Obiectul juridic al vînatului ilegal.

The human intervention in the nature leaded to huge modifications within all
components of the environment, including the animal world (fauna).
As a result, all these interventions within the animal world had generated the
disapperance of some species of wild animals. Now this is causing the danger of
extinction of other species included in the Read Book of Moldova or in the list of
relative rare animal species (monuments of nature) protected by the State.
Big damages for the animal world are caused by the illegal hunting of wild
animals (mammals and birds). This ecological delinquency is the most widespread.

Obiectul infracţiunii este un element constitutiv obligatoriu pentru orice

componenţă de infracţiune.
Obiectul infracţiunii constă în valorile şi relaţiile sociale împotriva cărora
sunt îndreptate faptele care constituie elementul material al infracţiunii şi care
sunt vătămate sau puse în pericol prin săvîrşirea acestora [1].
Obiectul nemijlocit este obiectul unei infracţiuni concrete, parte componentă
a obiectului generic [2]. Cu alte cuvinte, obiectul nemijlocit este valoarea sau
relaţia socială concretă, ocrotită de o normă penală, prevăzută de un articol (sau
alineat din articol) din partea specială a Codului Penal.
Ceea ce deosebeşte vînatul ilegal de alte infracţiuni ecologice, este obiectul
nemijlocit al componenţei de infracţiune.
În privinţa obiectului nemijlocit al vînatului ilegal în literatura juridică de
specialitate sunt diferite formulări.
Jeludcov A.V.consideră că obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale,
care asigură securitatea ecologică [3].
Această opinie o consider prea largă, deoarece la acest obiect se poate atenta
şi prin celelalte infracţiuni ecologice prevăzute în Codul Penal (spre exemplu,
cele prevăzute de articolele 229, 230 etc. din CP al RM în vigoare).
 Readcenco V. I., Minlin A. S., Macari I. tratează obiectul nemijlocit al
vînatului ilegal într-un sens mai restrîns, fiind constituit din relaţiile sociale de
protecţie şi folosire raţională a lumii animale [4-5]
Şi această opinie o consider a fi prea largă, fiindcă, lumea animală (fauna,
regnul animal ca totalitate de animale care vieţuiesc în mod natural pe uscat, în
apă, în atmosferă etc.) este protejată în CP al RM în vigoare şi prin art.234.
Vetrov N.I., Leapunov Iu.I, Zdravomîslov B.V. consideră că obiect al
vînatului ilegal sunt relaţiile sociale în domeniul protecţiei şi folosirii raţionale a
lumii animale (a faunei terestre) [6-7].
Aceste ultime opinii sunt mai restrînse decît cele precedente, însă şi ele pot
fi privite în mod critic. Aşa cum este formulat, acest obiect de atentare poate
cuprinde şi relaţiile ce apar în legătură cu protecţia şi folosirea animalelor ce
aparţin persoanelor fizice şi juridice şi se deţin în teritorii îngrădite, în grădini
zoologice, circuri, colivii etc. (spre exemplu, animalele domestice sau animalele
sălbatice care se află în captivitate). În acest caz obiectul de atentare coincide cu
obiectul de atentare al infracţiunilor contra patrimoniului. Din aceste
considerente, reieşind din pct.23, alin.2 din H.Plen. CSJ nr.8 din 10.07.1997 cu
privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale
legislaţiei în domeniul protecţiei mediului înconjurător (în continuare H.Plen.CSJ
nr.8 din 10.07.1997), acţiunile infracţionale ce sunt îndreptate împotriva acestui
obiect de atentare se vor califica ca infracţiuni contra patrimoniului [8].
Volifman G. I., consideră că obiectul nemijlocit al vînatului ilegal îl
constituie relaţiile sociale (interesele) care asigură conservarea şi folosirea
raţională a animalelor sălbatice şi păsărilor [9].
Pentru această din urmă opinie nu poate fi adusă, ca critică, poziţia că acest
obiect de atentare ar putea fi confundat cu relaţiile sociale legate de protecţia şi
folosirea animalelor domestice, întrucît în ele se vede clar că este vorba de
animale sălbatice. Însă şi în această opinie obiectul nemijlocit al vînatului ilegal a
fost formulat într-un sens prea larg.
 Replica poate fi desprinsă din prevederile pct.4 din Regulamentul
Gospodariei Cinegetice, potrivit căruia în Fondul Cinegetic nu intră animalele
care în mod legal sunt întreţinute în captivitate. În acest sens Regulamentul
Gospodariei Cinegetice prevede că relaţiile în domeniul protecţiei şi folosirii
animalelor domestice, precum şi a animalelor întreţinute în captivitate sau
semicaptivitate în scopuri economice, ştiinţifice, cultural-educative şi estetice
sunt reglementate de legislaţia respectivă.
Replica poate fi desprinsă, spre exemplu, şi din prevederile art.76 şi 78 din
Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat din 25.02.1998. Reieşind
din aceste articole, animalele sălbatice (fauna sălbatică) se află în grădinile
zoologice în condiţii de captivitate.
Reieşind din H.Plen.CSJ nr.8 din 10.07.1997 şi din cele menţionate anterior,
relaţiile sociale legate de protecţia şi folosirea animalelor sălbatice aflate în
captivitate (spre exemplu, în grădinile zoologice) nu sunt obiect de atentare al
vînatului ilegal, ci al infracţiunilor contra patrimoniului.
Smirnov E.A., Iacupov A.Ş., Mihailenco P.P. consideră că obiectul
nemijlocit al vînatului ilegal îl constituie buna gestiune (administrare) a
gospodăriei cinegetice [10 -11].
Nu sunt de acord nici cu această opinie, fiindcă, potrivit pct.2 din
Regulamentul Gospodariei Cinegetice, Fondul cinegetic este constituit din
animalele de interes vînătoresc şi din multitudinea de terenuri de vînătoare.
Administrarea corectă a terenurilor de vînătoare nu are nici o legătură cu obiectul
nemijlocit al vînatului ilegal.
Reieşind din prevederile Legii regnului animal şi a anexelor ei, precum şi
din criticile aduse formulărilor doctrinare ale obiectului nemijlocit al vînatului
ilegal anterior menţionate, consider oportună propunerea următoarei formulări a
obiectului nemijlocit al vînatului ilegal: – Obiectul nemijlocit îl constituie
relaţiile sociale ce apar în legătură cu protecţia şi folosirea raţională a
animalelor sălbatice care locuiesc în condiţii de libertate naturală şi fac parte
din Fondul cinegetic unic de stat al Republicii Moldova, precum şi relaţiile
sociale ce apar în legătură cu protecţia şi conservarea animalelor sălbatice,
care locuiesc în condiţii de libertate naturală, vînatul cărora este complet
interzis.
Potrivit doctrinei penale, există norme în legislaţia penală care prevăd
răspunderea penală pentru infracţiunea ce atentează concomitent la două obiecte
nemijlocite [12]. Astfel de infracţiune se numeşte infracţiune cu obiect dublu
[13].
Kuzneţova N.F. şi Teajkova I.M. menţionează că în asemenea situaţii de
obicei se distinge obiectul nemijlocit principal şi obiectul nemijlocit suplimentar
[14]. Obiectul nemijlocit suplimentar, la rîndul său, poate fi obligatoriu sau
facultativ [15].
Pentru componenţa de infracţiune a vînatului ilegal este caracteristică
prezenţa obiectului nemijlocit suplimentar obligatoriu în cazul în care vînatul
ilegal este comis cu folosirea de către braconier a situaţiei sale de serviciu.
Comentatorii C.P. al F.R. Readcenco V.I. şi Mihlin A.S. menţionează că prin
folosirea de către persoană a situaţiei sale de serviciu se înţelege folosirea
drepturilor şi împuternicirilor, cu care este investită persoana în baza serviciului
sau lucrului său pentru a vîna ilegal, spre exemplu, de către lucrătorii organelor
de supraveghere cinegetică, conducătorii organizaţiilor de achiziţionare, a
organelor de gestiune a gospodăriei cinegetice, de reprezentanţii administraţiei
puterii executive [16].
Obiectul nemijlocit suplimentar obligatoriu al infracţiunii respective,
săvîrşite cu folosirea de către cel vinovat a situaţiei sale de serviciu, îl constituie
relaţiile sociale, care asigură interesele puterii de stat, ale serviciului public,
ale serviciului din organele de autoadministrare locală şi ale serviciului din
organizaţiile comerciale şi alte organizaţii [17].
În ceea ce priveşte obiectul material, Macari I. consideră că acesta este
constituit din obiectele lumii materiale asupra cărora atentează infractorul,
producîndu-le efectiv vătămare sau ameninţîndu-le cu un pericol de vătămare
[18].
 Obiectul material este semn obligatoriu al obiectului infracţiunii de braconaj
prevăzută de art.233 din CP al RM în vigoare.
Şi în cazul obiectului material al vînatului ilegal sunt diferite opinii.
Prohorov L.A. şi Prohorov M.L. atribuie la obiectul material al infracţiunii
animalele sălbatice şi păsările [19].
Replica împotriva acestei opinii poate fi desprinsă din analiza obiectului
nemijlocit al vînatului ilegal. Este o formulare prea largă, întrucît nu constituie
obiecte materiale ale vînatului ilegal animalele sălbatice întreţinute în captivitate
sau în semicaptivitate.
Ulitin A.A. consideră obiect material al infracţiunii respective animalele
sălbatice care se află în condiţii de liberate naturală pe terenurile de vînătoare – în
păduri, cîmpii, mlaştini etc. [20].
Replica împotriva ultimei opinii reiese din analiza formelor laturii obiective
a vînatului ilegal pe care o face acest autor şi din prevederile pct.7, alin.2 din
Regulamentul Gospodariei Cinegetice, care enumeră unele din terenurile
interzise pentru vînătoare (rezervaţiile ştiinţifice, peisagistice, parcurile naţionale,
monumentele naturii etc.). Replica constă în faptul că animalele sălbatice vînate
pe aceste terenuri interzise pentru vînătoare, de asemenea, constituie obiecte
materiale ale vînatului ilegal.
Javoroncov N.M. şi Zuiev E. consideră obiectul material al vînatului ilegal
ca fiind constituit din animalele sălbatice, care se află în condiţii de libertate
naturală [21].
Penalistul rus Iu.D.Severin şi ecologistul Zamfir P. de asemenea se alătură la
respectiva opinie cu mici completări în formularea obiectului material al
vînatului ilegal. Ei atribuie la acesta animalele (sălbatice) şi păsările ce populează
în condiţii de libertate naturală: în păduri, cîmpuri, mlaştini etc. [22 -23].
Aceeaşi formulare o atribuie obiectului material al vînatului ilegal şi pct.23,
alin.1 din H.Plen.CSJ nr.8 din 10.07.1997 [24].
O critică generală adusă majorităţii formulărilor atît ale obiectului
nemijlocit, cît şi a obiectului material al vînatului ilegal se referă la folosirea
expresiei „animale sălbatice şi păsări” în mod greşit din următoarele
considerente:
1. Reieşind din definiţia regnului animal indicată în art.2 din Legea Regnului
Animal „totalitatea de animale” include speciile de animale care vieţuiesc pe
uscat, în apă, în atmosferă, în sol, inclusiv monocelulare, nevertebrate şi cordate.
Deci şi păsările fac parte din totalitatea de animale în calitate de specii de
animale.
2. Reieşind din pct.33 din Regulamentul Gospodariei Cinegetice, animalele de
interes vînătoresc permise pentru a fi vînate în perioadele indicate sunt împărţite
în două categorii: /Mamifere, /Păsări.
Deci păsările fac parte din categoria animalelor de interes vînătoresc.
3. Anexele nr.3 şi nr.4 din Legea Regnului Animal prevede speciile de animale
interzise pentru a fi dobîndite şi le împarte în mamifere, păsări, reptile, peşti,
amfibii, crustacee, moluşte şi insecte.
Deci păsările fac parte din speciile de animale dobîndirea cărora este strict
interzisă.
4. Chiar şi în doctrina penală a Federaţiei Ruse este menţionată împărţirea
animalelor (de interes vînătoresc) în mamifere şi păsări [25 -27].
În plus la aceasta, ecologistul rus Brinciuc M.M. menţionează în manualul
său de drept ecologic că obiectele lumii animale, care se referă la obiectele
vînatului, se împart în două categorii de animale: mamifere şi păsări [28].
În concluzie, consider a fi corectă folosirea expresiei „animale sălbatice
(mamifere şi păsări)” sau a expresiei „mamifere şi păsări sălbatice”.
De asemenea, ultima opinie o consider a fi prea largă din considerente că din
totalitatea de animale sălbatice care constituie regnul animal, în afară de păsări
se includ, de asemenea, şi mamiferele, reptilele, peştii, amfibiile etc. Deci nu se
face o delimitare între ceea ce se poate vîna, se poate pescui sau se poate dobîndi
în alt mod.
 Korceva Z.G. consideră obiectul material al vînatului ilegal ca fiind
constituit din animalele sălbatice şi păsările care formează fondul vînătoresc de
stat [29].
Nu sunt de acord nici cu această din urmă opinie din considerentul că Fondul
vînătoresc (sau cinegetic) nu include animalele sălbatice prevăzute în Cartea
Roşie sau cele aflate sub protecţia statului, vînatul cărora este strict interzis.
Aceste animale, de asemenea, pot fi obiect material al vînatului ilegal.
Reieşind din prevederile Legii Regnului animal şi în special a Regulamentul
Gospodariei Cinegetice, din analiza opiniilor privind obiectul material al
vînatului ilegal şi a obiectului nemijlocit, consider a fi corectă următoarea
formulare a obiectului material al vînatului ilegal: – Obiectul material îl
constituie animalele sălbatice care locuiesc în condiţii de libertate naturală şi
fac parte din Fondul cinegetic unic de stat al Republicii Moldova, precum şi
animalele sălbatice (mamifere şi păsări) care locuiesc în condiţii de libertate
naturală, vînatul cărora este complet interzis.
Potrivit pct.2 şi 4 din Regulamentul Gospodariei Cinegetice din Fondul
Cinegetic unic de stat al Republicii Moldova fac parte animalele de interes
vînătoresc, cu excepţia animalelor întreţinute în mod legal în semicaptivitate sau
în captivitate. Deci din Fondul cinegetic fac parte animalele de interes vînătoresc
care se află în condiţii de libertate naturală.
Din analiza pct. 33 din Regulamentul Gospodariei Cinegetice şi a anexei
nr.6 a Legii regnului animal, poate fi desprinsă lista animalelor de interes
vînătoresc care pot constitui obiecte ale vînatului (în perioadele indicate de
pct.33) şi anume:
Mamifere: Cerbi (cerb nobil, cerb pătat, cerb lopător), Elani, Mufloni,
Căpriori, Căprioare, Mistreţi, Iepuri (iepure de cîmp), Vulpi (vulpe obişnuită).
Păsări: Porumbei, Gîşte (gîscă sălbatică), Raţe (raţă sălbatică sau raţă mare),
Lişiţe, Găinuşe de baltă, Fazani (fazan de vînătoare).
La animalele de interes vînătoresc se pot atribui şi animalele din Lista
speciilor de animale incluse în Carte Roşie a RM şi din Lista speciilor de animale
relativ rare (monumente ale naturii) protejate de stat, prevăzute în anexele nr.3
şi , respectiv, nr.4 din Legea Regnului Animal, în cazul în care acestor specii de
animale prin lege de modificare sau completare li se atribuie categoria de raritate
VI (specie devenită nepericlitată) , VII (specie insuficient cunoscută) şi VIII
(specie nepericlitată).
Totodată în diferite perioade, prin lege de modificare sau completare a Legii
regnului animal, animalelor de interes vînătoresc li se poate atribui calitatea de
specii de animale relativ rare (monumente ale naturii). Spre exemplu, aceasta a
avut loc prin legea nr.1257 –XV din 19.07.2002. faţă de celelalte animale de
interes vînătoresc prevăzute în anexa nr.6 la Legea Regnului Animal, dar care nu
au fost enumerate anterior, şi anume:
Mamifere: Bursuc (viezure), Bizam (ondatră), Veveriţa obişnuită, Lup
Păsări: Cocor mare, Potîrniche, Prepeliţă, Cucuvea comună, Turturică sau
hulub sălbatic, celelalte păsări, cu excepţia speciilor rare şi a celor incluse în
Cartea Roşie a Republicii Moldova.
La animalele sălbatice (mamifere şi păsări) vînatul cărora este strict interzis
se referă speciile de animale sălbatice relativ rare (monumente ale naturii),
protejate de stat, precum şi cele incluse în Cartea Roşie a RM, care sunt
enumerate în anexele nr.4 şi, respectiv, nr.3 din Legea Regnului Animal.
Nu se atribuie la obiectele vînatului şi nici la obiectul material al vînatului
ilegal celelalte categorii de animale sălbatice, adică reptilele, amfibiile, peştii,
crustaceele, moluştele şi insectele. Acestea din urmă sunt resurse ale regnului
animal care nu pot fi folosite prin vînat. Potrivit art.22 din Legea Regnului
Animal, aceste categorii sau specii de animale pot fi folosite prin:
• Pescuit industrial, sportiv şi de amatori,
• Dobîndirea de animale care nu constituie obiecte ale vînatului sau
pescuitului,
• Folosirea în scopuri economice, ştiinţifice, cultural-educative şi estetice.
-------------
BIBLIOGRAFIE
[1] – Codul Penal al Republicii Moldova. Comentariu. / sub redacţia
A.Barbăneagră/ - Chişinău; ARC, 2003. – pag. 144.
[2] – Курс Уголовного Права. Общая часть. Том 1: Учение о преступлении.
Учебник для вузов / под ред. Н.Ф. Кузнецовой, И.М. Тяжковой. – М.: Изд.
Зерцало, 1999. – стр.208.
[3] – Желудков А.В. Уголовное право: Oсобенная часть – 2-е изд., испр. и
доп. – М.: Юрайт – М, 2002. – стр. 184.
[4] – Комментарий к Уголовному Кодексу Российской Федерации / отв. ред.
В.И.Рядченко, Михлин А.С. - М.: Спарк, 2000. - стр. 614.
[5] – Macari I. Dreptul penal al Republicii Moldova. Partea generală, (ciclu de
prelegeri). – Chişinău, 1998. – pag. 142.
[6] – Уголовное Право. Особенная Часть. Учебник / под ред. Б.В.
Здравомыслова. – М.: Юрид. лит., 1995. – стр.349.
[7] – Уголовное Право. Учебник для юридических вузов / под ред. Н.И.
Ветрова, Ю.И. Ляпунова. – 2-е изд., испр. и доп. – М.: Юриспруденция, 2001.
– стр.510.
[8] – Culegere de Hotărîri ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie (mai 1974 –
iulie 2002). – Chişinău, 2002. – pag. 85.
[9] – Вольфман Г.И. Ответственность за преступления в области охраны
природы. - Изд. Саратовского Университета, 1984. – стр. 35.
[10] – Советское Уголовное Право. Часть Особенная. Учебное пособие, вып.
1 / под ред. Е.А. Смирнова, А.Ш. Якупова. – Киев, 1975. – стр. 280.
[11] – Советское Уголовное Право. Часть Особенная / под ред. П.П.
Михайленко. – Киев, 1968. – стр. 381.
[12] – Macari I. Dreptul penal al Republicii Moldova. Partea generală. – Chişinău:
C.E. al USM, 2002. – pag. 96.
[13] – Ibidem.
[14] – Н.Ф. Кузнецова, И.М. Тяжкова, Op. cit., стр. 209.
[15] – Ibidem.
[16] – В.И. Рядченко, А.С. Михлин, Op. cit., стр. 618.
[17] – Уголовное Право. Часть Общая. Часть Особенная. Учебник. / под ред.
Л.Д. Гаухмана, Л.Н. Колодкина, С.В. Максимова. – М.: Юриспруденция,
1999. – стр. 629.
[18] – Macari I. , Op. cit., 2002, pag. 98.
[19] – Прохоров Л.А., Прохоров М.Л. Уголовное право: Учебник. – М.:
Юристь,1999. – стр. 444.
[20] – Улитин А.А. Охота и закон. – М.: Агропромиздат, 1987. – стр. 174.
[21] – Жаворонков Н.М., Зуев Е.Я. Охрана животных в СССР. - М.: Лесная
пром-сть, 1976. – стр. 117.
[22] – Комментарий к Уголовному Кодексу РСФСР / под ред. Ю.Д. Северина.
- М.: Юрид. лит., 1984. – стр. 338.
[23]– Zamfir P. Dreptul mediului. Partea specială. Curs introductiv. - Chişinău,
1998. - pag. 194.
[24] – Culegere de Hotărîri ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie (mai 1974 –
iulie 2002). – Chişinău, 2002. – pag. 85.
[25] – Ветров Н.И., Ляпунов Ю.И. , Op. cit., стр. 510 – 511.
[26] – В.И. Рядченко, А.С. Михлин, Op. cit., стр. 615.
[27] – Уголовное Право. Особенная Часть. Учебник для вузов / отв. ред. И.Я.
Козаченко, З.А. Незнамова, Г.П. Новоселов. – 3-е изд., изм. и доп. – М.: Изд.
НОРМА, 2001. – стр. 662.
[28] – Бринчук М.М. Экологическое право (право окружающей среды).
Учебник для высших юридических учебных заведений. - М.; Юрист, 2000. –
стр. 554.
[29] – Корчева З.Г. Уголовно-правовая охрана природы в УССР (Учебное
пособие). - Харьков, 1975. – стр. 52 – 53.