locurile copilariei sint repere modele universale pentru intelegerea lumii

Cu timpul toate revin la locul lor.dar unele lucruri nu le putem intelege mereu.Aceasta
intelepciune,acumulata cu multa rabdare,durere suferinta se amesteca in capul nostru inventind
lucruri noi neechivoce.insasi comportamentul omului sau atitudinea lui fata de celelalte personae
se poate de determinat dupa educatia omului.caci in copilarie omul primeste primele invataturi
asupra celor neintelese.si daca copilul va fi alintat atunci pe viitor se poate de spus ca acesta
persoana se va comorta la fel.Avind un comportament,care nar trebui tolerat de cei din jur.insa
omul e schimbator,depinde de obstacolele si toate incercarile care vor persista in calea
vietii.timpul a trecut,akum cind am posibilitatea ca sami reamintesc despre trairile si
sentimentele copilaresti,nu am ezitat ocazia.
Am venit aici, in casa copilariei mele, manata de dorul si amintirile din acea perioada fericita in
care mi s-au intamplat numai lucruri bune. De cand am plecat de acasa, am trait numai in
suferinta si sperante desarte. Am fost sfatuita sa revad locurile copilariei, mi s-a spus ca
intoarcerea la radacini o sa imi aduca echilibru si liniste si ca voi putea dormi din nou. Am venit
aici si mi-am dat seama ca aceasta camera era locul care ma atragea cel mai mult. Am intrat, de
data aceasta cu mai mult curaj, caci timpul estompeaza intensitatea sentimentelor si, implicit,
intensitatea fricii pe care o simteam aici cand eram doar un copil. Apoi m-am uitat la carti.
Fiecare titlu ma atragea irezistibil. Am inceput sa citesc.Aceste momente,pe care nu le pot
descrie sunt cele mai frumoase acum la moment.vazind atita suferinta in viata credca inclusiv si
eu ca fiecare persoana merit macar citeva clipe de fericire.Acum inteleg de ce oameni cind
traiesc o pierdere,se retrag cu gindul la ceva frumos.perioada cind totul era usor de atins doar cu
gindul si de gustat cu zimbetul.in care problemele nu exista,batai de cap,traesti jucindute,si
Te joci traind.perioada cind atingeam cerul doar cu o singura sclipire.visele erau dulci ca
mierea.Acum doar dulciurile miar putea indulci ranile.am ramas singura desi doar cu amintirile
petrecute cindva.cind suntem mici dorim mai repede sa crestem,iar cind crestem am da orice ca
sa fim din nou mici,linga prietenul cel mai bun cu care imparteam bobmboanele,si cu care ma
jucam in nisip.si linga scumpii mei parinti.acesta e modul de gindire a fiecarui om.care din
pacate nu credca ar fi schimbator.As spune akum cu precizie, Vreau sa traiesc,caci am descoperit
secretul fericirii absolute.aceste amintiri sunt minunate.