Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
IFRS4 Prescurtat
IFRS4 Prescurtat
Contracte de asigurare
OBIECTIV
(b) prezentări de informații care identifică și explică valorile din situațiile financiare ale
unui asigurător rezultate din contracte de asigurare și ajută utilizatorii acelor situații
financiare să înțeleagă valoarea, planificarea și incertitudinea viitoarelor fluxuri de
trezorerie rezultate din contracte de asigurare.
DOMENIU DE APLICARE
(a) garanții de produs emise direct de către un producător, distribuitor sau comerciant en
detail (a se vedea IAS 18 Venituri și IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active
contingente
(c) drepturi contractuale sau obligații contractuale care depind de folosirea viitoare sau de
dreptul de folosire viitoare a unui element nefinanciar (de exemplu unele taxe de licență,
redevențe, plăți contingente cu contractele de leasing și alte elemente similare), ca și o
garanție a valorii reziduale dată de locatar încorporată într-un contract de leasing (a se
vedea IAS 17 Contracte de leasing, IAS 18 Venituri și IAS 38 Imobilizări necorporale);
(e) plata contingentă făcută sau primită într-o combinare de întreprinderi (a se vedea
IFRS 3 Combinări de întreprinderi);
(b) separarea este permisă, dar nu impusă, dacă asigurătorul poate evalua componenta de
depozit în mod separat, ca la litera (a) subpunctul (i), dar politicile sale contabile îi impun
să recunoască toate obligațiile și drepturile care rezultă din componenta de depozit,
indiferent de baza utilizată pentru evaluarea drepturilor și obligațiilor respective;
(c) separarea este interzisă dacă un asigurător nu poate evalua în mod separat componenta
de depozit așa cum se arată la litera (a) subpunctul (i).
15. Un asigurător trebuie să evalueze la fiecare dată de raportare dacă datoriile sale de
asigurare sunt adecvate, folosind estimări curente ale fluxurilor de trezorerie viitoare
aferente contractelor sale de asigurare. Dacă această evaluare arată că valoarea contabilă
a datoriilor sale de asigurare (minus costurile de achiziție amânate și imobilizările
necorporale aferente, este inadecvată în lumina estimărilor de fluxuri viitoare de
trezorerie, întreaga diferență trebuie să fie recunoscută în profit sau pierdere
16. Dacă un asigurător aplică un test de adecvare a datoriei care întrunește condițiile
minime specificate, prezentul IFRS nu mai impune alte condiții. Condițiile minime sunt
următoarele:
(b) dacă testul arată că datoria nu este adecvată, întreaga diferență este recunoscută în
profit sau pierdere.
(a) să determine valoarea contabilă a datoriilor de asigurare relevante [1] minus valoarea
contabilă a:
(ii) oricăror imobilizări necorporale aferente, cum ar fi cele dobândite în urma unei
combinări de întreprinderi sau a unui transfer de portofoliu (a se vedea punctele 31 și 32).
Totuși, activele de reasigurare aferente nu sunt luate în considerare, deoarece un
asigurător le contabilizează separat (a se vedea punctul 20);
(b) să determine dacă valoarea descrisă la litera (a) este mai mică decât valoarea contabilă
care ar fi necesară în cazul în care datoriile de asigurare relevante ar intra sub incidența
IAS 37. Dacă este mai mică, asigurătorul trebuie să recunoască întreaga diferență în
profit sau pierdere și să scadă valoarea contabilă a costurilor de achiziție amânate
aferente sau a imobilizărilor necorporale aferente, ori să crească valoarea contabilă a
datoriilor de asigurare relevante.
20. Dacă activul de reasigurare al unui cedent se depreciază, cedentul trebuie să reducă în
consecință valoarea contabilă a acestuia și să recunoască pierderea din depreciere în
profit sau pierdere. Un activ de reasigurare este depreciat dacă și numai dacă:
(a) există o probă obiectivă, ca rezultat al unui eveniment care s-a petrecut după
recunoașterea inițială a activului de reasigurare, și anume că este posibil ca cedentul să nu
primească toate sumele care îi sunt datorate conform termenilor contractuali; și
(b) acel eveniment are un impact care poate fi evaluat în mod fiabil asupra sumelor pe
care cedentul le va primi de la reasigurător.
35. Condițiile menționate la punctul mai sus,se aplică, de asemenea, unui instrument
financiar care are o caracteristică de participare discreționară. În plus:
(b) dacă emitentul clasifică o parte din sau toată acea caracteristică drept o componentă
separată de capitaluri proprii, datoria recunoscută pentru întregul contract nu trebuie să
fie mai mică decât valoarea care ar fi rezultat din aplicarea IAS 39 elementului garantat.
O entitate trebuie să aplice prezentul IFRS pentru perioadele anuale care încep la 1
ianuarie 2005 sau ulterior acestei date. Se încurajează aplicarea anterior acestei date.
Dacă o entitate aplică prezentul IFRS pentru o perioadă anterioară, entitatea trebuie să
prezinte acest fapt.
Atunci când un asigurător modifică politicile sale contabile privind datoriile de asigurare,
i se permite, dar nu i se impune, să reclasifice unele sau toate activele sale financiare
drept "la valoarea justă prin profit sau pierdere". Această reclasificare este permisă dacă
un asigurător modifică politicile sale contabile atunci când aplică pentru prima dată
prezentul IFRS și dacă face o modificare ulterioară de politică permisă de punctul 22.
Reclasificarea reprezintă o modificare de politică contabilă și se aplică IAS 8.
Datoriile de asigurare relevante sunt acele datorii de asigurare (și cheltuielile de achiziție
amânate aferente și imobilizările necorporale aferente) pentru care politicile contabile ale
asigurătorului nu solicită teste de adecvare a datoriei care să întrunească cerințele minime
de la punctul 16.
Anexa A
Termeni definiți
Cedent | Deținătorul poliței de asigurare în cadrul unui contract de reasigurare. |