UNIVERSITATEA BUCURESTI FACULTATEA DE GEOLOGIE SI

GEOFIZICA

Harti ale distributiei faciesurilor in platformele

carbonatice actuale cu ajutorul datelor
multispectrale Landsat, a clasificarilor, a statisticilor
satelitare si a datelor sedimentare de suprafata.

Profesor indrumator:
Prof. Dr. Ovidiu Dragastan
Student:
Caprioreanu Andreea
Master, E.B.S. R.M., Anul I
 CUPRINS

1. Abstract

2. Introducere

3. Metode

4. Rezultate:

 Bahamas
 Platforma Caicos, Indiile de Vest Britanice
 Bancul Chinchorro, Mexico
 Reciful Glovers, Belize
 Atolul Cocos de Sud (Keeling)
 Bancul Bu Tini

5. Discutii:
 Limitarile hartilor de facies derivate din Landsat
 Aplicatiile potentiale ale hartilor de facies Landsat

6. Concluzii

7. Bibliografie

1. Abstract

2
 Hartile de facies apartinand sedimentelor bentonice au fost intocmite pentru o serie de
platforme carbonatice largi, izolate, incluzand (1) Marele si Micul Banc Bahamas;(2) platforma
Caicos, Indiile Britanice de Vest;(3) Bancul Chinchorro, Mexic;(4) Reciful Glovers, Belize;(5) sudul
atolului Cocos (Keeling), Oceanul Indian; si (6) bancul Bu Tini, Golful Persic. Hartile de facies au
fost generate prin aplicarea algoritmilor de analiza a imaginilor statistice de baza, numite clasificari
speciale, apatinand autorilor, pana la datele de satelit multispectral Landsat 7. Clasificarea ce a
rezultat a fost validata subsecvent cu date sedimentare pentru a crea harti geologice de facies.
Hartile de facies derivate din date satelitare demonstreaza o potrivire de 82-85% cand sunt
comparate cu datele sedimentare. La scara platformei, hartile de facies derivate din satelit au
inregistrat cu acuratete principalele faciesuri depozitionale observate pe fiecare platforma si sunt in
general in concordanta cu hartile publicate generate prin tehnici conventionale de cartare.
Examinarea la o scara mai detaliata scoate la iveala faptul ca hartile rezultate din datele
satelitare difera de hartile conventionale, respectand dimensiunile spatiale si formele corpurilor de
facies. Hartile rezultate in urma datelor satelitare arata un nivel de complexitate si heterogenitate
care este mai realist decat se observa in hartile publicate anterior, care sunt caracterizate de centuri
de facies intinse si omogene. Aceste rezultate au sugerat faptul ca aplicarea algoritmilor statistici pe
datele satelitare au rezultat o metoda eficienta din punctul de vedere al costurilor si timpului, pentru
variabilitatea spatiala a cartarii cantitative a faciesuilor depozitionale in mediile carbonatice actuale.
Hartile de facies obtinute pe baza datelor satelitare, asemenea celor prezente aici, ne ofera
modele depozitionale pentru rezervoarele carbonatice subterane precum si date generale pregatite
pentru extragerea timpurie a corelarii dintre ocurenta si distributie a sedimentelor carbonatice care
pot fi adaugate in productia si explorarea hidrocarburilor globale.

2. Introducere

Una din provocarile fundamentale pe care au intampinat-o oamenii de stiinta care

exploreaza, dezvolta si produc rezervoare de hidrocarburi in rocile carbonatice este caracterizarea si
modelarea cu exactitate a distributiei laterale a faciesurilor sedimentare in subteran. Acest obstacol

3
este compus din realitatea ca informatia despre extensia laterala a faciesurilor depozitionale
carbonatice este dificil de extras din aflorimente si date seismice(Wilkenson et al., 1999). Bazata pe
ideea ca procesele din mediile depozitionale sunt asemanatoare sistemelor vechi(Harris, 1996, 2010),
mediile carbonatice actuale au fost folosite de multa vreme ca laboratoare naturale in care se
extrageau date dimensionale despre modele de distributie a sedimentelor.
Unde distributia sedimentelor pe harta ocupa suprafete mici fiind fezabile, studiile
conventionale de cartare pe teren a marilor platforme carbonatice sunt in mod firesc limitate
deoarece companiile de cercetare sunt costisitoare si dureaza mult timp. Pe langa asta studiile
conventionale scot in evidenta greutatea in interpolare calitativa intre punctele datelor (probe
sedimentare), care rezulta in modele geologice generalizate in mediile depozitionale foarte
heterogene. Principalul scop al acestei investigatii este acela de a folosii algoritmi statistici bazati pe
analiza de imagine pentru a realiza harti ale sedimentelor de pe fundul apelor, bazate pe date
satelitare si produse derivate pentru o serie de platforme mari carbonatice, (1) ca un mijloc in
obtinerea unui atlas al analoagelor carbonatice moderne pentru marile rezervoare subterane de
hidrocarburi, si (2) extragand relatiile previzibile despre ocurenta si distributia platformelor
carbonatice si a sedimentelor asociate care pot fi de folos in explorarea si productia globala de
hidrocarburi.
Citirea separate a datelor satelitare a fost stabilita ca fiind o unealta util recunoscuta si a fost
aplicata in mare masura in stiintele pamantului, incluzand cartarea biohermelor si sedimentele din
fundament.(Lyzenga, 1981; Ahmad and Neil, 1994; Harris and Kowalik, 1994; Green et al., 1996;
Mumby et al., 1998; Gischler and Lomando, 1999; Maedar et al., 2002; Rankey, 2002; Andrefouet
and Riegl, 2004; Garza-Perez et al., 2004; Purkis and Pasterkamp, 2004; Purkis, 2005; Purkis and
Riegl, 2005; Purkis et al., 2005; Riegl et al., 2007; Harris and Vlaswinkel, 2008; Kaczmarek and
Hasiuk, 2008; Purkis and Kohler, 2008; Harris, 2010; si multi altii).
Un avantaj aparte al studiilor cu date satelitare asupra zonelor studiate este acela ca
scanurile satelitului ne ofera mijloace economice eficiente prin colectarea datelor digitale de mare
rezolutie fata de zonele relativ destul de mari (Harris and Kowalik, 1994; Purkis, 2005). Mai mult
decat atat, platformele carbonatice moderne se potrivesc perfect pentru investigatiile satelitare
deoarece ele in general se dezvolta bine in ape putin adanci, ape relative limpezi, avand in
compozitie criteriile necesare colectarii si caracterizarii cu acuratete a datelor satelitare pentru
mediile marine.

4
 Studiul de cartare a sedimentelor carbonatice cu ajutorul satelitilor au folosit in mod
traditional imagini ale platformelor carbonatice pentru a oferii baza pentru interpretarea poligoanelor
facute de mana (Harris and Kowalik, 1994; Gischlerand Lomando, 1999; Harris and Vlaswinkel,
2008). Mai recent metode analitice au fost aplicate seturilor de date digitale, care ne ofera o rezolutie
mai obiectiva si mai eficienta in timp pentru cartare. Aplicand o rezolutie bazata pe statistici, Rankey
(2002) a folosit Landsat-ul si datele aferente pentru a investiva variatia de facies si schimbarile in
cuvertura terenului pe o mica portiune a etajului tidal din insulele Andros din Bahamas. El a aplicat
cu succes o clasificare nesupravegheata care atribuie pixeli claselor spectrale asemanatoare statistic,
pentru a realiza harta de distributie a sedimentelor care a fost calibrata cu diferite tipuri de sedimente
de pe teren. Purkis et al., (2005) a aplicat algoritmi statistici la datele de mare rezolutie ale satelitului
Ikonos impreuna cu o examinare acustica batimetrica pentru a studia distributia modelelor pe o mica,
de mica adancime, rampa carbonatica subtidala localizata in Golful Persic. Acestea si alte cateva
studii ( Purkis and Pasterkamp, 2004; Ouillon et al., 2004; Riegl et al., 2007) au demonstrate
utilitatea cantitativa a rezolutiei pentru generarea hartilor bazate pe date satelitare a sedimentelor de
pe fundul apelor si a biohermelor pe suprafete relativ mici. Oricum, aplicabilitatea acestor tehnici
pentru investigarea distributiei in mare a sedimentelor ( > 10 ³ km ³ [ 386 mile³]), nefiind
demonstrate existenta platformelor carbonatice izolate.
Deoarece oamenii de stiinta evaluand rezervoarele carbonatice de obicei cer cunostinte de
distributie a sedimentelor la scari semnificativ mari, am extins rezolutia hartilor satelitare bazat pe
statistici pentru a realiza harti de facies pentru o serie de platforme carbonatice mari. Am demonstrat
ca asocierea algoritmilor statistici cu datele sedimentare ofera o tehnica cantitativa pentru realizarea
de harti de facies derivate din satelit, ale platformelor carbonatice mari. Obiectivele aditionale ale
acestei investigatii sunt (1) a prezenta hartile de facies derivate din Landsat pentru o serie de studii
obisnuite ale zonelor carbonatice moderne, (2) comparatia si contrastul intre hartile de facies
derivate din Landsat si hartile de facies publicate anterior in contextul orientarilor de facies
generalizat si derivare metrice, si (3) exemplificand cum hartile de facies derivate din Landsat pot fi
folosite pentru a intelege mai bine sistemele depozitionale carbonatice din ambele perspective, atat
global cat si local.

3. Metode

5
 Hartile de facies derivate din Landsat au fost realizate integrand datele multispectrale
Landsat, clasificand bazele statistice satelitare, si datele sedimentare din urmatoarele platforme
carbonatice mari: (1) Marele Banc Bahamas (GBB) si Micul Banc Bahamas (LBB); (2) platforma
Caicos, Indiile Britanice de Vest; (3) Bancul Chinchorro, Mexic; (4) reciful Glovers, Belize; (5)
sudul atolului Cocos (Keeling), Oceanul Indian; si (6) bancul Bu Tini, Golful Persic. Figura 1 arata
locatia platformelor enuntate mai sus. Imaginile satelitului Landsat a platformelor individuale sunt
aratate in Figura 2. Platformele carbonatice au fost alese datorita marimii lor, capacitatii de date
sedimentare, si o buna calitate a imaginilor satelitare. Pe langa asta, acestea s-au format intr-o mare
categorie de medii fiziografice, regimuri tectonice si hidrodinamice, si medii climatice, care ne ajuta
sa testam rigurozitatea metodei. Mai mult, multe dintre platformele folosite in acest studiu sunt
folosite de obicei de academii si industrie ca laboratoare naturale pentru instructie si cerecetare (vezi
articolele in Morgan si Harris, 2008) de asemenea ca analoage pentru unele dintre cele mai prolifice
rezervoare de hidrocarburi ale lumii (Weber et al., 2003).
Datele fundamentale folosite in acest studiu sunt imagini satelitare multispectrale de la
Landsat 7, care au fost achizitionate intre 1999 si 2003. Landsat 7 este un instrument de teledetectie
care masoara radiatia electromagnetica reflectata pe suprafata Pamantului in clasa lungimilor de
unda infrarosi reflectate si vizibile, de asemenea ca si cele emise de la suprafata Pamantului in
regiunea termala infrarosie(Fig. 3). In principiu, lungimile de unda care se reflecta inapoi senzorului
satelitului, sunt in functie de proprietatile materialului de la suprafata. Cu atat mai mult, analizand
proprietatile luminilor reflectate, putem descrie suprafata reflectata. Satelitul Landsat 7 foloseste
cartarea tematica, scanurile spectrale, care ofera pana la 256 de nivele de luminozitate in fiecare
banda cu o rezolutie spatiala de 28,5 m (93,5 ft). O lista a benzilor de cartare tematica spectrala
achizitionate de Landsat 7 si lungimile de unda asociate lor sunt afisate in Tabelul 1. Acest studiu
foloseste toate benzile de cartare tematica disponibile exceptie fac benzile pancromatice (TM 8)
care din cauza rezolutiilor spatiale foarte mari ale acestora produc erori de calcul in timpul
procesului de calcul. Un process standardizat pentru a transforma benzile de cartare tematice
individuale, programul ERDAS ER Mapper a fost folosit pentru a creea un singur set de date pentru
fiecare platforma (Fig. 4).

6
 Fig. 1. Harta localizarii generale aratand distributia constructiilor carbonatice incluse in acest
studiu.

7
 Fig. 2 Imagini Landsat 7 ale mediilor de depozitare carbonatice investigate in acest studiu: (a)
Bahamas, (b) platforma Caicos, Indiile Britanice de Vest, (c) bancul Bu Tini, Golful Persic, (d) sudul
atolului Cocos(Keeling), Oceanul Indian, (e) bancul Chinchorro, Mexic, si (f) recigul Glovers,
Belize.

8
Fig. 3 Diagrama care arata functionalitatea de baza a satelitului Landsat (modificat de Harris si
Kowalik, 1994, folosit cu permisiunea AAPG)

Suplimentar, datele satelitului Ikonos, cu rezolutie mare, au fost colectate deasupra jumatatii
de nord a recifului Glovers, Belize, asa ca se poate face o comparatie cu datele Landsat-ului. Ambii
sateliti inregistreaza variatii in reflectanta spectrala a fundului sedimentelor, dar Ikonos are o
rezolutie spatiala mult mai mare (4m[13 ft]) in comparative cu 28,5 m (93,5 ft). Imaginile satelitului
Ikonos colecteaza date multispectrale doar pentru 4 benzi spectrale, incluzand albastru (445-516
nm), verde (506-595 nm), rosu (632-698 nm), si aproape infrarosu (757-853 nm).
Toate platformele carbonatice din acest studiu, exceptie facand Bahamas, sunt aratate cu o singura
imagine Landsat (185x170 km[115x106 mi]). Pentru Bahamas, 12 imagini Landsat au fost lipite
digital pentru a rezulta imaginea mozaic Bahamas. Algoritmi de masurare a norilor si a pamantului,
care dau valori nule pixelilor corespunzatori norilor si pamantului, au fost de asemenea aplicati
catorva dintre imagini pentru a reduce numarul claselor spectrale necesare pentru a clasifica
imaginea (Fig. 4). Pentru a reduce si mai mult marimea dosarului si a variabilitatii spectrale in
seturile de date, pixelii din afara au format poligoane manuale pentru fiecare platforma pentru a
delimita zona de interes. Pixelii din afara poligonului (zonele de coasta) le-au fost atribuite valori
nule. Tehnici de analiza avansata a imaginilor precum si filtrarea si finisarea, aplicate de obicei
pentru a ajuta limitarile depasite asociate cu date satelitare (pentru detalii consultati Ouillon et al.,
2004; Purkis si Pasterkamp, 2004), unde nu au fost aplicate seturilor de date satelitare.

9
Tabelul 1. Benzile de cartare tematica cu numele associate si lungimile de unda.
Unul dintre obiectivele cheie ale acestei investigatii a fost dezvoltarea unei metode care este
si simpla si eficienta in timp astfel incat o baza de date a unor harti de facies derivate din Landsat sa
poata obtine o analiza globala mai riguroasa a constructiilor carbonatice. Un spatiu de lucru
simplificat ne permite sa minimalizam timpul implicat in procesare, precum si eliminarea alteratiei
spectrale a setului de date Landsat. Presupunem ca tehnicile avansate de procesare a imaginilor,
precum si algoritmii de indepartare a luminii, ne-ar oferii imbunatatiri neinsemnate datorita
rezolutiei spatiale scazute a Landsat-ului (28,5 m[ 93,5 ft]).
Adancimile apelor pe platforme sunt relativ mici (< 10m [33 ft]) cu atat mai mult Landsat 7
este o alegere buna deoarece benzile spectrale ale cartografului tematic cu lungimi de unda vizibile
ne ofera o patrundere rezonabila in apa. Intamplator lumina solara are un potential de penetrare care
este invers proportional cu lungimea de unda. Fig. 3 ilustreaza aceasta relatie aratand ca benzile
cartografului tematic care inregistreaza o lungime de unda scurta, lumina are cela mai mare potential
de penetrare. De exemplu, banda TM 1 albastru vizibil are un potential de penetrare de aproximativ
20 m (66 ft), banda TM 2 verde vizibil are un potential de penetrare de aproximativ 10 m (33 ft), si
banda TM 3 rosu vizibil are un potential de penetrare de aproximativ 5 m (16 ft); benzile infrarosii
(TM 4-7), oricum au un potential de penetrare aproape inexistent datorita absorbtiei crescatoare ale
celor mai mari lungimi de unda a coloanelor de apa. Cu atat mai mult, este de la sine inteles un lucru
despre date si produsele derivate care cresc cu adancimea apei deoarece apele mai adanci contin mai
putine date pe care le putem clasifica.

10
Fig. 4 Desfasurarea cartarii datelor Landsat generalizate aratand crearea unui set amestecat de date,
aplicatii ale algoritmilor si poligoanelor, si calibrarea clasificarii satelitare a datelor sedimentare, si
generarea hartilor de facies derivate din Landsat pentru sudul atolului Cocos (Keeling) TM=
cartograf thematic. A) Set de date Landsat amestecate creat prin combinarea benzilor cartografice
tematice individuale.B) Mascarea algoritmilor aplicati setului de date amestecate Landsat. C)
Clasificarea nesupravegheata ruleaza pe setul de date Landsat. D) Datele sedimentare folosite pentru
a calibra hartile de facies Landsat.

11
 Cu toate studiile de teledetectie, cativa factori de mediu limiteaza calitatea datelor. In primul
rand, raspunsul spectral al stratului submers poate fii atenuat de cauze impartite, de ceata atmosferica
sau mascat de semnatura spectrala a sedimentelor suspendate in coloana de apa (Purkis si
Pasterkamp, 2004). Alt factor care compromite calitatea datelor include reflectia incoerenta
provocata de activitatea intensa a valurilor si impartit de patura de nori. Daca un nor dens acopera
complet parti obscure ale imaginii Landsat, datele sunt remise nefolositoare in zonele afectate.
Ouillon et al., (2004) foloseste technica de calibrare a imaginilor aplicata la o serie de imagini ale
satelitilor concurenti pentru a corecta efectele atmosferice. Hu et al., (2000) argumenteaza ca
aplicatia pe o corectie atmosferica este suspecta deoarece conditiile atmosferice sunt heterogene
chiar si deasupra zonelor de cativa kilometrii patrati.
Separarea sedimentelor de fund in clase tematice distincte a fost transmisa (realizata)
impreuna cu procesarea de imagini a programului ER Mapper folosind o tehnica de procesare
digitala a imaginilor numita clasificare nusupravegheata. ER Mapper distribuie fiecare pixel din
imginea satelitului introducand un calcul bazat pe un amestec de valori spectrale ale fiecarei benzi
TM individuale. Aceasta semnatura spectrala este prima valoare folosita in imbinarea algoritmilor,
care distribuie pixeli intr-un numar determinat de clase spectrale. Algoritmii binari grupeaza fiecare
pixel in clase tematice diferite astfel ca aceasta variabilitate statistica intre clase este maximizata si
variabilitatea din clase este minimalizata. Algoritmi asemanatori au fost de asemenea aplicati cu
succes pentru a caracteriza variabilitatea in formele undelor seismice pentru a scoate in evidenta
detaliile geologice ale fundamentului de baza (recenzia lui Coleouet al., 2003). Asa cum este aplicat
la cartarea Landsat, clasificarea nesupravegheata grupeaza pixelii cu semnaturi spectrale similare si
nu cu texturi sedimentare similare; in plus, clasele tematice nu sunt, prin definitie, grupuri de facies.
Rankey(2002) argumenteaza faptul ca rezultanta clasificarii nesupravegheate a claselor tematice este
definita cu mai multa precizie ca niste clase spectrale, fiind, zone cu raspuns spectral asemanator
(reflectanta) cauzata de trasaturi asemanatoare de mediu, sedimentologice, ecologice sau
hidrologice. Deoarece sedimentarea pe fiecare platforma este strans legata de factorii de mediu (vezi
Purser, 1973; Enos, 1974; Wanless si Dravis, 1989; Smithers, 1994; Gischler si Lomando, 1999;
Kaczmarek si Hasiuk, 2008, pentru detalii), modelele spectrale identificate in timpul analizei se
presupune a fii reprezentative pentru distributia de la baza sedimentelor.
In imaginea satelitara, variatia in reflectanta este atribuita ambelor variatii actuale(reale) in
reflectanta sedimentului si variatia in adancimea apelor. Datorita algoritmului binar folosit pentru a
face deosebirea intre raspunsurile spectrale din imaginile satelitare identificand diferente statistice

12
bazate pe lumina reflectata, adancimea apei afectand clasificarea. De exemplu, 2 zone cu acelasi tip
de sedimente de fund, dar adancimea apei difera semnificativ, putand fii impartit in clase tematice
diferite datorita pierderii de luminozitate si culoare in apa mai adanca. Studiile lui Purkis si
Pasterkamp (2004) si Purkis et al. (2005) folosesc metode batimetrice de inaltare cu o rezolutie mare
(DEMs) rezultate din studiile acustice de rezolutie mare pentru a normaliza efectul variabilitatii
adancimii apei. In acest studiu, corectia pentru variabilitatea batimetrica nu a fost folosita. Un motiv
pentru nefolosirea acestei tehnici avansate de normalizare este acela ca nu am avut acces la modelele
DEMs batimetrice care se potriveau cu rezolutia datelor Landsat. In al doilea rand, un obiectiv major
ala acestui studiu a fost sa cream harti de facies folosind o apropiere simpla si directa.
Pentru a explica efectul adancimii variabile a apei, parametrii statistici din algoritmul binar a
fost ajustat astfel incat datele pot fii impartite intr-un numar relativ mare de clase tematice. Numarul
claselor tematice folosit pentru plarforme in acest studiu a fost intre 36 si 93, in timp ce in studiile
anterioare (Rankey, 2002; Purkis et al., 2005) s-au folosit nu mai mult de 10 clase. Prin permiterea
Mapper-ului ER sa imparta datele intr-un numar mare de clase tematice, atribuirea pixelului in clase
tematice diferite este mai semnificativ pentru diferentele spectrale fine in imaginea Landsat. Un
numar mare de impartiri a determinat Mapper ER sa foloseasca diferente statistice mici in care baza
este functia de impartire. Rankey (2002) sustine ca un numar mare de clase tematice face mai dificil
de interpretat rezultatele clasificarii inr-un context sedimentologic. Un numar mare de clase tematice
nu sunt considerate o limitare in studiul actual deoarece rezultatele clasificarii nesupravegheate sunt
intr-un final calibrate, datele sedimentare fiind disponibile. Pe langa asta, cele mai mari platforme
carbonatice incluse in acest studiu au de la sine inteles variabilitate spectrala fata de studiile
platformelor mai mici (Purkis et al., 2005) sau al mediilor depozitionale singure(Rankey, 2002). De
aceea permitand unui numar mare de clase tematice in clasificare este important pentru capturarea
unei categorii mari de variabilitati in reflectanta sedimentelor (o functie a adancimii apelor si
caracterele sedimentelor) de-a lungul marilor platforme carbonatice.
Numarul minim de clase tematice cerut pentru a impartii cu exactitate diferitele tipuri de
sedimente a fost independent evaluat pentru fiecare platforma. Rezultatele testului sugereaza ca
numarul claselor tematice este foarte mult dependent de platforma. Clasificarea satelitara din sudul
atolului Cocos, de exemplu, indica faptul ca un numar mare de clase tematice sunt cerute pentru a
distinge corect diferite tipuri de sedimente gasite in interiorul lagunei. Nu toate platformele cer un
numar atat de mare de clase pentru separarea cu exactitate a tipurilor diferite de sedimente. De
exempu, reciful Glovers cere numai 50 de clase, si Bu Tini cere numai 36 de clase pentru a diferentia

13
cu success tipurile diferite de sedimente. Aceste exemple sugreaza ca un numar relativ mic de clase
poate fii folosit sa creeze cu succes harti de facies, dar este important ca numarul claselor spectrale
este mult mai mare (~6X) decat numarul tipurilor de sedimente numarat in fiecare platforma data.
Urmarind clasificarea satelitara, interpretarile geologice individuale au fost facute pentru
fiecare platforma prin distributia manuala a texturilor (faciesului) sedimentare carbonatice fiecarei
clase tematice. Compatibil cu abordarea lui Enos(1974), Gischler si Lomardo (1999), si Reymer et
al. (2009), distributia faciesurilor de sedimente actuale au fost bazate pe o versiune modificata a
schemei de clasificare a rocilor carbonatice a lui Dunham (1962) care include procente de noroi
carbonatic. Faciesurile depozitionale folosite in interpretarea noastra includ grainstone, mud-lean
packstone, packestone, wackestone, mudstone, boundstone(recif), rudstone, si pamant (insule
expuse). In unele cazuri etajul tidal a fost folosit pe harti pentru a reprezenta sedimentele carbonatice
nediferentiate in zonele intertidale. Rudstone sunt folosite pentru a descrie sedimentele carbonatice
cu granulatie macro din bancul Bu Tini. Crieteriul folosit pentru exemple de clasificare a
sedimentelor este descris in Tabelul 2. In cazul in care un banc de nisip carbonatic este descoperit ca
fiind compus numai din granule si nu ciment carbonatic, este clasificat pe harta Landsat ca fiind
grainstone. A se lua in considerare faptul ca beneficiul utilizarii terminologiei Dunham(1962) pentru
a descrie tipurile de sedimente este acela ca este cea mai comuna si usoara nomeclatura
(terminologie) de recunoscut pentru carbonatice.

Tabelul 2. Criteriul de clasificare pentru probele de date sedimentare.

Datorita schimbarilor importante in tipologia rocilor care au loc in timpul alteratiei

diagenetice precum si ingroparea, compactarea si alte procese chimice, recunoastem ca texturile
depozitionale in mediul actual se pot schimba cu usurinta dintr-o textura Dunham in alta. De
exemplu, un noroi cu scoici(wackestone- echivalentul sedimentar) va devenii compactat si poate

14
aparea ca un packstone dupa litificare (Loucks, 2009, comunicare personala). Cu atat mai mult
corelarea directa de la hartile sedimentare actuale la tipurile de roci vechi, necesita o intelegere a
supratiparirii diagenetice asa cum a fost discutata de Dunham (1962).
Clasele tematice pentru fiecare platforma au fost stabilite folosind esantioane si date
sedimentare publicate. Anumite aspecte din datele sedimentare au fost de asemenea atribuite unei
texture Dunham (1962) compatibil cu anumite criterii din Tabelul 2. O baza de date ArcGIS a fost
umpluta cu aceste date sedimentare pentru a le compara cu hartile derivate din hartile de facies
Landsat(discutate mai jos) si analiza spatiala in metri. Seturile de date sedimentare ale fiecarui caz
studiat individual au fost realizate din esantioane si date publicate. Cel mai mare set de date, al
platformei Caicos, este constituit din 213 probe de sediment colectate in timpul practicilor de teren a
celor de la ExxonMobil intre 2003 si 2007. Probe locale au fost inregistrate cu aparatul GPS. Probe
au fost colectate cu mana din sedimentele din apa, separate in sticle de 150 ml, acestea fiind sigilate
imediat pentru evitarea pierderii de noroi. Clasificarile de facies preliminare pentru fiecare proba
sedimentara au fost inregistrate pe teren. Probe sedimentare aditionale de la Wanless si Dravis
(1989) au fost de asemenea folosite pentru Caicos. In timpul lui august 2007, 8 probe au fost
colectate de-a lungul unei sectiuni traversand nord-vestul GBB-ului, si 6 probe au fost colectate in
alta sectiune din sudul insulei New Provence pana in sudul insulei Exuma. Probele din Bahamas au
fost colectate urmarind metodele descrise mai sus. Hartile de sedimente de la Reijmer et al., (2009),
care au fost create din 300 de probe sedimentare, au fost de asemenea folosite sa constranga harta
Bahamas in zona vestica a insulei Andros. Datele sedimentare ale lui Gischler si Lomando (1999),
obtinute din pagini de date ale Societatii pentru Geologie Sedimentara (SEPM), oferind 99 de probe
de suprafata pentru calibrarea hartii de facies a bancului Chinchorro si 68 de probe pentru calibrarea
hartii de facies a recifului Glovers. Date de la Smithers (1994) ne ofera 76 de probe care au fost
folosite pentru a calibra hartile de facies derivate din Landsat pentru Cocos.
Distribuirea claselor tematice derivate din Landsat, clasele texturale pentru cartare au fost
realizate, copuland fiecare pixel corespunzator locatiei probei cu textura sedimentara determinate pe
teren. Ca rezultat, pixelii din aceeasi clasa tematica, cu aceleasi caracteristici spectrale, au fost luate
impreuna si distribuite automat aceleiasi texturi de roci Dunham. Distributiile de facies au fost
realizate pentru maximizarea accordului total intre texturile derivate din Landsat si punctele din care
au fost luate probele. Pentru clasele tematice fara probe sedimentare, texturile sedimentare au fost
distribuite pe baza unei interpretari geologice care implica textura, culoare, forma, textura

15
sedimentara in clasele tematice apropiate, regimuri depozitionale locale, si efectul climatic major si
influenta hidrografica.
Pentru a masura intinderea pe care datele sedimentare sunt reprezentate in hartile de facies
derivate din Landsat, o masuratoare metrica numita “acuratete totala” (Mumby et al., 1998) a fost
calculata pentru fiecare harta. Aceasta masurare a rezolutiei, aratata mai sus, reflecta gandul total al
intelegerii in harti determinat de un punct luat in considerare de pixelii clasificati corect.

Numarul pixelilor corect clasificati

Acuratete totala = --------------------------------------------- (1)
Numarul total al probelor sedimentare

Tabelul 3 Intelegerea de procent metrica(acuratetea totala) determinata de numararea punctelor a

locatiilor impartite a clasificarii corecte de numarul total al probelor sedimentare disponibile.

In Tabelul 3, am prezentat aceasta masurare ca o medie procentuala, si este folosita ca un

indicator, ca pixelii clasificati in hartile de facies derivare din Landsat reprezinta de fapt textura
rocii Dunham pe pamant, asa fiind determinat de probele sedimentare.
In cazul in care datele sedimentare nu au fost disponibile, datele auxiliare despre clima,
directia vantului, curenti, furtuni, si flux/reflux au fost luate in considerare pentru interpretarile de
facies pentru fiecare platforma. Hartile texturale sedimentare publicate mai jos folosite de asemenea
in acest studiu pentru a oferii informatii de baza includ Bahamas(Purdy, 1963a,b; Enos, 1974;
Harris, 1979; Rankey, 2002; Reijmeret al., 2009); Caicos (Wanless si Dravis, 1989; Harris si
Kowalik, 1994; Harris si Vlaswinkel, 2008); bancul Chinchorro si reciful Glovers, Belize (Gischler

16
si Lomando, 1999; Harris si Vlaswinkel, 2008); atolul Cocos (Kench, 1994, 1998; Smithers, 1994);
si bancul Bu Tini (Purser, 1973; Harris si Vlaswinkel, 2008).

4. Rezultate

Principalele rezultate ale acestui studiu sunt hartile de facies derivate de Landsat (hartile de
facies Landsat) si faciesurile determinate la rezolutie buna asociate pentru urmatoarele platforme
carbonatice actuale: (1) Bahamas, (2) Caicos, (3) Chinchorro, (4) Glovers, (5) Cocos, si (6) Bu Tini.
In urmatoarele sectiuni, fiecare platforma va fi discutata in termenii hartii de facies Landsat si cum
se compara modelele de distributie sedimentara derivate din Landsat cu hartile sedimentare publicate
anterior. Rezultatele metrice de facies pentru hartile de facies Landsat sunt prezentate individual in
Figura 5 si sumarizate in Figura 6.

 Bahamas

Imaginea Landsat Bahamas, harta de facies Landsat, si pentru comparatie, harta de facies
publicata din Enos (1974) sunt prezentate in Figura 7. Enos (1974) este folosita exclusiv pentru
comparatii la scara platformei deoarece este singura harta publicata care acopera intregul GBB si
LBB. De asemenea nu sunt aratate aici, hartile sedimentare locale pentru zone aproape de reciful
Joulters si insula Andros de Harris (1979) si Reijmer et al. (2009), respectiv, tinandu-se cont pentru
mai multe comparatii si sunt raportate mai jos. La scara platformei, harta de facies Landsat a
platformei Bahamas demonstreaza o distributie a sedimentelor foarte asimetrica cu cea mai mare
variabilitate intalnita in partea de vest a GBB-ului in zona de vest a insulei Andros. O parte a
faciesului individual este foarte variabil dar sugereaza ca GBB este dominat in special de
claste(granule). Calculele geospatiale indica faptul ca 44% din sedimentele de suprafata de pe GBB
sunt grainstone, 20%, mud-lean packstone, 20% packstone, 3% wackstone, 1% etaj tidal (tipuri
variabile sedimentare), mai putin de 1% recif, si 12% pamant. In contrast, LBB-ul este in general
mai noroios, cu un continut de 26% grainstone, 17% mud-lean packstone, 27% packstone, 13%
wackstone, 4% etaj tidal, mai putin de 1% recif, si 13% pamant(Figura 5).

17
 In general, harta de facies indica faptul ca depozitele de calcare granulare domina partile de
sud si est maturate de vant ale GBB-ului, in timp ce in LBB, calcarele granulare sunt limitate pe
marginile de nord si vest ale platformei. Sedimentele cu noroi dominante sunt delimitate in partea de
sub vant a insulelor expuse in ambele GBB si LBB. Wackstone-urile domina regiunea din vestul
apropiat al insulei Andros (cea mai mare insula din GBB) reprezentand cea mai mare concentratie a
sedimentelor cu noroi dominante pe platforma. O distributie asemanatoare sedimentelor wackestone
de la vest de insula Andros este de asemenea aratat in harta Enos (1974) implicate in Figura 7.

Figura 5. Diagrame sub forma de cercuri aratand procentajul faciesului derivat din Landsat pentru
fiecare caz studiat.

18
Fig.6 Histograma sumara comparand procentajele de facies intre cazurile studiate.

In general, natura calcarelor dominante din harta de Facies Landsat Bahamas se coreleaza
bine cu distributia si volumul sedimentelor calcaroase dominante cartate de Enos (1974). Diferentele
majore intre harti include urmatoarele: (1) harta de Facies Landsat Bahamas arata ca depozitele de
packestone se extind mai mult spre sud in zona de vest a insulei Andros, decat este arata de
Enos(1974); (2) Enos (1974) indica ideea calcarenitelor care se extind mai mult spre partea de vest a
insulei Eleuthera si sunt mai dominante in sud ajungand pana la lantul insular Exuma fata de cum
este aratat in harta de facies Landsat Bahamas, (3) arata proportional mai multe wackestone-uri decat
harta de facies Landsat Bahamas. In harta de facies Landsat Bahamas, wackestone-urile sunt
prezente doar in partea de sub vant a insulei Andros, dar harta Enos(1974) sugereaza ca wackestone-
urile sunt prezente in partea cu vant a fiecarei insule majore a GBB, incluzand lantul insular Exuma
si insula Eleuthera. Enos(1974) deasemenea a cartat un pachet izolat un wackestone de aproximativ
75 de km (47 mile) la vest de insula Andros, care nu este prezent in harta de facies Landsat
Bahamas. Probele sedimentare sunt limitate la zone aproape de insula Andros; mai mult, prezenta
depozitelor de wackestone pe partea de sub vant a insulelor mai mici nu a fost confirmata.
Pentru comparatiile la scara locala in zona de vest a insulei Andros, sunt folosite si datele de
la Raijmer et al.(2009). In plus pentru a reprezenta o proba de marime mare (cam de 300 de puncte
de date) Raijmer et al.(2009) a folosit o schema similara de clasificare sedimentara asa cum face

19
acest studiu. Rezultatul Raijmer et al.(2009) confirma faptul ca depozitele de la vest de insula
Andros sunt caracterizate de marmorate, centuri de Facies concentrice, care se extind paralel pana la
insula Andros si devin mai nisipoase spre vest asa cum se vede in harta de facies Lansat Bahamas.
Lucrarea lui Raijmer et al.(2009) de asemenea confirma ca zona din sud-vest a insulei Andros este in
mare parte dominate de claste, precum grainstone si packstone.
Harta de facies Landsat Bahamas este deasemenea comparabil cu harta mediului depozitional
al lui Harris(1979), care indica faptul ca anumite recifuri mici (bariere mobile), canale tidale, bazine
cu mangrove, insule din Holocen expuse si etaje de nisip carbonatice stabile sunt prezente in zona
nordica a insulei Andros. Sedimentele asociate cu aceste trasaturi depozitionale (sedimente de
grainstone asociate cu bancuri de nisip carbonatice mobile) sunt foarte usor observate pe harta
Lansat Bahamas sugerand ca ele au ramas stabile mai mult de 30 de ani. Proba sectiunii din insula
Binini pana in nord-vestul varfului insulei Andros aratat in harta de facies Landsat, ilustrata in
variabilitatea laterala din interiorul platformei cu un banc de nisip carbonatic diferit (clasificat ca si
grainstone) adapostit intre canalele umplute cu packstone.

 Plarforma Caicos, Indiile de Vest Britanice

La scara platformei , harta de facies Landsat Caicos (Fig.8) indica existenta unei distributii
de facies foarte asimetrice cu majoritatea variabilitatii sedimentelor dense cu orientari depozitionale
majore identificate in harti publicate de Wanless si Dravis (1989), Harris si Kowalic(1994), si Harris
si Vlaswinkel(2008). La rezolutia de 28,5 m (93,5ft) harta de facies Caicos atinge mai mult de 85%
in accord cu cele 213 puncte de probe sedimentare . Calculele geospatiale din harta de facies Landsat
indica faptul ca 1% din sedimentele de pe fundul apei din Caicos sunt recifuri, 7% grainstone, 59%
mud-lean packstone, 18% grainstone, 5% wackestone si 10% pamant (Fig.5, 6).
Harta de facies Landsat Caicos indica faptul ca reciful dominant(bioherm, biostrom) se
intinde de-a lungul marginii sectiei cu vant nordice, orientat paralel cu insulele Pleistocene si acel
recif sarac s-a dezvoltat in partea de sud. Aceea natura neuniforma si discontinua a biohermului in
Caicos este mult mai amanuntit descris de harta de facies Lansat decat de poligoanele largi ale lui
Wanless si Dravis (1989). Proportional descrierea recifului a fost facuta pentru doar 1% din harta
Landsat Caicos, sau in timp ce descrierea recifului a fost facuta pentru aproximativ 10% in harta lui
Wanless si Dravis(1989). Bazate pe eforturile lor de cartare satelitara, Harris si Vlaswinkel (2008)

20
deasemenea au raportat ca proportia recifului in Caicos este relativ mica in ciuda marimii totale a
platformei.

Fig.7 Platforma Bahamas. (a) imaginea compusa din Landsat aratand 12 imagini Landsat lipite,
folosite in acest studiu. (b) Harta de facies derivate din Landsat si(c) Harta de facies modificata a lui
Enos(1974), folosita cu permisiunea Societatii Geologice Americane.

21
Fig.8 Platforma Caicos (a) imaginea Landsat a platformei Caicos, (b) harta de facies derivata din
Landsat aratand datele probelor de sediment cu texturi atribuite lui Dunham modificat (1962)
(modificat din Kaczmarek si Hasiuc, 2008) ( vezi fig.7 pentru culorile cheie) si (c) harta elementelor
fiziografice modificata de la Wanless si Dravis (1989); folosita cu permisiunea Uniunii Geofizice
Americane.

22
 Ambergris( ambra cenusie) si bancurile de platforma medie sunt doua dintre cele mai mari
acumulari de grainstone din platforma Caicos (fig.9). Bancul de ambra cenusie este localizat la vest
de reciful coralifer Ambergris si masoara aproximativ 35 km (22 miles) lungime (est-vest) si 8 km(5
mile) (latime) (nord-sud). Sedimentele pe bancul Ambergris sunt dominate de ooide si sunt flancate
de peloide, si mud-lean packstone. Bancul de platforma medie masoara aproximativ 45 de
km(28mile) lungime(est-vest) si 5-15km (39mile)(latime) .In contrast cu bancul Ambergris,
sedimentele de pe bancul de platforma medie sunt compuse dintr-un amestec de grainstone scheletic,
packestone si mici cantitati de wackestone. Bancul de platforma medie este inconjurat de facies cu
packestone la nord si mud-lead packestone bogate in peloide la sud. Cu respect pentru marime si
arhitectura interna, harta de facies indica faptul ca bucatile de banc sunt mai mici si mult mai
complexe in interior si heterogene decat indica in ambele harti : Wanless si Dravis(1989) si Harris si
Vlaswinkel(2008). De exemplu dimensiunea laterala a bancului de platforma medie este evident
diferit pe harta de facies Lansat Caicos decat pe harta Wanless si Dravis(1989)(fig.9). Cu atat mai
mult harta de facies Landsat arata ca aproape de varful bancului de platforma medie, depozite de
packestone sunt intercalate cu grainstone si chiar cu cateva sedimente de wackestone, in timp ce
hartile publicate anterior pun aceste sedimente foarte diferite intr-un singur mediu depositional din
banc.
Mud-lean packstone sunt cele mai comune tipuri de sedimente de la fundul apei pe Caicos
(59%) si apar peste tot de-a lungul mediului subtidal de apa adanca al platformei interioare,
concordant cu hartile anterioare. Depozitele de packstone sunt distribuite local in apele putin adanci
din laguna din interiorul platformei in partea de nord a insulei, in special, lipsita de vant, adapostite
intre etajele tidale si depresiunea platformei centrale. Mari acumulari de packstone sunt deasemenea
identificate in ceea ce apare pe imaginile satelitare pentru a fi o serie de alge verzi localizate de-a
lungul marginii sud centrale a platformei (vezi Harris si Kowalik 1994). Probele de sedimente nu au
fost colectate in zona aceasta , cu atat mai mult tipul de sediment nu poate fi confirmat. Harta
faciesurilor Lansat Caicos arata ca depozitele de wackestone sunt restranse la ape putin adanci de-a
lungul partii sudice de sub vant al lantului de insule nordice in asociatie cu o centura aproape
continua de etaje tidale care masoara pana la 60 de km(30 mile) si 10 km(6mile) in latime.
Concordant cu hartile anterioare, harta de facies Landsat Caicos arata ca depozitele de wackestone
din etajul tidal sunt impartite de canalele tidale compuse din calcarenite si calcare granulare care taie
de-a lungul lantul nordic de insule .

23
 In general, diferentele importante care respecta heterogenitatea texturala intre hartile
publicate si harta de facies Landsat devin evidente cand sunt comparate la o scara mai fina de
rezolutie. In toate cazurile centurile de facies cartate de Lansat sunt caracterizate de o aparenta mai
pestrita si marmorata cu fiecare dintre tipurile de facies precum mai multe limite dispersate intre
diferitele centuri de facies decat hartile realizate prin metodele conventionale. Indrumare catre
Kaczmarek si Hasiuk (2008) pentru mai multe discutii.

Figura 9. Harta de facies Landsat Caicos cu elemente fiziografice ale lui Wanless si Dravis (1989)
acoperite (modificate din Kaczmarek si Hasiuk, 2008, folosite cu permisiunea SEPM-ului). Vezi
figura 7 pentru culorile cheie.

24
  Bancul Chinchorro, Mexico

Clasele texturale din harta de facies Landsat pentru bancul Chichorro(Figura 10) au fost
determinate bazandu-se pe cele mai bune argumente cu probe de 99 de sedimente de la Gischler si
Lomardo (1999). Presupunerea a fost facuta cum ca probele descrise de Giscler si Lomardo (1999)
ca fiind grainstone, care au fost din varful recifului, sunt boundstone cu grainstone care umpleau
reciful in situ. Facand presupunerea s-a observat mai mult de 83% potrivire la o rezolutie de 28,5m
(93 ft) intre harta de facies Landsat Chinchorro si datele probelor sedimentare. Packstone nu au fost
folosite in harta de facies pentru bancul Chinchorro sau reciful Glovers (discutat mai jos) deoarece
Gischler si Lomardo (1999) au diferentiat in datele sedimentare publicate numai grainstone si
packstone. Conform hartii Landsat Chinchorro, bancul Chichorro este o platforma dominata de
claste cu o distributie sedimentara foarte asimetrica. Calculele din harta Landsat Chichorro indica
urmatoarele: 51% din platforma este reprezentat de grainstone, 32% packstone, 10% wackestone,
5% recif, si 2% pamant(Figura 5,6).
Principala bariera recifala in Chinchorro este cartarea ca o linie subtire a biohermului pe
harta faciesului Landsat. Reciful este continuu de-a lungul marginii de est acoperite de vant dar
devine neregulat de-a lungul flancurilor nord si sud ale plarformei. Depozite bioherme rare pe
marginea de vest sunt neuniforme si neregulate. In plus, mici bucati de recif exista in partea de vest a
lagunei interioare nordice precum si in laguna central sudica. Distributia generala a clastelor
dominante si sedimentelor cu noroi dominante se coreleaza intre cele 2 harti. Harta de facies
Chinchorro arata ca depozitele de grainstone sunt abundente in apropiere de marginile nordice si
estice ale platformei, precum si in cele 2 zone care tind nord-vest in partea centrala si vestica a
platformei. Depozite de packstone si wackestone sunt observate in zone lagunare mai adanci in sud
si in 3 zone cu tendinte nord-vest in estul, centrul si vestul platformei. Interiorul central si sudic al
platformei este o zona heterogena dominate de petice de recif ( bioherme) intercalate cu depozite de
packstone, grainstone si wackestone. La fel ca si cu celelalte platforme, discrepanta majora intre
harta conventionala si hartile de facies Landsat sunt atribuite unui nivel mai mare de heterogenitati
interne implicand corpurile de facies individual si mai multe limite disperse intre corpurile de facies
fiind cuprinse in harta lui Gischler si Lomardo(1999).

25
Figura 10. Bancul Chichorro (a) imagine Landsat a bancului Chichorro, (b) harta de facies derivata
din Landsat, si (c) harta texturilor sedimentare modificata de la Gischler si Lomardo(1999), folosita
cu permisiunea Jurnalului Cercetarii Sedimentare. Vezi figura 7 pentru culorile cheie.

 Reciful Glovers, Belize

Hartile de facies Landsat Glovers (Figura 11), care sunt derivate din doua surse de date,
Landsat si Ikonsos, vor fii mai sus mentionate ca si harta de facies Landsat si harta Ikonos. La o
rezolutie de 28,5 m(93,5 ft), o potrivire de 82 % s-a realizat intre harta de facies Landsat si datele
sediemntare ale lui Gischler si Lomardo(1999). Centurile de facies pentru reciful Glovers urmaresc
orientarile concentrice care sunt paralele cu marginile platformei. Un bioherm rotund inconjoara
aproape intreaga margine a platformei cu numai 3 intreruperi (pasaje tidale) in recif. Imediat dincolo
de marginea biohermului este un facies constituit dintr-un prad/dig de calcar granular, urmat de un
facies de packstone. Cel mai apropiat poligon de facies este un corp alungit de wackestone cu petice
de recif bine dezvoltate in interiorul platformei( Figura 11).

26
 Reciful Glovers prezinta o margine recifala bine dezvoltata si o margine sub actiunea
vantului mai putin dezvoltata cu o adancime (aproximativ 20m [66 ft] ) laguna centrala continand
aproximativ 850 petice de recif(Wallace si Schafersman, 1977). Bazat pe hartile de facies Landsat si
Ikonos, biohermul cuprinde 14% din platforma. Faciesul este dominat de claste, precum grainstone
si packstone, apar in special de-a lungul marginilor si cuprinde 19% si respeciv 29% din platforma.
Laguna interioara platformei este dominata de wackestone, care cuprinde 37% din suprafata totala.
Aceste valori sunt cuprinse in Figura 5 si 6.
Predictiile satelitare de facies sunt de accord in general cu Gischler si Lomardo (1999) si
Harris si Vlaswinkel (2008) asa cum sunt aratate in Figura 11. Diferentele dintre harta de facies a lui
Gischler si Lomando apar in deosebi in interpretarea faciesului de wackestone si pakestone. Hartile
de facies Landsat si Ikonos arata o centura mai larga de facies cu packestone in zona lagunara a
pragului/ dig cu grainstone. Cu atat mai mult, limita dintre faciesurile de packestone si wackestone
este foarte difuza in harta de facies Landsat si este mut mai realistica decat limita exacta de facies
aratata in hartile de facies publicate. Poligoanele interpretate in hartile de facies Harris si Vlaswinkel
(2008) sunt intr-o concordanta mai buna cu harta de facies Landsat decat cineva presupune ca o
transformare simpla poate fi folosita pentru a convertii din medii depozitionale in clasificarile
sedimentare modificate Dunham( 1962).
In general, satelitii si hartile publicate cad de accord privind distributia faciesurilor pe
marginile cu vant si de sub vant si distributia biohermelor(petice de recifi) in laguna. Oricum, date
Ikonos cu cea mai mare rezolutie permit distingerea a mai multor detalii in laguna si alte centuri de
facies. Harta de facies Ikonos cuprinde mai multe faciesuri(zone) de claste dominante. De exemplu,
digurile interioare de grainstone de pe peticele de recifuri din interiorul platformei aratate in Figura
12 contribuie la procentajul total al faciesului de grainstone din reciful Glovers. Aceleasi diguri de
grainstone peticite cu recifi nu sunt documentate in hartile de facies publicate sau solutionate in harta
de facies Landsat.

27
Figura 11. Reciful Glovers (a) imigini Landsat ale recifului Glovers, (b) harta de facies derivate din
Landsat, (c) harta texturilor sedimentare modificata de la Gischler si Lomardo (1999), folosit cu
permisia Jurnalului de Cercetare Sedimentara, si (d) harta mediilor depozitionale cu tipurile de
sedimente atribuite, modificate de Harris Vlaswinkel (2008). Vezi Figura 7 pentru culorile cheie.

28
Figura 12. Reciful Glovers (a) imagine Landsat al recifului peticit avand in interior diguri de
grainstone, (b) imaginea Ikonos a aceleiasi zone cu petec de recif, (c) harta de facies derivate din
Landsat a recifilor peticiti din interiorul platformei, (d) harta de facies Ikonos a recifilor peticiti din
interiorul platformei, aratand o rezolutie spatiala imbunatatita, si (e) harta care arata locatia
imaginilor a-d. Vezi Figura 7 pentru culorile cheie.

 Atolul Cocos de Sud (Keeling)

La o rezolutie de 28,5 m( 93,5 ft), o potrivire de 84% a fost realizata intre harta Landsat
Cocos si cele 76 de probe sedimentare de la Smithers (1994) folosit sa stabileasca clasele texturale
pentru harta. Cocos este un sistem dominant de claste cu 33% grainstone, 41% mud-lean packstone,
4 % packstone, 9% wackestone, 2% recif, si 11% pamant (Figura 5 si 6). Figura 13 arata ca faciesul

29
in platforma interioara este in general distribuit in benzi concentrice care radiaza dinspre margine.
Urma biohermului recifal este mai subtire de-a lungul marginii sudice si mai groasa in sectorul
nordic pe ambele parti ale atolului. Acumularile de grainstone sunt concentrate in diguri/ praguri de
nisip asociate cu canale intre insulele de-a lungul marginii de nord, sud si est (Figura 13). Faciesul
de mud-lean packstone este concentrate in partile cele mai adanci ale lagunei centrale si in zonele
protejate din sectorul lagunar in marile insule sudice. Faciesul de packstone si wackestone cuprinde
etaje tidale si pajisti cu iarba verde pe partea cu vant a insulelor mari sudice. In general, harta de
facies Landsat si harta de la Smithers(1994) sunt in concordanta. Discrepanta majora aceea ca, unde
harta Smithers(1994) arata mediile depozitionale cu benzi distinctive orientate nord-est sud-vest de-a
lungul lagunei Cocos, harta de facies Landsat sugerand o distributie mai concentrica a tipurilor de
sedimente. Diferenta considerabila intre Smithers(1994) si harta Landsat sunt observate cand sunt
comparate datele la o rezolutie de 28,5 m (93,5 ft). Un nivel heterogenic mai ridicat este reprezentat
de corpuri sedimentare individuale in harta faciesului Landsat fata de ce este aratat in hartile lui
Smithers( 1994).

Figura 13. (a) Imaginea Landsat a sudului atolului Cocos, (b) harta faciesului derivat din Landsat cu
probe sedimentare de la Smithers(1994), (c) harta texturilor sedimentare pentru sudul atolului
Cocos(Keeling) modificat de la Smithers(1994), folosit cu permisiunea Institutului Smithsonian.
Vezi Figura 7 pentru culorile cheie.

30
Figura 14. Imaginea Landsat a bancului Bu Tini (a), (b) harta faciesului derivat din satelit pentru Bu
Tini, si (c) harta sedimentelor modificata de la Purser(1973). Vezi Figura 7 pentru culorile cheie.

 Bancul Bu Tini

Harta de facies Landsat pentru Bu Tini a fost completata pentru a testa utilitatea metodelor
descrise aici in sistemele depozitionale semi-izolate in contextual varfurilor depozitionale extinse. Pe
de alta parte nefiind o platforma izolata, in sensul strict, sistemul de bancuri Bu Tini expune
morfologii similare si asimetrice de facies in concordanta cu directia vantului si controlul
hidrodinamic asa cum se intampla cu alte platforme tipic izolate. Harta de facies Landsat este
comparata in Figura 14 cu datele probei sedimentare, hartile faciesurilor redactate de Purser(1973).
Harta de facies Landsat corespunde bine hartilor publicate si datelor probelor sedimentare cand sunt
comparate la o rezolutie neprelucrata. Diferente semnificative intre harta de facies Landsat
prezentata aici si hartile de la Purser(1973) sunt notate cand sunt comparate la scari de rezolutie mai
fina, in special, cuvenit heterogenitatii texturile crescute capturate in harta de facies Landsat.
Sistemul bancurilor Bu Tini arata un nivel de complexitate natural care este capturat sistematic cu
metodele folosite in acest studiu.
Bancul Bu Tini este dezvoltat pe crestele structurilor tip domuri de sare intr-o pozitie de varf
exterioara cu adancimea apei tipice de 20m(66 ft)oricum expresia batimetrica al domului de sare de
pe fundul apei ne ofera un relief local anterior, care se ridica pana la mai putin de 2 m(6 ft)
adancimea apei Purser(1973). Texturile sedimentara la Bu Tini sunt dominate de rudstone(19%),
grainstone(38%), si mud-lean packstone(12%) ( a se nota ca rudstone-urile sunt puse impreune cu
grainstone pentru procentajurile faciesurilor aratate in Figurile 5 si 6 cu scopul compararii cu alte
platforme). Pietrisul, nisipul carbonatic si depozitele flancurilor usor maloase sunt distribuite in bare

31
alungite, sau corpuri sub forma de bancuri de-a lungul si adiacent spre partea cu vant( nord nord-est)
a platformei. Insulele mici, cuprinzand mai putin din 1% din zona totala, s-au dezvoltat si stabilizat
in apropierea corpurilor mari de bancuri. Etaje tidale inguste caracterizate de argile cu
microorganisme si linii wackestone-urilor, zona de sub vant a catorva dintre aceste mici insule si
sisteme de bari care apar. Texturile dominante de claste, de asemenea ocupa o zona remarcabila de
sedimente depozitionale pe marginea sudica a platformei numita “ conul taurului” de Purser(1973),
unde undele aduse de vant se intorc in partea din spate pe nivelul ridicat batimetric. O linie de varf a
recifului bine dezvoltata drept continua, in marginea de nord-vest( partea de sub vant) a sistemului.
Franjuri de recif sunt de asemenea prezente in partea de nord-est si sud a platformei dar sunt mai
putin continue decat orientarea varfurilor recifului nord-vestice. Petice mici ale recifurilor sunt
abundente in trasaturile zonei sedimentare sudice. Descrierea biohermelor pentru 12% din distributia
texturala totala include varful recifului, zona sedimentelor sudica, si recifurile peticite imprastiate
de-a lungul platformei(Figura 5 si 6). Texturile argiloase sunt restranse la partea de sub vant
adapostite pe interiorul platformei sau cu alge verzi o descriere pentru 19% din faciesul
total(packstone 11%, wackestone 8%). Oricum interpretarea texturilor asociate cu alge verzi sunt
momentan problematice deoarece nu au fost luate probe suficiente pentru a verifica faptul a aceste
sedimente sunt mereu dominate de noroi(argilos). In general, proportia faciesurilor de packstone si
wackestone sunt signifiant mai mari in partea de sub vant ( sud sud-estica) a platformei in vaile
batimetrice localizate.

5. Discutii

 Limitarile hartilor de facies derivate din Landsat

Ca multe ate studii de teledetectie aerospatiala anterioare( Luczkovich et al., 1993; Zainal et
al., 1993), biohermele(reciful de corali) este dificil distins din sedimentele libere populate de iarba
verde(aranjate precum wackestone-urile din Cocos) datorita similaritatii in reflectanta organismelor
producatoare de clorofila care traiesc in ambele medii. Am descoperit de asemenea ca este dificil in
unele cazuri sa separam barierele recifale dominante de bioherme, de plaje, nori si bancuri de nisip
datorita similaritatii intre invelisurile slabe foarte reflectante care in mod normal acopera etajul

32
recifului, creste de valuri care se formeaza la plaje sic ea mai stralucitoare reflectanta a bancurilor de
nisip carbonatic de apa putin adanca. O astfel de similaritate in reflectanta creste sansele de
neclasificare si masurari bazate pe cartare compromise. De exemplu, explicatie pentru motivarea
procentajului de bioherm din harta Landsat Bahamas este mai putin de 1% este faptul ca invelisul alb
se deformeaza pe crestele recifilor subtiri si acopera reciful. Invelisurile albe foarte reflective sunt in
special problematice in clasificarea imaginilor satelitare care au un procentaj mare de patura de nori,
sau creste recifale restranse, precum Bahamas.
O alta limitare majora a cartarii satelitare a faciesului este incapacitatea descrierii cu precizie
cu efectele umbrelor norilor. Pe de alta parte, mascand algoritmii pe care i-am folosit pentru a
identifica norii, urmele norilor pot inca afirma sedimente, in zonele umbroase, pentrua fii incorect
clasificate. De exempu, mici petice in partea de nord a lagunei Cocos (Figura 13), sunt clasificate
incorect(ca si mud-lean packstone) datorita distributiei umbrelor cauzate de marile transformari de
culoare si luminozitate din imagine. Ca rezultat, gramada de grainstone este subestimata in Cocos
deoarece reflectanta nisipurilor carbonatice s-a modificat. De asemenea ei nu au folosit aici, avansat,
tehnici intensive de laborator, precum intarirea manuala in pixeli de la alte imagini satelitate de la
alta platforma, poate fii folosit pentru a linistii problemele cauzate de o patura densa de nori.
Discrepanta intre datele sedimentare si hartile de facies Landsat ( incapacitatea atingerii unui
accord de 100%) poate fii atribuit catorva factori. Unii dintre acesti factori sunt de la sine intelesi
odata cu apropierea. De exemplu, frecventa probelor in unele regiuni din Caicos este mult mai mare
decat rezolutia datelor Landsat. Pe una din sectiunile de-a lungul unui substrat foarte variat de
batimetrie inalta stabilite ca alge verzi si batimetrie joasa ca nisip carbonatic, probe au fost colectate
la intervale de 8m(26ft). Astfel, 3 probe diferite corespundeau unei imagini pixelate Landsat. O sursa
secundara de discrepante intre harta si datele sedimentare poate fii atribuita schimbarilor care au
aparut intre, cand datele Landsat au fost colectate si cand datele sedimentare au fost colectate. De
asemenea efectele fortelor naturale ale activitatilor umane nu au fost sudiate aici, schimbarile in
distributia sedimentelor de-a lungul timpului sunt cunoscute. O alta discrepanta poate fii atribuita
neclasificarii in harta Landsat.

33
Fig. 15. Platforma Caicos. (a) Harta Landsat a platformei Caicos aratand heterogenitatea de-a lungul
marginii de sud din nordul si mijlocul insulelor Caicos. Sagetile arata clasificarea eronata a recifelor
in zona etajului tidal; (b) imagine Landsat a aceleasi zone aratata pentru comparatie. Vezi Fig.7
pentru culorile cheie.

Unele neclasificari in hartile Landsat rezulta in interpretarile geologice nerezonabile care

sunt ramasite ale variabilitatii mari spectrale cu sistemele. De exemplu, depozite recifale mici sunt
cartate gresit pe etajele tidale in harta de facies Landsat Caicos(Figura 15). Unii pixeli din etajul tidal
au fost grupati cu aceia din recif deoarece au proprietati spectrale asemanatoare. Multe exemple ale
grupurilor mici de pixeli cu clasificare neadecvata in hartile de facies sunt prezente in acest studiu.
Bazat pe evaluari vizuale detaliate oricum, majoritatea pixelilor clasificati apar la o scara foarte
mica(< 1000 m³[10.764 ft²]) si de aceea nu este afectat in mod important, succesul general ala
acestei metode. Filtrand aceste harti in ArcGIS pentru a inlatura perturbatiile la scara mica pot fi
corectate cateva neclasificari. In alte cazuri, tehnici de editare manuala intensive in laborator pot fi
folosite pentru imbunatatirea acuratetii hartilor. Groom et al.,(1996) discuta un proces numit editare
contexuala, care este aplicat cand sursa neclasificarii este cunoscuta. Reguli contextuale sunt aplicate
claselor cu semnaturi spectrale asemantoare dar aceasta aparitie este distincta, mediilor fizice
predictibile, precum depozitele bioherme, bariere de recif si bancuri de nisip si calcar granular. Cu
atat mai mult, daca hartile de facies detaliate sunt dorite deasupra zonelor mici, clasificarile
nesupravegheate pot fii desfasurate pe o zona specifica de interes in locul unei platforme intregi
(Rankey, 2002).

34
  Aplicatiile potentiale ale hartilor de facies Landsat.

In ideea de a oferii un scop efectiv al timpului si al costurilor in cartarea distributiei de facies

in mediile carbonatice actuale, hartile de facies Landsat prezinta aici si produsele derivate lor, avand
cateva valori folosite in industria de petrol si gaze. Discutate dedesubt sunt exemple selectate despre
cum hartile de facies Landsat si produsele derivate pot fi folosite pentru intelegerea mai buna a
sistemelor depozitionale carbonatice astfel ca explorarea si productia de hidrocarburi poate fi
imbunatatita, hartile de facies Landsat pot fii folosite dupa cum urmeaza:

1. In industrie ca analoage de teren moderne pentru testarea si dezvoltarea conceptelor de

explorare la scara, sau pentru evaluarea heterogenitatii la scara de rezervoare astfel ca pot fii
dezvoltate mai multe modele de rezervoare la scara fina de productie. Datele dimensionale derivate
din hartile de facies Landsat pot fi de asemenea un factor in aducerea spatiului dintre cele 2 date
dimensionale care sunt corelate in teren(sau din date seismice) si modelele geologice 3D ce sunt
necesare pentru o caracterizare mai buna a rezervorului.

2. In clase si laboratoare pentru a intelege mai bine scara variabilitatii laterale a corpurilor de
facies carbonatic si cum sunt distribuite corpurile de facies specific de-a lungul platformei. Oamenii
de stiinta neexperimentati pot oferii clasificari nesupravegheate cu sarcina de a interpreta faciesurile
sau mediile depozitionale bazate pe controalele fundamentale precum curenti si maree. Deoarece
datele si interpretarile sunt digitale, sunt mult mai usor de manipulat, studentii pot folosii harti
interactive pentru a marii si micsora setul de date pentru explorarea zonelor de interes.

3. Ca ipoteza pentru a fi testate de eforturile viitoare de cartare si ca un ajutor pentru

cerecetarile bazate pe teren. De exemplu, hartile Landsat au fost folosite de ExxonMobile in
colaborare cu un GPS pe Caicos in 2007 pentru a planifica si executa o companie de colectare de
probe mai eficienta.

35
 4. A construi o mai buna intelegere despre factorii care controleaza distributia de facies in
contextul proceselor fizice moderne care pot fi direct masurate si observate. Dostributia faciesurilor
poate fii comparata cu procesul fizic, precum vanturile si curentii, din mediile moderne pentru o
intelegere mai completa a relatiei proces-raspuns(rezultat). O analiza la scara globala a platformelor
carbonatice locale a fost facuta la ExxonMobile folosind hartile de facies Landsat pentru intelegerea
mai buna a controlurilor influentand distributia globala a carbonatilor. Un conductor pentru aceasta
munca a fost sa suplimenteze baza de date creata de Markello et al., (2008) ca parte a ipotezei
analoagelor carbonatice de-a lungul timpului (CATT) pentru sistemul carbonatic Fanerozoic.

5. Pentru a evalua modelele depozitionale pentru a dezvolta reguli de procesare asupra

modului in care sunt faciesurile distribuite si sistemele actuale si rezervoarele vechi. Hartile de facies
bazate pe satelit si masuratorile metrice au fost folosite de Purkis si Riegl(2005) si Purkis et al.,
(2009) pentru a definii matematic invariatia scarii si complexitatea din sistemele de recifi
carbonatice. Asemenea apropiere poate fi de asemenea aplicata depozitelor sedimentare din
interiorul platformei cu scopul de a crea modele matematice care prezic distributia de facies.

6. Pentru a crea setul de date globale de la care se aduna relatiile predictive si cantitative cu
respect pentru complexitatea in mediile carbonatice. De exemplu, marimile, formele si complexitatea
arhitecturala abancurilor de nisip cu calcar granular sau sistemele de bariere recifale din jurul lumii
pot fi schitate(impartite) pentru a determina nivele si distributii statistice(vezi Harris si Vlaswinkel,
2008).

7. Pentru a face masuratorile care pot fi folosite a definii nivelul complexitatii si al preciziei
cu care faciesurile ar trebui sa distribuite in modelele geologice. Date dimensionale sunt de
asemenea importante pentru a definii faciesurile laterale extinse si heterogenitatea litofaciesului, care
sunt factori importanti in precizarea curgerii fluidelor in modelele rezervoarelor(Harris, 2010).

8. Pentru a calibra energiile folosite pentru procesele bazate pe modelele sedimentare

inaintate. Acestea folosite cu o derivata a curbei (curba deviatoare) a nivelului marii poate constringe
grosimea si dimensiunile din subteran a corpurilor de facies din subteran de sediment actual, totodata

36
permitand oamenilor de stiinta sa caracterizeze relatiile verticale de facies care nu sunt produse
numai de cartarea Landsat a faciesurilor.(Steffen et al., 2009). Astfel, combinand aceste 2 tehnologii
pot imbunatatii rezolutia spatiala si temporala a modelelor rezervoarelor carbonatice.

9.Pentru a compara cu mediile carbonatice se schimba de-a lungul timpului. Imaginile

satelitare colectate de-a lungul timpului pot ajuta schimbarile in harta in mediile depozitionale
carbonatice (comunitati de recifi de corali) cauzate de activitatea umana si/sau fenomene geologice
precum furtuni sau uragane.

6. Concluzii

O apropiere bazata pe statistici pentru cartarea distributiei de faciesuri folosind date spectrale
Landsat, clasificarile nesupravegheate si datele sedimentare au fost demonstrate pentru platformele
carbonatice moderne mari. Hartile de facies derivate din Landsat au fost prezentate pentru (1)
Bahamas, (2) platforma Caico, (3) bancul Chichorro, (4) reciful Glovers, (5) sudul atolului
Cocos(Keeling), si (6) bancul BuTini. Datele Landsat sunt unele de proasta rezolutie, dar metodele
discutate aici ne ofera date de inceput pentru o cartare mai eficienta ca timp si economic apropiata
decat cartarea conventionala sau apropierea manuala bazata pe Landsat. Eficienta acestei metode
este in special importanta pentru studiul carbonatelor pe o scara globala pentru a extrage reguli
comune despre cum functioneaza sistemele carbonatice.
La rezolutia de 28,5m (93,5 ft), hartile de facies Landsat ating o potrivire de 85% cand sunt
comparate cu datele sedimentare. La scara platformei, hartile de facies derivate din Landsat se
potrivesc relativ bine cu hartile publicate. Cand sunt observate la scara detaliata, hartile de facies
Landsat expune imbunatatiri importante asupra hartilor existente publicate in dimensiunilor
corpurilor de facies individuale. Hartile de facies cuprind, mai mult complexitatea arhitecturii
naturale si heterogenitatea interna privind centurile de facies decat tehnicile de cartare

37
conventionale. Hartile de facies conventionale sunt create la o rezolutie mult mai scazuta decat ne
ofera Landsat-ul si de aici ofera o reprezentata aeriana corect nerealista a distributiei de facies.
Clasificarile nesupravegheate ofera o apropiere cantitativa la cartarea faciesurilor, care
permite celui care le foloseste sa foloseasca similaritati statistice cu date spectrale Landsat pentru a
interpola intre zonele cu date sedimentare si acele fara. Clasificarile nesupravengheate ne ofera un
cadru cantitativ pentru a crea harti de facies mai realistice; totusi interpretarile precise cer cunostinte
foarte bune de stapanire fiziografica si oceanografica pe sedimentare, pentru o platforma speciala.
Mai important, oferind cea mai mare extindere, diversitatea de facies, si variabilitatea de adancime
pe platformele studiate aici, datele sedimentare ale probelor colectate pe teren, oferind cel mai
puternic motiv de calibrare a rezultatelor cartarii produsa in timpul clasificarilor nesupravegheate.
Clasificarile nesupravegheate, hartile de facies Landsat si produsele lor derivate pot fii folosite de
academii si industrie pentru a genera o baza de date globala care poate fii folosita in mai multe
moduri. In completare pot fi folosite ca analoage pentru rezervoarele vechi de hidrocarburi
subterane, hartile de facies pot fii folosite pentru a investiga orientarile faciesurilor depozitionale la
scara rezervorului si pentru o intelegere mai buna a scarii variabilitatii laterale a corpurilor
faciesurilor carbonatice si cum sunt distribuite corpurile de facies specifice de-a lungul platformei.
Hartile de facies derivate din Landsat au fost folosite la ExxonMobile pentru a sustine si a realiza o
cercetare de teren si pentru a construi si intelegere despre factorii care controleaza distributia
faciesului in contextul proceselor fizice actuale. Datele dimensionale derivate din hartile de facies
Landsat pot fi de asemenea folosite pentru a caracteriza modelele depozitionale de faciesuri si a
construii relatii cantitative si de productie cu respect pentru complexele naturale asociate cu
marimile, formele, si proportiile faciesului in mediile carbonatice. Nivelul de complexitate si
precizie pe care hartile bazate pe Landsat le ofera poate ajuta in ghidarea distributiei faciesurilor in
modelele rezervoarelor si geologic. Hartile de facies derivate din Landsat pot fi de asemenea folosite
pentru a calibra modele sedimentare bazate pe procese anterioare. O apropiere bazata pe satelit are
potentialul pentru a ajuta mai bine oamenii de stiinta sa inteleaga mai multe aspecte ale
sedimentologiei si stratigrafiei carbonatice. Ofera de asemenea importantul beneficiu al folosiii in
mod mai realistic al hartilor de facies ajutand la facerea comparatiilor la nivel global si analize care
pot imbunatatii capacitatile productive pentru explorarea si productia de hidrocarburi.

38
7. Bibliografie

 Ahmad, W., and D. T. Neil, 1994, An evalution of Landsat thematic mapper(TM) digital data
for discriminating coral reef zonation: Heron Reef( GBR), International Journal of Remote
Sensing, v. 15, p. 2583-2597.
 Andrefouet, S., and B. Riegal,2004, Remote sensing: A key tool for interdisciplinary
assessment of coral reef precesses:Coral Reefs, v. 23, p.1-4.
 Coleou, T., M. Poupon, and K. Azbel, 2003, Unsupervised seismic facies classification: A
review and comparation of techniques and implementation: The Leading Edge, v. 22, no. 10,
p. 942-954.
 Dunham, R. J., 1962, Classification of carbonate rocks according to depositional texture, in
W. E. Ham, ed., Classification of carbonate rocks—A symposium: AAPG Memoir I, p. 108-
121.
 Enos, P., 1974, Surface sediment facies of the Florida-Bahamas Plateau: Geological Society
of America Map, scale approximately 1:3,000,000,5 p.
 Garza-Perez, J. R., A. Lehmann and J. E. Arias-Gonzales, 2004, Spatial prediction of coral
reef habitates: Integrating ecology with spatial modeling and remote sensing: Marine
Ecology, Progress Series, v. 269, p. 141-152.
 Gischler, E., and A. J. Lomando, 1999, Recent sedimentary facies of isolated carbonate
platforms, Belize-Yucatan System, Central America: Journal of Sedimentary Reasearch, v.
69, no. 3, p. 747-763.
 Green, E. P., P. J. Mumby, A. J. Edwards, and C. D. Clark, 1996, A review of remote sensing
for the assessment and management of tropical coastal resources: Coastal Management, v.
24, p. 1-40.
 Groom G. B., R. M. Fuller, and A. R. Jones, 1996, Contextual correction: Techniques for
improving land cover mapping from remotely sensed data: International Journal of Remote
Sensing, v. 17, p. 69-89.
 Harris, P. M., 1979, Facies anatomy and diagenesis of a Bahamian ooid shoal: Sedimenta
VII, Miami, Florida, University of Miami, 163p.
 Harris, P. M., 1996, Reef styles of modern carbonate platforms: Bulletin of Canadian
Petroleum Geology, v. 44, p. 72-81.
 Harris, P. M., 2010, Delineating and quantifying depositional facies patterns in carbonate
reservoirs: Insight from modern analogs: AAPG Bulletin, v. 94, no. 1, p. 61-86.
 Harris, P. M., and W. S. Kowalik, eds., 1994, Satellite images of carbonate depositional
settings: Examples of reservoir-and exploration-scale geologic facies variation: AAPG
Methods in Exploration Series 11, 147p.

39
 Harris, P. M., and B. Vlaswinkel, 2008, Modern isolated carbonate platforms: Templates for
quantifying facies attributes of hydrocarbon reservoirs, in J. Lukasik and J. A. (Toni) Simo,
eds., Controls in carbonate platform and reef development: SEPM Special Publication 89, p.
323-341.
 Hu, C., K. L. Carder, and F. E. Muller-Karger, 2000, Atmospheric correction of Sea WIFS
imagery over turbid coastal waters: A practical method: Remote Sensing of Environment, v.
74, p. 195-206.
 Kaczmarek, S. E., and F. J. Hasiuk, 2008, Mapping surficial sediment distributions on Caicos
Platform: A quantitive approach integrating statistical analysis of Landat spectral data and
field observations, in W. A. Morgan and P. M. Harris, eds., Developing models and analogs
for isolated carbonate platforms-Holocene and Pleistocene carbonates of Caicos Plarform,
British West Indies: SEPM Core Workshop 22, p. 57-72.
 Kench, P., 1994, Hydrodynamic observations of the Cocos (Keeling) Islands lagoon, in
Ecology and Geomorphology of the Cocos( Keeling) Islands, Chapter 10, National Museum
of Natural History: Atoll Research Bulletin, v. 408, 21p.
 Kench, P. S., 1998, A currents of removal approach for interpreting carbonate sedimentary
process: Marine Geology, v. 145, p. 197-223.
 Luczkovich, J., T. W. Wagner, J. Michaelek, and R. W. Stoggle, 1993Discrimination of
coral reefs, seagrass meadows, and sand bottom types from space: A Dominican Republic
case study: Photogrammetric Engineering and Remote Sensing, v. 59, p. 385-389.
 Lyzenga, D. R., 1981, Remote sensing of bottom reflectance and water attenuation
parameters in shallow water using aircraft and Landsat data: International Journal of Remore
Sensing, v. 2, p. 71-82.
 Maedar, J., S. Naruma;ani, D. C. Rundquist, R. L. Perk, J. Schalles, K. Kutchins, and J.
Keck, 2002, Classifying and mapping general coral-reef structure using IKONOS data:
Photogrammetric Engineering and Remote Sensing, v. 68, p. 1297-1305.
 Markello, J. R., R. B. Koepnick, L. E. Waite, and J. F. Collins, 2008, The carbonate analogs
trought time (CATT) hypothesis and the global atlas of carbonate fields-A systematic and
predictive look at Phanerozoic carbonate systems, in J. Lukasik and J. A. Simo, eds.,
Controls on carbonate platform and reef development: SEPM Special Publication 89, p. 15-
45.
 Morgan, W. A., and P. M. Harris, eds., 2008, Developing models and analogs for isolated
carbonate platforms- Holocene And Pleistocene carbonates of Caicos Platform, British West
Indies: SEPM Core Workshop 22, p. 5-213.
 Mumby, P. J., E. P. Green, C. D. Clark, and A. J. Edwards, 1998, Digital analysis of
multispectral airbone imagery of coral reefs: Coral Reefs, v. 17, p. 59-69.
 Ouillon, S., P. Douillet, and S. Andrefouet, 2004, Coupling satellite data with in situ
measurments and numerical modeling to study fine suspended-sediment transport: A study
for the lagoon of New Caledonia: Coral Reefs, v. 23, p. 109-122.
 Purdy, E. G., 1963a, Recent calcium carbonate facies of the Great Bahamas Bank: 1.
Petrography and reaction groups: Journal of Geology, v. 71, p. 334-355.

40