DIALOGURI TEMATICE ÎN ROMANUL

,,FEMEIE, IATĂ FIUL TĂU” DE SORIN TITEL

- prezentare -
Am ales această temă pentru lucrarea de licenţă deoarece am dorit să explorez un teritoriu
mai puţin cunoscut şi în acelaşi timp inedit, cerinţe îndeplinite de romanul lui Sorin Titel. Avem în
faţă un roman grefat cu numeroase idei, teme, subteme, motive care reuşesc să surprindă prin valenţe
noi, deosebite de tot ce se scria în perioada postbelică; un roman ce constituie un punct de vârf în
cariera scriitorului bănăţean. Romanul lui Sorin Titel a fost încadrat de criticul Paul Cornea într-o
listă a celor mai bune zece cărţi din anul 1983, dovedindu-se astfel, prin raportare la ,,anul de aur al
romanului românesc”, că şi în plin comunism, literatura română produce scrieri valoroase ce merită
atenţia noastră.
În comentariul acestui roman titelian o abordare tematică, analiza şi interpretarea motivelor,
simbolurilor ce întrepătrund ţesătura epică se dovedeşte un instrument necesar în examinarea laturii
specifice a literaturii acestui scriitor bănăţean. Contextul joacă în aceste condiţii un rol salutar.
Critica, în demersul ei interpretativ şi valorizator, abordează, îndeosebi, ceea ce am putea numi
forma pe care o ia materialul epic al romanului titelian, lăsînd în plan secund conţinutul ideilor,
temelor şi motivelor.
Temele întâlnite în acest roman fac trimiteri la idei culturale, filozofice, sociale, politice,
estetice etc., unele dintre ele se întâlnindu-se în beletristica generală, însă altele au o natură aparte,
ceea ce conferă originalitate literaturii scriitorului. Explicaţiile şi interpretările dezvoltate pe
parcursul acestei lucrări, ale unor teme, subteme, motive (de exemplu, tema dublului, sacrul, tema
mamei, tema istoriei, singurătatea, viaţa, moartea), simboluri, sunt bazate pe documentarea unor
lucrări, dicţionare de simboluri, teme, motive literare.
Prin unele teme abordate în acest roman scriitorul captează şi trezeşte interesul publicului, el
nelimitându-se doar la o expunere artistică a cotidianului sau a dramelor mărunte ale omului. Această
naraţiune titeliană conţine şi o doză de fantastic şi de fantezie, acesta fiind un efect literar de mare
originalitate, căruia, în acelaşi timp, i se conferă un aer de raţionalitate şi de firesc natural, să pară
accesibile cunoaşterii umane. Această tematică dă lucrării lui S. Titel valenţe mitico-fantastice şi
simbolice.
În miezul motivului dublului se află scînteia de ingeniozitate, fărîma de nou, micul salt alături
de banalitate - adică un artificiu, care atrage în mod deosebit atenţia asupra scrierii. După cum s-a
putut observa, motiv şi temă, totodată, dublul la Titel se „exteriorizează” şi ia, în lumea literelor,
înfăţişări concret-senzoriale. Această temă impune o distanţare de imaginea cotidianului, pe scurt,
1
instituie o nouă perspectivă de privi realitatea. Însă această depărtare este doar aparentă, rămânând
legăturile profunde.
Structural vorbind, romanul presupune o construcţie din fragmente de obişnuit, îmbinate
puţin neobişnuit, la care se adaugă uneori apariţii inedite, incredibile, toate acestea într-un ritm diferit
(accelerări, încetiniri) conferit de istorie. Caracterul textului, al operei este cel care impune o anumită
grilă de lectură, conferind astfel o anumită coloratură ideilor: banală, mitică, simbolică, fantastică,
absurdă etc.
Universul creat de Titel în romanele sale nu este pur fantezist, el capătă o bogată capacitate
de semnificare şi simbolizare. Apelul la acest original joc de dubli nu este deloc gratuit sau doar de a
face impresie cum s-ar putea crede, ci este revelator de sensuri inedite asupra unor teme perene, cum
ar fi, să zicem, dragostea maternă, singurătatea bărbaţilor, istoria. Dublul ne arată de fapt, cât de
singuri suntem şi diferiţi unii de ceilalţi - identici în aparenţă, diferiţi în esenţă dar asta nu împiedică
crearea unor legături armonioase, apariţia de sentimente fraterne ajungându-se până la sacrifiu.
În romanul Femeie, iată fiul tău temele, motivele, ideile care alcătuiesc naraţiunea au rolul de
„cărămizi”, de materie din care se alcătuieşte lucrarea (bineînţeles, „materia” prozei nu se reduce
numai la atât). Aceste idei se înlănţuiesc ca într-un joc de puzzle, comunică, generează dialoguri,
subconversaţii la un nivel subteran, alcătuind o ,,naraţiune rizomatic”.
De asemenea aceste teme au rolul de nucleu; iar tema dublului, a personajelor oglinzi e cea
mai interesantă, în jurul ei se organizează întreaga naraţiune. Chiar dacă romanul prezintă unele
teme cunoscute (precum tema mamei, a sacrului, tema istoriei) Titel le conferă valenţe noi, originale
aducînd şi un plus – tema dublului.
Examinînd doar temele endogene ale romanului se observă că unele dintre ele au un caracter
mai general, mai cuprinzător, incluzînd alte teme, devenite astfel subteme, care la rândul lor, pot
include alte motive, simboluri. Această tentativă de clasificare a temelor, de separare şi
individualizare s-a lovit de o dificultate: există teme, subteme şi motive care ar cere să fie încadrate
şi corelate cu altele. Fapt ce ne duce la următoarea concluzie că sensul şi o interpretare viabilă
romanului studiat nu poate fi oferită decât raportându-ne la interferenţa acestora.
Astfel întâlnim în roman o hartă a derivărilor tematice, o imagine arborescentă ce sugerează şi
indică un proces de creştere, ai cărui muguri sînt ideile.
Proporţiile prezentei lucrări, materialul epic tratat, şi aparatul critic consultat, amploarea acordată
semnificaţiei unor figuri arhetipale sau obiecte, elementele întâlnite în această naraţiune constituie un
punct de plecare către o cercetare mai complexă şi cuprinzătoare a spaţiului epic titelian.