ŞTIINŢA MATERIALELOR

Modulul (capitolul) 8
CUPRINS
MATERIALE MAGNETICE ..........................................................253
8.1. Materiale magnetic moi ..........................................................253
8.2. Materiale magnetic dure .........................................................259
Cuvinte cheie .................................................................................263
Bibliografie ....................................................................................264
Teste de autoevaluare.....................................................................264

OBIECTIVE:
Insuşirea noţiunilor privind principalele tipuri de materiale cu
proprietăţi magnetice speciale .
Se au în vedere următoarele aspecte: caracteristicile
materialelor magnetic moi, tipuri de materiale magnetic moi (fier
tehnic, aliaje Fe-Si, aliaje Ni-Fe, aliaje Fe-Co ş.a., ferite magnetic
moi, magnetodielectrici, caracteristicile materialelor magnetic dure,
materiale pentru magneţi permanenţi, materiale pentru înregistrarea
magnetică a informaţiei.
Insuşirea cunoştinţelor din acest capitol impune parcurgerea şi
însuşirea noţiunilor din modulul 4 al cursului.

Timp mediu necesar asimilării modulului: 8 ore

STIINTA MATERIALELOR

252
 Capitolul 8 Materiale magnetice

MATERIALE MAGNETICE

In categoria materialelor magnetice studiate în continuare se includ

materialele feromagnetice şi ferimagnetice, datorită faptului că au aplicaţii mult
mai numeroase decât celelalte tipuri de materiale magnetice. Aşa cum a fost arătat
în cap 4, după modul în care se comportă la acţiunea câmpurilor magnetice
exterioare, aceste materiale sunt materiale magnetic moi şi materiale magnetic
dure.

8.1. Materiale magnetic moi

Materialele magnetic moi trebuie să aibă câmpul coercitiv Hc cât mai

redus pentru a se demagnetiza uşor la încetarea acţiunii câmpului magnetic
exterior. Aceasta se realizează dacă materialul feromagnetic are puritate ridicată şi
o structură cât mai apropiată de echilibru, adică grăunţi cristalini de dimensiuni
mari şi tensiuni mecanice reziduale reduse.
Utilizările lor depind de raportul dintre inducţia remanentă Br şi inducţia de
saturaţie Bs ( v. fig. 8.1 ), după cum urmează:
- materialele cu k = Br/Bs < 0,5 se utilizează pentru miezuri şi bobine cu
inductivitate constantă;
- materialele cu 0,5 ≤ k = Br/Bs < 0,8 se utilizează pentru transformatoare şi
electromagneţi;
- materialele cu k = Br/Bs ≥ 0,8 se utilizează pentru memorii magnetice,
deoarece ciclul histerezis devine practic dreptunghiular.
Principalele tipuri de materiale magnetic moi sunt cele prezentate în
continuare.

253
STIINTA MATERIALELOR

Fig. 8.1. Forma ciclurilor histerezis pentru materiale magnetic moi

Fierul tehnic pur se obţine prin metodele de elaborare a oţelurilor,

luându-se măsuri pentru reducerea conţinutului de carbon sub 0,03% şi a
impurităţilor totale sub 0,06…0,1%. Este cunoscut sub denumirile industriale de
fier Armco (American Rolling Mill Co - firma care l-a produs pentru prima oară)
sau fier moale, fier magnetic etc. Se utilizează pentru fabricarea pieselor polare şi
a unor elemente de circuit magnetic. Are proprietăţi magnetice bune dar
rezistivitate electrică relativ scăzută, astfel că pierderile prin curenţi turbionari
sunt mari.
Rezultate bune se obţin cu fierul electrolitic purificat prin următorul
tratament: recoacere de purificare în hidrogen la 1480 oC timp de 20 de ore, răcire
sub punctul critic A1 (727 oC), recoacere la 880 oC timp de 20 de ore pentru
creşterea dimensiunilor grăunţilor cristalini.

Aliajele fier - siliciu sunt aliaje cu max 4,5% Si şi carbon sub 0,07%; se
mai numesc şi oţeluri electrotehnice sau tablă silicioasă. Siliciul conduce la
creşterea rezistivităţii electrice şi stabilitatea proprietăţilor magnetice (efectul
maxim ar fi la 11% Si, dar aliajele devin prea fragile). Influenţa favorabilă a Si se
datorează reducerii conţinutului de oxigen din oţel; la elaborare oxigenul din baia
metalică se combină uşor cu siliciul şi formează SiO2 , compus care se elimină
prin zgura ce se formează la suprafaţa băii. Oxigenul prezent în materialele
magnetice reduce mult permeabilitatea acestora.
După conţinutul de siliciu, există două tipuri de aliaje utilizate:
- aliaje cu 0,8…2,3% Si, utilizate pentru miezurile magnetice ale maşinilor
rotative ;

254
 Capitolul 8 Materiale magnetice

- aliaje cu 3,5…4,5% Si, utilizate pentru miezurile transformatoarelor

electrice.
Miezurile magnetice se realizează din table subţiri (tole) izolate între ele
cu hârtie, lacuri electroizolante, oxizi ceramici, fosfaţi etc., în scopul reducerii
pierderilor prin curenţi turbionari.
Texturarea cristalină prin care se obţine orientarea direcţiilor de uşoară
magnetizare ale fierului (familia de direcţii <100>) după direcţia de deformare
conduce la îmbunătăţirea proprietăţilor magnetice ale oţelului electrotehnic; după
modul cum este orientată structura, există texturare simplă după o singură direcţie
(texturare Goss) şi texturare dublă (cubică), (v. fig. 4.23 )
Schema tehnologică de obţinere a texturării este: laminare la cald până la
grosimea de 2 mm, laminare la rece , recoacere de scurtă durată la 950 oC (v. fig.
8.2 a), laminare la rece cu grad critic de deformare (grad de deformare care
conduce la obţinerea unor grăunţi cristalini de dimensiuni maxime după
recoacere), recoacere la 1150 oC în atmosferă de hidrogen (v. fig. 8.2 c).

b. Mărire 100X
Acelaşi material, deformat plastic la rece până la
a. Mărire: 100X
grosimea finală a tolei; structura: grăunţi de
Aliaj Fe-Si cu 3 % Si, laminat, deformaplastic
ferită alungiţi după direcţia de deformare
la rece şi recopt la 920 oC; structura: grăunţi
poliedrici (recristalizaţi) de ferită

c. Mărire: 100X
Acelaşi material (secţiune prin două tole) după recoacerea la 1100 oC în hidrogen pur ;
structura: grăunţi poliedrici foarte mari de ferită
Fig. 8.2 Modificarea structurii unui aliaj Fe-Si în procesul tehnologic de fabricare a tolelor

255
STIINTA MATERIALELOR

Existenţa texturării impune ca tolele să fie astfel realizate încât direcţia de

uşoară magnetizare (direcţia de laminare să coincidă cu direcţia fluxului magnetic
deoarece altfel pierderile sunt mai mari decât în cazul tablei netexturate. Tabla
texturată Goss de exemplu nu se poate utiliza la construcţia miezurilor pentru
maşini electrice rotative deoarece fluxul magnetic îşi schimbă direcţia.
Aliaje nichel - fier (aliaje tip permalloy) sunt aliaje cu permeabilitate
magnetică foarte mare, pierderi prin histerezis mici şi câmp coercitiv redus
(Hc = 0,3A/m*). Proprietăţile acestor aliaje depind foarte mult de conţinutul de
nichel şi de tratamentele termice la care a fost supus materialul. Aliajele cu
40…50% Ni au cele mai mari inducţii ( Bs = 1,5T)†, fiind utilizate la miezuri
pentru transformatoare şi bobine de şoc. Cu creşterea conţinutului de nichel,
inducţia maximă scade, însă creşte permeabilitatea magnetică. Cea mai mare
permeabilitate magnetică se obţine la un conţinut de 78,5% Ni, aliajul respectiv
având o structură de soluţie solidă cu compoziţia apropiată de formula Ni3Fe şi
care suferă un proces de ordonare la 550oC. După laminarea la grosimea
corespunzătoare, tolele se supun unui tratament termic de recoacere timp de 4...5
h la 900...950 oC V,urmată de o reîncălzire la 600…650 oC, şi răcire bruscă până
la 350 oC, pentru a se evita ordonarea soluţiei solide. Proprietăţile se îmbunătăţesc
dacă răcirea după a doua încălzire se face lent, într-un câmp magnetic intens
(tratament termomagnetic), obţinându-se o texturare cristalină şi deci anizotropie
a proprietăţilor. Deoarece se pot lamina la grosimi de ordinul micrometrilor,
aliajele tip permaloy pot fi utilizate pentru dispozitive ce lucrează la frecvenţe
înalte. In figura 8.3 se prezintă microfotorafia suprafeţei unei tole din aliaj de tip
permaloy recopt în hidrogen la 900 oC si răcit în cuptor.
Prin adăugarea de molibden , crom , siliciu, cupru, cobalt, vanadiu, în
aliajele Ni-Fe se obţine îmbunătăţirea proprietăţilor prin creşterea permeabilităţii
magnetice şi a rezistivităţii electrice. Aceste aliaje cu denumiri comerciale cum ar
fi Supermalloy (79,5% Ni şi 5% Mo), Dynamax ( 65% Ni şi 2% Mo), Mu-metal
(Ni -76%, Cu -4%, Mo-3%) şi altele, se utilizează pentru pentru amplificatoare
magnetice, transformatoare de impulsuri, traductoare, ecrane magnetice etc. Din
figura 8.4 în care se prezintă macrofotografia unei tole din Mu-metal, se observă
structura cu grăunţi mari obţinută prin recoacere la 1170 oC în hidrohen pur.

*
1 A/m (Amper/metru) = 4π·10-3 Oe (Oersted).
†
1T (Tesla) = 104 Gs (Gauss)

256
 Capitolul 8 Materiale magnetice

Aliajele Fe-Ni cu 40…50% Ni, sau cu un adaos de 8…10% Cu, supuse

unor laminări succesive combinate cu un tratament termomagnetic, primesc o
anizotropie indusă în direcţia laminării, care le conferă o permeabilitate constantă
cu variaţia câmpului magnetic, fiind utilizate pentru bobine cu inductivitatea
constantă.

Mărire 100X Mărire 3X

Fig. 8.3. Aliaj 50Fe-50Ni (Permaloy) după Fig. 8.4. Aliaj 76% Ni, 4% Cu, 3% Mo, restul
recoacerea în hidrogen la 900oC fier (Mu-metal), după recoacere la 1170 oC în
hidrogen

Aliaje fier-cobalt sunt aliaje cu 30..50% Co, restul fier, şi se

caracterizează prin inducţie de saturaţie mare ( Bs ≤ 2,5 T) dar sunt dure şi
casante (denumire comercială Permendur) . Devin maleabile dacă se adaugă 2%
vanadiu, care nu le modifică şi proprietăţile magnetice. Se utilizează pentru
miezuri de electromagneţi, difuzoare dinamice etc.

Aliaje fier-siliciu- aluminiu (alsifer) sunt aliaje cu 9% siliciu, 6%

aluminiu şi restul fier; sunt utilizate în special sub formă de pulbere pentru
obţinerea pieselor prin sinterizare sau în stare turnată, fiind caracterizate de
fragilitate ridicată.

Aliaje fier-aluminiu aliaje cu16% Al restul fier, au proprietăţi

asemănătoare aliajelor tip permalloy. Se utilizează sub formă de tole izolate prin
oxidare şi se pot lipi cu ajutorul aliajelor pe bază de staniu (cositorire).
Principalele caracteristici ale unor materiale magnetic moi de tipul metal
pur sau aliaje sunt prezentate în tabelul 8.1.

257
STIINTA MATERIALELOR

Tabelul 8.1. Caracteristicile unor materiale magnetic moi

Compozitie, % Câmp Inducţia de Rezisti-
Permea-
Materialul coercitiv saturaţie vitatea ρ,
Fe Alte elemente bilitatea µr
Hc, A/m Bs, T Ωm
Fier tehnic 99,9 - 200 80 2,15 10·10-4
Fier-Siliciu 96 Si−4 450 48 1,97 60·10-4
Alsifer 85 Si−9, Al−6 30.000 4 1,0 80·10-4
Permaloy 78 21,5 Ni−78,5 8.000 4 1,0 16·10-4
Ni−78,5;
Mo-permaloy 16 12.000 3,2 0,87 60·10-4
Mo−3,8
Ni−76; Cu−4;
Mu-metal 17 25.000 1,6 0,8 58·10-4
Mo−3
Ni−79; Mo−5;
Supermaloy 15,5 100.000 0,016 0,8 65·10-4
(Mn+Si)−0,5
Permenorm K1 64 Ni−36 2.000 55 1,3 75·10-4
Permendur 49 Co−49; V−2 800 160 2,36 28·10-4

Materiale magnetodielectrice. Sunt constituite din granule feromagnetice

înglobate într-un dielectric. Datorită dimensiunilor reduse ale particulelor
metalice, rezistivitatea electrică este mare, iar pierderile prin histerezis sunt mici.
Ca particule magnetice se folosesc pulberi de fier, alsifer, permendur, permalloy
etc., iar ca dielectric se folosesc de regulă răşini sintetice, piesele fiind obţinute
prin presare sau extrudare, urmate de un tratament termic. In prezent se folosesc
mai puţin, fiind înlocuiţi de ferite.

Ferite magnetic moi. Feritele sunt materiale antiferomagnetice

necompensate (ferimagnetice) ale căror proprietăţi se datorează interacţiunilor
dintre ionii metalici ce aparţin unor subreţele magnetice diferite create de ionii de
oxigen. După structură feritele sunt compuşi ai oxidului de fier (Fe2O3) cu metale
bivalente, având formula chimică generală Me 2+ O 2− Fe23+ O32− , unde Me este un

metal bivalent: Mn, Zn, Ni, Cd, Mg, Cu, Li etc., sau o combinaţie metalică
echivalentă: Mn-Zn, Ni-Zn etc. Celula elementară a reţelei feritelor - formată din
8 molecule - poate fi împărţită în opt octante, caracterizate printr-un anumit tip de
structură, octantele care au doar o latură comună având aceeaşi structură
(v. fig. 8.5). O astfel de reţea se numeşte reţea spinelică deoarece este
caracteristică mineralelor naturale MgAl2O4 numite spineli (v. cap 7). Cationii
metalici sunt distribuiţi fie în interstiţii tetraedice fie în interstiţii octaedrice
formate de anionii de oxigen. Proprietăţile magnetice ale feritelor depind de
interacţiunile cationilor plasaţi în cele două tipuri de interstiţii.

258
 Capitolul 8 Materiale magnetice

Fig. 8.5. Reţeaua spinelică a feritelor

Faţă de materialele feromagnetice, feritele prezintă avantajul unei

rezistivităţi electrice mari (ρ = 105...106 Ωm) şi unei stabilităţi mari a
caracteristicilor magnetice, în schimb au inducţie de saturaţie redusă (Bs < 0,6T) şi
prezintă valori reduse ale temperaturii Curie (TC = 60…450oC).
In funcţie de compoziţia chimică şi tratamentele termice aplicate se obţin
ferite cu proprietăţi care diferă foarte mult: permeabilitate magnetică mare,
constante de anizotropie foarte mici sau foarte mari, cicluri histerezis înguste sau
dreptunghiulare etc.
Feritele sunt materiale dure şi casante astfel că piesele se obţin prin
sinterizare din pulberi. Se utilizează îndeosebi în domeniul frecvenţelor înalte:
miezuri de bobine, memorii şi amplificatoare magnetice, antene, transformatoare
etc. Cele mai utilizate sunt: feritele mangan-zinc, nichel-zinc, litiu-zinc,
magneziu-zinc.

8.2. Materiale magnetic dure

Materialele magnetic dure îşi păstrează starea de magnetizare şi după

întreruperea acţiunii câmpului magnetizant. Sunt caracterizate de un câmp
coercitiv mare, şi deci suprafaţă mare a ciclului histerezis, fiind utilizate ca
magneţi permanenţi dacă raportul Br/Bs > 0,4 şi pentru înregistrarea semnalelor
magnetice dacă Br/Bs ≤ 0,4.

8.2.1. Materiale pentru magneţi permanenţi

Eficacitatea unui magnet permanent se apreciază prin valoarea energiei

câmpului din întrefier, valoare ce depinde atât de volumul magnetului cât şi de
produsul B·H. Punctul optim de funcţionare a unui magnet permanent este punctul

259
STIINTA MATERIALELOR

de pe curba de magnetizare pentru care produsul B·H este maxim. Acest punct de
coordonate HL şi BL ( v. fig. 8.6) se obţine intersectând curba de magnetizare cu
diagonala OC a dreptunghiului de laturi Hc şi Br, fiind evidentă relaţia
HL/BL = Hc/Br. Valoarea maximă a produsului se numeşte indice de calitate şi
este cu atât mai mare cu cât Br şi Hc sunt mai mari şi cu cât ciclul histerezis se
apropie de forma dreptunghiulară. Pentru ca un material să aibă astfel de
proprietăţi trebuie ca structura lui să fie cât mai îndepărtată de echilibru, astfel ca
tensionarea reţelei cristaline să împiedece revenirea pereţilor Bloch după
magnetizare. Principalele tipuri de materiale pentru magneţi permanenţi sunt cele
prezentate în continuare.

Fig. 8.6 Determinarea indicelui de calitate al unui magnet permanent (HL·BL = (B·H) max )

Oţeluri. Din categoria oţelurilor carbon se folosesc în special oţeluri

hipereutectoide călite la martensită. Sunt cele mai ieftine materiale de acest tip,
dar indicele de calitate este redus iar proprietăţile magnetice sunt instabile în timp
fiind influenţate de şocuri, vibraţii şi variaţii de temperatură. Stabilitatea creşte
prin aliere cu W, Cr, Mo şi Co. Cel mai bune rezultate s-au obţinut cu oţeluri care
au următoarea compoziţie: 0,9% C; 35 % Co; 5…6% W; 3…6% Cr. Fragilitatea
lor este însă mare, prelucrându-se numai prin turnare.
Aliaje Fe-Ni-Al (Alni) şi aliaje Fe-Ni-Al-Co (Alnico). Sunt aliaje cu
6…12% aluminiu, 13…28% nichel, 0…36% cobalt şi restul fier. Caracteristicile
magnetice ale acestor aliaje depind de proporţia dintre elementele constituente, de
conţinutul de impurităţi şi de tratamentele ulterioare efectuate. Cobaltul măreşte
inducţia de saturaţie Bs şi temperatura Curie TC; nichelul creşte câmpul coercitiv

260
 Capitolul 8 Materiale magnetice

Hc dar reduce inducţia remananentă Br; aluminiul are acelaşi efect ca şi nichelul
dar se limitează conţinutul la 12% Al deoarece depăşirea cu numai 1% conduce la
reducerea inducţiei remanente cu 30%.
Proprietăţile magnetice deosebite se obţin prin aplicarea unui ciclu de
tratamente care au ca efect durificarea prin dispersie de fază. Acesta constă din
răcirea rapidă de la 1100…1300 oC pentru a se împiedica separarea fazelor
secundare obţinându-se o structură formată din soluţie solidă suprasaturată de
Fe2NiAl în Fe. Se efectuează apoi o recoacere de îmbătrânire în timpul căreia
compusul Fe2NiAl precipită sub formă de particule foarte fine, uniform dispersate
în masa materialului (v. fig. 8.7), producându-se deformări ale reţelei cristaline de
bază care au ca efect creşterea câmpului coercitiv. Proprietăţile pot fi influenţate şi
prin efectuarea răcirii în câmp magnetic în timpul solidifcării sau al tratamentelor
ulterioare.
Conform STAS 6822-83 “ Materiale magnetic dure - Condiţii tehnice
generale” notarea aliajelor magnetic dure cuprinde un număr care are la numărător
valoarea indicelui de calitate, în kJ/m3, iar la numitor a zecea parte din valoarea
câmpului coercitiv în kA/m. De exemplu, aliajul Alnico 13/5 are un indice de
calitate (BH)max = 13 kJ/m3, şi un câmp coercitiv Hc = 50 kA/m.
Magneţii permanenţi din aliaje de tipul Alni sau Alnico se obţin prin
turnare sau prin sinterizare din pulberi. Sinterizarea permite obţinerea unor
magneţi cu structură omogenă şi compoziţie chimică strict controlată, chiar dacă
au dimensiuni mari. In figura 8.7 se prezintă microstructura unui aliaj Alnico
turnat, iar în figura 8.8 a unui de acelaşi tip de aliaj dar sinterizat.

Mărire 100.000X Mărire 30 X

Fig. 8.7. Microfotografia electronică a unui
aliaj Alnico turnat, reciopt deasupra
temperaturii Curie răcit în câmp magnetic şi
durificat prin îmbătrânire; structura: particule
de fază α’ (culoare închisă) într-o masă de
soluţie α
Fig. 8.8. Aliaj Alnico sinterizat din pulberi la
1300 oC, recopt la 1260 oC, răcit în câmp
magnetic şi îmbătrânit la 550 oC; structura:
grăunţi echiaxiali de fază α

261
STIINTA MATERIALELOR

Aliaje cu plasticitate ridicată. Sunt aliaje magnetic dure care pot fi

prelucrate prin deformare plastică fără ca proprietăţile lor magnetice să se
modifice. Sunt aliaje foarte scumpe şi se folosesc numai în situaţiile în care
aliajele Alnico nu pot fi utilizate. Din această categorie fac parte aliajele Co-V
cunoscute sub denumirile comerciale Vicaloy sau Koerflex şi aliajele Cu-Ni-Fe
(Cunife) (acestea din urmă sunt cele mai deformabile materiale magnetic dure)

Ferite magnetic dure. Sunt ferite care au compoziţia chimică

MeO·xFe2O3, în care Me poate fi Ba, Sr şi/sau Pb, iar factorul x poate lua valori
între 4,5 şi 6,5. Se caracterizează prin rezistivitate electrică ridicată, câmp
coercitiv mare (Hc ≤ 800 kA/m) dar inducţie remanentă relativ redusă
(Br = 0,2…0,4T). Se utilizează şi datorită costului mai scăzut decât al aliajelor,
întrucât nu conţin elemente deficitare (cum este de exemplu nichelul)
Piesele se obţin prin sinterizare, presarea efectuându-se în câmp magnetic.
Prin utilizarea unor lianţi organici adecvaţi, se obţin şi magneţi flexibili.
Principalele caracteristici ale unor materiale magnetic dure sunt prezentate
în tabelul 8.2

8.2.2. Materiale pentru înregistrarea magnetică a informaţiei

Materialele pentru înregistrarea magnetică a informaţiei sunt materiale

magnetic dure la care dependenţa dintre câmpul magnetic exterior şi inducţia
remanentă este cvasiliniară într-un anumit domeniu care trebuie să fie cât mai
întins. Câmpul coercitiv trebuie să fie mare de asemenea, pentru reducerea
fenomenelor de pierdere a informaţiei prin demagnetizare.
Elementele de stocare a informaţiei (benzi discuri sau tamburi magnetici)
se obţin prin depunerea pe suportul respectiv a materialului magnetic sub formă
de pulberi cu diametrul 0,5…1 µm amestecate cu un liant (acetil-celuloză sau
răşini epoxidice), realizându-se un strat cu grosimea de aprox. 20 µm. Calitatea
înregistrării informaţiei depinde de materialul magnetic, dimensiunile granulelor
şi uniformitatea distribuţiei în strat.
Ca materiale magnetice pentru înregistrarea informaţiei se utilizează
pulberi de Fe2O3, CrO2, ferită de cobalt sau aliaje sub formă de precipitat de tipul
Fe-Co-Ni. Pulberea de CrO2 are proprietăţi superioare oxidului de fier şi nu

262
 Capitolul 8 Materiale magnetice

necesită anularea magnetizării reziduale a benzii prin câmp de înaltă frecvenţă

înainte de înregistrare. Cele mai bune proprietăţi le are copreciptatul sub formă de
oxalat de Co, Fe, Ni, cunoscut sub denumirea comercială de Cobaloy.

Tabelul 8.2. Caracteristicile unor materiale magnetic dure

Indicele de calitate
Inducţia Câmpul
Compoziţia chimică, Valoare Coordonate
Materialul remanentă coercitiv
%, restul fier
Br, T Hc, A/m (B·H)max, BL, HL,
kJ/m3 T kA/m
Oţel carbon C−1,0; Mn−0,5 0,9 4,0 1,60 0,62 2,56
Oţel cu W C−0,7; W−6; 1,03 5,6 2,40 0,63 4,6
Oţel cu Cr C−0,9; Cr−3,5 0,98 5,6 2,32 0,63 4,6
C−0,9; Co−35;
Oţel cu Co 0,90 20 7,40 0,58 12,7
Cr –3…6; W−5…6
Vicaloy Co−42; V−13 1,0 42 21 - -
Alni 6/2 Ni−21,5; Al−11; Cu−4 0,63 20 5,57 0,5 13,9
Alni 8/4
Ni−28; Al−10; Cu−5 0,50 35 7,96 0,34 23,5
Alnico 10/5 Ni−21; Al−11; Co−15;
0,6 50 10 0,4 25
izotrop Cu−4
Alnico 30/4 Ni−14; Al−8,5; Co−24;
1,15 40 31 0,94 32,3
anizotrop Cu−4
Alnico 50/6 Ni−14; Al−8,0; Co−24;
1,26 56 50 1,0 50,0
anizotrop Cu−3; Nb−0,5
Alnico 60/11 Ni−14; Al−7; Co−33;
0,90 110 60 - -
anizotrop Cu−3,5; Nb−0,5
Koerflex Co−50; V−15 1,6 6 4,8 1,2 4
Cunife 1 Cu−60; Ni−20 0,57 48 15 0,42 33
Ferită 6/20
BaO.6Fe2O3 0,2 116 5,6 0,1 56
izotropă
Ferită 24/23
SrO.6Fe2O3 0,36 223 23,9 - -
anizotropă

Cuvinte cheie
aliaje Cu-Ni-Fe (Cunife), 263 indice de calitate, 261
aliaje Fe-Ni-Al (Alni), 261 înregistrarea informaţiei, 263
aliaje Fe-Ni-Al-Co (Alnico), 261 magnet permanent, 260
aliaje fier-aluminiu, 258 materiale magnetic dure, 260
aliaje fier-cobalt (permendur), 258 materiale magnetic moi, 254
aliaje fier-siliciu- aluminiu (alsifer), 258 materiale magnetodielectrice., 259
aliaje nichel – fier (permaloy), 257 oţel electrotehnic, 255
durificare prin dispersie de fază, 262 reţea spinelică, 259
ferite magnetic dure., 263 texturare cristalină
ferite magnetic moi., 259 simpla, dubla, 256
fier Armco, 255 tola, 256
fier tehnic pur, 255

263
STIINTA MATERIALELOR

Bibliografie

1. Braithwaite N, Weaver Gr., Electronics materials, Open University

course, Butterworth Scientific Ltd., London, 1990
2. Cătuneanu M.V., ş.a., Materiale pentru electronică, E.D.P.,
Bucureşti, 1982
3. Cătuneanu M.V., Svasta I.P. ş.a., Tehnologie electronică, E.D.P.,
Bucureşti, 1984
4. Ifrim A., Noţingher P., Materiale electrotehnice, E.D.P.,
Bucureşti, 1992
5. Shackelford F. J., Introduction to materials science for engineers,
Macmillan Publishing Company, New York, 1991
6. Smithells C. J., Metals Reference Book vol.1, Butterworths Scientific
Publications, London 1955
7. Van Vlack L. H., Elements of Materials Science and Engineering,
Addison-Wesley Reading, Massachusetts, 1989.

Teste de autoevaluare

T.8.1. Un material magnetic pentru bobine cu inductivitate constantă are

următoarele caracteristici: a) suprafaţa ciclului histerezis cât mai mare; b) câmp
coercitiv mic; c) inducţie remanentă mare d) raportul Br/Bs < 0,5 ?
T.8.2. Un material magnetic moale trebuie să aibă: a) structura cât mai
apropiată de echilibru; b) să conţină faze disperse şi impurităţi; c) să aibă grăunţi
cristalini cât mai mici; d) să aibă grăunţi cristalini cât mai mari?
T.8.3. Oţelul electrotehnic este: a) fier tehnic pur; b) aliaj Fe-Ni; c) aliaj
Fe-Si cu max. 4,5% Si; d) aliaj Fe-Si cu 11%Si .
T.8.4. Texturarea cristalină a tablelor din aliaj Fe-Si se obţine printr-un
proces tehnologic complex care se încheie cu următoarele operaţii: a) deformare
plastică la rece cu grad critic urmată de recoacere în hidrogen; b) laminare finală
la cald şi recoacere; c) recoacere în hidrogen şi răcire în câmp magnetic; d) călire
de punere în soluţie.
T.8.5. Despre aliajele Ni-Fe se poate spune: a) sunt materiale magnetic moi
cu permeabilitate magnetică mare; b) sunt materiale cu ciclul histerezis
dreptunghiular; c) aliajele cu proprietăţile cele mai bune au 78 %Ni restul fier;
d) îmbunătăţirea proprietăţilor se realizează prin tratament termomagnetic.
T.8.6. Aliajele Fe-Co se folosesc datorită următoarelor caracteristici;

264
 Capitolul 8 Materiale magnetice

a) inducţie remanentă redusă; b) plasticitate bună; c) inducţie de saturaţie mare;

d) câmp coercitiv mare?
T.8.7. Feritele magnetic moi au următoarele caracteristici: a) rezistivitate
electrică ridicată; b) inducţie de saturaţie mare; c) sunt materiale fragile cu reţea
cristalină tip spinel; d) au temperatura Curie TC scăzută ?
T.8.8. Materialele magnetic dure trebuie să aibă: a) ciclul histerezis cât mai
mare; b) inducţia remanentă cât mai mare; c) structura cu grăunţi cristalini cât mai
mari; d) câmpul coercitiv cât mai mic?
T.8.9. Ce este indicele de calitate al unui material magnetic dur:
a) valoarea maximă a produsului Br·Bs; b) valoarea maximă a inducţiei de
saturaţie Bs; c) valoarea maximă a produsului B·H; d) valoarea maximă a
raportului Br/Bs?
T.8.10. Care dintre următoarele materiale sunt magnetic dure: a) oţelurile
carbon hipoeutectoide cu C<0,25%; b) aliaje Al – Ni (Alni); c) aliajele Alnico;
d) aliajele Al-Si-Fe (alsifer) ?

265