Permanent suntem expusi la efectele nefaste ale plumbului, fie ca vine din cosmetice, aer, apa sau mancare.

Haideti sa vedem exact traseul plumbului in organismul nostru, efectele sale asupra sanatatii noastre si
bineinteles, felul in care ne putem debarasa de el!

Circuitul plumbului in organism

Plumbul ajunge in corpul nostru pe cale bucala, pulmonara sau cutanata. O data ajuns in organism, la adultii cu un
regim alimentar normal el se fixeaza intr-o proportie de 30-40% . La copii, gradul de absorbtie si depozitare al
plumbului este mai mare, acestia pastrand chiar 40-50%.

Indiferent de modalitatea sa de intrare in organism, plumbul ajunge apoi in sange, de unde este directionat fie catre
tesuturi, fie catre intestin, pentru a fi eliminat. Depozitarea se face atat in oase cat si in tesuturile moi - ficat, rinichi,
pancreas, plamani.

Cea mai mare proportie de plumb absorbit de organism se fixeaza insa in oase unde ramane chiar si 25 de ani. De aici,
in perioadele in care organismul este slabit sau suprasolicitat (boala, sarcina, osteoporoza), mineralele stocate in os,
inculsiv plumbul, este pus din nou in circulatie prin sange.

Plumbul acumulat poate deci sa fie eliberat in sange de-a lungul intregii vieti a unei persoane.

Efectele plumbului asupra organismului

Efecte acute: Probleme grastrointestinale, toxicitate acuta sau chiar moarte (in cazul copiilor care au nivelul
plumbului din sange foarte ridicat).

Efecte cronice, necancerigene: anemie, tulburari neurologice, scaderea imunitatii. De asemenea, plumbul afecteaza
si functionarea rinichilor, tensiunea arteriala, evolutia normala a unei sarcini.

Efecte asupra reproducerii:

Prezenta plumbului in organism afecteaza fertilitatea barbatilor, conform ultimelor cercetari. Concentratia ridicata de
plumb poate duce la sterilitate intrucat acesta afecteaza mobilitatea spermatozoizilor. 

La femei, expunerea la plumb creste riscul de avort spontan, nastere prematura sau chiar pierderea sarcinii si scade
libidoul. Plumbul patrunde si in placenta, acumulandu-se in tesuturile embrionului, inclusiv in creierul sau, putand sa 
vatameze permanent copilul.

Poate produce crestere intarziata, dificultati de invatare, probleme de auz, memorie scazuta sau chiar agresivitate.

 Efecte asupra vederii

Alte cercetari au aratat ca expunerea la plumb creste riscul dezvoltarii cataractei.

Riscul de cancer
Plumbul creste si riscul aparitiei cancerului, in special cel de stomac, de plamani si de vezica.

Persoanele vulnerabile

1. Persoanele cu deficit de calciu si fier

Numeroase studii au demonstrat ca anumite carente in minerale precum calciu, fier si zinc, contribuie la sporirea
cantitatii de plumb absorbita.
2. Copiii si fetusii
Fiind in crestere, ei absorb si retin substantele, inclusiv plumbul, mult mai usor. Totodata, avand o masa osoasa mai
redusa, plumbul se acumuleaza in tesuturile moi. Pentru ca dezvoltarea lor nu s-a incheiat, organele se implica mai
mult in acest proces, si nu in eliminarea plumbului.

Numeroase studii au indicat si faptul ca sistemul nervos este foarte sensibil la plumb, mai ales in primii 3 ani de viata.
Ca urmare, repercusiunile ce pot aparea la copii sunt urmatoarele: pierderea poftei de mancare, anemie, dureri
abdominale, constipatie, scaderea in greutate, oboseala, insomnii, iritabilitate, dureri de cap, intarziere mintala,
crestere incetinita.

3. Femeile aflate la menopauza

Asta pentru ca aceste femei incep de cele mai multe ori sa dezvolte osteoporoza, care este o pierdere progresiva si
grava a masei osoase. In acest fel, plumbul acumulat in oase va fi din nou eliberat in sange.

Sa luam masuri
Antioxidantii reduc efectele toxice ale plumbului. Un studiu efectuat la sfarsitul anului trecut de catre cercetatorii de la
Universitatea din Madrid arata ca administrarea de antioxidanti naturali reduce efectele nocive ale plumbului.

O alimentatie bogata in vitamine si minerale iti va asigura deci, nu doar curatarea organismului, ci si sanatate,
frumusete si viata lunga.   Toxinele care pătrund în organism sunt eliminate, în mare parte, cu ajutorul unor
sisteme enzimatice speciale. Însă, metalele grele rămân în corp şi se acumulează doză cu doză. Plumbul este
toxic, deoarece, înghiţit sau inhalat şi absorbit, afectează fiecare sistem din corp, în special creierul, rinichii şi
sistemul de reproducere. Dereglarea organismului este generală, putându-se ajunge şi la deces.

   Permanent suntem expuşi la efectele nefaste ale plumbului, fie că vine din cosmetice, aer, apă sau mâncare.
Plumbul ajunge în corpul nostru pe cale bucală, pulmonară sau cutanată. Indiferent de modalitatea sa de intrare în
organism, plumbul ajunge în sânge, de unde este direcţionat fie către ţesuturi, fie către intestin, pentru a fi eliminat.
Depozitarea se face atât în oase cât şi în ţesuturile moi: ficat, rinichi, pancreas, plămâni. Odată ajuns în organism, la
adulţii cu un regim alimentar normal el se fixează într-o proportie de 30-40%.

   Simptomele intoxicării cu plumb

   La copii, gradul de absorbţie şi depozitare al plumbului este mai mare, aceştia păstrând chiar 40-50%. Simptomele
intoxicării cu plumb variază în funcţie de vârstă. La copii, sunt frecvente simptome precum durerile abdominale, cons-
tipaţia, durerile de cap, iritabilitate, agresivitate şi chiar paralizie. Deficitul de fier, zinc şi calciu sau dietele bogate în
grăsimi pot creşte nivelul absorbţiei de plumb. Aceste simptome pot persista şi în perioada adolescenţei.

   Afectează sistemul nervos central

   Adulţii experimentează simptome diferite, în funcţie de natura şi frecvenţa expunerii la plumb. Printre acestea se
numără afecţiunile sistemului nervos central, bolile renale sau ale tractului gastrointestinal. Intoxicarea cronică, posi-
bilă mai ales în cazul celor care lucrează în topitorii, fabrici de baterii, tipografii, se manifestă prin afectarea fertilităţii,
în cazul ambelor sexe, dar şi prin deteriorarea anumitor hormoni. Expunerea la plumb, atât înainte, cât şi în timpul sar-
cinii, duce la naştere prematură, dar şi la probleme în dezvoltarea mentală a fetusului.

   Efecte grave asupra organismului

   Cea mai mare proporţie de plumb absorbit de organism se fixează în oase unde rămâne chiar şi 25 de ani. De aici,
în perioadele în care organismul este slăbit sau suprasolicitat - boală, sarcină, osteoporoză - mineralele stocate în os,
inclusiv plumbul, sunt puse din nou în circulaţie prin sânge. Plumbul poate avea efecte grave asupra organismului -
efecte acute: probleme grastrointestinale, toxicitate acută sau chiar moarte - în cazul copiilor care au nivelul plumbului
din sânge foarte ridicat; - efecte cronice, necancerigene: anemie, tulburări neurologice, scăderea imunităţii. De
asemenea, plumbul afectează şi funcţionarea rinichilor, tensiunea arterială, evoluţia normală a unei sarcini. Efectele
asupra reproducerii: prezenţa plumbului în organism afectează fertilitatea bărbaţilor.

   Creşte riscul de avort spontan

   Concentraţia ridicată de plumb poate duce la sterilitate, întrucât acesta afectează mobilitatea spermatozoizilor. La
femei, expunerea la plumb creşte riscul de avort spontan, naştere prematură sau chiar pierderea sarcinii şi scade
libidoul. Plumbul pătrunde şi în placentă, acumulându-se în ţesuturile embrionului, inclusiv în creierul său, putând să
vătămeze permanent copilul. Poate produce creştere întârziată, dificultăţi de învăţare, probleme de auz, memorie
scăzută sau chiar agresivitate.

Saturnismul este boala ce corespunde ansamblului de simptome date de acumularea unei cantitati mari de plumb in
organism. Plumbul poate fi inhalat, daca se lucreaza intr-un mediu in care se foloseste plumbul (sudori, mecanici auto)
sau, cel mai adesea, el este ingerat prin hrana sau apa de la robinet. Saturnismul se poate manifesta in mod acut, daca
se inghite o data o cantitate mare de plumb, sau cronic, daca este vorba de o intoxicatie pe termen lung.

Cauzele saturnismului

Plumbul astfel introdus in organism se depune pe oase in locul calciului, dar si in organe si tesuturi. Atunci cand este
prezent in cantitate mare, simptomele se declanseaza. Metalele si viata
Metalele in cantitati foarte mici sunt necesare tuturor formelor vitale. Ele patrund in celula vie sub
forma de cationi, dar inglobarea lor este strict reglata, deoarece in cantitati mari practic toate metalele sunt toxice.
Omul, asemeni celorlalte vertebrate, are nevoie de cationi de metale, care asigura derularea multor procese de
importanta vitala. Din ele mentionam:
a) metale grele - cobalt, cupru, fier, mangan, molibden, zinc si in cantitati mici crom, vanadiu, nichel si plumb;
b) metalele usoare de obicei se intalnesc in cantitati mari - calciu, magneziu, caliu si natriu.
Divizarea metalelor in necesare, neutre si toxice poate fi inexacta si deseori duce in eroare, deoarece toate elementele
necesare devin toxice in doze destul de mari, si dimpotriva elementele chimice care in cantitati mici sunt necesare
pentru cresterea si dezvoltarea normala a omului, animalelor si plantelor. Diferenta intre concentratiile in care ele sunt
folositoare si in care sunt daunatoare poate fi neinsemnata.
De exemplu, limitele de toxicitate ale fluorului si seleniului au fost cunoscute cu mult inainte de a fi demonstrat ca
aceste elemente sunt necesare in alimentare. In cazul dat diapazonul concentratiilor necesare dar mai bine zis optime
de fluor in apa potabila constituie pentru Moldova 0,7-1,5 mg/1. Concentratiile mai mici sunt cauza cariei endemice,
iar mai mari duc la o patologie complicata fluoroza, care ataca nu numai dintii (aparitia petelor cafenii inchise), dar si
toate tesuturile osoase ale omului, in acest proces calciul este inlocuit cu fluor.
In prezent, in conditiile impactului antropogen intens asupra naturii, este foarte important de a controla nivelul
continutului metalelor in produsele alimentare, in mediul ambiant, deoarece sunt cunoscute cazuri de intoxicare a
oamenilor cu compusii metalelor grele.
Prin ce sunt periculoase metalele grele?
In primul rand, la prepararea bucatelor metalele nu se descompun, dinpotriva concentratia lor la unitatea de masa
creste.
In al doilea rand, metalele poseda proprietatea de a se acumula in organismul uman, astfel ele franeaza sau chiar
blocheaza procesele biochimice intracelulare.
In al treilea rand, majoritatea metalelor poseda proprietati mutagene si cancerogene si destul de anevoios se elimina
din organismul uman...
Cateva cuvinte despre metalele cele mai raspandite si dinamica caruia in mediul de viata variaza in dependenta de
impactul antropic.
 PLUMB
Plumbul este unul din metalele care polueaza mediul ambiant, raspandirea caruia in natura este direct proportional
numarului unitatilor de transport. Exista multe descrieri despre aparitia anemiei, provocate la intoxicarea cu plumb. A
fost stabilita dependenta mortalitatii oamenilor din cauza afectiunii vaselor creierului, nefritelor cronice si nivelului de
poluare a mediului ambiant cu plumb.
Investigatiile medicale au demonstrat ca schimbarile in comportamentul nou-nascutilor si a copiilor de varsta mica
sunt conditionate de influenta plumbului prin intermediul organismului mamei in perioada dezvoltarii intrauterine si
alaptarii. Aceasta concluzie este confirmata de toxicologi in rezultatul experientelor asupra animalelor.
Plumbul este unul din metalele grele, in jurul caruia sunt multe discutii si el, conform hotararii organizatiei
internationale de ocrotire a sanatatii, este atribuit primilor indici de evaluare a poluarii mediului ambiant. Pentru
plumb au fost stabilite concentratiile limita-admisibile (CLA). In produsele alimentare CLA ale plumbului oscileaza
intre 0,005 mg/kg in produsele lactate si 1,0 mg/kg in peste.
Plumbul, patrunzand in organism este absorbit de catre eritrocite, tesutul osos si nervos, rinichi. Intoxicarea cronica cu
plumb duce la dezvoltarea nefritei. Efectul biochimic consta in inabusirea activitatii eritrocitelor si cresterea cantitatii
de plumb in sange.
Este descris cazul dezvoltarii nefritei cronice la un copil, care a consumat apa de ploaie, cursa de pe acoperisul,
vopseaua caruia continea plumb. Intoxicarea cronica cu plumb duce la imbolnavire si la atacarea nervilor motori ai
terminatiilor, care se reflecta in dereglarea conductivitatii impulsurilor nervoase. Sursele de intoxicare cu plumb pot fi
benzina, alimentele si bauturile, care se pastreaza in vase, in componenta carora intra plumb sau vopsele, ce contin
plumb (vase de lut glasate, vopsele de tipar, unele mase plastice).
Sunt cunoscute cazuri de intoxicare cu peste si stridii, care vietuiau in bazine, in care se aruncau deseurile industriale.
Cu regret si in pietele noastre au fost depistati pesti vii cu cantitati mai sporite decat CLA stabilite pentru produse
piscicole. Este destul sa constatam in apele raului Bac in raza m. Chisinau concentratiile plumbului care cresc in
mediu de 3-4 ori si uneori de zeci ori. CADMIU
Cadmiu, impreuna cu plumbul mercurul si arsenicul, au fost atribuite de catre organizatia internationala de ocrotire a
sanatatii metalelor grele prioritare - indicatoare ale impurificarii mediului ambiant.
Izvoare de intoxicare cu cadmiu pot fi acoperirea vaselor si metalelor, substantele colorante, care se folosesc in
industria textila si electrotehnica. Putin cine stie ca renumita culoare rosie de pe etichete si reclama bauturii «Coca-
Cola» contine cadmiu.
Este cunoscut, ca cadmiul lipseste in organism la nastere, dar se acumuleaza cu varsta la persoanele, care conform
genului lor de activitate profesionala nu sunt supuse influentei lui, atingand maximul la varsta medie 20-30 ani.
Continutul total de cadmiu in organism este legat de patrunderea lui din hrana, apa si alte surse ale mediului ambiant.
Cadmiul se acumuleaza preponderent in rinichi si in cantitati mai mici in ficat si alte organe.
Doctorul american Karrol a depistat dependenta directa intre continutul cadmiului in atmosfera si frecventa
mortalitatii din cauza patologiilor cardio-vasculare.
Deoarece cadmiul se acumuleaza in organe si poseda o perioada destul de lunga de semieliminare (10 -30 ani),
folosirea cantitatilor neinsemnate de peste imbibat cu cadmiu intr-o perioada mare de timp poate duce la unele sau alte
forme de intoxicare cu cadmiu. In rezultat standardele reglatoare limiteaza folosirea pestelui cu continut al cadmiului
Cd>0,5 mg/kg masa uscata. Aceasta la randul ei atentioneaza ca ficatul si alte organe a pestilor nu sunt bune pentru
consum.
CLA pentru cadmiu in produsele alimentare constituie 0,002 mg/kg - in sucuri si pana la 0,1 mg/kg - in peste. In apele
Moldovei de suprafata diapazonul oscilatiilor de cadmiu constituie 0,45-24,6 mg/l in apa si 0,14-17,8 mg/l in
suspensii, cele mai inalte concentratii sunt inregistrate in r.