Mizerabili vol3

In iunie 1832, membrii grupului A.B.C., impreună cu voluntarii adunaţi de pe străzi,

construiesc o baricadă in strada Chanvrerie. Marius, care trebuie să-şi respecte
promisiunea facută Cosettei, Gavroche, Javert, prins ca spion şi Jean Valjean, care
primise biletul de adio al lui Marius pentru fiica sa, se aflau şi ei la baricada condusa
cu multă pricepere ,curaj si patriotism de Enjolras. Iubitul Cosettei, incercând să-şi
dea viaţa pentru infăptuirea răscoalei, salvează baricada de primul atac al soldaţilor,
urcându-se in varful ei cu un butoi de praf de puşcă şi ameninţand că va arunca totul
in aer in cazul in care inamicii nu se retrag. Astfel, Marius ajunge un al doilea
conducător, alături de Enjolras.

Dându-si seama că la venirea zorilor vor muri cu toţii, rasculaţii hotărăsc să salveze
cativa oameni imbracandu-i in uniformele garzii nationale, iar Jean Valjean işi dă
uniforma pentru a salva viaţa unui necunoscut. El le este de mare folos tinerilor
răsculati, dar incearca pe cât posibil sa nu omoare pe nimeni. Gavroche işi dă viaţa
intr-un mod admirabil aducând baricadei preţioasele gloanţe de care are atâta
nevoie.

Printr-o intamplare extraordinară Jean Valjean îi salvează viaţa lui Javert, omul care ii
pricinuise atâtea necazuri. Acesta este prins ca spion in baricadă iar lui Jean Valjean ii
revine sarcina de a-l executa. Dar el ii dă drumul, spunându-i adresa sa pentru ca mai
tarziu să-l poata aresta.

Intre timp, minunaţii tineri, membri ai grupului A.B.C. sunt omorâţi unul cate unul.
Aceasta regula nu îi ocoleşte nici pe ceilalţi răsculaţi. Aceştia hotărăsc să se
adăpostească intr-o cârciumă din apropiere. Enjolras ajută la adăpostirea celor
ramaşi in viaţa stând cu puşca lui in mână in faţa unui intreg regiment.

Pâna la urmă in viaţă nu rămîn decat Jean Valjean şi Marius, care rămăseseră in
spatele carciumii, curajosul Enjolras, privind moartea mândru si dîrz şi Grantaire, care
adormise in timpul luptei din cauza beţiei. Acest băiat, mai tot timpul beat si uşuratic,
ce fusese primit din milă de Enjolras in grupul condus de el, se trezeşte si are
onoarea să moară alături de acel inger neinfricat ce işi dă viaţa pentru patrie fără să
şovăie.

Jean Valjean il salvează de la moarte pe acela pe care il ura şi il făcea responsabil de

desparţirea dintre el si Cosette: pe Marius. Mergând prin canalele Parisului, pe
intunericul infricoşător de acolo şi prin mizeria de nedescris, si riscându-si viaţa in
nisip mişcător, reuşeşte să ajungă la o ieşire ţinând in braţe trupul poate neinsufleţit
al lui Marius. Acolo se intalneşte cu Thenardier, care nu il recunoaşte.

In schimbul a treizeci de franci, el ii ajută pe cei doi să iasă din canal, dar pentru Jean
Valjean se iveşte o alta piedică: Javert. Acesta vrea să-l aresteze pe fostul ocnaş, dar
mai intâi il duce pe Marius acasă la bunicul său. Ajuns in faţa casei acestuia, îi
permite acestuia să intre in ea, el aşteptând afară. Când Jean Valjean iese din casă
pentru a fi dus la un sediu de poliţie, nu il mai găseste pe Javert. Acesta isi da seama
că face rău arestându-l pe cel care ii salvase viaţa, chiar daca el este un fost ocnaş.
Dar face rău si neimplinindu-şi datoria fată de justiţie. Innebunit, el se sinucide
aruncându-se in Sena.

Marius este vindecat datorită ingrijirii speciale pe care i-o dă bunicul. Acesta, pentru
fericirea nepotului său, vorbeşte cu domnul Fauchelevent, adica Jean Valjean şi il
invită pe el şi pe Cosette in casa lui. Marius se vindecă de tot şi se căsătoreşte cu
iubita sa, Cosette. Dar tatăl ei refuză să locuiască impreună cu tinerii casatoriţi
deoarece ar face un mare pacat minţindu-i si ascunzandu-şi identitatea. Urmează o
perioadă grea pentru eroul principal al acestei cărţi: îi spune adevărul despre trecutul
sau lui Marius, care incepe să-l indepărteze de Cosette, se intâlneşte cu ea in fiecare
seară dar fiind foarte distanţi unul fată de altul, ajunge până la urmă să nu o mai
vadă deloc şi se izolează in camera sa aşteptându-şi sfârşitul.

Thenardier se duce la Marius pentru a-i vinde nişte secrete despre Jean Valjean in
schimbul unei sume de bani si astfel Marius află cine l- salvat de la moarte la
baricade, că Jean Valjean nu este vinovat decat de furtul unei paini pentru care a
facut nouăsprezece ani de inchisoare. El o ia pe Cosette şi se duc la tatăl ei, care este
pe moarte. Jean Valjean, avându-i alături pe tinerii săi copii, Marius si Cosette, pe
care ii iubea atat de mult, având alături lucrurile dragi lui: sfeşnicele episcopului,
imbrăcamintea fetiţei sale de când era copil şi cufăraşul in care le purta şi
imaginându-si-l prezent şi pe episcopul său drag, işi dă sufletul in deplină pace şi
fericire. Pe mormântul pe care copii săi il fac sunt scrise următoarele versuri:

„Azi doarme. Deşi traiul i-a fost prea chinuit, Trăia. Cand al sau inger pleca, el a
murit. Această intamplare s