ANOREXIA MENTALĂ ŞI BULIMIA

Psihiatria copilului şi adolescentului – Felicia Ieftene- note de curs, Univ. „Babeş

Bolyai”, Cluj-Napoca, 2004-2005
1. Modificările hormonale în adolescenţă
Modificările hormonale care ce apar la pubertate determină creşterea în înălţime a
copiilor. Puseul de creştere apare mai devreme la fete decât la băieţi, limitele de vârstă
în care acesta se instalează fiind între 10 şi 15 ani. Creşterea în înălţime este urmată de
modificările date de intrarea în funcţie a hormonilor sexuali. Masa musculară creşte la
ambele sexe, dar mai ales la băieţi, în timp ce la fete ţesutul adipos este mai bogat şi se
depune mai ales pe coapse, şolduri, braţe şi nu scade în timpul puseului de creştere, aşa
cum se întâmplă la băieţi. (p.40)
Tulburările instinctului alimentar debutează caracteristic între 11 şi nu sunt boli în
sine, dar pot deveni boli atunci când interferează cu sănătatea fizică şi mentală,
producând complicaţii medicale severe şi dezorganizând, într-un mare grad, viaţa
persoanei afectate. (p.40)
2.Factori implicaţi în determinismul tulburărilor alimentare:
a. Factori familiali
Modelele familiale şi tradiţiile societăţii au un rol important în învăţarea
comportamentului alimentar: un copil ce provine dintr-o familie în care aspectul fizic
este important, va deveni preocupat de timpuriu de greutatea sa, pe când altul, în a
cărui familie nu se ţine seama de tradiţiile actuale, va deveni supraponderal sau chiar
obez.
b. Factori sociali
În societatea vestică, le sunt oferite oamenilor două mesaje contradictorii referitoare
la mâncare şi alimentaţie. Primul este că o femeie suplă este atractivă, sănătoasă,
fericită, populară, poate obţine ce slujbă vrea şi are un succes asigurat. Al doilea este
că mâncatul este o activitate plăcută şi are, pe lângă funcţia de bază şi alte calităţi:
reduce tensiunea, stresul, oferă posibilităţi de contact social, de cunoaştere, etc. Mass-
media cuprinde astfel de mesaje contradictorii care prezintă, pe de-o parte, alimente
sărace în calorii, pentru întreţinere, iar pe de altă parte, preparate apetisante, gustoase,
hrănitoare, frumos ambalate.
c. Factori psihologici
S-a afirmat că, deoarece alimentaţia constituie un instinct, persoanele care suferă de
astfel de tulburări au anumite trăsături particulare de personalitate, fiind mai
nevrotice, obsesionale, cu stima de sine scăzută, introvertite, anxioase sau mai
dependente.
d. Factori fiziologici
Cercetari recente au aratat ca persoanele care tin regim au un nivel s cazut de
triptofan 'în sânge, precursor al serotoninei, neuromediator implicat tot mai frecvent
în tulburarile de dispozitie. Dupa ingerarea unei mese, în special daca e bogata în
hidrati de carbon, creste în sânge nivelul triptofanului, datorita eliberarii postprandiale
de insulina care creste rata absorbtiei triptofanului în raport cu alti aminoacizi.
Cresterea nivelului triptofanului determina cresterea nivelului serotoninei cerebrale,
care scade apetitul si amelioreaza dispozitia. Aceasta teorie explica persistenta unor
cazuri de obezitate, sau bulimie, dar nu si a celor de anorexie în care se pare ca exista
alti factori implicati cum ar fi: cresterea opioizilor centrali care duc la îmbunatatirea
dispozitiei si determina pacientul, pe baza acestui efect, sa-si reprime în continuare
alimentatia. Pe masura ce aceasta situatie persista, apare o asa -zisa "dependenta" de
opioizii endogeni, în care starea dispozitionala buna apare la privari tot mai lungi de
alimente. Exercitiile fizice par sa aiba acelasi efect de crestere a opioizilor centrali
care se descarca cu atât mai mult cu cât exercitiile sunt mai istovitoare
e. Factori genetici
Studiile genetice au arătat importanţa anumitor gene, în special în suprapondere şi
obezitate, neputându-se depista vreun marker genetic pentru anorexie sau bulimie. S-
a demonstrat, însă, că există o frecvenţă mai mare a bulimiei la gemenii monozigoţi,
comparativ cu gemenii dizigoţi.