcat.
Caracteristicile unui copil cu inteligenţă vizual-spaţială:
-desenează pe orice foaie de hârtie;
-observă uşor detaliile;
-înţelege şi citeşte simbolurile grafice;
-se orientează uşor în spaţiu;
-decorează prin adăugare, modificare;
-completează elemente lipsă din desen, colaj, machetă;
-îi place jocul de construcţie;
-îi plac figurile geometrice;
-distinge culorile cu uşurinţă.
Caracteristicile unui copil cu inteligenţă interpersonală:
-este independent;
-îi place să îi înveţe şi pe ceilalţi ce stie el;
-nu-i place să stea acasă nici atunci când este bolnav;
-are cel puţin trei prieteni;
-când nu stie sau nu poate ceva apelează la o altă persoană;
-preferă jocurile colective.
Caracteristicile unui copil cu inteligenţă intrapersonală:
-manifestă curaj argumentat în diferite situaţii;
-îşi evaluează corect comportamentele pozitive şi negative;
-are spirit critic şi autocritic;
-are preferinţe ferme în relaţiile cu colegii.
E necesar să creăm în grădiniţă situţii de învăţare, de interacţiune a
inteligenţelor pornind de la ideea că nici o inteligenţă nu există separat ci
se condiţionează reciproc. Tipurile de inteligenţă pot fi exploatate la
maximum în activităţile opţionale.

Bibliografie:
• Breben,S., Activităţi bazate pe inteligenţe multiple, Editura
Reprograph, Craiova, 2002;
• Dumitrana, M., Didactica preşcolară, Editura V&Integral,
Bucureşti, 1998;
• *** Psihopedagogia copilului, nr.1,2,3, Editura Reprograph,
Craiova,2003.

S-ar putea să vă placă și