Sunteți pe pagina 1din 23

STRUCTURA BUGETELOR

LOCALE

FINANTE PUBLICE, BUGET NATIONAL, BUGETE LOCALE

NOIEMBRIE 2010

1
CUPRINS

Argument.....................................................................................................................3
Cap. I - Conceptul de finante publice.......................................................................4
I.1.Componenta finantelor publice locale. ...................................................7

Cap. al II- lea - Bugetul local.....................................................................................8

Cap. al III- lea - Structura bugetelor locale..........................................................10


III.1. Veniturile bugetelor locale.................................................................10
III.1.1.Venituri proprii..........................................................................11
III.1.2.Sume si cote defalcate din unele venituri la bugetul de stat...12
III.1.3.Subventiile..................................................................................14
III.1.4. Imprumuturile..........................................................................15
III.1.5.Donatii si sponsorizari. ............................................................16
III.2. Cheltuielile bugetelor locale..........................................................................16
Bibliografie................................................................................................................22

2
ARGUMENT

In lumea contemporanaâ finantele publice constituie o componenta de prima


dimensiune a vietii social-economice a fiecarei natiuni. Finantele publice si-au castigat
aceasta pozitie aparte prin faptul ca, in zilele noastre, in numeroase tari ale lumii, prin
intermediul instrumentelor financiare, s-a ajuns sa se concentreze la dispozitia
autoritatilor publice centrale si locale 30% - 60% din produsul intern brut.
In statele contemporane ale caror finante publice se bazeaza pe economia de piata
liberal – capitalista, bugetele locale ale unitatilor administrativ- teritoriale sunt
componenta principala a finantelor publice locale.
Finantele publice locale, asemanator celor centrale, grupeaza procedeele si
mijloacele de constituire si intrebuintare a fondurilor banesti de interes public, insa
local, limitat teritorial la fiecare dintre unitatile administrativ-teritoriale.
In cadrul finantelor publice locale, procedeele venturilor publice si ale
cheltuielilor publice au fost si au ramas subordonate bugetelor unitatilor administrativ-
teritoriale, care in consecinta au ajuns componenta principala a acestor finante.
Prin buget local intelegem actul in care se inscriu venturile si cheltuielile
cilectivitatilor locale, pe o perioada de un an. Bugetele locale sunt bugetele unitatilor
administrativ-teritoriale care au personalitate juridica.
Bugetele locale cuprind doua capitole principale: veniturile si cheltuielile
localitatilor. In acest referat am prezentat categoriile de venituri si cheltuieli care
alcatuiesc bugetul local al unei unitati administrativ-teritoriale.

3
CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE FINANŢE PUBLICE

Conceptul de finanţe reflectă procesele şi relaţiile economice în expresie


bănească prin care se constituie, repartizează şi utilizează fondurile băneşti necesare
funcţionării statului şi altor entităţi economico-sociale.
În sens larg, finanţele locale includ finanţele publice locale, finanţele regiilor
autonome şi ale societăţilor comerciale constituite cu aportul autorităţilor administraţiei
publice locale şi alte resurse financiare locale.

Finantele publice locale isi au originea in autonomizarea autoritatilor teritoriale


in administrarea comunitatilor respective.
Comunitatile locale reprezinta colectivitati umane, delimitate teritorial din punct
de vedere politic si administrativ, care au autoritati publice diferite de cele ale statului.
Aceasta este o conditie a autonomiei financiare, deoarece autonomia administrativa nu
ar fi posibila fara autonomia financiara, care-i asigura suportul financiar al functionarii.
Organizarea distincta a finantelor locale pe baza autonomiei lor financiare este
necesara deoarece:

o comunitatile locale cunosc, cel mai bine, posibilitatile proprii privind


resursele banesti de provenienta publica si in special nevoile privind
cheltuielile ce trebuie acoperite;
o permite degrevarea finantelor centrale de o seama de cheltuieli;
o reduce numarul si amploarea fluxurilor banesti intre cele doua niveluri
structurale ale finantelor publice;
o permite o urmarire mai buna a modului cum sunt folosite fondurile
financiare publice constituite;

4
o finantele locale satisfac mai bine cerintele de utilitati publice in teritoriu,
cum ar fi: construirea de drumuri, politia, iluminatul public, gospodaria
comunala, s.a.

Finanţele publice locale reprezintă o parte componentă a finanţelor publice alături


de finanţele publice ale administraţiei centrale de stat, care exprimă relaţiile economice
prin care se mobilizează şi utilizează resurse băneşti la nivelul unităţilor administrativ
teritoriale pentru satisfacerea unor cerinţe colective reprezentate de învăţământ, cultură,
asistenţă socială, servicii publice, dezvoltare.
In România, organizarea teritoriala a finantelor publice este asezata pe impartirea
tarii in unitati administrativ-teritoriale, fiind structurata pe niveluri ierarhice in limitele
fiecarei unitati administrative: judete, municipii, orase, comune.
Din punct de vedere juridic,organele financiare teritoriale sunt institutii ale
administratiei publice, cu administratie si gestiune proprie de institutie. Sfera lor de
actiune difera, dupa nivelul organizatoric, astfel:

o Directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat, la


nivel de judet si municipiul Bucuresti;
o Administratiile financiare, la nivelul municipiilor si sectoarelor
municipiului Bucuresti;
o Circumscriptiile financiare, la orase;
o Perceptiile rurale si agentii fiscali, la nivelul comunelor.

Toate aceste organe sunt indrumate si controlate de catre Directia Generala a


Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat, a carei structura organizatorica
cuprinde:

o Directia de trezorerie, cu serviciile: contabilitatea trezoreriei; metodologie,


verificare si control; buget;
o Directia impozite si taxe, cu serviciile: constatare si impunere persoane
fizice; constatare si impunere persoane juridice; urmarire persoane juridice;
urmarirea si incasarea impozitelor, taxelor si altor venituri; biroul pentru
evidenta si valorificarea bunurilor; serviciul TVA;
5
o Directia controlului financiar de stat, cu serviciile: controlul financiar la
regii si societati comerciale; control financiar la institutii publice si agenti
economici privati; controlul financiar la societati comerciale de turism si
prestari servicii;
o Garda financiara, structurata pe trei divizii.

Comunitatile locale reprezinta colectivitati umane, delimitate teritorial din punct


de vedere politic si administrativ, care au autoritati publice diferite de cele ale statului.
Autonomia financiara a acestora este absolut necesara, deoarece autonomia
administrativa nu ar fi posibila fara autonomia financiara, care-i asigura suportul
material al functionarii. In acest sens este si argumetul conform caruia comunitatile
locale isi cunosc posibilitatile proprii privind resursele banesti de provenienta publica
si ,mai ales nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite pentru producerea de
servicii publice pe plan local.
Legea nr. 273 din 29 iunie 2006 privind Finanţele Publice Locale stabileste
normele privind formarea, administrarea, utilizarea si controlul resurselor financiare ale
unitatilor adminstrativ-teritoriale si ale institutiilor si serviciilor de interes local. Legea
stabileste ca la baza elaborarii, aprobarii si executiei bugetare stau principiile
autonomiei locale, echilibrului, realitatii, actualitatii si publicitatii.
Finanţele publice locale reflectă raporturile economice prin care se constituie
şi utilizează resurse băneşti la nivelul unităţilor administrativ teritoriale, fără o
contraprestaţie directă şi imediată în vederea satisfacerii unor cerinţe social
culturale, economice şi a furnizării unor servicii publice de către instituţiile
autorităţile administraţiei publice locale.
Finanţele publice locale mijlocesc procesele de formare repartizare şi utilizare a
fondurilor băneşti la nivelul unităţilor administrativ teritoriale.
Fondurile băneşti administrate de către autorităţile administraţiei publice locale se
formează pe seama impozitelor şi taxelor locale, a veniturilor nefiscale şi a veniturilor
cu destinaţie specială.

6
Resursele băneşti proprii mobilizate la dispoziţia unităţilor administrativ
teritoriale se completează prin redistribuire cu sume, cote defalcate şi transferuri de la
bugetul de stat.
Fondurile băneşti de la nivelul unităţilor administrativ teritoriale se repartizează
sub forma cheltuielilor publice pentru acţiuni social culturale, servicii publice,
dezvoltare, alte acţiuni de importanţă locală.

1.1. COMPONENTELE FINANTELOR PUBLICE LOCALE

În sfera finanţelor publice locale se încadrează bugetele locale, finanţele


instituţiilor publice locale finanţate din venituri proprii şi subvenţii din bugetul local,
finanţele instituţiilor publice locale finanţate integral din venituri proprii, creditele
externe şi interne, veniturile şi cheltuielile evidenţiate în afara bugetului local. Sfera
finanţelor publice locale este ilustrată de structura bugetului general al unei unităţi
administrativ-teritoriale care reflectă: bugetul local, bugetul instituţiilor publice
finanţate din venituri proprii şi subvenţii din bugetul local, bugetul instituţiilor publice
finanţate integral din venituri, bugetul creditelor externe şi interne, veniturile şi
cheltuielile evidenţiate în afara bugetului local.

7
CAPITOLUL AL II-LEA

BUGETUL LOCAL

Bugetele locale reprezintă partea principală a finanţelor publice locale care


reflectă raporturile economice de mobilizare a unor resurse financiare necesare
realizării acţiunilor social culturale, economice şi de altă natură din competenţa
autorităţilor administraţiei publice locale.
Bugetele locale asigură dimensionarea cheltuielilor în limitele veniturilor,
fundamentarea resurselor financiare, stimularea iniţiativei locale, afirmarea autonomiei
locale şi exercitarea controlului asupra utilizării fondurilor locale.
Bugetul local reprezintă instrument principal al autorităţilor administraţiei publice
locale în vederea selectării priorităţilor de finanţare din strategiile de dezvoltare
economico-socială ale localităţilor. Fundamentarea priorităţilor şi a opţiunilor privind
acţiunile social culturale, economice, serviciile publice care urmează să se finanţeze din
bugetul local, precum şi masurile necesare în vederea încasării veniturilor se realizează
în procesul elaborării şi adoptării bugetului local.
Bugetul local constituie instrumentul principal principal de asigurare a
autonomiei decizionale a autorităţilor administraţiei publice locale, de valorificare
eficientă a resurselor locale şi de îmbunătăţire a utilizării fondurilor locale.
Bugetele locale reprezintă o componentă distinctă şi autonomă în cadrul
bugetului consolidat, care are o serie de raporturi cu bugetul administraţiei centrale de
stat prin sumele defalcate şi transferurile de care beneficiază autorităţile administraţiei
publice locale.
Bugetele locale în calitate de parte principală a finanţelor locale reflectă
cerinţele de resurse financiare necesare realizării acţiunilor sociale culturale, economice,
serviciilor publice şi dezvoltare din competenţa autorităţilor administraţiei publice

8
precum pentru modul de procurare a resurselor financiare din cursul unui exerciţiu
financiar.
Prin bugetul local intelegem actul in care se inscriu veniturile si cheltuielile
colectivitatilor locale, pe o perioada de un an. Bugetele locale sunt bugetele unitatilor
administrativ-teritoriale care au personalitate juridica. Fiecare comuna, oras, municipiu
si sector al minicipilui Bucuresti intocmeste buget propriu, in conditii de autonomie.
Bugetele locale reprezinta instrumentele de planificare si de conducere a
activitatii financiare a unitatilor administrativ-teritoriale. Structura acestora reflecta
gradul de autonomie a administratiei locale fata de puterea centrala si legaturile
existente intre diferitele administratii teritoriale.
Bugetele locale reflecta fluxurile formarii veniturilor si efectuarii cheltuielilor
administratiilor locale, modalitatea de finantare a cheltuielilor pe destinatii si de
acoperire a deficitelor.

9
CAPITOLUL AL III-LEA

STRUCTURA BUGETELOR LOCALE

Bugetele locale au o anumita structura, in cadrul administratiilor publice locale


delimitate teritorial.
Bugetele locale cuprind doua capitole principale: veniturile si cheltuielile
localitatilor.
Veniturile şi cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificaţiei bugetare
aprobate de Ministerul Finanţelor Publice.
Veniturile sunt structurate pe capitole şi subcapitole, iar cheltuielile pe părţi,
capitole, subcapitole, titluri, articole, precum şi alineate şi paragrafe, după caz.
Cheltuielile prevăzute în capitole şi articole au destinaţie precisă şi limitată.
Numărul de personal, permanent şi temporar, precum şi fondul salariilor de bază se
aprobă distinct, prin anexa la bugetul fiecărei instituţii publice. Numărul de salariaţi
aprobat fiecărei instituţii publice nu poate fi depăşit.

3.1.VENITURILE BUGETELEOR LOCALE

Veniturile bugetelor locale se constituie in principal din venturi realizate pe


plan local si venituri primite la nivel central. In afara de acestea o alta sursa importanta
care poate creste venitul realizat pe plan local o reprezinta imprumuturile.
Legea Finantelor publice locale prezinta urmatoarele categorii de venituri ale
bugetelor locale:
a) venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte
venituri şi cote defalcate din impozitul pe venit;

10
b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
c) subvenţii primite de la bugetul de stat şi de la alte bugete;
d) donaţii şi sponsorizări.
e) operaţiuni financiare.

3.1.1.Veniturile proprii sunt veniturile pe care autoritatile le realizeaza pe plan


local. Nivelul si sursele acestora sunt coontrolate, decise de catre autoritalile locale, in
limitele prevazute de lege. Principalele acte normative care reglementeaza veniturile
proprii sunt Legea finantelor publice locale si Codul Fiscal (Legea privind impozitele si
taxele locale).
O caracteristica a veniturilor proprii este aceea ca autoritatile locale au in general
liberate in privinta modului in care sunt cheltuite. Se poate afirma ca gradul de
autonomie al unei comunitati depinde in mare masura de ponderea veniturilor realizate
pe plan local in raport cu alte resurse de venituri ale bugetelor locale. Ideal ar fi ca
veniturile proprii sa poata acoperi cheltuielile efectuate pentru satisfacerea nevoilor
locale.
In functie de sursa de colectare, veniturile care se realizeaza pe plan local pot fi
venituri fiscale,venituri nefiscale,venituri din capital si venituri cu destinatie speciala.
Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazează pe constatarea şi evaluarea
materiei impozabile şi a bazei de impozitare în funcţie de care se calculează impozitele
şi taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate şi a veniturilor obţinute din acestea,
precum şi pe alte elemente specifice, inclusiv pe serii de date, în scopul evaluării
corecte a veniturilor.
Anexa Legii finantelor publice prezinta veniturile proprii astfel:
1. Impozit pe profit de la regiile autonome şi societăţile comerciale de sub
autoritatea consiliilor locale
2. Cote defalcate din impozitul pe venit:
a) cote defalcate din impozitul pe venit;
b) sume alocate de consiliul judeţean din cotele defalcate din impozitul pe
venit pentru echilibrarea bugetelor locale.
3. Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital:
11
- alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital.
4. Impozite şi taxe pe proprietate:
a) impozit pe clădiri;
b) impozit pe terenuri;
c) taxe juridice din timbru, taxe de timbru pentru activitatea notarială şi
alte taxe de timbru;
d) alte impozite şi taxe pe proprietate.
5. Alte impozite şi taxe generale pe bunuri şi servicii:
- taxe hoteliere.
6. Taxe pe servicii specifice:
a) impozit pe spectacole;
b) alte taxe pe servicii specifice.
7. Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe
desfăşurarea de activităţi:
a) taxe asupra mijloacelor de transport;
b) taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de
funcţionare;
c) alte taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau
pe desfăşurarea de activităţi.
8. Alte impozite şi taxe fiscale:
- alte impozite şi taxe fiscale.
9. Venituri din proprietate:
a) vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea
consiliilor locale;
b) restituiri de fonduri din finanţarea bugetară a anilor precedenţi;
c) venituri din concesiuni şi închirieri;
d) venituri din dividende;
e) alte venituri din proprietate.
10. Venituri din dobânzi:
- alte venituri din dobânzi.
11. Venituri din prestări de servicii şi alte activităţi:
12
a) venituri din prestări de servicii;
b) contribuţia părinţilor sau susţinătorilor legali pentru întreţinerea
copiilor în creşe;
c) contribuţia persoanelor beneficiare ale cantinelor de ajutor social;
d) taxe din activităţi cadastrale şi agricultură;
e) contribuţia lunară a părinţilor pentru întreţinerea copiilor în
unităţile de protecţie socială;
f) venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputaţii şi
despăgubiri;
g) alte venituri din prestări de servicii şi alte activităţi.
12. Venituri din taxe administrative, eliberări de permise:
a) taxe extrajudiciare de timbru;
b) alte venituri din taxe administrative, eliberări de permise.
13. Amenzi, penalităţi şi confiscări:
a) venituri din amenzi şi alte sancţiuni aplicate potrivit dispoziţiilor
legale;
b) penalităţi pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declaraţiei
de impozite şi taxe;
c) încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate şi alte sume
constatate odată cu confiscarea, potrivit legii;
d) alte amenzi, penalităţi şi confiscări.
14. Diverse venituri:
a) vărsăminte din venituri şi/sau disponibilităţile instituţiilor publice;
b) alte venituri.
15. Venituri din valorificarea unor bunuri:
a) venituri din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor publice;
b) venituri din vânzarea locuinţelor construite din fondurile statului;
c) venituri din privatizare;
d) venituri din vânzarea unor bunuri aparţinând domeniului privat.

B. Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat


13
D. Subvenţii de la bugetul de stat şi de la alte administraţii
Veniturile provenite de la nivel central au ca principal obiectiv corectarea unor
dezechilibre care intervin pe plan local atat vertical(nivelul impozitelor si taxelor locale
nu acopera cheltuielile necesare furnizarii serviciilor publice), dar si orizontal deoarece
nu toate colectivitatile locale se descurca la fel financiar desi au obligatia de a oferi
servicii echivalente din punct de vedere calitativ si cantitativ.
Un sistem bun de transferuri trebue sa indeplineasca o serie de conditii. In primul
rand ele nu trebuie sa fie suficiente astfel incat autoritatile locale sa fie stimulate sa
realizeze venturi proprii. In acelasi timp trebuie asigurat echilibrul intre competentele
autoritatilor locale si resursele descentralizate. Este recomandat ca sumele acordate sa
fie previzibile pe o perioada mai mare de timp astfel incat sa permita autoritatilor locale
sa realizeze cheltuieli conform unei strategii, a unor obiective pe termen lung.
Lucrarile de specialitate din domeniu precum si diferilele rapoarte europene si ale
Bancii Mondiale prezinta clasificari diferite ale sumelor provenite de la nivel centralş
Legea finantelor publice recunoaste doua categorii principale : prelevari de la
bugetul de stat(sume si cote defalcate din unele venituri la bugetul de stat) si subventii.
Fondurile cele mai consistente sunt cele din prima categorie.

3.1.2.Sume si cote defalcate din unele venituri la bugetul de stat –aceste


venituri corespund asa numitului sistem de partajare a impozitelor si taxelor intre
diferite niveluri de guvernare. Sistemul de repartizare a acestor sume este stabilit la
nivel central, autoritalile locale neavand practic nici un control asupra cuantumului lor,
iar in unele cazuri, nici asupra modului in care vor fi cheltuite. Autoritatile locale
primesc astfel sume si cote defalcate din impozitele pe venit si TVA.

3.1.3.Subventiile reprezinta sume alocate de laa nivel central comunitatilor locale


cu un scop foarte bine definit. Autoritaile locale nu detin o modalitate legala de a
controla nivelul acestor sume sau modul in care vor fi cheltuite.
Fondurile corespunzatoare subventiilor sunt repartizate prin intermediul
ministerelor responsabile in functie de destinatia acestora.

14
Tot cu destinatie speciala si gestionate de minstere sunt veniturile din fondurile
speciale. Acestea se constituie prin act normativ, fie de catre Guvern, fie de catre
Parlament.
In timp ce fondurile speciale se formeaza din taxe instituite special si platiite de
carte contribuabilii care beneficiaza direct, subventiile fac parte din veniturile totale ale
bugetului de stat. Practic diferenta dintre cele doua (subventii si fonduri speciale) se
deduce urmarind mdul de alocare, institutia responsabile ramanand aceeasi: ministerul.
Reparizarea unor fonduri speciale eate prevazuta in legea bugetului de stat insa,
in cazul altora, ministerele care le gestioneaza au liberatea de a hatari criteriile de
repartizarte in teritoriu.
Veniturile localitatilor, fie realizate pe plan local, fie provenite de la stat sunt
insuficiente mai ales cand se pune problema realizarii de investitii necesare dezvoltarii
comunitatilor locale. O posibila sursa de suplimentare o reprezinta imprumuturile.

3.1.4.Imprumuturile
Legea finantelor publice locale ofera posibilitatea autoritatilor administratiei
publice locale de a-si completa propriile resurse financiare prin contractarea unor
imprumuturi interne sau externe pe care le pot folosi fie pentru realizarea de investitii
publice de interes local, fie pentru refinantarea datoriei publice locale. Pentru realizarea
acestor imrumuturi autoritatile locale au la dispozitir doua instrumente. Primul dintre
ele este emiterea si lansarea titlurilor de valoare care se poate face fie direct de catre
autoritatile locale, fie prin internediul unor agentii sau institutii specializate. Cel de-al
doilea se refera la inprumuturi de la bancile comersiale sau de la alte institutii de credit.
Desi actualul cadrul legislativ permite contractarea de imprumuturi de catre
autoritatile locale, conditiile in care se pot realiza acestea determina administratiile
locale sa nu apeleze la aceasta varianta de suplimentare a veniturilor locale. Cel mai
important impediment este ca toaye opperatiunile financiare legate de imprumuturi se
realizaza prin Trezorerie, lucru care dezavantajeaza banca cu care se contracteaza aceste
imprumuturi. Acest aspect poate fi remediat printr-o modificare legislativa simpla xcare
sa permita bancilor sa realizeze aceste operatiuni, Trezoreria fiind si ea informata. Un
15
alt aspect este faptul ca, nefiind inca bine stabilita distinctia dintre proprietatea publica
si privata a autoritatilor locale acestea nu au posibilitatea efectiva de a garanta un
imprumut.

3.1.5. Donaţii şi sponsorizări


Instituţiile publice mai pot folosi pentru desfăşurarea activităţii lor bunuri
materiale şi fonduri băneşti, primite de la persoane juridice şi fizice sub formă de
donaţii şi sponsorizări, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Fondurile băneşti acordate de persoanele juridice şi fizice, primite sub formă de
donaţii şi sponsorizări , în situaţia instituţiilor publice finanţate integral de la buget, sunt
vărsate direct la bugetul local din care se finanţează acestea. Cu aceste sume se
majorează veniturile şi cheltuielile bugetului local, iar fondurile respective se vor utiliza
cu respectarea destinaţiilor stabilite de transmiţător.
Bunurile materiale primite de instituţiile publice sub formă de donaţii şi
sponsorizări se înregistrează în contabilitatea acestora.
Veniturile bugetelor locale pot fi actualizate ca urmare a perfecţionării legislaţiei
fiscale, precum şi prin legile bugetare anuale, în concordanţă cu programele de creştere
a autonomiei financiare a unităţilor administrativ-teritoriale şi de descentralizare a
serviciilor publice.

3.2.CHELTUIELILE BUGETELOR LOCALE

Legea finatelor publice defineste cheltuiala bugetara ca fiind o cheltuiala aprobata


prin bugetul local, bugetul unei institutii sau al inui srviciu public, bugetul unei activitati
finantate integral din venturi extrabugetare si efectuata in limita resurselor acestor
bugete, cu respecatrea prevederilor legale.
In esenta, cheltuielile publice din bugetele locale se concretizeaza in cumpararea
de bunuri si servicii efectuata de autoritaile lcale pentru cetateni, in platile efectuate
16
cetatenilor sub forma de transferruri ( pensii, subventii, ajutor de samaj etc.) precum si
in plata imprumuturilor cntractate de ordonatorii rincipali de credite.
Exista doua clasificari a cheltuielilor cuprinse in bugetele locale romanesti. Prima
dintre ele vizeaza aspecte tehnice ( tipul de cheltuieli care vor fi facute pentru fiferitele
domenii- de capital, materiale si servicii, etc.) iar cea de-a doua are in vedere
cheltuilelile globale programate pentru aceste domenii (ex. Cheltuieli pentru autoritati
publice , invatamant, etc. ). Se face, de asemenea distinctia intre cheltuieli curente (de
intretinere) si cheltuieli pentru investitii.
Fiecare categorie de cheltuieli are particularitatile ei, iar marimea cheltuielilor
alocate pentru o activitate sau alta depinde de o serie de facotri politici, economici,
sociali. Sumele cheltuite difera de la o localitate la alta si de la un an la altul in functie
de capacitatea economica de a produce si de a distribuiâ precum si de presiuni politice
sau sociale cu care se confrunta comunitatile locale.
Fundamentarea, dimensionarea şi repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe
ordonatori de credite, pe destinaţii, respectiv pe acţiuni, activităţi, programe, proiecte,
obiective, se efectuează în concordanţă cu atribuţiile ce revin autorităţilor administraţiei
publice locale, cu priorităţile stabilite de acestea, în vederea funcţionării lor şi în
interesul colectivităţilor locale respective.
Fundamentarea şi aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectuează în
strictă corelare cu posibilităţile reale de încasare a veniturilor bugetelor locale, estimate
a se realiza.
Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, în conformitate cu
creditele de angajament şi cu duratele de realizare a investiţiilor.
Secţiunile de funcţionare şi secţiunile de dezvoltare se utilizează pentru
fundamentarea bugetelor locale şi se aprobă ca anexe la acestea, respectiv:
a) secţiunea de funcţionare cuprinde cheltuielile curente pentru realizarea atribuţiilor
şi competenţelor stabilite prin lege, specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale;
b) secţiunea de dezvoltare cuprinde cheltuielile de capital.
Cheltuielile curente sunt obligatorii şi se referă la cheltuielile de personal,
cheltuielile materiale şi cu prestarea serviciilor, subvenţiile şi transferurile necesare

17
realizării atribuţiilor şi competenţelor autorităţilor administraţiei publice locale, în
condiţiile legii.
Anexa Legii finantelor publice prezinta cheltuielile care se prevăd în bugetele
proprii ale comunelor, oraşelor,municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi al
municipiului Bucureşti astfel:

1. Autorităţi publice şi acţiuni externe:


- autorităţi executive.
2. Alte servicii publice generale:
a) fondul de rezervă bugetară la dispoziţia autorităţilor administraţiei
publice locale;
b) fondul de garantare a împrumuturilor externe, contractate/garantate de
stat;
c) fondul pentru garantarea împrumuturilor externe, contractate/garantate de
autorităţile administraţiei publice locale;
d) servicii publice comunitare de evidenţă a persoanelor;
e) alte servicii publice generale.
3. Dobânzi
4. Transferuri cu caracter general între diferite niveluri ale administraţiei:
- transferuri din bugetele locale pentru instituţiile de asistenţă socială
pentru persoanele cu handicap.
5. Apărare:
- apărare naţională (centre militare).
6. Ordine publică şi siguranţă naţională:
a) poliţie comunitară;
b) protecţie civilă şi protecţia contra incendiilor.
7. Învăţământ:
a) învăţământ preşcolar şi primar:
- învăţământ preşcolar;
- învăţământ primar;
b) învăţământ secundar:
18
- învăţământ secundar inferior;
- învăţământ secundar superior;
- învăţământ profesional;
c) învăţământ postliceal;
d) învăţământ special*);
-------
*) Pentru bugetele sectoarelor municipiului Bucureşti.

e) servicii auxiliare pentru educaţie:


- internate şi cantine pentru elevi;
- alte servicii auxiliare;
f) alte cheltuieli în domeniul învăţământului.
8. Sănătate:
a) servicii medicale în unităţile sanitare cu paturi:
- spitale generale;
b) alte cheltuieli în domeniul sănătăţii:
- alte instituţii şi acţiuni sanitare.
9. Cultură, recreere şi religie:
a) servicii culturale:
- biblioteci publice comunale, orăşeneşti, municipale;
- muzee;
- instituţii publice de spectacole şi concerte;
- şcoli populare de artă şi meserii**);
---------
**) Pentru bugetul municipiului Bucureşti.

- case de cultură;
- cămine culturale;
- centre pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale;
- consolidarea şi restaurarea monumentelor istorice;
- alte servicii culturale;
19
b) servicii recreative şi sportive:
- sport;
- tineret;
- întreţinere grădini publice, parcuri, zone verzi, baze sportive şi de
agrement;
c) servicii religioase;
d) alte servicii în domeniul culturii, recreerii şi religiei.
10. Asigurări şi asistenţă socială:
a) asistenţă socială în caz de boli şi invalidităţi:
- asistenţă socială în caz de invalidităţi;
b) asistenţă socială pentru familie şi copii*);
-------
*) Pentru bugetele sectoarelor municipiului Bucureşti.

c) ajutoare pentru locuinţe;


d) creşe;
e) prevenirea excluderii sociale:
- ajutor social;
- cantine de ajutor social;
f) alte cheltuieli în domeniul asigurărilor şi asistenţei sociale.
11. Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică:
a) locuinţe:
- dezvoltarea sistemului de locuinţe;
- alte cheltuieli în domeniul locuinţelor;
b) alimentare cu apă şi amenajări hidrotehnice:
- alimentare cu apă;
- amenajări hidrotehnice;
c) iluminat public şi electrificări rurale;
d) alimentare cu gaze naturale în localităţi;
e) alte servicii în domeniile locuinţelor, serviciilor şi dezvoltării
comunale.
20
12. Protecţia mediului:
a) salubritate şi gestionarea deşeurilor:
- salubritate;
- colectarea, tratarea şi distrugerea deşeurilor;
b) canalizare şi tratarea apelor reziduale.
13. Acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă:
a) acţiuni generale economice şi comerciale:
- prevenirea şi combaterea inundaţiilor şi gheţurilor;
- stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii;
- programe de dezvoltare regională şi locală;
- alte cheltuieli pentru acţiuni generale economice şi comerciale.
14. Combustibil şi energie:
a) energie termică;
b) alţi combustibili;
c) alte cheltuieli privind combustibilii şi energia.
15. Agricultură, silvicultură, piscicultură şi vânătoare:
a) agricultură:
- protecţia plantelor şi carantină fitosanitară*);
--------
*) Pentru bugetul municipiului Bucureşti.

- alte cheltuieli în domeniul agriculturii.


16. Transporturi:
a) transport rutier:
- drumuri şi poduri;
- transport în comun;
- străzi;
b) alte cheltuieli în domeniul transporturilor.
17. Alte acţiuni economice:
a) Fondul Român de Dezvoltare Socială;
b) zone libere;
21
c) turism;
d) proiecte de dezvoltare multifuncţională;
e) alte acţiuni economice.
Cheltuielile bugetelor locale pot fi actualizate ca urmare a perfecţionării legislaţiei
fiscale, precum şi prin legile bugetare anuale, în concordanţă cu programele de creştere
a autonomiei financiare a unităţilor administrativ-teritoriale şi de descentralizare a
serviciilor publice.

22
BIBLIOGRAFIE

1.Legea nr. 273 din 29 iunie 2006 privind finantele publice locale actualizata .

2.Legea nr. 215 din 2001 a admnistratiei publice locale(reactualizata).

3.Bugete locale intre teorie si practica – Studiu realizat de Institutul pentru Politici
Publice la comanda Asociatiei Pro Democratia in cadrul proiectului Administrare
eficienta prin participare publica finantat de German Marshal Fund of The United
States.

4.Ion Gliga – Dreptul finantelor publice – Editura Didactica si Pedagogica RA 1992.

5.Coord. Iulian Vacarel, Ghe Bistriteanu,Gabriela Anghelache, Mariana Bondor,


Florian Berce, Tatiana Mosteanu, Florin Georgescu, Finante publice, Editia a V-a,
Editura Didactica si Pedagogica RA, Bucuresti 2006.

23