Legile Universului

Albert Einstein afirma: „Dacă oamenii sunt buni doar pentru că se tem de o
pedeapsă ori speră într-o răsplată, atunci într-adevăr suntem o adunătură
jalnică”.

În vechiul Egipt s-au strâns învăţăturile ezoterice fundamentale care au

însufleţit filosofiile tuturor pământenilor de atâtea mii de ani. Prin porţile
templelor intrau dornicii de cunoaştere a existenţei şi ieşeau adepţii,
maeştrii, iniţiaţii pregătiţi să răspândească Adevărul în toate colţurile lumii.
Hermes Trismegistul este considerat Tatăl Înţelepciunii Oculte, fondatorul
astrologiei şi al alchimiei. Numele lui înseamnă la egipteni „de trei ori
mare”, adică „Mai Marele Marilor”. El constituie Fântâna Înţelepciunii.
Zeificat, este cunoscut sub numele de Thoth, la egipteni şi de Hermes, zeu al
înţelepciunii la greci. Astfel, de la numele lui, a luat fiinţă Hermetismul, care
se bazează pe sistemul legilor fundamentale ale Universului vizibil şi
invizibil, de oriunde şi oricând. Este un sistem format din 7 principii. Cel
care le cunoaşte şi le înţelege posedă cheia magică de la Poarta Templului
Adevăratei Cunoaşteri. Hermetic este un cuvânt care defineşte ideea de
secret, sistem închis. Doctrinele secrete, fundamentale, se transmiteau de la
Maestru numai către discipoli. Ele erau cunoscute sub numele de Kybalion.
Iată, în continuare, conţinutul acestor 7 legi.

1. Legea mentalismului. Totul este spirit. Universul este mental. Materia,

fenomenele Vieţii, energia, tot ce percepem este spirit. Acesta nu poate fi
explicat, definit prin percepte materiale, el este universal, infinit, permanent
viu. Universul este o creaţie mentală a TOT-ului (a Divinităţii). Noi trăim în
acest spirit, acţionăm şi suntem noi înşine.

2. Legea corespondenţei. Ceea ce este sus este şi jos. Ceea ce este jos este
şi sus. Există o armonie, o corespondenţă permanentă între planurile de
manifestare ale Vieţii, Fiinţei, material, mental, spiritual. Ele diferă prin
nivelul de vibraţii. Sunt creaţii ale TOT-ului şi există în spiritul infinit al
Lui.

3. Legea vibraţiei. Totul vibrează, se mişcă, nimic nu este în repaus. Este

cel mai important principiu în înţelegerea fenomenelor mentale şi spirituale.
Diferenţa o dă domeniul de vibraţii, unele sunt perceptibile, iar altele nu. De
la vibraţiile joase ale materiei până la cele foarte înalte ale spiritului pur.
Vibraţia spiritului este atât de rapidă şi de intensă, încât pare a se găsi în
repaus. Este asemenea unei roţi ce se învârte foarte repede, cu o viteză foarte
mare, dând impresia că este oprită. Materia este vizibilă, căci viteza este
mică şi poate fi urmărită mişcarea. Există o infinitate de vibraţii între
maximul şi minimul vizibilului, precum şi celor de dincolo de vizibil.

4. Legea polarităţii. Totul este dublu, orice are doi poli, există două
extreme, polii opuşi au natura identică, însă sunt de grade diferite. Extremele
se atrag, căci se completează. Adevărurile sunt relative, sunt semiadevăruri,
căci două semiadevăruri formează un adevăr întreg. Paradoxurile fac şi ele
un întreg, prin extremităţile între care se formează întregul. Dinamica dintre
cele două laturi este dată de tensiunea creată dintre cei doi poli ai lor, de cele
două aspecte extreme ale aceluiaşi obiect. Căldura şi frigul reprezintă acelaşi
lucru, doar gradele fac diferenţa. Dualităţile dragoste-ură, bine-rău se pot
transforma uşor din unul în altul prin voinţa noastră. Se spune că între cele
două extreme nu este decât un singur pas. Estul cu Vestul, notele muzicale
de la Do de jos până la Do de sus, închizând cercul, formează un întreg.

5. Legea ritmului. Totul se scurge înăuntru sau în afară. Orice are o durată
proprie. Totul evoluează şi apoi degenerează, pendula oscilează între
maximul din stânga şi maximul din dreapta, ritmul bătând secunda constant.
Venim şi plecăm, constatăm fluxul şi refluxul, acţiunea şi reacţiunea,
progresul şi regresul, ne naştem copii, progresăm şi regresăm la bătrâneţe,
trecând în nefiinţă. Aceleiaşi legii se supune ciclul zilelor şi nopţilor, al
anotimpurilor, orice are o creştere şi o descreştere, o tinereţe şi o bătrâneţe.

6. Legea cauzei şi efectului. Orice cauză are efectul ei şi orice efect se

manifestă dintr-o anumită cauză. Hazardul nu există, doar că nu cunoaştem
legile după care evoluează ceea ce noi numim hazard. Totul se întâmplă
conform acestor legi. În aşa-zisul hazard, cauzele şi efectele se găsesc în
planuri diferite pe care noi nu le conştientizăm. Planul superior coordonează
totdeauna planul inferior. Evenimentele se produc, fiind o consecinţă a
evenimentelor precedente. Totul se derulează în cascadă. Un eveniment este
o verigă dintr-un lanţ întreg de evenimente ordonate. Există un precedent, un
actual şi un viitor. Suferinţa poate avea cauza din altă viaţă şi de aceea
putem s-o căutăm acum în zadar. Un bine făcut ar putea să ni se întoarcă în
curând sau într-o viaţă viitoare, dar se va întoarce cu siguranţă.
7. Legea genului. „Gen” este o rădăcină de origine latină însemnând
zămislire, procreare, a produce, a contribui la naştere. Masculinul şi
femininul sunt prezente şi active în toate fazele unui fenomen, în orice plan
al existenţei. Rolul principiului masculin este de a dirija către principiul
feminin o anumită energie care, în mişcare, realizează procesul creaţiei.
Luate separat ca principii, nu au capacitatea de a zămisli. Polul pozitiv este
considerat bărbatul şi polul negativ este considerat femeia. Prin unirea
polarităţii plus cu minus, prin combinaţiile lor, ies fenomene de lumină, de
căldură, electrice, magnetice, de atracţie, de respingere etc.

Învăţătura care duce la cunoaşterea legilor Universului fără a fi aplicată este

ca şi când am avea bani în bancă şi nu i-am folosi niciodată. Atunci este ca
şi când aceşti bani n-ar exista. Nesocotind legile fundamentale universale, se
va produce, cu siguranţă, suferinţa. Schimbarea unei stări de spirit sau
mentale se poate face prin modificarea vibraţiei. Prin voinţă, gândurile
trebuie duse către acţiuni benefice care au vibraţii înalte. Aplicând principiul
polarităţii, gândurile rele pot fi anihilate cu ajutorul gândurilor de la polul
opus. Şi ritmul poate fi ordonat, după dorinţă, prin aplicarea corectă a artei
polarităţii. Vibraţiile spirituale înalte le pot ordona pe cele aflate sub ele.
Ridicarea nivelului vibraţiei deasupra celui care produce cauza poate
schimba efectul. Puterea minţii este nebănuită. Prin transmutaţie mentală se
poate ajunge la modificarea condiţiilor Universului în ceea ce priveşte
materia, dar şi spiritul, vizibilul şi invizibilul. Astfel se pot influenţa chiar şi
cutremurele, furtunile etc. Dar cel care poate ajunge până acolo înseamnă că
poate intra în rezonanţă cu vibraţiile înalte. Prin transmutaţia mentală se pot
schimba natura, forma, o substanţă cu alta, starea sau condiţia mentală. În
această artă se ascunde secretul alchimiştilor care pot transforma plumbul în
aur, înnobilând normalul.

După ce au fost expuse legile de bază ale Universului, mulţi, cu siguranţă,

vor spune: „Este totul în regulă. Ştiu toate astea. Le ştiu, dar nu le pot aplica,
pentru că nu le înţeleg”. Şi afirmaţia ar fi făcută pe bună dreptate. Trebuie să
învăţăm limbajul traducerii în practică a acestor legi fundamentale. Pentru
asta urmăm şcoala existenţei materiale. Ne naştem o dată, de două ori, de
câte ori este nevoie pentru a ajunge la înălţimea spirituală care produce
revelaţia înţelegerii, a iniţierii. Abia atunci vom obţine diploma de
absolvenţi ai existenţei eterne.