GEORGE EMIL PALADE

Motto: “Memoria lui (de elefant) devenise subiect de uimire publică. Traversam
Bucureştiul, iar el citea, din fuga motocicletei mele, firmele negustorilor. Ajunşi la
destinaţie, ba chiar şi a doua zi, ne uluia, recitându-le exact, în ordinea în care le
văzuse.”(Profesorul Cuti Jurava)

Referat realizat de: Arghir Amelia

An I Medicină generală,
Seria E, grupa 35.
Introducere

George Emil Palade (n. 19 noiembrie 1912, Iaşi – d. 8 octombrie 2008) a fost un
medic şi om de ştiinţă american de origine română, specialist în domeniul biologiei
celulare, laureat în 1974 al premiului Nobel pentru fiziologie şi medicină. În 1986 i-a fost
conferită în Statele Unite National Medal of Science („Medalia Naţională pentru Ştiinţă”)
în biologie pentru: „descoperiri fundamentale (pioneering) în domeniul unei serii
esenţiale de structuri supracomplexe, cu înaltă organizare, prezente în toate celulele vii”.

Viaţa şi realizările lui George Emil Palade în ştiinţă şi medicină

Tânărul G.E. Palade s-a născut la Iaşi în 1912, într-o familie de cadre didactice,
tatăl, Emil Palade fiind profesor de filosofie, iar mama, Constanţa, profesoară de liceu. A
avut două surori: Prma, Adriana Palade (n.11 oct 1911), a doua, Constanţa Palade, reputat
medic pediatru.

A fost interesat de la inceput de domeniul stiintei, incurajat fiind si de apropiati, a

urmat toate etapele necesare. Scoala primară a făcut-o la Buzău în primii doi ani. Apoi,
întraga familie s-a mutat la Iaşi, unde tatăl primise un post de profesor de pedagogie şi
filosofie. Şi-a continuat studiile la liceul teoretic “Alexandru Haşdeu”

În 1929 se înscrie la Facultatea de Medicină din Bucureşti, unde a fost admis pe

baza mediilor din liceu şi a celei de la bacalaureat. “În anii următori, funcţiona fără milă
principiul biblic, Mulţi chemaţi, puţini aleşi” afirmă însuşi GE Palade.

În 1932 : reuseşte întâiul la concursul de externat.

În 1934 : reuseste intaiul la concursul de internat. Il vor in mod egal toate stagiile,
dar arata preferinte pentru anatomia patologica şi pentru medicina interna. Este apreciat
superlativ de profesorii N.Gh. Lupu, Andre Boivin şi Fr. I. Rainer. Face dovada unor
insuşiri intelectuale ed exceptie : inteligenta, disciplina, memorie, stapanire de sine,
umor. Capacitatea lui e munca impresioneaza deopotriva pe colegi şi pe profesori. Este
pasionat de tragici gregi şi de Vasile Parvan.

1936 : absolva Facultatea de Medicina din Bucuresti.

1939 i se naste, fiul, George inginer electronist, astazi in Germania.

1940: Îşi susţine teza pentru doctoratul in medicina şi chirurgie cu titlul: Tubul
urinifer al delfinului. Studiu de morfologie şi fiziologice comparativa.

2
 1941 : se căsătoreste cu Irina N. Malaxa ; vor avea împreună doi copii : Georgia,
filolog, c. Van Dusen, şi Philip, astazi profesor de neurofiziologie la Glaveston, Texas,
S.U.A.

1943 : devine prin concurs conferentiar universitar la Catedra de Anatomie

( ‘’Institutul de Anatomie’’) a Facultatii de Medicina din Bucuresti, condusa de
profesorul Fr. I. Rainer, dupa ce parcursese, etapele de preparator ( incă din timpul
studentiei), asistent si sef de lucrari.

1946 : personalitate stiintifică formata, G. E Palade pleacă in S.U.A.ca ‘’ visiting

professor’’ la institutul Rockefeller pentru cercetari medicale din New York, devenit
ulterior Universitatea Rockefeller. Contribuie la punerea la punct a metodei
ultracentrifugarii fractionate. Incepe suita de mari descoperiri, din care una singura ar
face faima oricărui cercetator. Colaboreaza cu Keith Porter şi Philip Sieckewitz.
Dovedeste că nu este omul unei singure descoperiri.

La Universitatea din New York l-a intalnit pe Albert Claude, omul de stiinta
care i-a devenit mentor. Doctorul Claude lucra in Institutul Rockefeller (Rockefeller
Institute for Medical Research) şi l-a invitat pe Palade sa lucreze împreună cu el in
Departamentul de Patologie celulara. George Palade a realizat importanta exceptionala a
microscopiei electronice şi a biochimiei in studiile de citologie. Cum nu era biochimist, a
initiat o colaborare cu Philip Siekevitz. Împreună au combinat metodele de fractionare a
celulei cu microscopie electronică, producand componenti celulari care erau omogeni
morfologic. Analiza biochimică a fractiunilor mitocondriale izolate a stabilit definitiv
rolul acestor organule subcelulare ca un component major producător de energie.

Cel mai important element al cercetarilor lui Palade a fost explicatia

mecanismului celular al productiei de proteine. El a pus in evidenta particule
intracitoplasmatice bogate in ARN, la nivelul cărora se realizeaza biosinteza proteinelor,
numite ribozomi sau "corpusculii lui Palade". Împreună cu Keith Porter, a editat revista
"The Journal of Cell Biology" (Revista de Biologie Cellulara), una dintre cele mai
importante publicatii stiintifice din domeniul biologiei celulare.

1952 : creaza fixatorul Palade (tetraxoid de osmiu 1% in tampon de veronal

sodic), pentru microscopia electronică.

1952-1953 : descrie structura ultrafina a mitocondrei şi totpografia unor enzime

ale catenei de oxidoreducere celulara.

1953 : descopera ribosomii, organite implicate in sinteza proteinelor, care, in

onoarea sa, vor fi numite o vreme “granulele Palade”.

1954 : descrie, împreună cu Keith Porter, reticulul endoplasmic, precizandu-i

functiile. Pune la punct, in acesti ani, tehnică autocitoradiografiei.

3
 1956 : devine profesor de biologie celulara la Universitatea Rockefeller din New
York

1958 : la prima reuniune a Societatii de Biofizică se ia hotararea ce ribosomii sa

poarte denumire de “granulele Palade”

1961 : profesor fiind, devine seful Departamentului de Biologie Celulara al

Intitutului Rockefeller din New York.

Împreună cu Marylin Farquhar şi S.L. Wissing studieaza permeabilitatea gloerulara.

1964 : i se decerneaza Premiul Passano.

1965 : După douăzeci de ani, viziteaza Romania !

1966 : i se confera premiul Albert Lasker, cel mai prestigios premiu stiintific al
Statelor Unite. Cu prilejul decernarii inaltei distinctii, este numit ‘’exploratorul unei lumi
noi, al carei principal cartograf ramane’’. I se decerneaza Premiul Duckett

1969 : viziteaza Romania a doua oara.

1970 : Premiul Louia Gross Horwitz

1971 : a treia vizita in Romania.

1972 : este profesor de biologie celulara la Universitare Yale din New Haven, statul
Connecticut, unde conduce Departamentul de Biologie Celulara.

10 noiembrie 1974, in ziua comemorarii incetarii din viata al lui Alfred Nobel
(1833-1896), i se decerneaza lui GRIGORE EMIL PALADE PREMIUL Nobel Pentru
Medicina, împreună cu profesorii ALBERT CLAUDE, de la Universitatea Libera din
Bruxelles, şi CHRISTIAN DE DUVE, de la Universitatea Rockefeller din New York,
pentru “descoperirile lor privind organizarea structurala şi functionala a celuluei”. Cei trei
laureati ai Premiului Nobel pentru Medicina din acest an au revolutionat, prin lucrarile
lor, domeniul biologiei celulare, mai ales al componentilor citoplasmei, a căror conastere
s-a schimbat complet sub impulsul pe care ei l-au dat in ultimii treizeci de ani.’’
( Motivatia Institutului Karolinska din Stockholm ). La aceasta data , G.E. Palade era
membru honoris causa a cinci universitati.

1975 : viziteaza împreună cu sotia sa, Marlyn Farquar, profesoara de biologie

celulara, Romania. Acad. Miron Niculescu ii imaneaza insemnele de membru de onoare
al Academiei Romane.

1978 : viziteaza Romania, cu prilejul mortii mamei sale, Constanta Palade.

4
 1979 : Colocviul ‘’ Transportul macromoleculelor in sisteme celulare’’, desfasurat
la Bucuresti, ii prilejuiste o noua revenire in tara, împreună cu profesorii Marlyn Farquar
şi Christian De Duve.

In anii care au urmat, profesorul G.E. Palade s-a ocupat intens de problema
biogenezei membranelor celulare. A revenit in mai multe randuri in tara, vizitand cu
precadere Institutul de Biologie şi Patologie Celulara din Bucuresti, care avea sa
primeasca numele discipolului sau, Prof. Dr. Nicolae Simionescu, institut ale cărui
cercetari le urmareste indeaproape.

25 martie 1999 : la Universitatea California din San diego are loc un Simpozion
stiintific in onoarea lui G. E. Palade , decan in problemele stiintifice ale Universitatii,
simpozion la care participa oamenii de stiinta din toata lumea. George Emil Palade este
unanim consacrat drept unul din cei cativa cercetatori ai biologiei celulare moderne. Se ia
hotararea că, in onoarea lui, Universitatea California sa constituie ‘’ The George Emil
Palade Fellowship Fund’’, burse ce vor fi acordate la trei dintre cei mai buni cercetatori.

În 2007, preşedintele Traian Băsescu l-a decorat cu Ordinul naţional „Steaua

României” în grad de Colan.

După moartea primei soţii, s-a recăsătorit cu Marilyn Gist Farquhar, expertă în
biologie.

George Emil Palade a murit în Statele Unite la vârsta de 96 de ani, pe 8 octombrie 2008

Nota doctorului Palade privind colaborările sale în ştiinţă în anii 1960

Extrasul următor este un citat din Autobiografia doctorului Palade, publicată în
documentele Fundaţiei Premiului Nobel:

“În anii 1960, am continuat să lucrez în domeniul procesului de secreţie

intracelulară, folosind în paralel sau succesiv ambele moduri de abordare a problemei.
Primul mod foloseşte exclusiv metoda fracţionării celulare şi a fost dezvoltată în
colaborare cu colegii Philip Siekevitz, Lewis Greene, Colvin Redman, David Sabatini şi
Yutaka Tashiro; această abordare a dus la caracterizarea granulelor de zimogen şi la
descoperirea segregării produşilor de secreţie în spaţiul cisternelor din reticulul
endoplasmatic (RE). Al doilea mod de abordare a utilizat în principal metode de
radioautografie şi a implicat experienţe pe animale 'intacte', cu secţiuni din pancreas.
Acestea au fost efectuate în colaborare cu Lucien Caro şi îndeosebi cu James Jamieson.
Această serie de experienţe a dus în bună parte la ideile actuale privind sinteza şi
procesarea intracelulară a proteinelor pentru exportul în afara celulei. O prezentare
critică, de ansamblu, a acestui mod de abordare se găseşte în textul cuvântării mele
ţinută la ceremonia de acordare a premiului Nobel”.

5
Închieiere
Cel mai bine şi mai autorizat, despre profesorul, academicianul, cercetătorul şi
omul George Emil Palade, poate vorbi, în România, dna academician Maya Simionescu,
directoarea Institutului de biologie şi patologie celulară „N. Simionescu”, fiindcă doamna
a avut privilegiul să lucreze 10 ani în America, în laboratorul savantului: „Nu l-am
pierdut. Doar ne despărţim puţin, fiindcă domnul profesor a reprezentat pentru noi, pentru
mine şi soţul meu, o legătură pe toţi parametrii unei existenţe, atât pe plan ştiinţific, cât şi
în plan personal.

Era un mare om, un eminent om de ştiinţă şi un formidabil profesor. Am colaborat

direct zece ani, cât am fost în America, dar şi apoi când ne-am întors în ţară pentru a
construi institutul. Mi-a fost conducător de doctorat, iar influenţa profesorului a fost
inestimabilă Era un om cu o cultură vastă şi ştiinţifică şi generală, o profunzime în
înţelegerea fundamentelor biologice şi o viziune şi o perspectivă în înţelegerea funcţiilor
celulare, ce nu au dat greş niciodată.

Cunoştea foarte bine Istoria României şi avea o memorie extraordinară, recita

poezie românească. A creat o şcoală şi oamenii care s-au format lângă el, toţi cei care am
plecat în ţările noastre, am devenit şi noi creatori de şcoală, urmându-i exemplul.

George Emil Palade

6
Bibliografie:

1. Radu Iftimovici, George Emil Palade, Primul român laureat al Premiului

Nobel, Ed Viitorul Românesc, Bucureşti 1993.

2. Bologa LV, Istoria Medicinei Universale, Ed. Medicala, Bucuresti, 1970.

3. http://nobelprize.org/nobel_prizes/medicine/laureates/1974/palade-
lecture.html

4. http://www.cumc.columbia.edu/horwitz/

5. www.ro.wikipedia.org

6. http://www.celebritati.scienceline.ro

7. Melania Mandas Vergu George Emil Palade-ochii vii ai omului de geniu,

Gandul, octombire 2008.