Sunteți pe pagina 1din 34

Administratia publica

Termenul de administratie provine de la latinescul “administer” – a sluji,


a duce la indeplinire o misiune comandata.
Dictionarul explicativ al limbii romane: administratia de stat: forma de
activitate a statului pentru realizarea functiilor sale; totalitatea organelor de stat
care realizeaza aceste activitati.
Administratia publica: termen cu trimitere directa reprezentand o
activitate si un system de autoritati determinate de vointa politica si realizate
executive pentru organizarea si aplicarea concreta a legii.1
Ca o concluzie:
Realizarea obiectivelor definite de puterea politica se face cu ajutorul
administratiei publice care in orice societate este un instrument al statului
indispensabil in atingerea obiectivelor majore prin actiunea puterii publice.2
Administratia publica reprezinta totalitatea organelor care stabilesc, conduc si
executa treburile publice.
Notiunea de administratie face trimitere la ideea de organizare ierarhica,
in baza careia organul care ordona sau organizeaza este superior organelor care
executa; in acest context sistemul administratiei publice este constituit sub
forma unei structuri mixte, ierarhic functionale, in baza a doua criterii: teritorial
si functional.
• Criterul teritorial presupune impartirea autoritatii publice in autoritati
centrale si locale.
• Criteriul functinal imparte autoritatile publice in autoritati cu
competenta generala si cu competenta de specialitate.
Autoritatile centrale sunt cele care actioneaza la nivel national respectiv:
- Guvernul Romaniei care potrivit Programului de guvernare aprobat
de Parlament asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si
exercita conducerea generala a administratiei publice.3
Practic Programul de guvernare reprezinta strategia prin care
Guvernul considera ca isi poate duce la indeplinire promisiunile
electorale asumate in fata electoratului.
- Guvernul are in subordine Ministerele, precum si o serie de organe de
specialitate (autoritati, agentii). Acestea actioneaza pe baza unei
Hotarari de Guvern care delimiteaza atributiile, urmarindu-se ca prin
activitatile lor sa fie atinse obiectivele din programul de guvernare in
domeniile respective.
1 - Corneliu Manole, Cezar Manole – “Administratia publica locala din Romania”, Editura Lumina lex ,
Bucuresti, 1999.
2 - Ioan Vida – “Puterea executiva si adminstratia publica” , Editura Regia Autonoma “Monitorul Oficial”,
Bucuresti, 1994
3 – Constitutia Romaniei – Capitolul III – Guvernul

- Astfel Guvernul validat de Parlamentul Romaniei in decembrie 2009


are in componenta urmatoarele ministere:
1. Ministrul Administraţiei şi Internelor
2. Ministrul Finanţelor Publice
3. Ministrul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri
4. Ministrul Afacerilor Externe
5. Ministrul Transporturilor şi Infrastructurii
6. Ministrul Mediului şi Pădurilor
7. Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului
8. Ministrul Apărării Naţionale
9. Ministrul Culturii şi Patrimoniului
10.Ministrul Justiţiei
11.Ministrul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale
12.Ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
13.Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
14.Ministrul Sănătăţii
15.Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale
Conducerea Guvernului este asigurata de Primul Ministru care, de regula,
este ajutat de un viceprimministru.
- Dintre organele centrale de specilalitate exemplificam: Autoritatea
nationala pentru reglementare serviciilor publice, Autoritatea
nationala pentru reglementarea in domeniul energiei, Autoritatea
nationala pentru protectia mediului, Agentia nationala pentru prestatii
sociale, etc.
Autoritatile locale – sunt consiliile judetene, consiliile locale si primarii alesi in
conditiile legii.4
Administratia publica locala se intemeiaza pe principiile descentralizarii,
autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice.
Legea 215/2001 modificata prin Legea 286/2006 stabileste o serie
intreaga de atributii pentru autoritatile locale care vizeaza: 5
• Organizarea si functionarea aparatului de specialitate al primarului,
presedintelui Consiliului Judetean, ale institutiilor si serviciilor
publice de interes local si ale societatilor comerciale si regiilor
autonome de interes local
• Dezvoltarea economico - sociala si de mediu a localitatii si judetului
• Administrarea domeniului public si privat
• Gestionarea serviciilor furnizate de catre cetateni cum sunt: educatie,
serviciile sociale, sanatate, ordine publica, mediu, dezvoltare urbana,
drumuri publice, locuinte, punerea in valoare a resurselor naturale,
etc.
2
4 - Constitutia Romaniei – Capitolul V – Administratia publica locala
5 – xxx Legea 215/2001 - Legea administraţiei publice locale
-De remarcat ca in general toate consiliile judetene, cele municipale si
multe dintre cele orasenesti si-au adoptat in virtutea acestor atributii,
propriile „programe de guvernare locala” materializate in strategii
locale pe care le actualizeaza permanent si pe care incearca sa le duca
la indeplinire
- De semnalat de asemenea locul si rolul prefectului in relatiile dintre
autoritatile centrale si cele locale
„Prefectul este garantul respectarii legii si a ordinii publice la nivel
local. El conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si
ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din subordinea
Guvernului organizate la nivelul unitatilor adminitrativ teritoriale ”.6
In virtutea acestor atributii prefectul actioneaza pentru realizarea in judet
a obiectivelor cuprinse in programul de guvernare si dispune masurile necesare
pentru indeplinirea lor.
Prefectul colaboreaza cu autoritatile administratiei publice locale pentru
determinarea prioritatilor de dezvoltare teritoriala; asigura realizarea planului de
masuri pentru integrarea europeana, hotaraste in conditiile legii cooperarea sau
asocierea cu institutii similare din tara si din strainatate in vederea promovarii
intereselor comune.
In urma aparitiei Legii 151/1996 si apoi a Legii 315/2004. legea
dezvoltarii regionale, in Romania au fost constituite 8 regiuni de dezvoltare.7

Figura 1: România - regiuni dezvoltare

6 – xxx Legea 340/2004 - Lege privind prefectul si institutia prefectului

3
7 – xxx - Legea 315/2004 – Lege privind dezvoltarea regională în România
Acestea sunt asocieri intre judete constituite pentru realizarea si dezvoltarea
unor proiecte integrate la nivel regional prin care sa se poate realiza o absorbtie
corespunzatoare a fondurilor comunitare precum si o buna colaborare cu regiuni
din alte tari europene.
- Consiliile de Dezvoltare Regionala (CDR) alcatuite din reprezentanti ai
autoritatilor locale din regiune sunt cele care aproba planurile de dezvoltare
regionala (PDR) care la nivel national formeaza Planul National de Dezvoltare
Regionala (PNDR).
- Agentiile de Dezvoltare Regionala (ADR) sunt organismele de lucru ale
CDR, specialistii acestora propunand strategiile de dezvoltare, realizand efectiv
P.D.R. evaluand si monitorizand Programele si proiectele de la nivel european
imlementate in regiunile de dezvoltare.
Cel mai important program in momentul de fata, sustinut de fondurile
structurale si coordonat de ADR este Programul Operational Regional (POR).

Management public

Management este un termen englezesc desemnand o situatie, un ansamblu


organizat si coerent de cunostiinte, concepte, principii, metode si tehnici care se
aplica fenomenelor si proceselor ce se produc in conducerea organizatiilor
avand ca scop atingerea unor performante noi, ridicate. 8
Avand in vedere rolul si locul administratiei publice in epoca
contemporana precum si mutatiile survenite in conducerea unitatilor
administrativ teritoriale a aparut tot mai evidenta aplicarea unor principii
manageriale in administratia publica.

Management Justiţie

Eficienţa
administraţiei Administraţie Latura legală a
publică administraţiei

Reprezentare

Reprezentativitatea
administraţiei

Figura 2 - Rolul administraţiei publice in epoca contemporana

4
8 - Puiu Alexandru – Management international, Editura Independenta economica,
Braila, 1999

- Necesitatea managementului public


Management
public
studiază Procese şi relaţii de
management
formează
Principii şi legalităţi

perfecţionează
Organizarea şi funcţionarea
instituţiilor

este influenţat deşi influenţează Valorile economice,


politice,sociale, culturale
urmăreşte satisfacerea

Interesul public

Figura 3 - Necesitatea managementului public


( după A. Androniceanu, Bucureşti, 1999)

Managementul public reprezinta un sistem de concepte, metode si instrumente


prin care se realizeaza in administratia publica, aducerea la indeplinire a legilor
sau planificarea, coordonarea, organizarea, gestiunea si controlul activitatilor ce
se desfasoara in sfera serviciilor care satisface interesul public. Overman9
sustine ca managementul public se deferentiaza de administratia publica
deoarece:
- trateaza problematica exercitarii functiilor managementului adoptata la
specificul sectorului public
- urmareste desfasurarea activitatilor din sectorul public pe criterii de
eficienta
- Caracteristici ale managementului public

Managementul public

Caracter Caracter Caracter Caracter Caracter Caracter


continuu politic divers complex de sinteză integrator

Figura 3 - Principalele caracteristici ale managementului public

5
9 – A Androniceanu – Managementul public, Editura economica, Bucuresti, 2007

- Principii specifice managementului public

Autonomiei locale

Conducerii unitare

Descentralizării serviciilor publice

Flexibilităţii

Legalităţii

Principiul Restructurării
Consultării cetăţenilor

Perfecţionării continue

Eligibilităţii autorităţilor locale

Figura 4 - Principii specifice managementului public in administraţie

- Functiile managementului in administratia publica

6
Figura 5 - Functiile managementului in administratia publica

• previziunea reprezinta cea mai importanta functie a conducatorului. Prin


previziune se anticipeaza evolutia conditiilor in care se afla o
administratie publica precum si modul in care ea va raspunde conditiilor
respective. Avand in vedere multitudinea de interconditionari existente
este evident ca managementul in administratie publica nu poate sa
ramana cantonat intr-o sfera inclusa, cea a propriilor obligatii.
• organizarea cuprinde ansamblul de activitati prin intermediul carora se
stabilesc si se delimiteaza procesele de munca, realizandu-se gruparea lor
pe directii, servicii, compartimente, etc.
In conditiile in care administratiei publice ii este specific un sistem birocratic
deosebit, crearea prin vointa conducatorilor a unui cadru orgazitional
functional si eficient cat mai operativ constituie un obiectiv esential.
• coordonarea are rolul de a asigura adaptarea unitatii administrativ
teritoriale la conditiile existente in fiecare moment al evolutiei sale
precum si sincronizarea actiunilor manageriale si a deciziilor luate la
diferite niveluri. In administratia publica, datorita diversitatii si
complexitatii deosebite a activtatilor, coordonarea capata un rol
deosebit. De semnalat faptul ca se impune deseori coordonarea unor
activitati care tin de unitati administrativ teritoriale diferite (programe
regionale, programe sectoriale, calamitati naturale, etc)

7
• motivarea – constituie o functie importanta a managementului
deoarece incorporeaza actiuni ce se concentreaza asupra factorului
uman, cu scopul de a-l determina sa constituie, sa participe activ la
realizarea integrala a sarcinilor si obiectivelor stabilite.
Performantele ansamblului conducerii unei administratii publice ar putea
fi diferit ca o functie de mai multi factori:

Σ Pi = f (M,C, I) (1)

Unde:
Pi = nivelul performantelor individuale
M = motivatia fiecarui membru al aparatului administratiei publice
C = capacitatea sa profesionala
I = imaginea pe care o are despre propriul sau rol in organizatie
De remarcat ca in cazul alesilor mai alesilor mai ales, dar in cazul
functionarilor publici aceasta imagine este de mai multe ori
disproportionata fata de realitatea curenta. Alesii sunt mai egali ca altii,
singurii care detin adevarul si solutiile cele mai bune. Functionarul public
este cel de care are nevoie un numar mai mare de oameni. De aceea el
uita, nu de putine ori, ca el este in serviciul publicului.
• Controlul – consta in ansamblul de actiuni prin care se verifica
performantele realizate in comparartie cu obiectivele prevazute.
Practic controlul trebuie sa sesizeze permanent daca performantele
sunt sau nu la nivelul asteptarii. Descrierile ce apar evidentiaza
corectiile necesare.
- De remarcat necesitatea ca managerul din administratie publica sa
aibe capacitatea de „a controla controlul” de a-l pune in slujba
misiunii sale astfel incat controlul sa fie un element dinamic, motor si
nu o frana in procesul de conducere.

Strategii si politici publice

Una din caracteristicile definitorii ale societatii cntemporane este


schimbarea luata in sens general si manifestata pe toate planurile activitatii si
vietii umane. Au aparut noi “cuvinte cheie” cum sunt “globalizarea”,
“parteneriate strategice”, “predictibilitate”, “bugete multianuale”,
“repozitionare”, etc si noi si dinamice provocari carora inclusiv administratia
publica trebuie sa le faca fata.
Conceptul de strategie, care ofera o cale de a infrunta schimbarea s-a
dezvoltat pe taram militar (cu trimitere la modificarile incerte, rapide si
complexe care se produc cu frecventa maxima in perioadele de razboi). Intre

8
timp se vorbeste de strategii economice, politice, manageriale, bancare
industriale si mai nou de strategii in administratia publica.
In general “Strategia unei organizatii contureaza caile prin care aceasta isi
urmareste scopurile in conditiile date de oportunitatile si amenintarile
prezentate de mediul ei de actiune precum si ale reurselor si capacitatii sale”1.
Asadar strategia poate fi considerata ca fiind un program general de actiune si
de alocare a resurselor pentru atingerea unor obiective. Ratiunea elaborarii unei
strategii este aceea de a contura tabloul actiunilor viitoare si a evidentia linia de
evolutie si prioritatile ce vor fi puse in viitor in fata organizatiei9.
Managementul strategic este procesul prin care conducerea organizatiei
determina evolutia pe termen lung si performantele acesteia asigurand
formularea riguroasa, aplicarea corespunzatoare si evaluarea continua a
strategiei stabilite.
Politicile sunt declaratii generale care ghideaza gandirea si actiunea in
luarea deciziilor. Ele asigura concordanta deciziei cu obiectivele organizatiei. Si
in domeniul politicilor se discuta despre politici financiar bancare, politici
economice, politici sociale, etc, si evident despre politici publice care au ca
specific dominata politica a continutului acestora.

9 – C Rusu – Management, Editura Expert Bucuresti, 2004


De regula politicile publice sunt formulate ca programe politice ale
partidelor sau ale candidatilor (primar, presedinte de CJ, presedintele Romaniei)
si, in principiu, ele vin sa raspunda unor necesitati economice, sociale, politice
ale cetatenilor. De exemplu in campania electorala de la alegerile parlamentare
din 2008, unele partide au vorbit despre mentinerea cotei unice de impozitare,
altele despre impunerea unei cote progresive.
Aprobarea prin vot a programului politic al unui partid sau aliante politice
conduce la rezolvarea unei strategii si apoi a masurilor prin care politica publica
privind impozitele sa se realizeze (in ce conditii, pentru cat timp, la ce nivel,
etc). Asa cum la alegerile locale s-a vorbit mult de construirea de locuinte.
Politica publica in domeniul locuintelor trebuie pusa in practica urmare a
adoptarii unei strategii (legate de terenuri, utilitati, tipul de locuinte sociale
pentru tineret, pentru vanzare si impunerile legislative respective –
obligativitatea de a asigura locuinte sociale pentru cei evacuati din casele
nationalizate si retrocedate) si a masurilor efective de realizare.
Practic politicile publice trebuie sa faca legatura intre oferta politica (ce
promit partidele in campaniile electorale) si agenda publica (care sunt
necesitatile si prioritatile cetateanului si ale colectivitatii).
Si politicile publice si strategiile lucreaza pentru viitor. Asa cum am
precizat autoritatile administratiei publice centrale si locale au obligatia de a
intocmi, prezenta si aproba programele generale de dezvoltare economico-
sociala fie la nivel national (programul de guvernare), fie la nivel local.
9
In acelasi timp organele administratiei publice realizeaza si aproba
programele de dezvoltare urbanistica si amenajarea teritoriului, programele de
investitii pe domenii (constructii de locuinte, servicii publice, alimentari cu apa,
canalizare, introduceri si/sau extinderi de retele electrice si de gaz metan, etc) si
subprograme cu diverse prioritati si esalonari financiare si temporale. Multe
dintre acestea si in mod deosebit cele cu finantare europeana, au numeroase
constrangeri carora autoritatile trebuie sa le faca fata (vezi si recentul imprumut
de la FMI si UE)
Judetele Romaniei sunt grupate in cele 8 regiuni de dezvoltare, fiecare
trebuind sa-si alcatuiasca propria viziune privind viitorul regional si propriile
programe in care sa fie implicate judetele componente. Identificarea
problemelor comune, a resurselor de care zona dispune, realizarea proiectelor si
transpunerea lor in practica solicita realizarea unei strategii comune, in acord cu
politicile publice comune in domeniile respective in care gandirea manageriala
si actiunea sistematica integrata, cu un grad ridicat de noutate dar si de
armonizare a intereselor locale vor fi elemente esentiale ale reusitei. (vezi si
proiectul construirii unui aeroport intre Braila si Galati, agreat de ambele
comunitati si cuprins in programul de guvernare).
De mentionat ca unele dintre judetele tarii participa la Euroregiuni,
organizatii reunind comunitati locale din doua sau mai multe tari (de exemplu
Euroregiunea Dunarea de Jos cuprinzand unitati administrativ teritoriale din
Romania, Ucraina si Moldova). Si aceste Euroregiuni isi realizeaza programe
proprii pe baza obiectivelor pe care comunitatile locale respective le considera
de interes. Neputand contraveni legilor tarilor respective si programelor
nationale, programele euroregionale vin in completarea acestora marcand
colaborarea din ce in ce mai necesara intr-o lume in care globalizarea isi pune
accentul si pe administratia publica.
Complexitatea problemelor cu care se confrunta administratia publica face
ca deciziile care se iau in formularea politicilor publice, sau in realizarea
strategiilor, sa fie influentate de numerosi factori care au un grad mai mic sau
mai mare de obiectivitate.
- factori rationali constand in elemente cuantificabile, riguros masurabile,
folosite pentru stabilirea alternativelor posibile, evaluarea acestora si
desemnarea celui mai bun curs de actiune (suprafata disponibila pentru
constructia de locuinte, lungimea conductelor de canalizare si vechimea
acestora, suprafata unui parc ce trebuie reamenajat, etc)
- factori cognitivi si psihologici ce tin de caracteristicile individului sau
grupului care formuleaza politicile publice si strategiile, care este nivelul
de pregatire profeionala, gradul de cunoastere al problemelor, experiente
in viata publica, aspiratiile, sustinerea de care se bucura.
- factori sociali care determina acordul colectivitatii fata de decizia luata
(construirea unui spital se va bucura cu certitudine de acordul unui mare
10
numar de cetateni, in special cei maturi si varstnici, in timp ce constructia
unui patinoar se va bucura de acordul deosebit al celor tineri).
- factori juridici reprezentati de ansamblul reglementarilor cu caracter
legislativ-normativ de care intregul sistem al administratiei publice este
strans legat ( de vazut numeroasele demersuri si timpul consumat pentru
preluarea chiar si partiala a aeroportului de la Ianca de catre autoritatile
judetene desi din punct de vedere militar el nu mai este folosit de ani
buni, iar in strategia Romaniei ca membru NATO, el nu este mentionat.)
Totusi acesti factori trebuie priviti din perspectiva in care in administratia
publica avem formulate politici publice de catre oameni politici. Acestea se
transforma in strategii la care contribuie in egala masura oameni politici si
specialisti in diferite domenii si sunt transpuse in practica de functionarii publici
tinand seama asa cum am subliniat, de conditiile concrete tehnice, financiare,
juridice de care dispune respectiva administratie la un moment dat.
Tine de arta conducatorilor alesi de a gasi cele mai bune canale de
comunicare cu conducatorii tehnici, de a folosi cunostintele si experienta
acestora, pentru realizarea programelor economice, sociale si politice, pe care
cei alesi le-au formulat in cadrul politicilor publice, atunci cand au primit
mandatul colectivitatii.
Aceasta este determinata in mod deosebit de deciziile care se iau atat in
formularea politicilor publice cat si ducerea lor la indeplinire.
Schematic procesul decizional poate fi prezentat astfel :

Identificarea si definirea
problemei

Stabilirea variantelor
posibile

Stabilirea criteriilor si a
obiectivelor

Decidentul Mediul
Alegerea variantei decizional
optime

11
Aplicarea deciziei

Evaluarea rezultatelor

Figura 6. Etapele procesului decizional

De remarcat ca deciziile luate de politicile publice si programele de


guvernare, nationala sau locala sunt decizii strategice.
Functie de factorii care influenteaza luarea unei decizii sa semnalam ca
in schema prezentata exista un parcurs vertical (l-am putea numi tehnic, chiar
birocratic) si unul orizontal (decident - alegerea variantei optime – mediul
decizional).Acesta din urma este evident unul deosebit de sensibil, de cele mai
multe ori influentele umane ( decidentul) si mai ales mediul in care se iau aceste
decizii sa fie determinante in raport cu calea rationala tehnica prezentata ( sa ne
gandim ca in 2007 am renuntat la relatiile de imprumut cu FMI, iar in 2009 am
facut tot ceea ce se putea face si chiar mai mult pentru a obtine un imprumut
foarte mare).
Cert este ca in domeniul politicilor publice si al strategiilor elementele de
lunga perspectiva (10÷30 ani) sunt din ce in ce mai greu de realizat, cu un grad
de incertitudine care le face de cele mai multe ori sa ramana simple dorinte,
exercitii de gandire pentru cei ce vor veni. Proiectia cea mai rezonabila pare a fi
cea pentru un termen mediu (5 ÷ 10 ani), dar mai ales cea pe termen relativ
scurt (1 ÷ 5 ani) in baza carora sunt construite, asa cum am aratat, strategiile
locale si programele de guvernare. Cu toate acestea si in acest orizont de timp
pot apare disfunctii esentiale (daca in 2008 erau in plin avant economic in 2009
au intrat in criza economica).
Aceasta pentru ca intr-un mediu turbulent, intr-o continua schimbare,
formularea unor ipoteze realiste, bazate pe cunoasterea fenomenelor si
proceselor ce se petrec in societate si mai ales asigurarea echilibrului dinamic,
pemanent, intre obiectivele avute in vedere si nivelul resurselor materiale si
umane implicate este extrem de dificila. Asa cum extrem de dificila este
gandirea unor strategii coerente in conditiile unui mediu politic extrem de
instabil in care politicile publice se pot schimba de la un an la altul, de la un
ministru la altul, de la un partid la altul, de la un guvern la altul.
Cu toate acestea, formularea unor politici publice coerente si stabile,
realizarea unor strategii ale administratiei publice, realiste cu obiective clare si
alocarea corespunzatoare de resurse prin proiecte si planuri de finantare
multinationale, ramane una din caracteristicile de baza pentru evolutia viitoare a
12
unitatilor administrativ teritoriale si una din cele mai importante chei al
succesului acestora in slujba comunitatilor respective.

Strategii si politici publice in UE

In domeniul politicilor Uniunii Europene (UE) putem vorbi de trei directii


(piloni):
- Pilonul comunitar cuprinzand politici in domeniul economic, socio-
cultural si politici de dezvoltare
- Reprezentarea si actiunea comuna externa
- Cooperarea in domeniul afacerilor interne cuprinzand spatiul de
libertate, securitate si justitie
Din punct de vedere al evolutiei istorice se remarca cateva etape deosebit de
importante, UE evoluand in primul rand datorita dorintei statelor europene dupa
cel de-al doilea razboi mondial si de a reface economiile si a stimula cresterea
economica inclusiv in sectoarele si zonele mai putin dezvoltate. Au aparut
astfel:
- Comunitatea Economica a Otelului si Carbunelui
- Comunitatea Economica – Europeana – cu scopul de a crea o piata
comuna fondata pe principiile liberei circulatii (a bunurilor, serviciilor,
capitalurilor si persoanelor) si a liberei concurente
- Realizarea unei politici agricole comune si a unei politici comune in zona
pescuitului
- Realizarea unei politici de coeziune cu o dubla dimensiune: sociala si
dezvoltare regionala
- Realizarea unor politici comune intr-o serie de domenii: transporturi,
telecomunicatii, mediu, energie, audiovizual, etc.
- Tratatul de la Maastricht – pentru instituirea Uniunii economice si
monetare si trecerea la moneda unica euro.
- Tratatul Constitutional care opereaza si o regrupare a politicilor
comunitare functie de gradul de implicare a Uniunii in diferite domenii
Sistemul de competente al UE implica:
- competente exclusive (comunitare), atunci cand politicile intr-un
anumit domeniu sunt coordonate exclusiv de catre institutiile UE.
Astfel de reglementari se regasesc in strategia Lisabona pentru zona
economica si sociala, Tratatul Bologna pentru educatie, Tratatul
Maastricht pentru zona monetara, etc.
- competente excluse (rezervate numai statelor membre) - ordine
publica, justitie, sanatate, protectie sociala, etc.
- competente mixte – statele pot intreprinde masuri in acel domeniu
daca si numai pana cand Uniunea nu actioneaza ea insasi in acel

13
domeniu (reglementarile din politicile agricole, in domeniul mediului,
ajutoarele de stat, etc)
- competente complementare – in care atat UE, cat si statele au dreptul
de a actiona simultan in acel domeniu (in educatie de exemplu UE
actioneaza prin prevederile tratatului Bologna, dar fiecare tara isi
aplica propria sa politica, in anumite domenii chiar in neconcordanta
cu prevederile europene)
In acest context la nivelul UE functioneaza mai multe principii, dintre care
cele mai importante sunt considerate a fi:
- principiul subsidiaritatii care presupune ca deciziile sa fie luate la
nivelul cel mai apropiat de cei direct afectati de ele, UE
intervenind doar acolo unde acest lucru nu este posibil
- principiul proportionalitatii care presupune ca pana la luarea unor
decizii trebuie sa se vada daca ea este necesara si justa si daca
aceasta raspunde tuturor nevoilor celor interesati.
Prezentam in continuare cateva dintre politicile publice comunitare cu
elementele relevante ale acestora:

Politica agricola comuna vizeaza:


- crearea si mentinerea unei piete unice in care produsele agricole sa
circule liber si sa aiba preturi comune. Au fost ridicate progresiv barierele
impuse de state si s-au fixat preturi uniforme pentru produsele agricole pe
intreg teritoriul Uniunii. Pretul fix (de garantare) a fost inlocuit cu
sistemul de subventii legate de respectarea unor cote de productie
prestabilite, al cantitatilor maxime si suprafetelor maxime de productie cu
stabilirea unui prag maximal al subventiilor.
Subventiile sunt distribuite si pe criterii socio-economice, teritoriale si de
mediu. Astfel au inceput sa fie incurajati micii producatori, fermieri din zonele
defavorizate si programele ce reduc poluarea.
In perioada 2000 – 2006 programul Agenda 2000 a introdus o noua
perspectiva asupra Politicii Agricole comune adaugandu-i componenta
Dezvoltare Rurala. In acest context Romania a beneficiat de fondurile
programului SAPARD.
- Incurajarea si protejarea producatorilor agricoli – asa numitul principiu
al preferintei comunitare. Acesta echivaleaza cu favorizarea comertului
intercomunitar cu produse agricole. In acelasi timp UE impune pentru produsele
extracomunitare taxe suplimetare si acorda subventii pentru exportul produselor
comunitare. Aceasta dimensiune protectionista s-a redus simtitor urmare a
presiunilor organizatiei mondiale a comertului.
- principiul solidaritatii financiare potrivit caruia in realizarea
politicilor agricole comune statele membre participa impreuna la costuri si la
14
constituirea resurselor. Acestea se realizeaza in primul rand prin Fondul
european de orientare si garantare agricola (FEOGA).
Prin componente de garantare se acopera cheltuielile comune legate
de piata si unele cheltuieli derivate (reimpaduriri, protectia mediului,
pensionarea timpurie a agricultorilor), iar prin componenta de orientare sunt
finantate modernizarea infrastructurilor si dezvoltarea rurala.
De remarcat ca in domeniul Politicilor Agricole Comune, UE are in
principiu competente exclusive, dar pentru domeniile conexe, competentele ca
si costurile sunt impartite intre Uniune, Statele membre si autoritatile locale.
Actele legislative privitoare la aceasta politica sunt propuse de Comisia
Europeana si adoptate de catre Consiliu dupa consultarea Parlamentului.
Politica comerciala – a propus la inceput eliminarea progresiva a
barierelor vamale si a restrictilor cantitative.
In principiu traseul urmat de tarile UE a fost urmatorul:
- zona de schimb cu tarife preferentiale
- zona de liber schimb
- uniune vamala
- piata comuna
- uniune economica si monetara
- integrare completa
Tratatele de la Maastricht si Amsterdam au reglementat politicile in acest
domeniu si au stabilit si o serie de alte masuri cum sunt :
- stabilirea tarifului Extern comun (Tariful vamal comun)
- masuri pentru prevenirea dezechilibrului pietei
- practicile antidumping
- masuri de limitare a subventiilor
Politica comerciala comuna ramane in competenta exclusiva a Uniunii
care a stabilit inca o serie de relatii privilegiate cu unele tari din Europa – patiul
Economic European, cu statele din baziunul mediteraneean cu tari din Africa,
zona Caraibelor si Pacific, etc.
Politica industriala
Politica industriala comuna a fost unul din dezideratele inscrise in tratatul
de la Roma. Aceasta politica a cunoscut cateva noi etape:
- 1958 – 1975, etapa de creare a Pietei comune cand statele membre
au dispus de libertate in formularea propriilor politici industriale.
Unele state (Franta, Germania, Marea Britanie) au urmat o politica
de puternica sustinere a intreprinderilor industriale nationale mari
pentru a face fata competitiei cu SUA si Japonia.
- 1975 – 1985 a fost o perioada de relativa stagnare economica,
crestere a inflatiei si a somajului. Comunitatea a dus o politica
interventionista, cu actiuni complementare cu cele ale statelor
nationale pentru sustinerea, modernizarea si restructurarea unor
15
sectoare aflate in declin (siderurgie, industrai chimica, constructii
navale) precum si pentru finantarea cercetarii si dezvoltarii pentru
sectoare industriale noi (electronica si telecomunicatii).
- 1985 – 1990 a insemnat relansarea proiectului Pietei unice
Politicile UE au uzat ridicarea restrictiilor in domeniul comercial al
dereglementarii pietei industriale. Pe fondul dezvoltarii politicilor
privind concurenta. Comunitatea a inceput sa nu mai permita
utilizarea subventiilor de stat ca modalitate de evitare a
concurentei.
- Dupa 1990 UE si-a redefinit politicile in domeniul industriei
pentru a face fata noilor provocari ale globalizarii, cresterii costului
muncii si al capitalului, necesitatea difuzarii inovatiilor
tehnologice, etc.
Din punct de vedere al competentelor Comunitatea si statele membre trebuie
sa isi asigure conditile necesare pentru cresterea competitivitatii industriei
comunitare, dar Comunitatea poate lua doar masuri care sa nu afecteze
concurenta.

Politica monetara
- politica monetara comuna apare o data cu lansarea Uniunii
Economice si Monetare ca obiectiv major al UE prin Tratatul de la
Maastricht. Ideea a fost insa lansata insa in anii `70.
- In 1979 a fost creat Sistemul Monetar European prin care
Comunitatea isi crea un fond de rezerva pentru interventii pe piata
si introducerea pentru valutele participante, un asa numit “sarpe
european”, un regim de rate de schimb in principiu fixe dar
modificarile in caz de nevoie
- A fost creata Unitatea Monetara Europeana (ECU) utilizata atat ca
rezerva cat si ca mijloc de plata
- A fost creata Banca Central Europeana in 1998, a fost lansata si
apoi adoptata moneda mica Euro, nu in toate tarile membre. Pentru
a adopta moneda euro tarile membre trebuie sa indeplineasca mai
multe criterii de convergenta economica (inflatie, deficit bugetar,
un nivel al dobanzilor pe termen lung care sa nu depaseasca cu mai
mult de 2% pe cel din primele trei tari cu nivelul cel mai scazut al
dobanzilor, absentei devalorizarilor monetare in ultimii doi ani
dinaintea adoptarii monedei unice, etc.)
- Din punct de vedere al competentelor, deciziile de politica
monetara in cadrul UE se iau in general de catre Consiliul Uniunii.
Sunt inca tari care nu au aderat la UEM (Marea Britanie,
16
Danemarca si Suedia) care nu trebuie a respecte criteriile de
convergenta, dar trebuie sa isi coordoneze in linii mari politicile
macroeconomice cu cele din statele mambre. Noile state membre
trebuie sa indeplineasca aceste criterii pentru ca UEM face parte
din acquis-ul comunitar. Romania ar trebui sa indeplineasca aceste
conditii si sa adopte moneda euro in 2014.

Politica in domeniul Educatiei, Tineretului si Formarii profesionale

Este un domeniu de maxim interes si in care, de regula statele sunt putin


dispuse sa cedeze din competente, aceasta si datorita multiplelor diferente
existente.
Competentele la nivelul Uniunii apare dupa Tratatul de la Maastritch: Rolul
UE este de a contribui la dezvoltarea unei educatii de calitate, incurajarea
cooperarii intre statele membre si acolo unde este cazul, sustinerea si
completarea actiunilor acestora prin promovarea obiectivelor europene ale
educatiei, formarea mobilitatii si a cooperarii scolare si universitare.
UE nu isi propune crearea unei politici comune a educatiei actionand in
acest domeniu conform principiului subsidiaritatii. Totusi la Bologna s-au
creionat o serie dimensiuni comune, in mod deosebit in invatamantul
universitar, care sustin mobilitatea si cooperarea institutionala.
Incepand cu 1995 UE are 3 mari programe de actiune in domeniu:
• Socrates – destinat mobilitatii studentilor, cu componentele
sale:
o Erasmus - cooperare universitara
o Comenius – scoli
o Lingua - invatarea limbilor
o Euridice. – dezvoltarea de retele pentru recunoasterea
reciproca a calificarii si informare in domeniul educatiei
o Arion schimbul de experienta intre decidentii din
domeniul educatiei
• Leonardo da Vinci – program pentru accesul la formare
profesionala, inovare si formare continua
• Youth for Europe - program de facilitare a mobilitatilor
finantare de proiecte pentru tineri fara posibilitati.
2001 – e Learning – plan de actiune cu scopul de a dezvolta infrastructuri
performante la preturi rezonabile, de a permite accesul la cunostiinte
informatice de baza si a intensifica cooperarea la nivel local, regional,
national si european.
Prin aceste programe si planuri de actiune, precum si prin dezvoltarea de
instrumente de recunoastere reciproca a diplomelor si calificarilor (sistemul
european de transfer de credite, crearea unei retele de centre nationale de
17
informare privind echivalarea studiilor, crearea unui format european de CV),
UE isi propune crearea unei “Europe a cunoasterii”, a unui sistem de
invatamant care, prin nivelul sau de performanta sa constituie un nivel de
referinta pentru alte tari.

Politici publice si strategii nationale

Principalul document in care sunt prezentate politicile publice la nivel


national este programul de guvernare pe care primul ministru il prezinta in
Parlament si pe care forul superior legislativ al tarii il aproba.
Guvernul, dar si ministerele realizeaza o serie de documente strategice
vizand domenii distincte ale vietii economico-sociale, fiind astfel prezentate si
implementate strategii in domeniul dezvoltarii sau restructurarii anumitor
sectoare din economie (asa numitele strategii sectoriale), strategii de mediu,
strategii de politica externa, etc.
Multe dintre politicile publice si strategiile adoptate vin sa aduca la
indeplinire obligatiile asumate prin aquis-ul comunitar in domeniile respective.

Programul de guvernare10 prezentat in fata Parlamentului Romaniei in


decembrie 2009 este structurat pe patru mari teme:
- un alt mod de guvernare
- politicile publice
- reforma constitutionala
- reforma sistemului politic
Sunt mentionate cinci cuvinte cheie ale guvernarii:
- accelerarea recuperarii decalajelor Romaniei fata de media europeana
- insanatosirea institutionala a statului
- predictibilitatea deciziilor publice cu impact asupra mediului de
afaceri
- sustenabilitatea actiunilor gvernamentale prin luarea in consideratie a
efectelor economice, sociale, tehnologice, de mediu, etc, pe termen lung.
- consultarea periodica a partenerilor sociali
Obiectivul fundamental pe termen lung este “un standard de viata
european pentru cetateni”
Pentru atingerea acestui obiectiv strategia generala adoptata de guvern
prevede sa realizeze:
• o economie competitiva si stabila
• o infrastructura moderna
• resurse umane cu un inalt grad de educatie si calificare
• un mediu de afaceri prietenos
• o guvernare competenta si onesta

18
Numai prin ducerea la indeplinire a prevederilor din aceasta strategie,
apreciaza guvernul, veniturile romanilor vor fi cel putin la nivelul mediu din
UE, iar calitatea vietii similara cu aceea din tarile europene dezvoltate.
Obiectivul tinta pentru anul 2012 este atingerea unui nivel al PIB pe
locuitor de 62% din media europeana.
Principiile de guvernare, functie de care se vor construi si politicile
publice in perioada urmatoare sunt:
• atribuirea competentelor in baza prevederilor Constitutiei si al
legilor in vigoare
• principiul egalitatii, nediscriminarii si garantarii drepturilor
fundamentale
• principiul subsidiaritatii prin limitarea sferei decizionale a
Guvernului la domeniile si problematicile care nu pot fi rezolvate mai
eficient la nivel local.
__________________________________________________________
10 – xxx – Programul de Guvernare – decembrie 2009

• principiul proportionalitatii prin care continutul si forma actiunii


guvernamentale vor fi limitate la ceea ce este strict necesar pentru atingerea
nevoilor
• principiul transparentei, fata de cetateni si fata de celelalte institutii
ale statului, ale UE si fata de societatea civila
• principiul responsabilitatii prin care Guvernul isi asuma
responsabilitatea fata de Parlamentul Romaniei si a celorlalte institutii ale
statului precum si in raport cu institutiile europene conform tratatelor si
angajamentelor Romaniei.
Printre principalele masuri pe care Guvernul le va intreprinde pentru
ducerea la indeplinire a politicilor asumate sunt:
1. Continuarea procesului de modernizare a statului şi punerea în aplicare a
rezultatelor referendumului naţional din noiembrie 2009; Restructurarea
aparatului administraţiei publice pe principii de eficienţă şi performanţă;
2. Elaborarea unui set de măsuri care să asigure relansarea economiei şi
consolidarea creşterii economice. La acest obiectiv avem în vedere următoarele
elemente:
a) Guvernul îşi afirmă intenţia de a menţine pe întreaga perioadă de
guvernare acelaşi nivel al cotei unice, acelaşi nivel al TVA - respectiv 16% cotă
unică, 19% TVA; De vazut ca intre timp, urmare a constrangerilor crizei
economice cota unica a crescut la 24%.
b) Respectarea angajamentelor internaţionale ale României cu FMI,
Comisia Europeană şi Banca Mondială;
c) Adoptarea in timp util proiectului legii bugetului de stat. Bugetul de stat
pentru anul 2010 a primit în construcţia sa, de la câţiva indicatori macro-

19
economici dintre cei mai importanţi: cotă unică 16%, TVA de 19%, creşterea
economică 1,3%, deficit bugetar de 5,9%.
Ideea generala a fost ca anul 2010 va fi încă un an dificil sau cel puţin
primele 6 luni vor fi dificile, dar este posibil, ca o dată cu sfârşitul anului 2010
sa se poata vorbi de creştere economică consistentă, lucru care nu s-a intamplat.
Astfel anul 2010 s-a incheiat cu o scadere de cca 2% a PIB si un deficit de cca
7%.
3. Susţinerea mediului de afaceri şi a întreprinderilor mici şi mijlocii. Din
acest punct de vedere, alocarea a cel puţin 20% din banii bugetului pentru
investiţii publice în vederea menţinerii şi creării de noi locuri de muncă;
4. Protejarea prin măsuri de solidaritate activă a categoriilor sociale care
sunt afectate de condiţiile dificile pe care le avem în momentul de faţă în ţară;
5. Promovarea şi adoptarea legii reformei sistemului de pensii şi a legii
responsabilităţii fiscale;
6. Sprijinirea prin măsuri concrete a agriculturii, în vederea dezvoltării
industriei alimentare, modernizarea satului şi reabilitarea sistemului de irigaţii.
Aici, obiectivul pe termen mediu este ca România să se transforme, dintr-o ţară
importatoare de produse agroalimentare, într-o ţară exportatoare de produse
agroalimentare şi din acest punct de vedere se vor folosi instrumentele pe care
se vor avea la dispoziţie, inclusiv cele de natură financiară (instrumentul
garanţiilor de stat), pentru stimularea şi susţinerea agriculturii;
7. Lărgirea sferei drepturilor minorităţilor naţionale pentru păstrarea
identităţii culturale, etnice, ale comunităţilor minoritare;
8. Fructificarea avantajelor competitive ale României în domenii precum
agricultura, energia sau turismul;
9. Continuarea procesului de reformă în domeniul justiţiei, sănătăţii şi
educaţiei;
10. Accelerarea sistemului de absorbţie a fondurilor europene şi
asigurarea resurselor financiare necesare pentru co-finanţarea proiectelor
realizate. De remarcat ca la sfarsitul anului 2010 legea educatiei nu a fost inca
votata.
Fiecare din capitolele programului de guvernare cuprinde obiectivele si
atributiile de actiune pentru atingerea acestor obiective si directiile respective.
Astfel in domeniul educatiei, obiectivele guvernarii sunt:
• realizarea unui sistem educational stabil, echitabil, eficient si
relevant
• alocarea a 6% din PIB pentru educatie
• descentralizarea invatamantului preuniversitar si cresterea
autonomiei scolilor
• introducerea unui curriculum scolar bazat pe competente
• promovarea unui sistem de scolarizare bazat pe performante, in
concordanta cu statutul cadrelor didactice in societate
20
• realizarea unui sistem legislativ care sa asigure modernizarea,
stabilitatea si predictibilitatea sistemului de invatamant precum si
garantarea egalitatii de sanse la accesul la educatie
• asigurarea calitatii si stimularea excelentei in invatamantul
superior de stat si privat
• educatia permanenta in vederea obtinerii unor codificari noi, a
extinderii specializarii si perfectionarii
iar directiile de actiune sunt:
• sustinerea de catre stat a cheltuielilor cu educatia timpurie
• coordonarea serviciilor oferite de MECI cu cele oferite de
Ministerul Sanatatii si Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei
Sociale
• cuprinderea in educatia timpurie a peste 80% dintre copii intre
3 ÷ 5 ani
• construirea de crese
• promovarea pactului legislativ pentru invatamantul
preuniversitar
• trecerea de la un curriculum flexibil centrat pe formarea de
competente relevante pe piata muncii
• accelerarea descentralizarii in contextul asigurarii calitatii
invatamantului
• eliminarea abandonului scolar din invatamantul obligatoriu
• cresterea proportiei absolventilor in domeniul tiintelor exacte si
al tehnologiei
• generalizarea invatarii informatizate
• asigurarea coerentei procedurilor de evaluare si a examenelor
pe baza standardelor nationale
• generalizarea programului “Scoala dupa scoala”
• dezvoltarea invatamantului in mediul rural
• eliminarea violentelor din scoala si din jurul ei
• dezvoltarea invatamantului superior. Pregatirea de specialisti cu
creativitate si capacitate de inovare
• deschiderea spre comunitate si participare cu expertiza la
stabilirea directiilor de dezvoltare nationala
• promovarea excelentei personale si intitutionale pe baza de
criterii valorice validate international
• incurajarea repatrierii elitelor universitare romanesti
• modernizarea managementului si conducerii universitatilor
• finantarea multianuala a programelor de studii

21
• implicarea universitatilor in educatia permanenta pentru
cuprinderea a 10% din populatia activa
• asigurarea mobilitatii studentilor la nivel national si
international
• internationalizarea invatamantului superior in Romania
In domeniul sanatatii obiectivele de guvernare sunt:
• imbunatatirea starii de sanatate a populatiei, compatibilizarea
sistemului sanitar romanesc cu cel din UE
• aprobarea unei strategii nationale de dezvoltare a serviciilor
sanitare pe o perioada de minim 8 ani
• cresterea resurselor alocate pentru asigurarea unui sistem de
sanatate la nivel european
• dezvoltarea programelor de punere si de depistare precoce a
bolilor
• redresarea si dezvoltarea asistentei medicale in mediul rural
• asigurarea transparentei in cheltuirea banilor publici
iar directiile de actiune vor fi indreptate spre:
• elaborarea unui cadru legislativ si institutional
• sa permita interconectarea cu sistemul european
• accelerarea procesului de descentralizare si cresterea fondului
de implicare a administratiei locale in managementul spitalelor,
lucru care s-a intamplat in 2010
• punerea in aplicare a unui program national de investitii
• promovarea parteneriatelor cu societatea civilain dezvoltarea de
programe pentru educatie sanitara si a unui stil de viata sanatos
• integrarea serviciilor sanitare in retele complexe de asistenta de
la medicina primara pana la nivel spitalicesc
• infiintarea de centre multifunctionale in special in mediul rural
• informatizarea sistemului sanitar
• introducerea de standarde pentru toate nivelurile sitemului
anitar rmanesc si a unui sistem de asigurare a calitatii serviciilor
medicale
• elaborarea unui plan national de resurse umane in domeniul
medical
In acest mod sunt constituite politicle publice si strategiile in domeniul vietii
economico-sociale pentru care Guvernul si-a asumat raspunderea prin
programul de guvernare aprobat in Parlamentul Romaniei.

Strategii si politici publice locale

22
Aceste strategii si politici publice sunt adoptate la nivelul autoritatilor
locale respective consiliile comunale, orasenesti, municipale si judetene.
Consiliile locale exercita o serie de atributii in conformitate cu
prevederile Legii 215/2001:
• atributii privind organizarea si functionarea aparatului de specialitate
al primarului si serviciilor publice de nteres local si ale societatilor
comerciale si regiilor autonome de interes local, in cadrul acestor
atributii consiliile locale isi elaboreaza si aplica politicile publice
privind resursele umane, modul in care pe fiecare din functiile publice
din organigrama se vor afla functionari publici performanti care sa
duca la indeplinire strategiile in diferitele domenii de activitate.
• atributii privind dezvoltarea economico-sociala si de mediu a unitatii
administrativ-teritoriale
• documentatiile tehnico-economice pentru lucrarile de investitii de
interes local sau judetean
• realizarea angajamentelor asumate in procesul de integrare europeana
in domeniul protectiei mediului si gospodaririi apelor, etc.
• Administrarea domeniului public si privat al localitatii sau judetului,
conditii in care iau hotarari privind:
- darea in administrare, concesionarea sau inchirierea bunurilor
proprietate publica precum si a serviciilor publice de interes local
- avizarea sau aprobarea documentatiilor de amenajare a teritoriului
si urbanism a localitatilor, etc
- atributii privind gestionarea serviciilor catre cetateni: se are in
vedere practic o buna furnizare a tuturor serviciilor publice, unele
dintre ele exclusiv, altele partajate cu administratia centrala,
respectiv educatia, serviciile sociale, sanatatea, cultura, sportul,
ordinea publica, situatiile de urgenta, protectia si refacerea
mediului, dezvoltarea urbana, evidenta persoanelor, podurile si
drumurile publice, activitatile de administratie social comunitara.
Tot la acest capitol unitatile administrativ teritoriale isi realizeaza
propriile politici publice in domeniul constructiei de locuinte sociale, sprijina
activitatea cultelor religioase, hotaraste acordarea de sporuri si facilitati pentru
cei ce investesc in anumite conditii.
Atributii privind cooperarea interna si internationala. Unitatile
administrativ teritoriale isi elaboreaza propriile strategii in legatura cu
cooperarea sau asocierea cu persoane juridice romane sau straine, pentru
finantare si realizare in comun a unor actiuni, lucrari, servicii sau proiecte de
interes public local. De asemenea sunt luate hotarari in ceea ce priveste
aderarea la o serie de asociatii nationale si internationale ale autoritatilor
publice locale in vederea promovarii unor interese comune.

23
De exemplu majoritatea comunelor sunt parte a Asociatiei Comunelor din
Romania, orasele in Asociatia Oraselor din Romania, municipiile in Asociatia
Municipiilor din Romani, iar judetele in Uniunea Nationala a Consiliilor
Judetene. La nivel european exista Adunarea Regiunilor Europei, Comitetul
Regiunilor si Congresul Puterilor Locale si Regionale. La nivel judetean exista
asociatii de dezvoltare intercomunitara la care mai multe (sau toate) unitatile
administrativ teritoriale se asociaza pentru obtinerea unor servicii comunitare in
conditii de cost si calitate corespunzatoare (alimentarea cu apa, salubritatea,
transportul public, etc).
De regula judetele si marile municipii isi construiesc propriile strategii pe
domenii, dar si o strategie generala la care adera sau functie de care isi
construiesc propriile strategii si celelalte localitati din judet si nu numai. Mai
mult in ultimii ani au aparut Strategiile si Planurile de Dezvoltare regionala
pentru lucrari de infrastructura mult mai vaste si care necesita o corelare a
eforturilor investitionale si de la nivel national si european.
In acest context atragerea unor importante fonduri europene prin
accesarea Programului Operational Regional, dar si prin participarea la
programele operationale sectoriale devine o parte importanta a abordarilor
strategice ale unitatilor administrativ teritoriale. De remarcat inca o data ca
aceste strategii trebuie sa tina seama, dincolo de prioritatile locale, de
prevederile Planului National de Dezvoltare pentru perioada 2007 – 2013 si a
Cadrului Strategic National de Referinta pentru implementarea operatiunilor
finantate prin intermediul instrumentelor structurale reprezentate prin:
- Fondul European de Dezvoltare Regionala
- Fondul Social European
- Fondul de coeziune
Acestea statueaza o viziune strategica si prioritatile nationale de
dezvolatre fiind instrumente de prioritizare a investitiilor publice pentru
dezvoltare, stabilind directiile de alocare a fondurilor publice pentru investitii
cu impact asupra dezvoltarii economice si sociale.
De aceea autoritatile publice locale trebuie sa isi realizeze propriile
strategii care sa se raporteze la Strategiile nationale si la care sa e raporteze
propriile proiecte, finantarea acestora fiind conditionata de incadrarea
proiectelor in strategia locala si de legitimarea acestor proiecte prin dezbatere
publica ce a avut loc cu ocazia realizarii si aprobarii strategiei locale.
Un exemplu de astfel de strategie este “Strategia de dezvoltare a
Municipiului Braila”
La elaborarea strategiei s-a avut in vedere:
- Imbunatatirea si managementul performantei autoritatii locale;
- Integrarea unor puncte de dezvoltare sistematice in politicile si
activitatile autoritatii locale
- Constientizarea cetatenilor si educatia;
24
- Consultarea si implicarea cetatenilor in luarea deciziilor;
- Parteneriate;
- Monitorizarea, masurarea impactului si evidentierea cailor de progres
sustenabil
Obiectivul general este dezvolatea si consolidarea unui centru economic
puternic, stabil si diversificat, capabil sa asigure prosperitatea si cresterea
calitatii vietii brailenilor intr-un mediu curat si sanatos.
Obiectivele specifice formulate in strategie pentru atingerea obiectivului
vizeaza:
 Dezvoltarea municipiului Brăila ca un sistem urban echilibrat şi
policentric;
 Ridicarea standardului de viaţă al locuitorilor municipiului Brăila;
 Sprijinirea dezvoltării economice prin promovarea parteneriatului public
–privat şi crearea de oportunităţi şi facilităţi atractive pentru potenţialii
investitori autohtoni sau străini;
 Creşterea rolului cartierelor municipiului Brăila în dezvoltarea
economică locală prin regenerarea unor părţi ale oraşului, cu scopul
reducerii disparităţilor existente;
 Integrarea în sistemul european de transport a infrastructurii rutiere din
municipiul Brăila, fluidizarea traficului şi îmbunătăţirea siguranţei
circulaţiei pe toate arterele de transport;
 Modernizarea şi extinderea reţelei de utilităţi publice şi asigurarea
accesului tuturor cetăţenilor municipiului Brăila la utilităţile publice;
 Păstrarea, conservarea şi amenajarea zonelor verzi existente precum şi
identificarea şi amenajarea de noi zone verzi;
 Promovarea potenţialului turistic local şi al statutului de port maritim,
astfel încât Brăila să devină o destinaţie atractivă pentru turism şi
afaceri;
 Reînvierea tradiţiilor şi legendelor oraşului, refacerea şi utilizarea
hrubelor ca obiectiv turistic, mărturii ale istoriei brăilene;
 Promovarea Brăilei ca pol cultural regional, prin valorificarea
patrimoniului multietnic şi multicultural;
 Adoptarea unei poziţii active şi dezvoltarea unor mecanisme eficiente şi
de ocrotire a sănătăţii populaţiei, prin promovarea prevenţiei şi educaţiei
pentru sănătate, precum şi ridicarea standardelor de calitate a actului
medical;
 Crearea unui sistem de servicii sociale individualizate, centrate pe
nevoile populaţiei aflate în dificultate;
 Promovarea unei politici active şi crearea unui cadru propice încurajării
construcţiei de locuinţe în vederea asigurării accesului fiecărui cetăţean
la condiţii locative decente;

25
 Dezvoltarea capitalului uman la nivel local şi regional, creşterea
competitivităţii acestuia pe piaţa muncii, prin asigurarea oportunităţilor
egale de învăţare pe tot parcursul vieţii şi dezvoltarea unei pieţe a
muncii moderne şi flexibile;
 Stimularea potenţialului creativ al tinerilor, prin încurajarea participării
acestora la viaţa urbei, precum şi îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei
sistemelor de susţinere a activităţilor de şi pentru tineret;
 Asigurarea unui cadru propice dezvoltării şi susţinerii sportului de
performanţă şi încurajarea practicării activităţilor sportive de către
cetăţeni, într-un mediu curat şi sigur;
 Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor publice oferite cetăţenilor.

Indeplinirea obiectivului general si a obiectivelor specifice necesita


aplicarea unor linii directoare care sa asigure:
A. Relansarea accelerata a procesului investiţional ca vector al revigorării
economice şi mijloc de îmbunătăţire a cadrului general de desfaşurare a
activităţilor economice şi sociale.
 Crearea de norme şi reglementări pentru dezvoltare prin întocmirea
documentaţiilor de urbanism necesare:
- întocmirea ridicarii topografice pentru zona cuprinsă între Şoseaua
Râmnicu Sărat, calea ferata si centură;
- întocmirea propunerii privind traseul infrastructurii (căi de circulaţie)
paralele cu centura pentru crearea de accese în vederea dezvoltării zonei;
 Asigurarea infrastructurii în zonele respective prin întocmirea de
documentaţii, exproprieri daca este cazul si execuţia acestora.

B. Aplicarea politicii de dezvoltare controlata a Municipiului Brăila prin


zona periurbană extinsă Chiscani, Cazasu, Vădeni, cât şi a proiectelor
pentru zona metropolitană Brăila -Galaţi.
 Crearea unei zone metropolitane în care iniţiativa să aparţină şi
municipalităţii ; - creşterea competitivităţii printr-o viziune unitară la
nivelul acestei zone, asupra planificării dezvoltării viitoare, dezvoltarea
sectorului construcţiilor, posibilitatea atragerii investitorilor prin oferirea
de terenuri viabilizate dotate cu utilităţi, dezvoltarea pieţei imobiliare.
Beneficiile unui asemenea proiect nu vor fi doar de partea municipalităţii
ci şi de partea localităţilor ce vor face parte din această zonă (extinderea
utilităţilor în ariile cuprinse în zona metropolitană, extinderea celorlalte
servicii municipale) ;
 Achiziţionarea de terenuri pentru realizarea de obiective publice, locuinţe
sociale, zone verzi, terenuri situate între Brăila- Chiscani, Brăila – Galaţi,
pentru participarea prin parteneriate la dezvoltarea zonei metropolitane
Brăila - Galaţi;
26
 Asigurarea documentaţiilor tehnice de urbanism necesare;
- PUZ pentru zona cuprinsa intre Şoseaua Focşani şi calea ferată
- Planul urbanistic zonal pentru zona periurbană cu includerea traseului
podului pentru zona de centură
- Documentaţii de proiectare trasee pentru drumuri în zona Râmnicu
Sărat, Şoseaua Baldovineşti-calea ferată cu centura.
 Asigurarea cadrului juridic privind cumpărarea, cedarea sau exproprierea
de teren necesar pentru infrastructură.

C. Ameliorarea condiţiilor de viaţă în cadrul municipiului prin


promovarea unor politici de locuire, de dezvoltare a infrastructurii
serviciilor urbane şi de protejare a patrimoniului construit existent.
 Întocmirea de documentaţii pentru extinderea reţelei de apă şi canalizare
la toate străzile din municipiu;
 Finalizarea utilităţilor pe toată trama stradală a municipiului în termen de
10 ani funcţie de dezvoltarea economico-socială a municipiului;
 Atragerea de programe pentru finanţarea reabilitării construcţiilor
proprietate personală din situl istoric prin partenariate publice;
 Atragerea de programe pentru finanţarea reabilitării termice a blocurilor
existente.

D. Elaborarea planului de Urbanism General şi a Regulamentului aferent


şi întocmirea studiilor de specialitate în regim de urgenţă pentru a obţine
detalii de dezvoltare şi remodelare urbană a zonelor de interes ce vor apare
în urma analizei urbane, economice, de habitat, de mediu, de trafic şi a
factorilor de risc.
 Alocarea de fonduri pentru promovarea documentatiilor P.U.G. şi
a studiilor de specialitate aferente;
 Identificarea de resurse financiare pentru realizare PUZ zona periurbană,
aferentă municipiului, necesar realizării elaborării viitorului PUG.
E. Propuneri privind obiectivele strategice pentru infrastructură
 Realizarea de apartamente (cartierul Lacu-Dulce, Cartier Brăiliţa,
reabilitare cămine de nefamilişti, etc)
 Aplicarea programului de punere în siguranţă a construcţiilor la risc
seismic
 Aplicarea programului de reabilitare termică a clădirilor de locuit
multietajate
 Reabilitarea si modernizarea tuturor străzilor din Municipiul Brăila, a
unităţilor de învăţământ preuniversitar, a portului Brăilei şi a falezei
Dunării, a parcurilor, zonelor de agrement şi a celorlalte spaţii verzi din
Municipiul Brăila aparţinând domeniului public.

27
 Construirea unor complexe turistice, sportive şi de agrement în Grădina
Publică, Parcul Monument şi în staţiunea Lacu Sărat
 Realizarea zonei rezidenţiale la fosta unitate militară (Caporal Muşat)
preluată prin Hotărâre de Guvern de către Unitatea Administrativ
Teritorială a Municipiului Brăila
 Reabilitarea şi modernizarea fondului construit al instituţiilor de artă şi
cultură, al instituţiilor de sănătate aflate în subordinea Consiliului Local
Municipal, al instituţiilor de asistenţă socială şi a bazelor sportive aflate
in patrimoniu Unităţii Administrativ Teritoriale Brăila
Se va avea în vedere pentru perioada următoare, extinderea reţelei de apă
şi canalizare, realizarea de trotuare şi reparare prin covor asfaltic, pentru străzile
din municipiul Brăila neechipate edilitar.
Este necesar demararea unui studiu de fezabilitate şi a unui proiect de
realizare a parcărilor sub şi supraterane pe teritoriul municipiului , pentru a
decongestiona arterele de circulaţie.
Pentru implementarea strategiei şi realizarea obiectivelor propuse este
esenţial ca autoritatea locală să-şi stabilească , în contextul local, un set de
priorităţi prin care activitatea acesteia să fie orientată pe direcţiile de dezvoltare
stabilite.

Strategii si politici publice in domeniul protectiei mediului

In general mediul (environment) este acceptat ca fiind un termen ce


cuprinde atat o dimensiune sociala (in sensul de calitate a vietii), cat si
economica (de gestiune a resurselor).
Strategia de protectie a mediului este definita ca fiind totalitatea
actiunilor si masurilor destinate conservarii resurselor naturale si mentinerea
calitatii factorilor de mediu la un nivel acceptabil.
Strategia de mediu urmareste inlocuirea abordarii verticale, traditionale
de tip comanda si control prin promovarea unui model alternativ de realizare a
obiectivelor de mediu ale UE.
Ea vizeaza:
- Inlocuirea unor actiuni izolate cu actiuni corelate, coerente, de
protectie a mediului
- Elaborarea implementarea si evaluarea pe etape a actiunilor de
mediu astfel incat sa fie posibila evaluarea finala a acestora
- Formarea personalului specializat in functie de fiecare etapa si
actiune
- Controlul aplicarii masurilor stabilite conform acordurilor,
autorizatiilor, cerintelor legale

28
Coordonatele strategiei in domeniul mediului sunt definite in Programul
de actiuni pentru mediu PAM 6 sub genericul “Alegerea noastra – viitorul
nostru” si vizeaza:
- Imbunatatirea aplicarii legislatiei de mediu in tarile membre
- Mai buna integrare a politicilor de mediu in alte politici
comunitare (in mod deosebit cele economice si cele din sanatate)
- Cooperarea cu piata in baza unor principii ca:
• Consumatorii au nevoie de informatii (ecoetichetarea)
• Producatorii nu trebuie doar penalizati ci si premiati (sistemul
certificatelor verzi din energie)
• O mai buna planificare a teritoriului
Problematica avuta in vedere
- Dezvoltarea durabila, problemele dezvoltarii economice trebuind
sa fie solutionate numai tinand cont de cerintele dezvoltarii economice
trebuind sa fie solutionate numai tinand cont de cerintele de mediu si de
necesitatile asigurarii sociale
- Promovarea ONG-urilor active in domeniul protectiei mediului,
urmarind stimularea activitatii acestora prin acordarea de sprijin
financiar nerambursabil ONG-urilor active pe baza unor propuneri
trimise de acestea pe baza criteriilor si prioritatilor Programului de
actiune pentru Mediu PAM 6.
- politica integrata a produselor urmareste sa minimizeze
degradarea pe care unele produse o cauzeaza mediului pe durata ciclului
lor de viata si propune o abordare voluntara in vederea promovarii
“produselor verzi” precum si o stransa cooperare cu partile interesate
- acordurile voluntare de mediu reprezinta o forma de co-
reglementare cu rolul de a sprijini implicarea activa si responsabilizarea
agentilor economici fata de protectia mediului
- taxele si impozitele de mediu impuse de statele UE si care se
aplica:
• emisiilor poluante (taxe pe poluarea apei)
• produselor (taxe pe pesticide, accize pe petrol)

De remarcat faptul ca taxele de mediu reprezinta reprezinta doar cca 0.2%


din PIB in Romania fata de 3,4% in Slovenia, 2,7% in Cehia si Ungaria,
9,2% in Letonia, etc.

Politicile de mediu cuprind seturi de actiuni, activitati, proceduri


desfasurate pentru ducerea la indeplinire a strategiilor de mediu, in scopul
prevenirii, reducerii sau combaterii efectelor daunatoare ale activitatii umane
asupra naturii si resurselor naturale.
29
Politica de mediu mai este definita si ca fiind un sistem integrat al
prioritatilor si obiectivelor de mediu, al metodelor si instrumentelor de atingere
ale acestora, directionat spre asigurarea utilizarii durabile a resurselor naturale
si prevenirea degradarii calitatii mediului.
Politicile de mediu sunt bazate pe principiile durabilitatii. Ca urmare ele
sunt orientate nu numai spre protectia mediului ci si spre utilizarea lui durabila,
inclusiv prin conservarea resurselor.

Domeniile politicilor de mediu

Aer Biotehnologie Chimicale Protectie civila si Variablitate Economia mediului


hazard de mediu climatica

Apa Sanatate Industrie si Probleme Folosirea terenului Natura si


tehnologie internationale biodiversitate

Sol Zgomot Dezvoltare Deseuri


durabila

Principii ale politicilor de mediu

 Principiul „Poluatorul plăteşte”: are în vedere suportarea, de către


poluator, a cheltuielilor legate de măsurile de combatere a poluării
stabilite de autorităţile publice. Altfel spus, costul acestor măsuri va fi
reflectat de costul de producţie al bunurilor şi serviciilor ce cauzează
poluarea;
 Principiul acţiunii preventive: se bazează pe regula generală că „ e mai
bine să previi decât să combaţi”;
 Principiul precauţiei: prevede luarea de măsuri de precauţie atunci când
o activitate ameninţă să afecteze mediul sau sănătatea umană,
 Principiul protecţiei ridicate a mediului: prevede ca politica de mediu să
urmărească atingerea unui nivel înalt de protecţie;
 Principiul integrării: prevede ca cerinţele de protecţie a mediului să fie
prezente în definirea şi implementarea altor politici comunitare;
 Principiul proximităţii: are drept scop încurajarea comunităţilor locale în
asumarea responsabilităţii pentru deşeurile şi poluarea produsă.
 Principiul subsidiarităţii: măsurile de protecţia mediului trebuie luate la
„nivel adecvat” ţinând seama de nivelul de poluare, acţiunile necesare şi
zona geografică ce trebuie protejată.
 Principiul accesului liber: Accesul liber la informaţia de mediu.
30
 Principiul exercitării de către stat a dreptului suveran de a exploata
resursele sale naturale, în aşa fel încât să nu aducă prejudicii altor state.

Obiectivele care stau la baza politicilor de mediu sunt definite in Actul Unic
European si in Tratatul de la Maastricht, care, enuntand respectarea stricta a
principiului subsidiaritatii defineste aceste obiective ca fiind:
- conservarea, protectia si imbunatatirea calitatii mediului
- protectia sanatatii umane
- utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale
- promovarea de masuri la nivelul international in vederea tratarii
problemelor regionale si globale de mediu

Au fost identificate astfel 4 arii prioritare ce definesc direcţiile de acţiune


ale politicii de mediu:
1) Schimbarea climatică şi încălzirea globală- are ca obiectiv reducerea
emisiei de gaze ce produc efectul de seră cu 8% faţă de nivelul anului 1990
(conform protocolului de la Kyoto), până în perioada 2008-2012. Au fost
stabilite constrângeri severe pentru producătorii industriali comunitari: amenzi
de 50 Euro/t în primul an şi 100 Euro/t în al doilea an (productia CO2 este 109
t/an;
2) Protecţia naturii şi biodiversitatea-are ca obiectiv îndepărtarea
ameninţărilor la adresa speciilor pe cale de dispariţie şi a mediilor lor de viaţă în
Europa. Arealele naturale trebuie protejate prin programul Natura 2000;
3) Mediul si sanatatea- are drept obiectiv asigurarea unui mediu care să nu
aibă un impact semnificativ sau să nu fie riscant pentru sănătatea umană.
4) Conservarea resurselor naturale şi gestionarea deşeurilor- are ca
obiectiv creşterea gradului de reciclare a deşeurilor şi de prevenire a producerii
acestora. Prevenirea creşterii volumului deşeurilor este parte a politicii integrate
a produselor (PIP). Se au în vedere şi măsuri pentru stimularea reciclării,
recuperării şi incinerării deşeurilor. Obiectivul principal: reducerea cantităţii de
deşeuri cu 20% în 2010 faţă de nivelul anului 2000 şi cu 50% până în 2050.

PAM 6 prevede şi dezvoltarea a 7 strategii tematice:

1) Calitatea aerului - strategie iniţiată prin programul „Aer curat pentru


Europa” (CAFE, Clean Air for Europe), lansat în martie 2001 şi care are în
vedere dezvoltarea unui set de recomandări strategice şi integrate, în vederea
combaterii efectelor negative ale poluării aerului asupra mediului şi sănătăţii
umane.
2) Protecţia solului - problema protecţiei solului este pentru prima dată
tratată independent şi sunt prezentate problemele existente, precum şi funcţiile
şi trăsăturile distinctive ale unei politici de mediu în această direcţie.
31
3) Utilizarea pesticidelor în contextul dezvoltării durabile - cu
următoarele obiective:
- minimizarea riscurilor la adresa sănătăţii şi mediului rezultate din
utilizarea pesticidelor,
- îmbunătăţirea controlului asupra utilizării şi distribuţiei pesticidelor,
reducerea nivelului substanţelor dăunătoare active prin înlocuirea lor cu
alternative mai sigure,
- încurajarea obţinerii de recolte fără utilizarea pesticidelor,
- stabilirea unui sistem transparent de raportare şi monitorizare a
progresului, inclusiv dezvoltarea de indicatori adecvaţi;
4) Protecţia şi conservarea mediului marin - promovarea utilizarii mărilor
în contextul durabilităţii şi conservarea ecosistemelor marine, inclusiv a
fundurilor oceanelor, estuarelor şi zonelor de coastă, acordând o atenţie specială
ariilor cu un grad mare de biodiversitate. Se acordă o atenţie sporită impactului
crescut al pescuitului şi navigaţiei asupra mediului marin.
5) Reciclarea şi prevenirea deşeurilor - prima tratare separată a aspectelor
reciclării şi prevenirii producerii de deşeuri.
Sunt investigate modalităţile de promovare a reciclării produselor (atunci
când este cazul) şi sunt analizate opţiunile cele mai potrivite sub aspectul
raportului cost-eficacitate.
6) Mediul urban - patru teme prioritare în sensul dezvoltării durabile, prin
influenţa lor asupra evoluţiei mediului în spaţiul urban:
- transportul urban,
- gestionarea urbană durabilă,
- domeniul construcţiilor
- urbanismul/arhitectura urbană;

7) Utilizarea continuă a resurselor naturale - chestiunea epuizării


resurselor naturale a fost pusă în discuţie şi în cadrul Raportului Clubului de la
Roma. Un aspect inovator al PAM 6 este adoptarea unei „politici integrate a
produselor (PIP)” având ca scop reducerea degradării mediului de către diverse
produse pe parcursul ciclului lor de viaţă şi conducând astfel la dezvoltarea unei
pieţe a produselor ecologice.

Din punct de vedere al instrumentelor de aplicare a politicilor publice in


domeniul mediului, acestea pot fi:
 Instrumente legislative, de reglementare reprezentate de legislatia
existenta, in domeniu (sunt peste 200 de acte normative in acest moment) si
care constituie aquis-ul comunitar de mediu
 Instrumente axate pe piata

32
o tehnice care trebuie sa asigure respectarea standardelor de calitate
privind mediul ambiant si utilizarea celor mai bune tehnologii
disponibile
o financiare cuprinzand taxe si impozite, facilitati si deduceri fiscale,
subventii publice directe si indirecte, auditul de mediu
 Instrumente de suport financiar – diversele programe care vizeaza
mediul in totalitate sau pe componente.
o ECCP II - Cel de-al doilea program european privind schimbările
climatice
Iniţiativele UE în materie de mediu care abordează problema schimbărilor climatice
o Programul Ispa (Instrument pentru Politici Structurale de Pre-
Aderare) este unul dintre cele trei instrumente de finantare nerambursabila (impreuna cu
Phare si Sapard).
Acesta sprijina Romania in vederea alinierii standardelor sale de mediu la cele ale
Uniunii Europene, dar si sa extinda si sa conecteze retelele de transport proprii cu cele
trans-europene.
o CAFE - Programul „Aer curat pentru Europa”
Programul UE pentru culegerea şi validarea informaţiilor ştiinţifice referitoare la
efectele poluării atmosferice, în scopul de a încuraja elaborarea unor politici eficiente
o Natura 2000
O retea europeana de zone naturale protejate care a fost constituita nu doar pentru
protejarea naturii, ci si pentru mentinerea acestor bogatii naturale pe termen lung, pentru
a asigura resursele necesare dezvoltarii socio-economice

o LIFE - Instrumentul financiar pentru mediu


Prin intermediul LIFE, UE finanţează o serie de proiecte care abordează probleme şi
elaborează soluţii în materie de mediu, conform priorităţilor politicii din domeniul
mediului
o PIC - Programul-cadru pentru inovaţie şi competitivitate
PIC sprijină acţiunile care dezvoltă capacitatea întreprinderilor şi a industriei de a inova
(inclusiv îngrijirea sănătăţii şi calitatea vieţii, în general)
 Instrumente orizontale de sprijin, complementare celorlalte
instrumente, cu rolul de a promova o mai buna sursa de cunoastere in domeniul
mediului si de a crea un context favorabil dezvoltarii durabile (cercetare
stiintifica, educatie si formare profesionala, etc.)
De remarcat faptul ca in cazul strategiilor si politicilor de mediu este
necesara coordonarea pe arii mult mai largi, la nivel national, european si chiar
mondial pentru ca o serie de efecte ale actiunii umane asupra naturii se resimt la
nivel regional (vezi poluarea urmare a deversarii de ape cu cianura din Romania
sau evenimetele din Ungaria), altele la nivel european (vezi efectul Cernobal)
dar si la nivel mondial (vezi incalzirea globala)
De aceea si acordul in legatura cu aceste politici nu este intotdeauna usor
de realizat cu atat mai mult implementarea lor avand in vedere tehnologiile

33
existente, gradul de cultura si civilizatie, dezvoltarea industriala si nu in ultimul
rand interesele pe care diferitele state sau regiuni intregi la au la un moment dat.

34