Sunteți pe pagina 1din 6

Ce este HPV (papilomavirusul)?

Virusul papiloma uman (HPV) este un virus cu transmitere sexuală. Este transmis prin contact
genital (sex vaginal şi anal) şi de asemeni prin contact tegumentar. Cel puţin 50 % din oamenii activi sexual
vor dobândi HPV la un moment al vieţii.

HPV reprezintă una din cele mai frecvente cauze de infecţie cu transmitere sexuală din lume.

HPV nu este un virus nou, dar mulţi oameni nu ştiu de existenţa sa. Majoritatea persoanelor nu
prezintă nici un semn al infecţiei.

HPV poate dispare spontan prin actiunea imunitatii organismului, fără a cauza probleme de sănătate.

Infecţia genitală cu HPV este o boală cu transmitere sexuală (BTS) cauzată de virusul papiloma
uman (HPV).

HPV reprezintă un grup de virusuri care include peste 100 de tulpini sau tipuri diferite, dintre care
majoritatea sunt inofensive. Peste 30 din aceste virusuri se transmit pe cale sexuală şi sunt clasificate în
tipuri “cu risc scăzut” şi tipuri “cu risc crescut”. Ele pot infecta regiunea genitală la bărbaţi şi femei: penisul,
vulva, anusul, vaginul, colul uterin sau rectul.

Majoritatea oamenilor infectaţi cu HPV nu prezintă simptome, prin urmare nu ştiu că sunt infectaţi.
Majoritatea persoanelor infectate elimină spontan infecţia în aproximativ 6 luni. Multe femei dezvoltă
imunitate. Cel puţin 50 % din bărbaţii şi femeile sexual activi dobândesc infecţia HPV genitală la un
moment dat în viaţă. La vârsta de 50 ani, cel puţin 80 % din femei prezintă infecţie genitală HPV dobândită.

Unele tipuri de HPV cauzează condiloame tegumentare comune (veruci), localizate la nivelul
mâinilor şi tălpilor picioarelor. Aceste tipuri de HPV nu produc condiloame genitale (vegetatii).

Tipurile HPV “cu risc crescut”, pot cauza anormalităţi ale testului Papanicolau. Ele pot de asemeni
conduce la displazie cervicala si cancer al colului uterin, vulvei, vaginului, anusului sau penisului. HPV
tipurile 16 şi 18 cauzează aproximativ 70 % din cancerele de col uterin.

Tipurile HPV “cu risc scăzut” pot cauza anormalităţi uşoare ale testului Papanicolau sau condiloame
genitale (vegetatii). HPV tipurile 6 şi 11 cauzează aproximativ 90 % din condiloamele genitale.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a concluzionat următoarele:

- anumite tulpini ale HPV produc cancer de col uterin (cancer cervical)

- tulpinile HPV prezente cel mai frecvent în leziunile precanceroase ale colului uterin şi în cancerul de
col uterin sunt tipurile 16 şi 18
- alte tulpini HPV cu potential malign (canceros) crescut sunt tipurile 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58 şi
68

Infecţia HPV netratată poate conduce la displazie cervicala si cancer de col uterin.

Simptomele infecţiei genitale cu HPV: condiloamele genitale


(vegetatii), displazia de col (CIN)

Majoritatea persoanelor care prezintă infecţie genitală cu HPV nu ştiu că sunt infectate.

Virusul se cantoneaza în piele sau mucoase şi de regulă este asimptomatic.

Unele persoane infectate cu HPV cu risc scazut prezintă leziuni vizibile, denumite condiloame
genitale (vegetaţii veneriene, condylomata accuminata). Acestea sunt leziuni moi, nedureroase, umede,
rozalii, ce se prezintă ca o carne crescuta pe piele, de regulă în regiunea genitală. Pot fi denivelate sau plate,
unice sau multiple, mici sau mari, uneori conopidiforme. Pot fi localizate la nivelul vulvei, în interiorul
vaginului, în jurul anusului, pe colul uterin, penis, scrot, coapse sau regiunea inghinală. După contactul
sexual cu o persoană infectată, leziunile pot apare în decursul a câtorva săptămâni sau luni sau pot să nu
apară deloc.

Alte persoane, infectate cu HPV cu risc crescut, pot dezvolta modificări precanceroase la nivelul
colului uterin (displazia de col uterin), vulvei, anusului sau penisului. Netratata mai multi ani, infecţia cu
HPV cu risc crescut determină cancer genital sau anal.

Cum se dobândeşte infecţia genitală cu HPV?


Infectia genitala cu HPV se dobandeste exclusiv pe cale sexuala (sex vaginal, oral sau anal). Prin
urmare infectia genitala HPV este o infectie cu transmitere sexuala.

Principalele leziuni produse de infectia genitala cu HPV sunt:

- condiloamele genitale (vegetatii), produse de HPV cu risc scazut (in principal tipurile 6 si 11)

- displazia cervicala si cancerul de col uterin, produse de HPV cu risc crescut (in principal tipurile 16 si 18)

Condiloamele genitale (vegetatiile)

Condiloamele genitale sunt foarte contagioase. Ele se pot dobândi în timpul actului sexual oral, vaginal sau
anal cu un partener infectat, de asemeni în timpul contactului tegumentar cu o persoană infectată.
Aproximativ două treimi din persoanele care au contact sexual cu un partener care prezintă condiloame
genitale, vor dezvolta condiloame, de regulă în decursul a 3 luni de la contact.

La femei, condiloamele se localizează în exteriorul şi interiorul vaginului, la nivelul colului uterin


sau în jurul anusului.
La bărbaţi, condiloamele genitale sunt mai puţin obişnuite. Dacă apar, de regulă se localizează pe
vârful penisului. Alte localizări sunt prepuţul, scrotul sau în jurul anusului.

Rareori, condiloamele genitale se pot localiza în gură sau în gât după un contact sexual oral cu un
partener infectat.

Orice persoană care a avut vreodată contact genital cu o altă persoană poate dobândi HPV. Virusul
poate infecta atât femeile cât şi bărbaţii. Aceştia pot transmite HPV fără să ştie. Deoarece lipseşte
simptomatologia, o persoană poate prezenta HPV chiar şi la mai mulţi ani de la un contact sexual infectant ,
chiar dacă nu a mai avut relaţii sexuale de mult timp.

Tipurile HPV care infectează regiunea genitală sunt transmise în primul rând prin contact sexual.
Majoritatea infecţiilor HPV nu prezintă semne sau simptome; prin urmare, majoritatea persoanelor infectate
nu ştiu că sunt infectate, dar pot transmite virusul partenerului sexual şi pot suferi complicaţiile infecţiei.

Rareori, femeia gravidă poate transmite virusul noului născut în timpul naşterii vaginale. Nou
născutul expus la HPV dezvoltă foarte rar condiloame în gât sau la nivelul corzilor vocale.

Displazia cervicala si cancerul de col uterin

Dobandirea tipurilor de HPV care produc displazie cervicala si mai tarziu cancer de col uterin, se
face de asemeni exclusiv pe cale sexuala. Infectia cu aceste tipuri de HPV cu risc crescut este de regula
asimptomatica sau poate produce asa numita "rana pe col" (cervicita).

Factorii de risc pentru infectia cu HPV

Majoritatea persoanelor active sexual pot dobândi HPV. Sunt consideraţi însă factori de risc următorii:

• debutul vieţii sexuale la o vârstă precoce (sub 18 ani)


• parteneri sexuali multipli
• relaţii cu un partener sexual care a avut multipli parteneri

Cum se poate reduce riscul pentru infecţia genitală cu HPV?


Cel mai sigur mod de a elimina riscul infecţiei genitale cu HPV îl reprezintă abstinenţa sexuală de la
orice fel de contact sexual cu un alt individ.

Pentru persoanele care doresc să fie active sexual, strategia optimă pentru prevenirea infecţiei
genitale cu HPV o reprezintă implicarea într-o relaţie monogamă reciprocă şi pe termen lung cu un partener
neinfectat. Cu toate acestea, este dificil de determinat dacă un partener care a fost activ sexual în trecut este
în prezent infectat. Este optim a avea un partener sexual care nu a mai avut sau a avut puţini parteneri
sexuali.

Infecţia HPV poate apare în regiunile genitale feminine şi masculine care sunt sau nu sunt protejate
sau acoperite de prezervativ. Efectul prezervativului de prevenire a infecţiei genitale HPV este necunoscut.
Cu toate acestea, este cert faptul ca utilizarea consecventa a prezervativului determina o rată mai scăzută a
cancerului de col uterin, boală asociată cu infecţia HPV.
Teste pentru infectia cu HPV
Examenul clinic

Pentru diagnosticul condiloamelelor genitale (vegetatii) nu este necesara efectuarea unui test de
sange. Condiloamele genitale sunt de regulă diagnosticate prin simpla vizualizare (inspecţie). Insa prezenta
condiloamelor genitale implică testarea obligatorie pentru o posibilă infecţie HPV la nivelul colului uterin.

Daca condiloamele genitale sunt mai puţin vizibile, ele pot fi depistate prin urmatoarele metode:

• aplicarea de acid acetic pe zonele suspecte clinic


• biopsia din zonele suspecte clinic cu examenul microscopic al fragmentului de ţesut
Testul Papanicolau

Majoritatea femeilor sunt diagnosticate cu infecţie HPV pe baza testelor Papanicolau anormale.
Testul Papanicolaou reprezintă mijlocul de diagnostic primar pentru screening-ul cancerului de col uterin. O
mare proporţie din cancerele de col uterin se datorează infecţiei HPV.

Testul HPV

Datorită asocierii între virusul papiloma uman (HPV) şi cancerul de col uterin, testul HPV reprezintă
următoarea etapă diagnostică la o femeie cu celule anormale la testul Papanicolau. Testul HPV evidenţiază
materialul genetic al virusului HPV (AND-ul HPV) aflat în interiorul celulelor colului uterin. Testul constă
în prelevarea unei probe din colul uterin, care este trimisă la laborator.

Dacă testul HPV este pozitiv pentru o tulpină HPV cu risc crescut, este probabil vorba de o leziune
precanceroasă. Dacă testul HPV este negativ pentru o tulpină HPV cu risc crescut, este probabil vorba de o
leziune benignă (necanceroasă).

Testul HPV este indicat la femeile cu anormalităţi ale testului Papanicolau precum si la femeile peste
30 ani.

In conditiile unui control de rutina screening, testul HPV trebuie efectuat la un interval de 3 ani (nu
mai des).

Daca ai un test Papanicolau normal si un test HPV negativ, nu trebuie sa repeti aceste teste mai
devreme de 3 ani.

Femeile care efectuează testul HPV trebuie să efectueze obligatoriu şi testul Papanicolau. Testul
HPV nu inlocuieste testul Papanicolau. Nu sunt disponibile teste HPV la bărbaţi.
Există tratament pentru infecţia genitala cu HPV?
Nu există un tratament propriuzis al infecţiei genitale cu HPV. La majoritatea femeilor infecţia se
vindecă singura, datorita actiunii sistemului imunitar.

Tratamentele disponibile pentru infectia genitala cu HPV se adresează modificărilor de la nivelul


tegumentelor şi mucoaselor cauzate de infecţia HPV, cum ar fi condiloamele, leziunile precanceroase de la
nivelul colului uterin sau cancerul de col uterin.

Tratamentul condiloamelor genitale (vegetatii)

Condiloamele genitale (vegetatiile) pot fi tratate cu:

• Imiquimod cremă (Aldara)


• soluţie antimitotică de Podofilină 20 %
• soluţie de Podofilox 0.5 %
• 5-Fluorouracil 5 % cremă
• acid tricloracetic

Podofilina şi Podofilox-ul sunt contraindicate în sarcină deoarece sunt absorbite la nivelul pielii şi pot
cauza malformaţii fetale. De asemeni, 5-Fluorouracil este contraindicat în sarcină.

Condiloamele mici pot fi îndepărtate prin următoarele metode:

• criochirurgie (îngheţare)
• electrocauterizare (ardere)
• tratament laser

Condiloamele mari care nu răspund la alte terapii pot fi îndepărtate chirurgical.

Toate metodele terapeutice menţionate pot îndepărta leziunile, dar nu elimină virusul din organism.
Acesta poate fi eliminat exclusiv prin actiunea sistemului imunitar. Deoarece virusul persistă în organism,
condiloamele recidivează deseori după tratament.

Vaccinul impotriva HPV


Vaccinul HPV reprezintă primul vaccin creat pentru prevenirea cancerului de col uterin, leziunilor
genitale precanceroase şi condiloamelor genitale datorate HPV. Vaccinul mimează boala şi crează rezistenţă.
NU este un vaccin cu virus viu sau virus inactivat, prin urmare nu prezinta nici un risc. Vaccinul previne
infectarea cu patru tipuri de HPV: 6, 11, 16 şi 18.

Efectele secundare ale vaccinului sunt minore şi inconstante: subfebrilitate, înroşirea sau iritaţia
pielii la locul injecţiei.

Vaccinul este eficient în proporţie de 95-100 % împotriva tipurilor HPV 6, 11, 16 şi 18.

Indicaţiile absolute de administrare ale vaccinului sunt fetele şi femeile cu vârste cuprinse între 9-26
ani. Este ideală administrarea vaccinului inaintea debutului vieţii sexuale.
Administrarea vaccinului se realizează în trei prize. A doua doză se administrează la două luni de la
administrarea primei doze, iar a treia doză se administrează la şase luni de la prima doză.

Deoarece vaccinul este nou, sunt necesare studii suplimentare privind durata protecţiei prin vaccin.
Nu se cunoaşte încă dacă este necesar un rapel al vaccinului la un interval de câţiva ani.

Vaccinul nu tratează şi nu vindecă infecţia HPV. Persoanele care sunt deja infectate cu un tip de
HPV sunt protejate prin administrarea vaccinului de infectarea cu celelalte tipuri de HPV. Deci este utilă
administrarea vaccinului chiar în prezenţa unei infecţii cu HPV.

Vaccinul nu conţine virusul HPV, deci NU se poate dobândi infecţia HPV prin administrarea
vaccinului.