ELEMENTE DE

CONSTRUCTII SI LUCRARI
PUBLICE
ALCATUIREA GENERALA A
CONSTRUCTIILOR
 INTRODUCERE

Construcţiile sunt produse complexe imobile ale activităţii umane,

destinate a adăposti si deservi multiple procese ale vieţii sociale si
materiale Construcţiile au un rol esenţial in asigurarea calităţii vieţii
si datorita acestui fapt activitatea de construcţii reprezintă unul
dintre domeniile cele mai importante ale activitatii umane.
 CLASIFICAREA CONSTRUCŢIILOR
 Clasificarea pe baza criteriului destinaţiei pentru care au fost concepute.
 Clasificarea construcţiilor cea mai des întâlnită are la baza criteriul destinaţiei pentru care acestea au
fost concepute. Din acest punct de vedere se deosebesc doua mari categorii: clădirile si construcţiile
inginereşti
 Clădirile sunt construcţii inchise, cu o anumita compartimantare interioara si dotate cu echipamente
si instalaţii, destinate prin concepţie a adăposti si deservi o anumita activitate umana. In funcţie de
destinaţia lor clădirile de impart in:
 Cladirile civile, destinate unei game foarte largi de procese funcţionale, cum ar fi cele legate de:
locuire, sănătate, ocrotire sociala, sport, invatamam, cultura, administraţie, comerţ, sa.;
 Clădirile industriale, diversificate datorita gamei largi de procese industriale pe care trebuie sa le
adăpostească si sa le deservească Ele cuprind doua categorii de clădiri: clădirile de producţie (uzine,
fabrici, hale, ateliere etc.) la care modul de compartimentare si dimensiunile spatiilor sunt
determinate de utilaje, instalaţii, fluxuri tehnologice, circulaţia interioara etc. si clădiri auxiliare
destinate servirii procesului de producţie si depozitarii (depozite de materii prime, depozite de
produse finite, magazii, rezervoare, posturi de transformare, centrale termice etc).
 Clădiri agrozootehnice, sunt destinate diferitelor procese de producţie din sectoarele agrovegetal
(răsadniţe, sere, fabrici de nutreţuri, crame, secţii de vinificatie etc) si zootehnic (grajduri, adăposturi
pentru animaie si pasări) Alături de acestea exista si o seria de clădiri auxiliare producţiei ( magazii
de cereale, silozuri, remize pentru utilaje agricole, ateliere de reparaţii pentru utilaje etc).
 Construcţiile inginereşti grupează toate celelalte categorii de construcţii care nu au caracteristicile
clădirilor si cuprind:
 Construcţii industriale speciale: coşuri de fum, silozuri, rezervoare, castele de apa, rumuri de răcire,
estacade, etc;
 Constructii hidrotehnice si energetice;
 Cai de comunicaţie; drumuri, cai ferate, poduri, tuneluri, piste, platforme, etc;
 Linii de transport al energiei electrice si pentru fluide tehnlogice;
 Construcţii pentru alimentari cu apa si canalizări;
 Construcţii pentru telecomunicaţii; relee, turnuri de televiziune.
 Alcătuirea
generala a
unei clădiri:
A - infrastructura
B -suprastructura
1 fundaţie;
2 perele interior;
3 perete exterior;
4 planseu;
5 şarpanta;
6 invlitoare;
7 fereastra;
8 balcon;
9 soclu;
10 trotuar;
11 subsol;
12 parter:
13 etaj nivel curent
 Clasificarea după criterii de calitate porneşte de
la cerinţele principale care determina calitatea
unei construcţii: durabilitatea, rezistenta si
stabilitatea, gradul de rezistenta la foc si la
agenţi atmosferici, gradul de dotare cu instalaţii
si finisaje, volumele si suprafeţele construite
(factori esenţiali in asigurarea confortului). Pe
baza acestor factori, construcţiile se pot grupa in
trei clase de calitate după cum satisfac cerinţe
ridicate, medii sau obişnuite.
 Clasificarea in funcţie de modul de alcatuire si dispunere
a elementelor de rezistenta grupează structurile astfel:
 Structuri cu pereţi portanţi realizaţi din zidărie , din beton
monolit sau prefabricat;
 Structuri cu schelet realizate din stâlpi si grinzi , care
alcătuiesc cadre de beton armat monolit sau prefabricat,
metalice sau din lemn,
 Structuri mixte alcătuite din cadre si pereţi portanţi
(diafragme),realizate in general din beton;
 Structuri speciale realizate sub forma de arce, placi
curbe subţiri, structuri suspendate etc.
Clădire cu structura de rezistenta din zidărie portanta:
1 -perete structural exterior; 2 - perele structural interior.
Clădire cu structura din diafragme de beton armat monolit:
1 perete structural exterior: 2 - perete structural interior.
 Clădiri cu structura cu schelet in cadre din beton armat:
a - plan de arhitectura pentru o clădire de locuit cu structura in cadre; b - secţiune transversala a unei
clădiri in cadre; 1 fundatie cu bloc si cuinet; 2 - cuzinet din beton armat; 3- bloc din beton simplu;
4 - placa supun a pardoselii parterului; 5 - stâlp marginal; 6 - stâlp centrai 7-grinda principala (rigla
cadrului transversal); 8 grinzi secundare curent(nervuri); 9 si 10- grinzi principate longitudinale
(riglele cadrelor longitudinale): 11 - placa ptanseului curent; 12 - pardoseala: 13 placa planseului
peste ultimul nivel: l-t - invelitoare.
 Structuri mixte (cadre cu diafragme);
a-cu diafragme independente;
b - cu nucleu rigid;
1 stalpi; 2 - diafragma independenta; 3 – nucleu central rigid.
 Clădiri cu structuri speciale

a structura pe arce

b - structura de tip panza subţire

c- structura de acoperiş suspendat pe cabluri

d - cupola din ferme spaţiale

 CALITATEA CONSTRUCŢIILOR. CRITERII (CERINŢE)
PENTRU CONSTRUCŢII SI ELEMENTE DE
CONSTRUCŢII
 Pentru a se asigura desfăşurarea normala a activităţilor pentru care au fost concepute si in
deplina siguranţa, construcţiile trebuie sa satisfacă anumite criterii (cerinţe) de performanta. Cele
mai importante dintre acestea sunt:

 Rezistenta si stabilitatea se refera la capacitatea materialelor, elementelor, subansamblelor,

subsistemelor si clădirii in ansamblul sau de a nu depasi in exploatare stările limita ultime de
rezistenta (mecanice), de stabilitate a formei si poziţiei, de oboseala, precum si cele ale
exploatării normale (deformatie, fisurare, deschiderea a fisurilor s.a,). Aceste cerinţe se asigura
atât prin concepţie (proiectare), prin execuţie, dar si o corecta exploatare.

 Durabilitatea exprima durata in timp a principalelor componente ele construcţiei, fara a-si pierde
calităţile iniţiale pentru care a fost conceputa Durabilitatea poate ti ridicata (durata de funcţionare
peste 100 ani); mijlocie (intre 50-100 ani), normala (intre 20-50 ani). Sub 20 ani de funcţionare,
construcţiile sunt considerate provizorii

 Rezistenta la foc este capacitatea construcţiei de a rezista solicitărilor termice si mecanice care
se pot produce in timpul si din cauza incendiului, fara a se deforma sau a-si pierde stabilitatea.
Rezistenta la foc depinde de materialele utilizate, forma, dimensiunile geometrice st dispunerea
elementelor de construcţie, calitatea execuţiei etc. Rezistenta la foc a intregii clădiri este
determinata de elementul principal de construcţie (structural) a cărui comportare corespunde
celui mai redus grad de rezistenta la foc. Din punct de vedere al rezistentei la foc, elementele
de construcţie secaracterizează prin categoria lor de combustibilitate (determinata de natura
materialului si de structura sa) si prin limita de rezistenta ia foc (perioada de timp exprimata in
ore, in care un element de construcţie rezista acţiunii temperaturii care creste in timp după o
curba standardizata temperatura-timp).
 Rezistenta la umiditate exprima capacitatea materialelor si elementelor de construcţie de a rezista la
acţiunea distructiva a apei care poate produce asupra acestora deformaţii (umflare, contragere), fisuri,
exfolieri, mucegaiuri etc. Rezistenta la umiditate se asigura prin masuri de proiectare, o execuţie
corecta, sau prin utilizarea de materiale hidroizolatoare.

 Rezistenta ta inghet-dezghet (rezistenta la gelivitate) se refera la capacitatea materialelor si

elementelor de construcţie de a rezista pastrindu-si caracteristicile mecanice si fizice, stabilitatea,
forma, calităţile de izolare termica, fonica si hidrofuga, la un anumit număr de cicluri de inghet-dezghet,

 Rezistenta la acţiunea biologica a microorganismelor se refera in special la materialele de natura

organica si reprezintă capacitatea acestora de a-si păstra calităţile la acţiunea distructiva cauzata de
unele procese biologice.

 Rezistenta la coroziune se manifesta prin capacitatea materialelor si elementelor de construcţie de a

rezista acţiunii unor agenţi agresivi de mediu (gaze, aerosoli, fum, curenţi electrici vagabonzi sa). Se
asigura prin concepţie, o execuţie corecta si prin protecţii anticorozive.

 Cerinţe funcţionale sunt determinate de procesele tehnologice, de volumul activităţilor si fluxurile de

circulaţie (in căzut clădirilor industriale si agrozootehnice); amplasarea judicioasa a instalaţiilor,
utilajelor, mobilierului si a altor dotări; asigurarea legaturilor intre diverse funcţiuni si o circulaţie
lesnicioasa intre acestea, orientarea favorabila a ferestrelor sau luminatoarelor s.a. (in cazul tuturor
clădirilor),

 Cerinţe fizico-igienice se refera la temperatura, viteza si umiditatea aerului interior, iluminarea

interioara pentru asigurarea un microclimat optim.

 Cerinţe de ordin arhitectural-estetic asigura construcţiilor un aspect plăcut atât la exterior cat si la
interior, o integrare armonioasa in mediu in care sunt amplasate, o finisare de calitate.

 Cerinţe economico-organizatorice presupun alegerea acelor soluţii si aplicarea unor tehnologii de

execuţie care sa permită realizarea construcţiei respectând cerinţele tehnice si funcţionale la costuri cat
mai reduse.
 PĂRŢILE PRINCIPALE ALE UNEI CONSTRUCŢII

 La o clădire se disting: infrastructura, aflată sub cota zero (± 0.00)

cuprinzând fundaţiile şi subsolurile si suprastructura aflata deasupra
cotei zero şi care cuprinde toate elementele clădirii inclusiv
instalaţiile aferente de orice tip.
 Alcătuirea generala a unei clădiri:
 A infrastructura:
 B - suprastructurii:
1- fundaţie: 2 - perele interior: 3 -perete exterior: 4 - planseu;
5 - şarpanta; 6 - invlitoare; 7 - fereastra; 8 - balcon; 9 - soclu;
10 - trotuar; 11 - subsol; 12 - parter: 13 – etaj nivel curent .
 Infrastructura cuprinde:
 fundaţia, care intra în contact direct sau
indirect eu terenul bun de fundare şi căruia
îi transmite încărcările care acţionează
asupra clădirii:
 pereţii de la subsol şi planşeul de peste
subsol, dacă clădirea are subsol, sau
soclul şi elementele componente ale
planşeului de la cota zero.
 Suprastructura (elevaţia) este partea
clădirii aflată deasupra cotei zero,
considerată la nivelul pardoselii finite de la
parter şi include: elementele verticale şi
orizontale de rezistenţă şi de
compartimentare precum şi elementele de
finisaj.
 Elementele de rezistenţă (structurale) sunt elemente verticale şi
orizontale care preiau şi transmit încărcări în elementele structurii
de rezistenţa sunt incluse:
-pereţii (zidurile, panourile din beton armat mono sau pluristrat) ce
delimitează spatiul interior al clădirii de mediul inconjurător, iar în
interior împart clădirea in încăperi. Au rol de preluare şi transmitere
a incarcarilor din greutatea proprie si a încărcărilor cvasipermanente
şi variabile care acţionează asupra elementelor ce reazemă pe ei:
-stâlpii cu ax înclinat sau oblic, preiau încărcările transmise de grinzi,
planşee şi le transmit fundaţiilor;
-planşeele_elemente portante orizontale, preiau încărcările proprii
precum şi ale elementelor nestructurale care reazemă pe acestea şi
le transmit pereţilor portanţi sau grinzilor pe care reazemă: au rol de
compartimentare pe orizontală a clădirii:
-scările asigura legătura, respectiv circulaţia între nivelurile construite,
precum şi între interior şi exteriorul clădirii:
-şarpanta constituie ansamblul de elemente de rezistenţa cu rol
principal de susţinere a înveltiorii clădirii,
 Lucrările de compartimentare si finisaj au ca principal rol acela de
asigurare a confortului şi esteticii interioare şi exterioare a clădirilor.
Elementele de protecţie exterioare trebuie să asigure şi protecţia
construcţiilor fată de acţiunea factorilor din mediul ambiant.
 Compartimentările interioare suplimentare se realizează prin
intermediul pereţilor despărţitori autoportanti ce transmit încărcarea
proprie planelor pe care reazemă. Incărcarea lor se considera cvasi
temporară putând lipsi în cazul modificărilor ulterioare de funcţional.
 Lucrările de finisaj interior şi exterior sunt lucrări aferente anvelopei
precum şi a elementelor de compartimentare verticale şi orizontale
ale construcţiei care trebuie sa asigure îndeplinirea simultană a
următoarelor condiţii:
-protecţia construcţiei sau elementelor acesteia aliate în contact direct
cu mediul exterior, precum şi cele din interiorul construcţiei aflate în
condiţii de microclimat specifice
-confortul termic acustic igiena şi estetica spaţiilor.
-mărirea sau păstrarea durabilităţii clementelor pe care se aplica.
Dintre aceste lucrări se disting:
 la nivelul acoperişului învelitoarea;
 izolaţiile hidrofuge, termice şi tonice;
 finisajele umede sau uscate ale pereţilor,
 lucrările de tâmplarie. şa.
 Lucrarile de instalatii asigura confortul exploatării şi utilizării
construcţiilor la parametrii biologici si tehnologici prestabiliţi de
beneficiar la întocmirea proiectului de execuţie al acestora. Astfel, în
grupa lucrărilor de instalaţii sunt incluse instalaţii pentru:
 alimentare cu apă canalizare, sanitare, apărare şi stingerea
incendiilor, evacua­rea sau arderea gunoaielor menajere;
 electrice (de iluminat, de forţă curenţi slabi protecţie);
 de încălzire;
 de ventilare a aerului.
 de umidificare a aerului de exemplu unele hale de producţie din
industria de prelucrare a lemnului, a pieilor sau textilă;
 de condiţionare a aerului;
 de gaze;
 de transport pe verticala; escalatoare , ascensoare pentru persoane
sau marfă.
 de transport a fluidelor tehnologice în hale de producţie sau ateliere.
 COMPARTIMENTAREA CLĂDIRILOR

 Clădirile se compartmenteaza :
 a )pe înălţime (compartimentare verticala)
 b) pe acelaşi nivel (compartimentare orizontala
sau in plan).
 a) Compartimentarea verticala se realizează prin subansambluri orizontale (plansee)
aşezate la diferite cote, in funcţie de destinaţia clădirii Spaţiul dintre doua plansee
consecutive se numeşte nivel In funcţie de poziţia pe care o au in construcţie nivelele
pot capata diferite denumiri:
 -subsolul este nivelul situat sub cota ± 0 00 a construcţiei (cota ± 000 reprezintă cota
de referinţa intr-o construcţie si se identifica cu cota la care se afla pardoseala finita a
parterului acelei construcţii); situarea sa in raport cu cota terenului se poate face in
totalitate sau parţial sub aceasta; daca subsolul se afla parţial sub cota terenului
natural, este destinat locuirii, fiind prevăzut cu ferestre situate peste aceasta cota.
astfel incat sa permită iluminarea si aerisirea naturala a încăperilor de la acest nivel,
poarta denumirea de demisol un subsol se poate desfăşura in plan sub întreaga
construcţie numindu-se in acest caz subsol general sau numai intr-o anumita zona a
ei, caz in care poarta numele de subsol partial; daca spatiile din subsol sunt destinate
in exclusivitate adăpostirii instalaţiilor aferente clădirii se numeşte subsol tehnic;
 - parterul reprezintă primul nivel situat in totalitate peste cota terenului natural;
 - etajele sunt nivelurile situat deasupra parterului.
 Daca intre parter si etajul l se afla un nivel cu inalţime mai mica decât fiecare dintre
acestea sau daca parterul este situat peste un demisol, nivelul respectiv se numeşte
mezanin.
 Peste ultimul etaj se executa acoperişul. In cazul in care acoperişul este realizat cu
pante mari, spaţiul dintre acesta si ultimul planseu al clădirii este denumit pod Daca
podul este amenajat ca locuinţa cu luarea masurilor corespunzătoare de protecţie
termica, fonica etc el poarta numele de mansarda.
 Intr-o clădire se identifica pe verticala doua mari zone : infrastructura ca fiind
ansamblul tuturor elementelor construcţiei care se găsesc sub cota ± 0 ,00 si
suprastructura reprezentând totalitatea elementelor de peste aceasta cota.
 b) Compartimentarea in cadrul aceluiaşi nivel cu pereţi in
care se prevăd goluri pentru circulaţie, cu sau fara usi
Compartimentarea poate fi realizata atât cu ajutorul pereţilor
structurali (daca structura de rezistenta verticala este pe
diafragme de beton sau zidărie), cat si cu pereţi despărţitori
Încăperile unui nivel pot avea destinaţii diferite: de locuit sau
de lucru (dormitoare, camere de zi, săli de clasa, săli de
operaţie, ateliere etc); incaperi de serviciu (bai, bucătarii,
vestiare, spatii tehnice pentru instalaţii, etc); spatii pentru
circulaţie (holuri, vestibule, coridoare, case ale scărilor etc),
 Cladiri civile
Cladire de locuit
 Cladiri civile
Cladire cu birouri
 Cladiri civile
Cladire cu birouri
Cladiri industriale
Cladire agricola
Constructii ingineresti
Sistem de canalizare
Constructii ingineresti
Castel de apa
Constructii ingineresti
Silozuri
Constructii ingineresti
Rezervoare
 Constructii ingineresti
Constructii de telecomunicatie_turn de televiziune
 Constructii ingineresti
Cai de comunicatie_Poduri
 Constructii ingineresti
Cai de comunicatie_ Tunele
 Constructii ingineresti
Cai de comunicatie_ Drumuri