Stafilococul auriu

Generalitati Stafilococii sunt bacterii de forma rotund-ovalara (coci), gram pozitivi (se coloreaza cu colorant Gram), cu un diametru de 0,5-1,5 mm, dispusi caracteristic in gramezi (ca si ciorchinele de strugure). Genul Staphylococcus cuprinde aproximativ 27 de specii de stafilococi, dintre care cele mai des asociate cu infectii umane sunt in ordinea frecventei: Staphylococcus haemolyticus, Staphylococcus lugdunensis, Staphylococcus saprophyticus si Staphylococcus schleiferi. Pot produce o gama larga de infectii, a caror gravitate si localizare variaza de la infectii superficiale ale pielii pana la infectii ce pun viata in pericol, ca de exemplu septicemia sau meningita. Epidemiologie In functie de capacitatea de a secreta o enzima numita coagulaza (care poate coagula plasma), stafilococii se impart in coagulazo-negativi si coagulazo-pozitivi. Stafilococii coagulazo-negativi sunt ubicuitari (se gasesc peste tot), facand parte din flora normala a organismului, gasindu-se in orofaringe, tractul gastro-intestinal si uretra anterioara. Produc frecvent infectii intraspitalicesti, ei fiind rezistenti la unele dezinfectante si antiseptice sau apar la cei cu diverse corpuri straine (proteze, grefe, catere etc.). Supravietuiesc indelungat pe suprafete uscate. Transmiterea se poate face direct interuman sau prin intermediul unor obiecte (prosoape, lenjerie). Dintre stafilococii coagulazo-pozitivi, o singura specie este patogena pentru om: Staphylococcus aureus sau Stafilococul auriu, numit astfel dupa culoarea galben-aurie a coloniilor bacteriene obtinute pe medii de cultura.

Cuprins articol
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Generalitati Staphylococcus aureus Patogenitatea S. aureus Manifestari clinice produse de S. aureus Intoxicatiile stafilococice Infectiile stafilococice Diagnostic Tratament Stafilococi coagulazo-negativi

proteze articulare. sunturi. si cum se explica varietatea clinica a afectiunilor determinate de stafilococ. care sunt capabile sa lezeze membranele celulare si deci sa distruga celulele.aproximativ 10 minute.capsula (un strat subtire care inveleste bacteria) protejeaza bacteria de actiunea celulelor si mecanismelor de aparare ale organismului (fagocitoza.tot la nivelul peretelui celular exista acizi teicoici care ajuta la atasarea stafilococilor de suprafetele mucoaselor. Colonizarea nou-nascutului cu stafilococ auriu are loc la nivelul bontului ombilical. aureusSus Pentru a intelege cum reuseste aceasta bacterie sa patrunda.toxina-1 a socului toxic: este responsabila de sindromul de soc toxic caracterizat prin: febra. grefe etc. care la aceasta specie este cel mai frecvent galben-auriu. aceste enterotoxine se pare . Se gaseste in mod normal pe pielea si mucoasele omului. .Staphylococcus aureusSus Denumirea lui vine de la pigmentul evident cand se cultiva pe medii de cultura. Stafilococul auriu rezista 60 de minute la 60grade C. leucocite. stimuleaza sinteza de pirogeni endogeni (substante sintetizate in organism care determina aparitia febrei) si inhiba mecanismele de aparare ale organismului . Stafilococul auriu secreta un numar mare de toxine: . Este prezent pe mucoasa nazala la 30% dintre persoanele sanatoase. gama hemolizinele si leucocidina.5 enzime citolitice. este important de cunoscut structura acestuia si modul de actiune. pacienti dializati. acestea sunt alpha. dar poate fi si alb. notate de la A la E): sunt responsabile de toxiinfectiile alimentare cu stafilococ. in timp ce la Staphylococcus epidermitis este alb iar la Staphylococcus saprophyticus este citrin. ceea ce semnifica faptul ca alimentele contaminate cu enterotoxina stafilococica nu devin inofensive prin fierbere. macrofage) si favorizeaza in acelasi timp aderenta bacteriei de catetere si de alte materiale sintetice: proteze valvulare.enterotoxinele (sunt 5. dar si a altor mamifere precum si la pasari. leucocidinele ataca si distrug leucocitele . sa infecteze si sa se raspandeasca in organism in ciuda mecanismelor de aparare proprii organismului. procentajul fiind mai ridicat la personalul sanitar din spitale. dupa cum le spune si numele hemolizinele au ca principal rol hemoliza – distrugerea eritrocitelor. Astfel: . suprafata pielii si zona perineala.exfoliantina: determina leziuni la nivelul epidermului cu exfoliere consecutiva. beta. diabetici si cei ce folosesc droguri intravenoase. ele fiind rezistente la aciditatea gastrica si rezista 30 minute la temperatura de 100 grade C. Patogenitatea S. hipotensiune. Stafilococul auriu (S. supravietuieste in produse uscate cateva luni si rezista la actiunea alcoolului etilic 70 grade . este responsabila de aparitia dermatitei exfoliative in cadrul sindromului stafilococic al pielii oparite (frecventa la copiii mici) . dar ele pot distruge si alte tipuri de celule avand un rol important in producerea leziunilor tisulare. aureus) isi exercita patogenitatea atat prin structura sa cat si printr-o multitudine de enzime pe care le produce.peretele celular al bacteriei contine mai multe substante care declanseaza reactiile inflamatorii in organism. eruptie urmata de descuamare si afectarea mai multor organe interne .

Manifestari clinice produse de S. endocardite cu diseminari secundare cu formare de abcese in diferite organe. cu ameteli si sincope la ridicarea in ortostatism .hipotensiune arteriala.coagulaza: care poate converti fibrinogenul in fibrina si este un marker al virulentei S. favorizand astfel diseminarea infectiei . Principalele infectii sunt cele purulente.eruptie maculara caracteristica care apare dupa primele doua zile de boala .lipazele: hidrolizeaza lipidele. orjelet.ca au actiune si asupra SNC. ceea ce explica varsaturile severe ce apar uneori in toxiinfectiile alimentare. osteomielite . stafilococul secreta un numar de enzime care au diverse roluri in patogenitate. septicemii. . .infectii respiratorii: faringite. cefalee.infectiile tesutului subcutanat: mastite.fibrinolizina: dizolva cheagurile de fibrina. pneumonii. tesutul subcutanat si ariile sebacee ale organismului .infectii ale scheletului: artrite. orofaringiana). abcese . fiind un factor de difuziune al infectiei .toxiinfectia alimentara . dureri abdominale. aureus . dureri in gat etc. conjunctivala.debut brusc cu febra si alte simptome: greata. dar care sunt utilizate si ca markeri in diagnosticul infectiilor stafilococice: . empieme . bronsite.nucleaze – marker pentru S. cu afectarea a cel putin trei organe dintre: tractul gastrointestinal. fie inmultirii bacteriene – infectii.penicilinaze sau beta-lactamaze: enzime care inhiba penicilina si antibioticele betalactaminice.sindromul pielii oparite .foliculite. suprainfectiile plagilor .sindromul de soc toxic. dintre care cele mai frecvente sunt: . aureusSus Manifestarile clinice ale infectiilor produse de stafilococul auriu se datoreaza fie toxinelor secretate de acesta – intoxicatii. aureus . Intoxicatiile stafilocociceSus Sindromul socului toxic (SST) SST este o intoxicatie acuta amenintatoare de viata. De asemenea.infectii ale pielii: furuncule. ceea ce-i permite bacteriei sa supravietuiasca si sa invadaze pielea. Intoxicatiile stafilococice sunt: .hialuronidaza: hidrolizeaza acidul hialuronic din tesutul conjunctiv. ceea ce-i confera rezistenta bacteriei la tratamentul cu penicilina si alte antibiotice similare.disfunctii pluriorganice. caracterizata prin: . care protejeaza bacteria de actiunea apei oxigenate . acnee. dureri musculare. diaree. mucoase (genitala. varsaturi.catalaza.infectii generalizate: meningite. hidrosadenite. sistemul muscular.

ficat.leziuni tegumentare de diverse etiologii: arsuri chimice. in special in anotimpul cald. astfel SST este o boala a tinerilor mai ales. timp care permite stafilococilor sa secrete toxinele. care capata un aspect asemanator cu pielea oparita. Factori favorizanti sunt: . administrarea antibioticelor antistafilococice.perioada menstruala la femei. caracteristic in SST aparut in perioada menstruala este eritemul si inflamatia mucoasei vaginale insotita de scurgeri vaginale purulente .rinichi. sustinere volemica (hidratare) si tratamentul disfunctiilor de organ. un individ trebuie sa fie colonizat sau infectat cu o tulpina toxica de S. Tratamentul SST implica decontaminarea focarului care produce toxine. Principalele alimente care se pot contamina sunt preparatele din carne si prajiturile cu crema. avortului septic. celule sangvine (trombocitopenie). Dupa aproximativ 48 ore zonele denudate se usuca si incepe o noua descuamare. fata. plagi chirurgicale. o perioada mai indelungata. zonele denudate raman rosii stralucitoare si sunt o poarta de intrare pentru diverse bacterii si o cale prin care se pierd lichide si electroliti la fel ca si in arsurile termice. chirurgiei ginecologice . in bucati mari) a palmelor. termice. plantelor si degetelor. intepaturile insectelor.descuamatia caracteristica a pielii la 1-2 saptamani de la debutul bolii: incepe cu o descuamare furfuracee (marunta) a pielii de pe torace. extremitati. Cel mai important factor de risc pentru toxiinfectia alimentara stafilococica este consumarea alimentelor lasate la temperatura camerei. Pentru aparitia acestui sindrom. alte forme mai putin severe sunt pemfigusul neonatal si impetigo bulos. lichide. Evolutia bolii este in medie de 10 zile. leziuni date de varicela. Clinic debuteaza cu o eruptie eritematoasa initial in jurul ochilor si gurii care se extinde apoi spre trunchi si extremitati. Sindromul stafilococic al pielii oparite Acest sindrom se refera la o serie de boli cutanate de severitate variabila provocate de S. sistemul nervos central. Cea mai severa forma este numita boala Ritter la nou-nascuti si necroliza epidermica toxica la varstnici. electroliti si tratamentul local al zonelor denudate. dar poate apare si ca o complicatie a folosirii metodelor contraceptive locale. . Toxiinfectia alimentara stafilococica Apare ca urmare a ingestiei alimentelor contaminate cu enterotoxine stafilococice. care sunt stabile termic. aureus si trebuie sa nu aiba un nivel protector de anticorpi. a lauziei. prepararea termica distruge stafilococii dar nu si enterotoxinele. deoarece 90% dintre adulti poseda anticorpi impotriva toxinelor care provoaca SST. deoarece stafilococii se dezvolta in mediu bogat in proteine si zahar. urmata ulterior de descuamare in lambouri (grosolana. in cateva zile incepe zbarcirea si descuamarea tegumentelor. aureus care produce toxina exfoliativa (exfoliantina). mortalitatea prin hipovolemie si infectii fiind insa semnificativa. Tratamentul include administrarea de antibiotice antistafilococice.

este foarte dureroasa. Foliculita – este infectia foliculului pilos (radacina firului de par) si apare ca o pustula galbena. carbuncul). inconjurata de o zona rosie. tromboflebita septica). aureus. gat. infectii respiratorii virale. boli cronice sau care se insotesc de imunodepresie. infectiile fiind produse de obicei de catre flora proprie (care colonizeaza tegumentele si mucoasele). umeri solduri si coapse. Celulita – infectia intinsa a tesutului subcutanat poate fi produsa de S. cu greturi. sinusuri. aureus este cel mai obisnuit agent al infectiilor pielii si tesuturilor moi. Furunculul – este infectia necrotica a zonelor profunde ale unui folicul pilos. fie prin extindere directa de la o infectie a tesuturilor vecine: oasele craniului. fiind insotita de alterarea starii generale si febra. bine delimitata.este infectia profunda a unui grup de foliculi pilosi. unde este cazul si drenaj chirurgical (furuncul. dureri abdominale si diaree uneori severa. aureus ajunge la nivelul sistemului nervos central fie pe cale hematogena (prin sange) de la o endocardita cel mai frecvent. Infectiile cu stafilococ pot fi localizate oriunde la nivelul tractului respirator. Panaritiul – infectia pliurilor laterale ale unghiilor este frecvent determinata de S. este o infectie superficiala a dermului si tesutului subcutanat. sinuzite. determinand: rinofaringite. empiem. Etiologia stafilococica a pneumoniei este neobisnuita. De asemenea S. Factori predispozanti pentru pneumonia stafilococica sunt: institutionalizarea in unitati de ingrijire a bolnavilor cronici. desi mai frecvent are etiologie streptococica. dar cand apare poate avea o evolutie severa. antibioterapia folosita recent. faringo-amigdalite. Infectiile respiratorii Infectiile respiratorii cu S. Carbunculul . de la un focar intravascular de infectie (endocardita inimii drepte. . varsaturi. infectii ale pielii si tesuturilor moi de la nivelul fetei. Infectiile sistemului nervos central S. sensibil si se pot insoti de febra si alte manifestari generale. intubatia traheala. Infectiile stafilocociceSus Infectiile pielii si ale tesuturilor moi S. rotunjita. aureus poate determina infectarea secundara a plagilor traumatice sau chirurgicale. aureus se pot produce fie datorita florei de la nivelul orofaringelui fie datorita diseminarii hematogene a stafilococilor. localizat pe fese. este dureros. aparand frecvent la barbatii adulti si varstnici. aureus desi mai frecvent este determinata de streptococi. produsa uneori si de S. spitalizarea. cu localizare pe ceafa. Tratamentul acestor infectii consta in administrarea de antibiotice antistafilococice local si/sau sistemic si ingrijirea leziunilor locale. traheite. Erizipelul – o eruptie cu margini ridicate. pneumonii. bronsite.Simptomele debuteaza in scurt timp dupa ingestia alimentelor. fata. aureus.

de la un traumatism penetrant sau o plaga chirurgicala. Infectiile endovasculare Stafilocul auriu este una dintre cauzele cele mai frecvente de endocardita bacteriana acuta atat pe valve native cat si pe protezele valvulare. meningitei. aureus este cea mai frecventa cauza de osteomielita acuta la adulti si una dintre principalele cauze la copii. Infectiile tractului urinar S. Adesea aceste infectii pot coexista: astfel meningita poate insoti un abces cerebral. traumatisme sau interventii chirurgicale. Meningita purulenta poate insoti abcesul cerebral sau apare independent de acesta. o flebita intracraniana. Abcesele epidurale spinale pot apare in relatie cu osteomielita sau infectia discului vertebral. aureus este cauza cea mai obisnuita de tromboflebita intracraniana septica – care apare de obicei dupa o sinuzita. valvele cele mai frecvent afectate fiind valvele mitrale si aortice.Abcesul cerebral . aureus este o cauza neobisnuita a infectiei tractului urinar. mastoidita sau o infectie stafilocica a tesuturilor moi ale fetei. La consumatorii de droguri intravenoase apare mai frecvent endocardita inimii drepte cu afectarea valvei tricuspide. in timp ce abcesele epidurale cerebrale apar dupa sinuzite. S. iar flebita poate insoti abcesul epidural sau empiemul. In multe cazuri se produce desprinderea protezei necesitand indepartarea chirurgicala a acesteia. Clinic apare durere locala insotita de febra si alte semne generale. La adulti localizarea cea mai frecventa este corpul vertebral in timp ce la copii se localizeaza frecvent la nivelul metafizelor oaselor lungi (unde vascularizatia este mai bogata). Empiemul subdural se produce prin extindere directa de la o osteomielita a craniului.poate apare prin extindere directa de la o sinuzita. dupa interventii chirurgicale sau traumatisme. febra. O forma particulara de osteomielita este cea asociata cu protezele articulare sau cu dispozitivele de fixare interne sau externe. aureus in urina trebuie sa ridice suspiciunea diseminarii hematogene a infectiei frecvent de la o endocardita stafilococica. ori de la o sinuzita. Infectiile musculo-scheletale S. abceselor cerebrale si abcese in diferite alte organe etc. sondaj vezical etc. avandu-se in vedere si existenta unui abces la nivel renal. sau prin diseminare hematogena de la o endocardita infectioasa. de la infectia stafilococica a tesutului moale. In absenta unor manevre urologice. prezenta S. . Durerea. Endocardita stafilococica are o rata crescuta de mortalitate (40-60%) atat prin tulburarile cardiace pe care le antreneaza cat si prin diseminarea hematogena a infectiei cu aparitia septicemiei. De obicei apar secundar interventiilor asupra vezicii urinare: cistoscopia. inflamatia si scaderea mobilitatii sunt semnele care pot apare in osteomielita protezelor. Se produce prin diseminare hematogena sau prin extindere directa de la un focar infectios.

este rara. catetere. boli hematologice. artrita reumatoida sau alte afectiuni articulare.modificarea unor proteine ale peretelui celular. Rezistenta se instaleaza prin urmatoarele mecanisme: . insa acestea sunt dificil de realizat in practica clinica. auriu la antibiotice.) DiagnosticSus Diagnosticul infectiilor cu S. Efectuarea antibiogramei a devenit astfel obligatorie pentru toate tulpinile de S. TratamentSus Tratamentul infectiilor stafilococice cuprinde tratament antibiotic alaturi de care sunt necesare si drenajul colectiilor purulente. aureus izolate din diverse infectii. sau demonstrarea producerii de toxine in vitro la o tulpina izolata. S. diagnosticul intoxicatiilor stafilococice.Artrita septica este localizarea infectiei la nivelul articulatiei. aureus de cele mai multe ori este absent. traumatisme. aparand mai frecvent in zonele tropicale si de obicei la pacienti cu boli de fond (diabet zaharat. Infectia muschilor cu S. aureus. alcoolism.producerea de beta-lactamaze. enzime care neutralizeaza antibioticele care au in structura lor nucleul beta-lactaminic . sunt datele de laborator care pot confirma diagnosticul clinic. indepartarea tesuturilor necrozate si a corpurilor straine. Factori predispozanti pentru artrita septica sunt: utilizarea de droguri intravenoase. de cele mai multe ori acestea trebuie indepartate. utilizarea sistemica sau intraarticulara a steroizilor. constand in punerea in evidenta a bacteriei in diferite materiale purulente recoltate de la locul infectiei sau in fluidele organismului care sunt sterile in mod normal. Deoarece intoxicatia stafilococica nu presupune neaparat si infectia. ceea ce duce la scaderea permeabilitatii bacteriene si modificarea tintei antibioticului astfel incat acesta sa nu se mai poata lega de structurile bacteriene. Tratamentul antibiotic Inca din anii 1950-1960 a fost semnalata o crestere rapida a rezistentei tulpinilor stafilococice in general si mai ales a S. Pe langa tratamentul cu antibiotice aceasta forma mai necesita si drenajul articular. Determinarea enterotoxinelor in probele alimentare sau demonstrarea aparitiei anticorpilor indreptati impotriva toxinelor stafilococice ale socului toxic. Mai dificil poate fi insa. stafilococul auriu fiind cea mai frecventa etiologie la adulti. aureus – polimiozita. Testarea tulpinilor rezistente se face prin testarea sensibilitatii la meticilina. afectiuni maligne etc. pacemaker) este aproape imposibil de eradicat infectia cu S. Deoarece in prezenta unor corpuri straine (proteze. aureus este relativ simplu. articulatia soldului si articulatia sacro-iliaca. daca tulpinile sunt rezistente la meticilina inseamna ca sunt . care de multe ori se face numai pe baza semnelor clinice. Localizarile cele mai des intalnite sunt genunchii. Aceste proprietati confera rezistenta la toate antibioticele care au in structura lor betalactamine (peniciline si cefalosporine).

administrarea profilactica de antibiotice pre. severitate. Infectiile grave care necesita doze mari sau infectiile asociate cu bacteriemie se vor trata cu antibiotice pe cale parenterala (injectabila) in timp ce infectiile pielii. Acesti stafilococi se numesc stafilococi meticilino-rezistenti (MRSA – Methicilin resistent Staphylococcus aureus). Profilaxia Profilaxia infectiilor streptococice consta in: . .rezistente la toate antibioticele beta-lactaminice. ale tesuturilor moi sau ale cailor respiratorii se pot trata prin administrare orala. osteomielita acuta si endocardita acuta 4-6 saptamani. utilizarea manusilor la contactul cu plagile si mucoasele contaminate . care sunt rezistente la actiunea beta-lactamazelor secretate de catre stafilococi. antibioticul de electie ramane penicilina iar pentru infectiile mixte se poate asocia penicilina cu un inhibitor de beta-lactamaza. Pentru tulpinile sensibile.tratamentul prompt al tuturor infectiilor streptococice chiar si a celor superficiale. Durata tratamentului si calea de administrare difera in functie de localizare.masuri de igiena riguroasa in unitatile sanitare: spalarea meticuloasa a mainilor dupa contactul cu pacientii.si post-operator. imunitatea gazdei si raspunsul la tratament. bacteriemia necesita 2-4 saptamani de tratament cu antibiotic parenteral. Antibioticele de electie pentru aceste tulpini sunt Oxacilina si Nafcilina. in timp ce osteomielita cronica necesita pana la 6-8 saptamani de tratament parenteral. ale pielii si tesuturilor moi. pentru a preveni infectia plagilor postoperatorii .

In unele cazuri insa. Folosirea unui antibiotic P -lactamic oral ca monoterapie nu este eficienta. Pacientii cu plagi deschise sau cu colonizare nazala sunt rezervorul principal de microorganisme. intr-o institutie. cefuroxim si vancomicina. aureus este cauza cea mai frecventa de infectare postoperatorie a plagilor. . cutanate şi ale părţilor moi (muşchi).PROFILAXIE SI CONTROL Epidemiile stafilococice nosocomiale si raspandirea tulpinilor rezistente de S. stafilococul auriu. dar terapia combinata pentru 10 zile. globale. S. aureus sunt probleme serioase. precum şi la antibioticele de rezervă. insa pot fi si exceptii. urechii (otite) şi afecţiuni generale la fel de grave (septicemie). aureus este reprezentat de mainile personalului de ingrijire. aureus—si astfel incidenta infectiei stafilococice intr-o institutie . cum sunt cefazolin. o data ce o persoana a fost colonizata cu o tulpina rulenta. Aceste masuri includ desemnarea pacientilor colonizati sau infectati cu SARM in camere separate. in majoritatea cazurilor nemanifestandu-se cauzand doar infectii minore ale pielii. Infectiile stafilococice ale pielii si tesuturilor moi se pot repeta. In acest context. dar nu au facut infectia cu SARM nu vor fi tratati cu vancomicina numai de dragul de a elimina aceasta bacterie. purtarea manusilor la contactul cu plagi si mucoase contaminate si a unui halat daca exista probabilitatea contaminarii hainelor si spalarea mainilor cu un antiseptic dupa contactul cu pacientii. Poate să producă afecţiuni respiratorii. Cele mai severe masuri de control ale infectiei trebuie luate pentru a preveni raspandirea nosocomiala a SARM. Acest tip de infectii sunt foarte greu de tratat din cauza faptului ca nu raspund la multe dintre antibiotice. Infectiile severe apar de obicei in cazul persoanelor cu un sistem imunitar slab. ce are o gravitate extremă). Incidenta infectiei stafilococice in aceste cazuri poate fi redusa prin administrarea perioperatorie a unor antibiotice cu proprietati farmacocinetice favorabile. oculare (conjunctivite). tratamentul dirijat pana la eliminarea colonizarii stafilococilor poate fi incercat in special la pacientii cu risc particular pentru complicatiile infectiei. Pacientii care sunt colonizati. inima si tractul urinar. TransmitereaS. cu dicloxacilin sau cefalexin (500 mg de 4 ori pe zi) plus rifampicina (300 mg de 2 ori pe zi) plus mupirocin (2% alifie aplicata local in ambele nari) este de obicei eficienta pentru sterilizarea purtatorilor. Gravitatea infecţiilor cu stafilococ auriu e cauzată şi de rezistenţa lui foarte ridicată la majoritatea antibioticelor utilizate în mod curent. Stafilococul auriu si nu numai poate fi purtat si de persoanele sanatoase.poate fi redusa cel mai eficient prin spalarea meticuloasa a mainilor inainte si dupa contactul cu pacientii. plamanii. cel mai important vector de transmitere a S. unele grave (precum pneumonia sfafilococică. poate fi afectat sistemul circulator.

etc). ale căilor respiratorii (faringită. septicemie. osteomielită) dar şi infecţii generalizate grave (meningită. fie a înmulţirii bacteriene pregnante. bronşită. Această bcterie dă dovadă de o anduranţă fizico-chimică respectabilă : supravieţuieşte timp îndelungat pe suprafeţe uscate şi până la 60 grade. acnee. pneumonie). endocardită. etc). . Când devine periculos ? Transmiterea stafilococului auriu se poate face direct interuman sau prin intermediul unor obiecte contaminate (prosoape. Colonizarea nou-născutului cu stafilococ auriu se produce de obicei la nivelul bontului ombilical. suportă aproximativ 10 minute acţiunea alcoolului etilic de 70 grade). rezistă la unele antiseptice şi dezinfectante (de pildă. la suprafaţa pielii şi în zona perineală. foliculită. Manifestările clinice sunt fie consecinţa toxinelor secretate de coloniile stafilococice. lenjerie). Se poate vorbi de patogenezie dacă se propagă sub piele.Numeroase persoane sănătoase prezintă în cavitatea nazală un astfel de musafir. procentajul fiind mai ridicat la personalul sanitar. Nu este deci de mirare că generează frecvent infecţii intraspitaliceşti. la consumatorii de droguri de mare risc. la pacienţii care fac dializă. la diabetici. în intestine sau în orice alte zone ale corpului în afara nasului sau epidermei. cărora li sau făcut diferite protezări sau grefe. orgelet sau urcior). abcese. ale sistemului osteo-articular (artrită. Poate cauza infecţii superficiale (furunculoză. ale ţesutului subcutanat (mastită.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful