PSIHOLOGIA

ADOLESCENŢILOR,
TINERILOR, ADULŢILOR

ÎNDRUMĂTORI ŞTIINŢIFICI:
Curs: LECT. UNIV. DR. ADELA MAGÂT CÂNDEA
Seminar: ASIST. DRD. RĂDUCEA MIHAELA

EDUCABIL:
Iavorenciuc Ionuț-Ciprian

Timișoara
- 2011 -
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI
UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC
PSIHOLOGIA ADOLESCENŢILOR, TINERILOR, ADULŢILOR

PROIECT PENTRU EVALUAREA DE

SEMINAR
PSIHOLOGIA ADOLESCENŢILOR, TINERILOR, ADULŢILOR
NIVEL II, POSTUNIVERSITAR

ÎNDRUMĂTORI ŞTIINŢIFICI:
Curs: LECT. UNIV. DR. ADELA MAGÂT CÂNDEA
Seminar: ASIST. DRD. RĂDUCEA MIHAELA

EDUCABIL:
Iavorenciuc Ionuț-Ciprian

Timișoara
- 2011 -
 Răspunsurile pentru trei dintre sarcinile didactice  Iavorenciuc Ionuţ‐Ciprian
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic
Psihologia adolescenţilor, tinerilor, adulţilor
 
A). Alegeţi trei dintre următoarele sarcini didactice (sau întrebări) şi redactaţi
răspunsurile.
Întrebări pentru (auto)evaluare:

1. Descrieţi pe scurt transformările fizice care au loc la vârsta adolescenţei. Explicaţi unele
efecte psihologice ale maturizării târzii şi ale celei timpurii la această vârstă.
Multiplele transformări care au loc în perioada adolescenţei pot fi grupate în cinci categorii majore: este vorba în
principal despre transformări fizice; cognitive; emoţionale; sociale şi comportamentale. Trebuie subliniat că transformările
corporale, strâns legate de atingerea maturităţii sexuale, au un impactul major asupra întregii personalităţi a
adolescentului (incluzând aici sfera intelectuală, motivaţional-afectivă şi cea a relaţiilor interpersonale).
În perioada adolescenţei au loc importante transformări fizice care implică o cr eştere rapidă a oaselor şi muşchilor.
În jurul vârstei de 9-12 ani pentru fete şi 12-14 ani pentru băieţi debutează maturizarea sexuală (pubertatea), punând
adolescentul în situaţia de a se confrunta cu o serie de experienţe corporale noi: acneea şi pielea uleioasă; transpiraţia
care devine mai abundentă; intensificarea creşterii părului pubian, axilar şi facial; schimbări ale proporţiilor corpului;
autoerotismul şi fantezii despre intimitatea sexuală; dezvoltarea organelor genitale şi îngroşarea vocii la băieţi; creşterea
sânilor şi începutul ciclului menstrual la fete; ş.a.m.d. La rândul său, acest cortegiu de transformări biologice complexe
conduce la modificări importante atât la nivel personal, cât şi relaţional:
Reacţii şi atitudini noi (diferite) din partea celorlalţi. Ca răspuns la transformările biologice şi fiziologice ale pubertăţii,
adolescentul începe să fie tratat într-un mod diferit de către cei din jur. Fata sau băiatul nu mai este văzut doar din
perspectiva copilului inocent, ci este abordat ca fiinţă sexuală care fie trebuie protejată, fie devine ţinta (obiectul)
interesului sexual. În plus, el sau ea trebuie să facă faţă aşteptărilor societăţii legate de modul în care „ar trebui” să se
comporte o femeie sau un bărbat tânăr.

2. Prezentaţi câteva opinii teoretice privind natura adolescenţei.

A. Problema identităţii. Cine sunt eu? Încă de timpuriu, copiii imită, identificându-se cu părinţii şi cu membrii familiei
lor. Mai târziu, ei îşi modelează comportamentul după persoanele adulte pe care le admiră, dezvoltă relaţii cu prietenii, cu
colegii, apoi intră în societate şi descoperă competiţia valorilor, conceptul de sine, caracterul lor unic şi propria identitate.
Pentru fiecare dintre acestea, ei trebuie să aloce timp, frământări, experimente şi un stil de viaţă specific, pentru a
abandona un comportament lipsit de scop.
B. Problema relaţiilor. Cum şi cu cine trebuie să mă împrietenesc? Pe lângă relaţia cu sexul opus, adolescenţii
trebuie să înveţe să se adapteze nevoilor sociale, relaţiilor cu părinţii, să-şi câştige independenţa. Deseori, ei au conflicte
privind autoritatea, adoptă un comportament de stradă, au eroi sau relaţii de prietenie foarte strânse, se împotrivesc
sugestiilor adulţilor şi sunt înclinaţi să urmeze îndemnurile colegilor. Toate acestea sunt tentative de a învăţa aptitudinile
sociale şi semnificaţia relaţiilor cu ceilalţi.
C. Preocuparea pentru viitor. Cum va arăta viaţa mea de mâine? Răspunsul la această întrebare depinde de nivelul
economic, de personalitatea şi de capacităţile individuale, precum şi de valorile şi aşteptările familiei. Alegerea unei
cariere poate fi o hotărâre dificilă; deseori, în această perioadă sunt adoptate starturi, eronate pentru că adolescenţii sunt
idealişti şi, uneori, sunt prea optimişti, adoptând direcţii nerealiste. Aceasta poate conduce mai târziu la frustrare,
pesimism şi nevoia de a-şi reevalua alegerile vocaţionale.
D. Problema ideologiei. În ce să mă încred? Aceasta presupune să depăşeşti problema religiei formale. Adulţii ori
nu sunt capabili, ori nu doresc sau nu sunt binevoitori să ofere răspunsuri; însă, adolescenţii şi tinerii se frământă în
legătură cu diferite aspecte ale existenţei, cum ar fi: De ce atât de multă lume este săracă? De ce mor atât de mulţi copii
din cauza foametei, a lipsei de apă sau a lipsei de îngrijire medicală? De ce există atât de multă sărăcie şi contraste atât
de multe şi profunde în lume? De ce există violenţă, armament nuclear, corupţie? Ce e rău în legătură cu sexualitatea
premaritală şi de ce trebuie să acordăm credit şi autoritate Bibliei, bisericii sau autorităţilor politice? De ce trebuie să
mergem la biserică?
Încercând să răspundă la aceste întrebări grele, generaţia tânără îşi conturează şi îşi structurează propriile valori,
oarecum diferite de valorile precedente, în care, însă, ceea ce este peren şi absolut rămâne, iar ceea ce este trecător şi
omenesc este supus schimbării. Deseori, generaţia în vârstă este prea puţin capabilă sau dispusă să ofere un ajutor
practic în definirea clară a unui sistem de valori. De aceea, nu este surprinzător că mulţi adolescenţi au dificultăţi legate
de simţămintele de goliciune, confuzie, tensiune şi anxietate.

2 

 
 Răspunsurile pentru trei dintre sarcinile didactice  Iavorenciuc Ionuţ‐Ciprian
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic
Psihologia adolescenţilor, tinerilor, adulţilor
 
3. Ce transformări cognitive apar în timpul adolescenţei?
Dezvoltarea cognitivă şi emoţională
a) Progresul intelectual şi moral
Dezvoltarea cognitivă a adolescentului este caracterizată prin trecerea de la gândirea concretă la gândirea abstractă:
„Adolescentul, în opoziţie cu copilul, este un individ care reflectează în afara prezentului şi elaborează teorii despre toate
lucrurile” (Piaget, 1998). El dispune acum de un nou set de instrumente mentale şi, ca urmare, devine astfel capabil să
analizeze situaţiile logic, în termii de cauză şi efect; să aprecieze situaţii ipotetice; să anticipeze, sa planifice, să
imagineze cum va arăta viitorul, să evalueze alternative, să îşi fixeze obiective personale; devine capabil de introspecţie,
poate să abordeze cu maturitate sarcini de luare de decizie. Progresul intelectual în adolescenţă este acompaniat, într-o
măsură considerabilă, de trecerea de la memorarea mecanică la aceea logică, susţinută de perfecţionarea percepţiei
senzoriale şi a criteriilor de observare, de acutizarea simţului critic, de algoritmi asimilaţi, dar şi de efortul voluntar depus
atunci când persoana are conştiinţa mai clară a unor scopuri şi idealuri de atins (Modrea, 2006).
b) Dezvoltarea independenţei şi autonomiei
Pe măsură ce adolescentul începe să îşi exerseze noile abilităţi şi deprinderi de raţionament, uneori comportamentul său
poate să fie greu de înţeles pentru adult, provocând confuzie: este momentul în care adolescentul argumentează de
dragul argumentaţiei, sare direct la concluzii, este extrem de centrat pe sine, dar pe de altă parte încearcă să găsească
întotdeauna o vină sau un defect în ceea ce spune adultul, să dramatizeze. Ca rezultat al dezvoltării abilităţilor cognitive,
adolescentul devine din ce în ce mai independent şi autonom:
• Îşi asumă treptat responsibilităţi tot mai importante, de exemplu, îngrijirea fraţilor mai mici, sarcini diverse în gospodărie,
activităţi extraşcolare sau angajarea în muncă pentru perioada vacanţei de vară etc.
• Accentul se deplasează de la centrareape joc la activităţi academice; începe să se gândească la o viitoare ocupaţie şi
carieră
•Apelează la covârstnici şi sursele media pentru a obţine informaţia de care are nevoie, pentru a găsi sfaturile şi
orientarea necesară.
•Începe să îşi dezvolte o conştiinţă socială proprie: devine tot mai preocupat de probleme sociale şi existenţiale majore
precum sărăcia, războiul, încălzirea globală etc.
•Îşi dezvoltă un sentiment al valorilor şi comportamentul etic: este capabil să recunoască şi să aprecieze valoarea unor
trăsături precum cinstea, grija pentru ceilalţi, ajutorul oferit celorlalţi.
c) Dezvoltarea emoţională
Sarcina majoră a adolescenţei este stabilirea unui sentiment clar al identităţii. Deprinderile intelectuale pe care
adolescentul le dobândeşte în această perioadă îi dau posibilitatea să reflecteze, să se gândească la cine este şi ce
anume îl defineşte ca fiind o persoană unică, deosebită de ceilalţi. Sentimentul identităţii se construieşte în jurul a două
dimensiuni majore (APA, 2002):
• Imaginea de sine: setul de credinţe despre propria persoană, inclusiv roluri, scopuri, interese, valori, credinţe religioase
sau politice.
• Stima de sine: ceea ce crede şi simte persoana cu privire la propria sa imagine. Procesul de dezvoltare a sentimentului
identităţii implică experimentarea unor moduri diferite de a (se) arăta, de se face auzit, de a se comporta. Fiecare
adolescent va explora toate aceste aspecte într-un mod unic, particular. În acelaşi timp adolescenţii dezvoltă deprinderi
relaţionale care le permit să interacţioneze cu alţii, să îşi facă prieteni. Aceste deprinderi absolut necesare, care sunt
componente importante ale dezvoltării competenţei emoţionale şi includ: recunoaşterea şi gestionarea emoţiilor,
dezvoltarea empatiei, rezolvarea conflictelor în mod constructiv, dezvoltarea spiritului de cooperare (Golleman, 1994).
Cursul dezvoltării emoţionale este unic pentru fiecare adolescent. Şi totuşi, există o serie de tendinţe specifice anumitor
grupuri de adolescenţi.
•Diferenţe de gen: în societatea actuală, băieţii şi fetele trebuie să facă unor cerinţe diferite şi au nevoi emoţionale
diferite. În general, fetele au o stimă de sine mai scăzută decât băieţii (Bolognini, Plancherel, Bettschart & Halfon, 1996).
De multe ori, ele trebuie să înveţe să exprime sentimente „masculine” precum furia, să fie mai asertive. La rândul lor,
băieţii trebuie să înveţe să fie mai cooperanţi, să accepte faptul că şi un bărbat poate şi trebuie să ştie să exp rime şi alte
emoţii decât furia (Pollack & Shuster, 2000).
•Diferenţe culturale: pentru multe persoane, adolescenţa reprezintă primul moment în care se recunoaşte în mod
conştient identitatea etnică şi naţională, apartenenţa la un anumit grup cultural. Identitatea etnică include valorile
împărtăşite , tradiţiile şi practicile grupului cultural din care face parte o anumită persoană. A avea sentimente pozitive / a
fi mândru că aparţine unei comunităţi etnice şi culturale reprezintă un aspect deosebit de important pentru stima de sine a
oricărui adolescent. Mai ales pentru adolescenţii care fac parte din grupuri minoritare, asimilarea identităţii etnice şi a
celei culturale poate reprezenta o problemă dificilă, având în vedere faptul că trebuie să se confrunte cu diverse
stereotipuri negative privitoare la cultura grupului sau etnia din care fac parte.
Creşterea independenţei: se dezvoltă sentimentul în luarea de decizie identităţii . Explorarea abilităţii de a atrage noi
partneri. Creşte influenţa din partea grupului de egali. Se simte atras de alte persoane. Influenţă majoră din partea
grupului de egali /mediului scolar.

3 

 
 Analiză de caz asupra unei situaţii problemă  Iavorenciuc Ionuţ‐Ciprian
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic
Psihologia adolescenţilor, tinerilor, adulţilor
 
B). Realizaţi scurtă analiză (prezentare) de caz după modelul descris mai jos:
STUDIU DE CAZ

Analizaţi situaţia descrisă mai jos (prezentaţi/descrieţi o situaţie problemă sau conflictuală
legată de relaţia profesor – elev sau legată doar de comportamentul adaptativ / de învăţare al
elevului/educatului; situaţie pe care aţi întâlnit-o sau aţi trăit-o.....) şi folosiţi metodologia tip
„soluţionarea problemei” pentru a răspunde la întrebările date în continuare.

Situație reală, anul 1999; elevul G.D. pe vremea aceea încă elev în clasa a V-a era pasionat de tot ce insemna
calculator, jocurile pe calculator, pe vremea respectivă apăruseră și PlayStation-urile, și bineînțeles că nici ele nu au
scăpat de mâna dibace in jocuri a tânărului pasionat de tehnică.
Părinții s-au cam mutat dintr-un cartier în altul, pentru că mama sa suferea de o boală  Hipotiroidism, și pentru
tratamentul mamei sale și-au vândut apartamentul cu 4 camere (situat într-un anumit cartier) pentru a se muta într-unul
cu 3 camere (situat într-un alt cartier) și ulterior intr-un apartament cu 3 camere (situat într-o zonă periferică orașului
Botoșani). Ca și concluzie la mutările familiei D.: au fost 3 mutări în „locuință nouă” timp de 4 ani (1995-1999) fapt ce a
determinat în tot acest timp și mutarea de la o școală la alta. Mama sa nu avea loc de muncă, iar tatăl său era și este
șofer al unei firme de construcții, în majoritatea timpului fiind plecat de acasă.
În noul cartier periferic a fost mutat la o școală „adaptată” cartierului, adică o școală unde învățau copii mai mult dotați
la suflet decât în alte părți ale corpului. Datorită „abundenței” de materie cenușie a elevilor și de conducerea mai puțin
organizată, multe dintre cadrele didactice evitau această școală notorie prin alte situații în care nici nu se poate pune in
discuție vreo olimpiadă sau vreun alt concurs intreșcolar; ba chiar se punea de multe ori în discuție de performața de a
promova 70% dintre cei ce susțineau un examen național, aceasta fiind o performanță până în zilele noastre, în cadrul
acestei școli.
G.D. și-a început studiile din clasa a V-a în cadrul acestei școli, primul semestru chiar l-a terminat cu brio, fiind un elev
eminent, silitor și chiar foarte ascultător (una din excepțiile alea când spui în sinea ta, ca și cadru didactic: „Slavă
Domnului! De ar fi toți ca și el.”). Ciclul primar fiind tot o reușită educațională, luând premii. Dar se pare că ritmul în
care asimila informația era mult mai accelerat față de al colegilor, ceea ce l-a determinat ca în semestrul al II-lea să nu
mai frecventeze școala atât de des pe cât o făcuse în primul semestru, o zi o petrecea la școală, celelate două pe la
„jocuri”. Bineînțeles că mi-am pus semnul de întrebare „de unde avea banii?”, și în urma discuțiilor avute am primit
următorul răspuns: ”Primeam bani de mâncare la școală, cu ăia începeam prima oră de jucat, și nu jucam singur
niciodată, sigur mai era vreunul care mai vroia să joace, și jucam în doi. După care ori mai jucam și eu cu un altul care
nu vroia să joace singur, sau puneam pariu cu unii de pe acolo cum că cel care pierde plătește, și îți dai seama că nu
am pierdut niciodată!”. Și tot așa continuând subiectul studiului actual a ajuns la câteva sute de absențe nemotivate
fapt ce a atras după sine eliminarea elevului din cadrul „prestigioasei” unități școlare, care în vremea noastră este în
stadiul de a-și pierde forma juridică datorită neîndeplinirii numărului de elevi per clasă. Se spune că ar fi fost ceva
încercări eșuate de discuții cu părinții individului cu privire la situația lui școlară, dar cum povestea merge mai departe,
și protagonistul, de fapt antagonistul unei situații școlare reușite, a continuat cu jocurile și chiar ajunsese să și câștige
ceva bănuți din acest „sport”, fapt ce l-a determinat să renunțe totalmente în a mai continua să studieze. Tatăl fiind
plecat majoritatea timpului de acasă nu s-a ocupat de bunăstarea intelectuală a fiului său, iar mama bolnavă nici atât.
Acum, în 2011 fostul împătimit de jocurile electronice este șofer de taxi (noroc cu legile astea că a prins când pentru a
obține permisul erau necesare doar 4 clase) și speră la ziua când va găsi o școală care să pregătească o clasă pentru
a-și continua studiile începute acum ceva mult timp în urmă. Este adevărat că acum regretă faptul că nu a continuat, își
asumă o parte din vină dar acuză și cadrele didactice și totodată părinții care l-au lăsat liber să facă ce vrea.

1. Recapitulaţi (pe scurt) faptele:

_____Elevul G.D. un elev eminent în ciclul primar în ciuda faptului că i se strică echilibrul locativ,părinții
mutându-se dintr-un apartament în altul și el fiind mutat de la o școală la alta, ajunge în clasa a V-a la o
școală rău famată, și se refugiază în sălile de jocuri electronice._______

2. Care sunt cauzele şi simptomele problemei?

___Acesta este un caz cronic de abesnteism, având ca și posibile cauze următoarele:
a. părinții îl mută de la o școală la alta fapt ce-i perturbează stabilitatea locației;
b. părinții îi dau o libertate foarte mare, și nu au prea mult în vedere efectul educației, fiind chiar
foarte pasivi la problemă;
c. cadrele didactice nu se implică prea mult în readaptarea individului;

2 

 
 Analiză de caz asupra unei situaţii problemă  Iavorenciuc Ionuţ‐Ciprian
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic
Psihologia adolescenţilor, tinerilor, adulţilor
 
d. cadrul legal al societății de la acea vreme nu interzicea amplasarea unor astfel de săli de jocuri în
apropierea unei instituții școlare;_____

3. În cel mult două-trei fraze descrieţi sintetic situaţia aşa cum o vedeţi
dumneavoastră?
___Un individ mult prea tânăr să-și dea seama de repercursiunile absenteismului școlar, prea puțin
supravegheat de proprii părinți, este prins în mrejele unui viciu încă actual printre tinerii elevi, doar că
acum legislația nu mai are ce ține departe de acești tineri. Mulți dintre aceștia sunt „drogați” de proprii
părinți care consideră că le fac un bine atunci când îi lasă în grija “bonei virtuale”. ____

3. Care sunt cele două sau trei posibile soluţii?

___Ca și VIITOR cadru didactic poate nu intuiesc soluțiile
potrivite acestui caz ce mi s-a părut interesant de când l-am
întâlnit, dar având în vedere faptul că și eu am „suferit” de
această maladie „computer addiction” și faptul că voi profesa
ca și cadru didactic in domeniul Informatico-Economic
consider urmatoarele soluții la această problemă:
a. Comunicarea cu părinții la modul cel mai serios (în cazul
mai sus prezentat au fost câteva încercări eșuate), și de
câte ori este nevoie pentru a explica efectele negative
ale petrecerii unui timp îndelungat în fața unui mediu
electronic, conform unui studiu 1 pot aminti:
i. Utilizarea îndelungatã a calculatorului constituie
un important factor de risc pentru obezitate
Poate determina initial disconfort/tensiune la
nivelul muschilor spatelui, pentru ca ulterior sã
observãm diferite pozitii vicioase ale coloanei
vertebrale (scolioze, cifoze)
ii. Utilizarea îndelungatã a calculatorului poate
determina tulburãri emotionale: anxietate,
iritabilitate, tolerantã scãzutã la frustrare, pânã
la depresie.
iii. Intr-un studiu efectuat la copii considerati a avea dependenta de calculator s-au observat
urmatoarele simptome: neglijarea temelor si scaderea notelor obtinute la scoala, minciuni
repetate in legatura cu timpul de utilizare al calculatorului, preferinta de a sta la calculator
fata de a-si petrece timpul liber cu prietenii, abandonarea activitatilor sociale (cluburi,
sport), iritare cand nu e la calculator, plictiseala fata de celelalte activitati, stare de bine in
momentul cand utilizeaza computerul (placere si vinovatie intensa), cresterea orelor de
utilizare a computerului, incapacitate de a se opri din utilizarea calculatorului, preocupare
fata de calculator chiar si cand nu il utilizeaza, cauta scuze si motive de a folosi
calculatorul, cheltuie mai multi bani pe reviste, hard-uri, soft-uri, sentimentul de a fi pierdut
sau iritabil daca nu este la calculator. De asemenea s-au observat mai multe simptome
somatice legate de utilizarea excesiva a computerului: sindrom de tunel carpian, dureri de
ochi cauzate de uscaciune la nivelul corneei datorata modificarii reflexului de clipit,
migrene, dureri de spate, probleme de alimentatie determinate de neregularitatea
meselor, probleme de somn. Dependenta de calculator vazuta ca o tulburare de control a
impulsurilor Unii autori (M.Potenza, E.Hollander 2002) considera adecvata clasificarea
utilizarii excesive a calculatorului in categoria tulburarilor de control ale impulsurilor
neclasificate in alta parte.
iv. Și lista poate continua...
b. Aș trece de la comunicarea despre noile jocuri și ce îl atrage pe elev in a juca un joc la elemente
interactive si chiar înspre metode de cercetare pentru „a-și crea propriu joc’ stimularea pentru
programare pe calculator. De ce ar trebui să joace jocurile altora în schimbul unui studiu pentru a
crea el unul. L-aș canaliza (pe un elev asemănător cazului mai sus descris) spre cercetare și spre
împărtășirea cunoștințelor cu colegii, pentru că orice programator trebuie să învețe că nu poate
face ceva valoros decât dacă este într-o echipă.
c. M-aș implica în organizarea unui grup de elevi ce au ca prioritate mediul virtual, gen grupurile de
excelență, și aș îmbina studiul mediului virtual cu cel natural (organizarea unor drumeții, iesiri în
aer liber, promovarea unor sporturi, orice altceva care să nu aibe legătură cu mediul virtual)_____

                                                            
1
 http://www.e‐psihiatrie.ro/articol/date‐generale‐privind‐efectele‐utiliz‐rii‐calculatorului‐la‐copii‐si‐adolescenti  

3 

 
 Analiză de caz asupra unei situaţii problemă  Iavorenciuc Ionuţ‐Ciprian
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic
Psihologia adolescenţilor, tinerilor, adulţilor
 

4. Care este recomandarea dumneavoastră globală?

____  Consider cã nu trebuie sã ne întrebãm dacã instruirea elevilor se îmbunãtãteste prin utilizarea
calculatoarelor, ci cum pot fi utilizate mai bine calitãtile unice ale acestora, care le deosebesc de alte
medii: interactivitatea, precizia operatiilor efectuate, capacitatea de a oferi reprezentãri multiple si
dinamice ale fenomenelor si, mai ales, faptul cã pot interactiona consistent si diferentiat cu fiecare elev
în parte.Elevii „nu fac diferenta între lumea realã si lumea Internetului” , „asta pentru cã s-au nãscut în
epoca Internetului si îl privesc ca pe o parte a vietii de zi cu zi” afirmã cercetãtorii americani.
Excesul de orice dăunează, și pentru a nu ne „închide” într-un mediu virtual trebuie să avem și
percepții la nivelul mediului natural. _____

Indiferent de tehnicile sau abordările utilizate pentru a lua decizii sau a rezolva un conflict,
prin recomandările sau soluţiile adoptate trebuie să se poată răspunde afirmativ la
următoarele trei întrebări?
a). Instituţia are de câştigat?
DA!!!
Pe termen scurt unitatea școlară are de câștigat un renume, cu care se poate mândri, și totodată poate
atrage atenția părinților care încă sunt preocupați de educația primită de copiii lor.
Pe termen lung: o societate bazată pe indivizi informați și care pot susține o economie ce ar permite și
invesitirea în învățământ a unui coeficient mai mare din PIB.

b). Clienţii (în cazul de faţă : copii, părinţi) au de câştigat?

i. Copiii:
(1) Pe termen scurt: o modalitate de a-și petrece o bună parte din activitatea școlară și din cea
extrașcolară în echipă, socializând și rezolvând unele probleme.
(2) Pe termen lung: posibilitatea de a deveni oameni mai informați și cu un potențial de penetrare
a forței de muncă mult mai mare.
ii. Părinții:
(1) Pe termen scurt: vor ști că își au copii pe mâini bune
(2) Pe termen lung: își vor câștiga încrederea în sistemul de învățământ,

c). Angajaţii (profesorii) instituţiei au de câştigat ?

Pe termen scurt: incitarea către studiu pentru a fi în pas cu proprii elevi
Pe termen lung: motivări, inclusiv din punct de vedere financiar, pentru continuarea într-un sistem în
ascensiune

4