Matematica Apicata in Economie

MATEMATICĂ PENTRU ECONOMIŞTI
CAIET DE SEMINAR PENTRU ANUL I
Ediţia a doua
Elena Druică
Bucureşti 2006
TEMA NR. 1
A) TEME ÎN CLASĂ
1. Daţi exemplu de o matrice şi găsiţi un model concret care să se poată scrie restrâns cu
ajutorul ei.
1 2 3 −1 2 1 1
     
2. Se dau matricile A = 1 1 2  ; B =  3  ; C = −1 1 0
−1 2 1 1  1 −1 0
     
a) Stabiliţi dimensiunea matricilor date
b) Calculaţi: 2A, AB, AC, 3A - 4C.
c) Calculaţi detA şi detC şi stabiliţi dacă matricile A şi C sunt inversabile.
1 1 −1
 
3) Se dă matricea A = 1 −1 1 
2 1 2 
 
a) Calculaţi detA
b) Construiţi transpusa lui A, A t
c) Construiţi matricea adjunctă, A ∗
d) Construiţi inversa matricii A, A −1 , apoi verificaţi corectitudinea rezultatului obţinut
utilizând relaţia A ⋅ A −1 = A −1 ⋅ A = I 3 , unde I 3 este matricea unitate cu trei linii şi trei
coloane.
4) Stabiliţi dacă sistemul de ecuaţii de mai jos este compatibil, apoi calculaţi valorile
necunoscutelor utilizând următoarele metode de rezolvare: reducere, substituţie, metoda
matriceală şi metoda Cramer.
 x + y − z =1
(S )
 x −y +z = 2
2 x + y + 2z = 4

5) Determinaţi rangul matricilor de mai jos:

1 2 3 1 1 −1 1
1 0    
A =
1 
 , B = 1 1 2  , C = 1 −1 1 1
 1 −1
 2 1
2
 0 0 2

6) Rezolvaţi următoarele sisteme de ecuaţii liniare:

 x + y −z + t = 2  2x + y − z − t = 1
 
a)  x − y + z + t = 1 ; b)  x − y + 2z + t = 3
2 x + y + 2z − t = 0 x + 2 y − 3z − 2 t = 6
 
B) REZOLVĂRI LA TEMELE DIN CLASĂ
 25 22 
1. Fie matricea A =   şi modelul dat mai jos:
 47 30 

Într-o instituţie lucrează 124 persoane, dintre care 47 sunt cu studii superioare. Repartizarea
personalului după sex şi forma de pregătire este dată în tabelul de mai jos, unde cu S am notat
*studii superioare*, iar cu M *studii medii*.
Femei Bărbaţi
S 25 22
M 47 30
Matricea A indică tocmai distribuţia personalului după criteriile din tabel.
2. a) Matricile A şi C au câte trei linii şi trei coloane deci au dimensiunea 3 × 3 . Mai putem
spune că A şi C sunt matrici pătratice şi notăm A, C ∈ M 3 ( R ) . Matricea B are trei linii şi o
singură coloana, deci are dimensiunea 3 ×1 . Putem nota aceasta prin B ∈M 3, 1 ( R ) .
b)
1 2 3  2 4 6 1 2 3  −1  −1 + 6 + 3   8 
          
2A = 2 1 1 2 = 2 2 4  ; AB =  1 1 2  3  =  −1 + 3 + 2  =  4  ;
 −1 1  2  −1 2 1      
 2  − 2 4    1   1 + 6 +1   8 
 1 2 3  2 1 1  3 0 4
     
AC =  1 1 2  ⋅ −1 1 0 = 3 0 3
 −1 2 1   1 −1 0 
 −3 0 0
   
1 2 3 2 1 1  −5 2 5 
     
3A – 4C = 3  1 1 2  - 4 −1 1 0 =  7 −1 6 
−1 1 1 −1 0  −1
 2    −7 10 
1 2 3
d) det A = 1 1 2 =1 +6 −4 +3 −4 −2 = 0 ⇒A nu este inversabilă.
−1 2 1
2 1 1
det C = −1 1 0 = 2 +1 +0 −1 −0 +1 = 3 ≠ 0 ⇒C este inversabilă.
1 −1 0
1 1 −1
3) a) det A = 1 −1 1 = −2 −1 +2 −2 −1 −2 = −6 ≠ 0 ⇒are sens inversa lui A.
2 1 2
b) Matricea transpusă lui A este matricea care are drept coloane, liniile lui A:
1 1 2
 
A = 1
t
−1 1
−1 1 2
 
c) Matricea adjunctă are forma:
 A 11 A 12 A 13 

∗

A =  A 21 A 22 A 23 
A A 33 
 31 A 32
unde A ij = ( −1) d ij , ( ∀) i, j ∈{1 , 2 , 3} , d ij reprezentând determinantul matricii care
i +j
rămâne după ce în matricea A t au fost eliminate linia i şi coloana j.

−1 1 1 1
A 11 =( −1) = −3 ; A 12 =( −1)
1+1 1+2
= −3 ;
1 2 −1 2
1 −1 1 2
A 13 = ( −1) = 0 ; A 21 = ( −1)
1+3 2 +1
=0 ;
−1 1 1 2
1 2 1 1
A 22 = ( −1) = 4 ; A 23 =( −1)
2 +2 2 +3
= −2 ;
−1 2 −1 1
1 2 1 2
A31 =( −1) = 3 ; A 32 =( −1)
3+1 3 +2
=1 ;
−1 1 1 1
1 1
A 33 =( −1)
3 +3
= −2
1 −1
− 3 −3 0 
∗

⇒A = 0 4 − 2
 3 1 − 2
 
 1 1 
 0
− 3 − 3 0   2 2 
−1 1 ∗ 1    2 1
d) A = A =−  0 4 − 2 = 0 −
det A 6
−   3 3
 3 1 2  1 1 1
− − 
 2 6 3
Verificarea prin calcul direct că A ⋅ A −1 = A −1 ⋅ A = I 3 este imediată.
1 1 −1
 
4. Matricea sistemului, A = 1 −1 1  , este tocmai matricea pe care am întâlnit-o la
2 1 2 
 
exerciţiul trei. Determinantul ei a fost calculat şi a rezultat o valoare nenulă, ceea ce ne
asigură că sistemul are soluţie şi aceasta este unică. Rezolvăm sistemul prin metodele cerute:
Metoda reducerii: Grupăm ecuaţiile două câte două şi reducem necunoscuta z:
 x + y − z = 1 ( +) 3
 ⇒ 2x = 3 ⇒ x =
x − y + z = 2 2
x + y − z = 1 ⋅2 ( +) 3
 ⇒ 4 x + 3y = 6 şi x = ⇒y=0
 2 x + y + 2z = 4 2
1
Din prima ecuaţie a sistemului dat, obţinem z = − .
2
Metoda substituţiei: Exprimăm necunoscuta z din prima ecuaţie şi o înlocuim în ecuaţiile doi
şi trei:
  3
 z = x + y−1 z = x + y − 1  x =
   2
 x − y+ x + y−1= 2 ⇒  2x = 3 ⇒  y = 0
 2x + y + 2( x + y − 1) = 4  4 x + 3y = 6  1
  z = − 2
 
Metoda matriceală: Cu notaţiile:
1 1 −1 1  x 
     
A = 1 −1 1  - matricea sistemului, b =  2  - vectorul termenilor liberi, X = y -
2 1 2  4  z 
     
vectorul necunoscutelor, sistemul dat capătă scrierea matriceală:
AX = b ⇒ X = A −1 b
Dar, matricea A −1 a fost calculată la exerciţiul 3, deci
 1 1 
 0  3 
 2 2   1  2 
2 1    
X = A −1 b =  0 − ⋅  2 =  0 
 3 3   4  1 
 1 1 1     − 2 
− − 
 2 6 3
Metoda Cramer: Dacă notăm ∆ = det A = −6 , atunci calculăm necunoscutele x, z, z din
formulele:
∆ ∆ ∆
x= x , y= y , z= z ,
∆ ∆ ∆
∆
unde x este determinantul care se obţine înlocuind în ∆ coloana corespunzătoare lui x cu
termenul liber etc.
1 1 −1 1 1 −1 1 1 1
∆x = 2 −1 1 =−9 ; ∆y = 1 2 1 =0 ; ∆z = 1 −1 2 =3
4 1 2 2 4 2 2 1 4
∆x 3 ∆y ∆ 1
Deci, x = = , y= = 0, z = z = − .
∆ 2 ∆ ∆ 2
1 0 
5. A =  

1 1 
Deoarece A este matrice pătratică de dimensiune 2 şi det A = 1 ≠ 0 , rangul lui A va fi egal cu
dimensiunea matricii, deci rangA = 2
1 2 3
 
B = 1 1 2
−1 2 1
 
Deoarece B este matrice pătratică de dimensiune 3 şi det B = 0 , rangul lui B va fi mai mic
decât dimensiunea matricii, deci rangB < 3
1 2 3
1 0
d1 =1 ≠ 0 ; d 2 = =1 ≠ 0 ; d 3 =det B = 1 1 2 =0
1 1
−1 2 1
Deci, rangB = 2 .
1 1 −1 1
 
C = 1 −1 1 1
2 0 0 2
 
Deoarece matricea C nu este pătratică, nu mai are sens calculul detC.
1 1 −1
1 1
d1 =1 ≠ 0 ; d 2 = = −2 ≠ 0 ; d3 =1 −1 1 =0
1 −1
2 0 0
1 1 1
d ′3 = 1 −1 1 =0 ⇒d 2 este ultimul minor nenul, deci rangC = 2 .
2 0 2
 x + y −z + t = 2

6. a)  x − y + z + t = 1
2 x + y + 2z − t = 0

Sistemul are patru necunoscute şi doar trei ecuaţii. Matricea A ataşată sistemului, matricea
extinsă A şi vectorul termenilor liberi sunt:
1 1 −1 1  1 1 −1 1 2 2 
     
A = 1 −1 1 1  ; A = 1 −1 1 1 1  ; b = 1 
2 1 2 −1 2 1 2 −1 0 0 
     
Condiţia ca sistemul să admită soluţie este: rangA =rang A . Calculăm, deci, rangurile
celor două matrici:
Pentru rangA :
1 1 −1
1 1
d1 =1 ≠ 0 ; d 2 = = −2 ≠ 0 ; d3 = 1 −1 1 = −6 ≠ 0 ⇒ rangA = 3 .
1 −1
2 1 2
Analog, obţinem rang A =3 , deci din egalitatea rangurilor celor două matrici deducem că
sistemul este compatibil. Deoarece elementele determinantului d 3 , care dă rangul matricii
A, corespund necunoscutelor x, z şi z din sistem, necunoscuta t este necunoscută secundară şi
o notăm t = α, α∈R . Sistemul se scrie:
x + y − z = 2 − α

x − y + z = 1 − α ⇒det . sistem = −6 ≠ 0 ⇒aplicăm metoda Cramer.
 2 x + y + 2z = α

2 −α 1 −1 1 2 −α −1
∆x = 1 −α −1 1 = 3( 2α−3) ; ∆y = 1 1 −α 1 = 2( 2 −3α) ;
α 1 2 2 α 2
1 1 2 −α
∆z = 1 −1 1 −α = 7 −6α.
2 1 α
∆ x 3 − 2α ∆ y 3α − 2 ∆ 6α − 7
Deci, x = = , y= = , z= z = .
∆ 2 ∆ 3 ∆ 6
 2x + y − z − t = 1

b)  x − y + 2z + t = 3
x + 2 y − 3z − 2 t = 6

Matricea A ataşată sistemului şi matricea extinsă A sunt:
2 1 −1 −1  2 1 −1 −1 1
   
A = 1 −1 2 1  ; A = 1 −1 2 1 3;
1 2 3 −2  1 2 3 −2 6
   
Calculăm rangurile celor două matrici:
Pentru rangA :
2 1 −1
2 1
d1 = 2 ≠ 0 ; d 2 = = −3 ≠ 0 ; d3 = 1 −1 2 =0 ;
1 −1
1 2 3
⇒ r a n g =A2
2 1 −1
′
d3 = 1 −1 1 =0
1 2 −2
Pentru r
ang : minorii d 1 , d 2 , d 3 , d ′3 se menţin identici ca pentru calculul lui
A
rangA . Apare în plus:
2 1 1
d ′3′ = 1 −1 3 = −24 ≠ 0 ⇒rang A =3 ,
1 2 6
deci sistemul este incompatibil, deoarece rangA ≠rang A
C) PROBLEME PROPUSE PENTRU AUTOEVALUARE
−1 1 2 2 1 1  2 
     
1. Se dau matricile A =  4 1 0  , B = 1 2 1 , C = 2  .
2 −1 2 2 0 −2  1 
     
a) Stabiliţi dimensiunea matricilor date.
b) Calculaţi A + B, A − 2B, A C .
c) Determinaţi valorile parametrilor a şi b, pentru care are loc egalitatea 2aA + bB = 4I 3 + D ,

− 2 4 6 
 
unde D =  10 2 2  , iar I 3 este matricea unitate cu trei linii şi trei coloane.
 8 −2 −2 
 
d) Stabiliţi dacă A şi B sunt matrici inversabile şi, dacă este cazul, calculaţi inversele lor.
e) Verificaţi corectitudinea rezultatelor obţinute la punctul d) utilizând relaţiile
A ⋅ A − 1 = A − 1 ⋅ A = I 3 şi B ⋅ B −1
= B −1 ⋅ B = I 3
2) Să se rezolve sistemul de ecuaţii liniare:

x + 2 y + 3z − t = 1

3x + 2 y + z − t = 1
2 x + 3y + z + t = 1

3) Determinaţi rangul matricilor de mai jos:
 1 0 2 2 − 1 3 2
 1 2  2 0 5    
A =   , B =   , C =  − 2 1 0  , D =  3 3 3 2 
 1 0  − 1 1 0  0 1 − 1  3 − 1 3 − 1
   
TEMA NR. 2
A) TEME ÎN CLASĂ
1. Rezolvaţi sistemele de ecuaţii liniare de mai jos, utilizând metoda eliminării complete:
 x + y − z =1  2x + y − z + t = 1
 
a)  x − y + z = 2 ; b)  x − y + 2z + t = 3
2 x + y + 2z = 4 x + 2 y − 3z − 2 t = 6
 
1 1 −1
 
2. Construiţi inversa matricii A = 1 −1 1  , utilizând metoda eliminării complete.
2 1 2 
 
Comparaţi această metodă de lucru cu cea din rezolvarea exerciţiului 3, seminar 1.
3. Utilizând transformări similare celor de la metoda eliminării complete, să se determine

rangul matricilor:
1 1 −1  1 1 −1 1  2 1 −1 1 
     
a) A = 2 1 −3  ; b) B = 1 −1 1 1  ;c) C = 1 −1 2 1 
1 −1 −1  2 1 2 −1 1 2 −3 −2 
     

1 1 −1
 
1.a) Matricea sistemului este A = 1 −1 1  , pentru care det A = −6 ≠ 0 . Deci, sistemul
2 1 2 
 
de ecuaţii este compatibil determinat.
3
1 1 −1 1 1 1 −1 1 1 0 0 2
1
1 −1 1 2 ⇒ 0 −2 2 1 ⇒ 0 1 −1 − ⇒
2
2 1 2 4 0 −1 4 2 0 0 3 3
2
3  3
1 0 0  x=
2  2
⇒ 0 1 0 0 ⇒  y = 0 este soluţia sistemului.
1  1
0 0 1
2 z = 2

2 1 −1 1 
 
b) Matricea sistemului este A = 1 −1 2 1 , iar matricea extinsă este
1 2 −3 −2 
 
2 1 −1 1 1
 
A = 1 −1 2 1 3  . Pentru a stabili dacă sistemul este sau nu compatibil, calculăm
1 2 −3 −2 6
 
rangA şi rang A .
Pentru calculul rangA :
2 1 −1
2 1
d 1 = 1 ≠ 0, d 2 = = −3 ≠ 0 , d 3 =1 −1 2 =0 ,
1 −1
1 2 −3
2 1 1
′
d3 = 1 −1 1 = 6 ≠ 0 ⇒ rangA =3.
1 2 −2
Un calcul similar arată că rang A =3, deci sistemul este compatibil datorită egalităţii
rangurilor celor două matrici. Notăm z = α ∈ R , necunoscută secundară. Sistemul se scrie:
 2x + y + t = 1 + α 2 1 1 
  
 x − y + t = 3 − 2α ⇒ A ′ =  1 −1 1  este matricea noului sistem, pentru care
x + 2 y − 2 t = 6 + 3α 1 2 − 2
  
det A ′ = 6 ≠ 0 . Deci, acest nou sistem are soluţie pe care o putem determina cu metoda
eliminării complete.
1 1 1+ α 2 4−α
1 1 0
2 1 1 1+ α 2 2 2 3 3
3 1 5(1 − α ) 1 5( α − 1)
1 − 1 1 3 − 2α ⇒ 0 − ⇒ 0 1 − ⇒
2 2 2 3 3
1 2 − 2 6 + 3α 3 5 11 + 5α 0 0 −2 8
0 −
2 2 2
12 − α  12 − α
1 0 0 3 x = 3
5α − 9 
 5α − 9
⇒ 0 1 0 ⇒ y = , z = α ∈ R , este soluţia sistemului.
3  3
0 0 1 −4
 t = −4


2. Construim un tablou asemănător celui de la rezolvarea sistemelor, dar de această dată în

căsuţa a doua înscriem matricea unitate. Efectuăm transformările după regulile deja
cunoscute, având grijă să modificăm atât elementele matricii A, cât şi pe cele ale matricii
unitate. În momentul în care în prima căsuţă am obţinut matricea unitate, în căsuţa a doua am
obţinut inversa matricii A.
1 1 −1 1 0 0 1 1 −1 1 0 0
1 −1 1 0 1 0 ⇒ 0 −2 2 −1 1 0 ⇒
2 1 2 0 0 1 0 −1 4 −2 0 1
1 1
0
1 0 0 2 2
1 1
0 1 −1 − 0 ⇒
2 2
0 0 3 3 1
− − 1
2 2
1 1  1 1 
0  0
1 0 0 2 2  2 2 
2 1 −1  2 1
0 1 0 0 − ⇒A = 0 −
3 3  3 3
0 0 1 1 1 1  1 1 1
− − − − 
2 6 3  2 6 3
3. a) Pornim cu primul element al matricii pe poziţia pivotului:

1 1 −1 1 0 −2 1 0 0
     
A ⇒ 0 −1 −1 ⇒  0 1 1  ⇒ 0 1 0
0 −2 0  0 0 2  0 0 1
     
Deci, rangA = 3 .
b) Cu acelaşi prim element pe post de pivot, transformăm matricea B:
1 1 −1 1  1 0 0 1  1 0 0 1 
     
B ⇒ 0 −2 2 0  ⇒ 0 1 −1 0  ⇒ 0 1 0 −1
0 −1 4 −3 0 0 3 −3 0 0 1 −1
     
Deci, rangB = 3
c) Înainte de a începe transformările, permutăm linia 1 cu linia 2 în matricea C pentru a aduce
pe poziţia pivotului elementul 1.
 1 
1 0 0 
1 −1 2 1  1 −1 2 1   3 
    5
C ⇒2 1 −1 1  ⇒ 0 3 −5 − 3  ⇒ 0 1 − −1 .
1  3 
 2 −3 −2

0
 3 −5 −3  0 0 0 0 
 
 
Calculele se opresc aici, deoarece următoarea alegere a pivotului ar trebui să fie 0. Prin
urmare, rangC = 2 .
1. Rezolvaţi sistemele de ecuaţii de mai jos, utilizând metoda eliminării complete:

 x + y −z = 2 x + y + 2z =1
 
a) 2 x + y − 3z = 2 ; b) x + y + 3z =1 ;
 x − y −z = 0 x + y − 2z =1
 
 x + 2 y + 3z − 2 t = 6
 2 x − y − 2 z − 3t = 8  x + y + z + t =1
 
c)  ; d) 2x − y + z − t = 2
 3x + 2 y − z + 2 t = 4  x − 2 y − 2 t = −1
 
2 x − 3 y + 2 z + t = − 8
2. Utilizând metoda eliminării complete, determinaţi inversele următoarelor matrici:

2 −1 1 1 1 3 
  2 1  
a) 1 1 2  ; b) 
1 
 ; c) 2 1 −2 
1  3
 1 1
1
 −1 4 

3. Determinaţi rangul matricilor de mai jos, utilizând metoda eliminării complete:

2 1 −1 2   1 1 0 2 
a) 
  ; b)   ;
1 3 1 −5 

 −3
 −3 0 − 6 

8 0 3 
1 1 3 1 −2   
  4 1 2 
c) 2 1 −2 1 1  ; d) 
1 1 2 1
 −1 4 −1 1   
5 4 5 
 
TEMA NR. 3
A) TEME ÎN CLASĂ
1. Verificaţi că structura algebrică

( R , R, + ,⋅ )
3 este spaţiu vectorial.
2. Arătaţi că vectorii de mai jos sunt liniar independenţi:

a) v 1 = (1, 2, 1) , v 2 = ( −1, 3, 2 ) , în R 3
b) v 1 = ( 2, 2, −1) , v 2 = (1, 2, 3) , în R 3
c) v 1 = (1, 1, −1) , v 2 = (1, − 1, 1) , v 3 = ( 2, 1, 2 ) în R 3
3. Arătaţi că vectorii următori sunt liniar dependenţi şi stabiliţi relaţia de dependenţă.

a) v 1 = (1, 2 ) , v 2 = ( 2, 3) , v 3 = ( − 1, 1) , în R 2 .
b) v 1 = (1, 2, 1) , v 2 = ( 4, 8, 4 ) , în R 3
c) v 1 = (1, 1, 2 ) , v 2 = (1, 2, 3) , v 3 = ( −1, 2, 1) , în R 3
4. Determinaţi valoarea parametrului real m pentru care vectorii de mai jos sunt liniar
dependenţi: v 1 = (1, m, 1) , v 2 = (1, 2, 3) , v 3 = ( 2, 0, −1) , în R 3 .
5. Verificaţi că următoarea mulţime este subspaţiu vectorial al lui R 3 :

{
W = ( x , y, z ) ∈ R 3 2 x + 3 y − 4 z = 0 }
1. Va trebui să verificăm, pe rând, cele 6 axiome ale spaţiului vectorial.

Av1. ( ∀) v 1 , v 2 , v 3 ∈R , are loc v 1 + ( v 2 + v 3 ) = ( v1 + v 2 ) + v 3 .
3
Fie v i = ( x i , y i , z i ) , i =1, 3 . Atunci, bazându-ne pe proprietatea de asociativitate a adunării

numerelor reale, avem succesiv:
v1 + ( v 2 + v 3 ) =
( x 1 , y1 , z 1 ) + ( ( x 2 , y 2 , z 2 ) + ( x 3 , y 3 , z 3 ) ) = ( x 1 , y1 , z 1 ) + ( x 2 + x 3 , y 2 + y 3 , z 2 + z 3 ) =
( x 1 + x 2 + x 3 , y1 + y 2 + y 3 , z 1 + z 2 + z 3 ) = ( x 1 + x 2 , y1 + y 2 , z 1 + z 2 ) + ( x 3 , y 3 , z 3 ) =
= ( v1 + v 2 ) + v 3 , ceea ce trebuia demonstrat.
Av2. ( ∃) 0 ∈R 3 , dat de 0 = ( 0, 0, 0 ) , astfel încât (∀) v∈R 3 are loc : 0 ⋅ v = 0

Axioma este verificată imediat:
v ∈R 3 ⇒ v = ( x , y, z ) ⇒ 0 ⋅ v = 0 ⋅ ( x , y, z ) = ( 0, 0, 0 ) = 0 .
Av3. 1 ⋅ v = v, (∀) v∈R 3 .
v ∈R 3 ⇒ v = ( x , y, z ) ⇒1 ⋅ v =1 ⋅ ( x , y, z ) = ( x , y, z ) = v .
Av4. (∀) v∈R 3 şi (∀) α, β∈R , are loc ( αβ) v = α( βv )

v ∈R 3 ⇒
v = ( x , y, z ) ⇒ ( α β) v = ( α β)( x , y, z ) = ( ( α β) x , ( α β) y, ( α β) z ) = α( βx , βy, βz ) = α( βv ) .
Av5. ( ∀) v 1 , v 2 ∈R 3 şi ( ∀) α∈R ⇒ α ( v 1 + v 2 ) = α v 1 + α v 2
( ∀) v1 , v 2 ∈R 3 ⇒ v i = ( x i , y i , z i ) , i =1, 2 . Atunci:
α( v 1 + v 2 ) = α ( x 1 + x 2 , y 1 + y 2 , z 1 + z 2 ) = α( x 1 , y 1 , z 1 ) + α( x 2 , y 2 , z 2 ) = = αv 1 + αv 2
Av6. (∀) v∈R 3 şi (∀) α, β∈R , are loc ( α + β) v = αv + βv .

v ∈R 3 ⇒ v = ( x , y, z ) ⇒ ( α + β) v = ( α + β)( x , y, z ) = ( ( α + β) x , ( α + β) y, ( α + β) z ) = .
( R , R, + ,⋅ )
= ( αx , αy, αz ) + (βx , βy, βz ) = αv +βv
Cele şase axiome fiind verificate, putem spune că

3 este spaţiu vectorial.
2. a) Conform definiţiei pentru liniar independenţă, considerăm combinaţia liniară

α1 v 1 + α 2 v 2 = 0 . Vom arăta că α 1 = α 2 = 0 . Prin înlocuirea vectorilor, obţinem:
α 1 (1, 2, 1) + α 2 ( − 1, 3, 2) = ( 0, 0, 0) ⇒ ( α 1 − α 2 , 2α 1 + 3α 2 , α 1 + 2α 2 ) = ( 0, 0, 0) .
Obţinem sistemul:
 α1 − α 2 = 0

2α 1 + 3α 2 = 0 (S)
 α + 2α = 0
 1 2
Sistemul obţinut este un sistem omogen, deoarece termenul liber este nul. El admite, deci,
soluţia α 1 = α 2 = 0 , fapt care se verifică imediat prin înlocuire directă. Pentru ca vectorii să fie
liniar independenţi este necesar ca această soluţie să fie şi unică. Matricea sistemului este:
1 −1 1 −1 0
  1 −1
A = 2 3  , cu rangul 2 deoarece: d 1 = 1 ≠ 0 ; d 2 = =5 ≠ 0 ; d 3 =2 3 0 =0 .
1 2 3
 2 
 1 2 0
Din sistemul (S) menţinem primele două ecuaţii, corespunzătoare liniilor minorului d 2 .
 α1 − α 2 = 0

2α 1 + 3α 2 = 0
Deoarece d 2 ≠ 0 , acest sistem are determinantul nenul, deci are soluţie unică. Deoarece
α 1 = α 2 = 0 este soluţie, deducem că ea este şi singura. Ea verifică de asemenea şi ecuaţia a
treia din sistemul (S), deci sistemul (S) are ca unică soluţie pe α 1 = α 2 = 0 . Atunci, vectorii
v1 , v 2 sunt liniar independenţi.
b) Procedăm la fel ca la punctul a) şi, din înlocuirea în α1 v 1 + α 2 v 2 = 0 obţinem sistemul:

 2α 1 + α 2 = 0

 2α 1 + 2α 2 = 0 (S′)
 − α + 3α = 0
 1 2
La fel ca şi sistemul (S) de al punctul anterior, ( S′) este un sistem omogen, care admite
2 1
 
soluţia α 1 = α 2 = 0 . Matricea sistemului este A ′ =  2 2  şi are rangul egal cu 2 deoarece
 −1 3
 
2 1 0
2 1
d1 = 2 ≠ 0 ; d2 = =2 ≠0 ; d3 = 2 2 0 =0 . Din primele două ecuaţii ale
2 2
−1 3 0
sistemului obţinem:
 2α 1 + α 2 = 0
 ⇒ α 1 = α 2 = 0 soluţie unică.
 2α 1 + 2α 2 = 0
Aceasta verifică de asemenea şi ecuaţia a treia a lui ( S′) , deci α 1 = α 2 = 0 este soluţie unică
pentru egalitatea α1 v 1 + α 2 v 2 = 0 . Atunci, vectorii daţi v 1 şi v 2 sunt liniar independenţi.
c) Pornim cu combinaţia liniară α1 v1 + α 2 v 2 + α3 v 3 = 0 , de unde prin înlocuirea vectorilor şi

efectuarea calculelor obţinem sistemul:
 α 1 + α 2 + 2α 3 = 0

 α1 − α 2 + α 3 = 0 (S′′)
 − α + α + 2α = 0
 1 2 3
1 1 2
 
Matricea sistemului este A ′′ =  1 −1 1  şi are det A ′′ = −6 ≠ 0 determinantul nenul,
−1 1 2
 
deci rangul trei. Deoarece matricea are determinantul nenul, sistemul (S′′) are soluţie unică.
Dar, pentru că este sistem omogen, această soluţie unică este α1 = α 2 = α 3 = 0 şi vectorii sunt
liniar independenţi.
Observaţie importantă: Pentru fiecare punct al problemei rezolvate anterior, matricile

sistemelor care apar, A, A ′, A ′′ sunt construite cu ajutorul vectorilor daţi în enunţ, aşezaţi pe
coloană. În fiecare caz în parte, rangul matricii a fost egal cu numărul de vectori daţi. Se poate
enunţa o regulă de lucru, care îşi are justificarea riguroasă în teoria sistemelor de ecuaţii
liniare şi în definiţia liniar independenţei:
REGULA 1: Fie v 1 , v 2 , ..., v m ∈R n , vectori de dimensiune n. Dacă matricea construită cu
ajutorul acestor m vectori aşezaţi pe coloană are rangul m, atunci vectorii sunt liniar
independenţi.
Să menţionăm că matricea poate fi construită şi cu vectorii aşezaţi pe linii. Regula rămâne şi
în acest caz valabilă.
Convenţie: În continuare, dacă nu se vor face alte precizări, de fiecare dată când ne vom
referi la matricea construită cu ajutorul unor vectori, vom şti că vectorii au fost aşezaţi pe
coloană.
O consecinţă imediată a regulii 1 este enunţată în continuare şi va fi utilizată la exerciţiul 3.
Consecinţă: Dacă rangul matricii construite cu ajutorul vectorilor v 1 , v 2 , ..., v m ∈R n este
mai mic decât m, atunci vectorii sunt liniar dependenţi.
3. a) Construim matricea A, cu ajutorul celor trei vectori:
1 2 −1
1 2 −1 1 2
A =
2 
 ⇒ d1 =1 ≠ 0 ; d 2 = = −1 ≠ 0 ; d 3 =2 3 1 =0 ⇒
 3 1  2 3
0 0 0
⇒ rangA = 2 . Deci, rangA este o valoare diferită de numărul de vectori (ei sunt în număr de
trei). Din consecinţa enunţată anterior, deducem că v1 , v 2 , v 3 sunt liniar dependenţi. Pentru
determinarea relaţiei de dependenţă trebuie să efectuăm calculele în α1 v 1 + α 2 v 2 + α3 v 3 = 0 .
Ca urmare a înlocuirilor, se obţine sistemul:
 α 1 + 2α 2 − α 3 = 0
 ,
 2α 1 + 3α 2 + α 3 = 0
a cărui matrice este matricea A pe care am scris-o anterior. Menţinem ca necunoscute
principale pe α1 şi α2 , corespunzătoare în matricea A coloanelor care formează minorul
nenul d 2 şi notăm α 3 = a ∈ R . Atunci:
α 1 = −5a
 α 1 + 2α 2 = a 
 ⇒  α 2 = 3a
 2α 1 + 3α 2 = − a  α = a
 3
Prin urmare, combinaţia liniară α1 v 1 + α 2 v 2 + α3 v 3 = 0 se scrie:
− 5av 1 + 3av 2 + av 3 = 0 ⇒ v 3 = 5v 1 − 3v 2
b) Se observă imediat, fără a mai fi necesare calcule, că v 2 = 4 v1 . Această egalitate arată că

v1 şi v 2 sunt liniar dependenţi, precum şi relaţia dintre ei.
c) Construim matricea formată cu cei trei vectori:

1 1 −1 1 1 −1
  1 1
A ′ = 2 1 2  : d1 =1 ≠ 0 ; d 2 = = −1 ≠ 0 ; d 3 =2 1 2 = det A = 0 .
3 2 1
 2 1 
 3 2 1
Deoarece rangul matricii A rezultă a fi 2 şi nu este egal cu numărul de vectori daţi, deducem
că v1 , v 2 , v 3 sunt liniar dependenţi. Pentru a determina relaţia de dependenţă, considerăm
combinaţia liniară α1 v1 + α 2 v 2 + α3 v 3 = 0 . După înlocuiri, rezultă sistemul:
 α1 + α 2 − α 3 = 0 1 1 −1
  
 2α 1 + α 2 + 2α 3 = 0 , cu matricea A ′ =  2 1 2  , al cărei rang egal cu 2 este dat de
 3α + 2α + α = 0 3 2 1 
 1 2 3
 
1 1
minorul d2 =
2 1
. Notăm variabila secundară α 3 = a ∈ R şi menţinem primele două ecuaţii
din sistem.
 α 1 = − 3a
 α1 + α 2 − α 3 = 0  α1 + α 2 = a 
 ⇒ ⇒  α 2 = 4a , a ∈ R
 2α 1 + α 2 + 2α 3 = 0  2α 1 + α 2 = − 2a  α = a
 3
Atunci, α1 v1 + α 2 v 2 + α3 v 3 = 0 devine: −3av 1 + 4av 2 + av 3 = 0 şi relaţia de dependenţă se
scrie: v 3 = 3v1 − 4 v 2 .
4. Cu ajutorul vectorilor daţi, putem construi o matrice pătratică de dimensiune trei:

1 1 2 
 
A = 2 m 0  ⇒ det A = 7 − 7 m
3 1 −1

Condiţia ca vectorii să fie liniar dependenţi este, conform consecinţei la regula 1, ca rangul
lui A să fie mai mic decât 3. Altfel spus, condiţia se scrie det A = 0 , deci 7 − 7 m = 0 ⇒ m = 1 .
5. Conform definiţiei subspaţiului vectorial, avem de arătat că:

( ∀) v 1 , v 2 ∈W şi (∀) α, β∈R , avem αv1 + βv 2 ∈ W
Din v 1 ∈ W ⇒ v 1 = ( x 1 , y 1 , z 1 ) , cu 2 x 1 + 3 y 1 − 4 z 1 = 0 (1)
Din v 2 ∈ W ⇒ v 2 = ( x 2 , y 2 , z 2 ) , cu 2x 2 + 3 y 2 − 4 z 2 = 0 (2)
αv 1 + βv 2 = α( x 1 , y 1 , z 1 ) + β( x 2 , y 2 , z 2 ) = ( α x 1 + β x 2 , α y 1 + β y 2 , α z 1 + β z 2 )
Dar αv 1 + βv 2 ∈ W ⇔ 2( α x 1 + β x 2 ) + 3 ( α y1 + β y 2 ) − 4 ( α z 1 + β z 2 ) = 0 (3)
Dacă desfacem parantezele în (3) şi dăm factor comun pe α şi β, acolo unde este posibil,
obţinem:
α ( 2x 1 + 3 y1 − 4 z 1 ) +β( 2x 2 + 3 y 2 − 4 z 2 ) =0,
ceea ce este adevărat, din (1) şi (2). Am arătat, deci, că ( ∀) v 1 , v 2 ∈W şi (∀) α, β∈R ,
avem αv 1 + βv 2 ∈ W , adică am dovedit că este satisfăcută proprietatea impusă prin definiţia
subspaţiului vectorial. Atunci, W este subspaţiu vectorial al lui R 3 .
( M 2 ( R ) , R, + , ⋅ )
1. Verificaţi că următoarele structuri algebrice sunt spaţii vectoriale reale:
a) unde M 2 ( R ) este mulţimea matricelor cu două linii şi două coloane şi
( R 2 [ X] , R , + , ⋅ )
elemente din R, iar + şi . sunt, respectiv, adunarea şi înmulţirea matricilor.
b) , unde
{ }
R 2 [ X ] = f ∈R [X ] f ( X ) = aX 2 +bX +c; a , b, c ∈R , iar + şi . sunt, respectiv, adunarea şi
înmulţirea polinoamelor de gradul al doilea, cu coeficienţi reali.
2. Verificaţi dacă vectorii următori sunt liniar independenţi. Acolo unde proprietatea nu este
satisfăcută, stabiliţi relaţia de dependenţă.
a) v 1 = ( 2, −1, −1) , v 2 = ( 3, 4, − 2 ) , v 3 = ( 3, 2, − 4) , în R 3 .
b) v 1 = (1, 2, 0 ) , v 2 = (1, 1, 1) , v 3 = ( 3, 3, 3) , în R 3 .
c) v 1 = ( 2, 1, 3, 1) , v 2 = ( −1, 1, − 3, 0 ) , v 3 = (1, 2, 0, 1) , în R 4 .
d) p 1 = 1 + X , p 2 = 1 − X + X 2 , p 3 = 3 + X + X , în R 2 [ X ] .
2
1 0  1 −1 0 1
e) m1 =  
 , m2 = 2 0   , m3 =   −1 2  , în M 2 ( R )
1 2     
3. Pentru ce valoare a parametrului real m, vectorul v1 se poate scrie ca o combinaţie liniară
a vectorilor v 2 şi v 3 ?
a) v 1 = ( 3, 2m, 3) , v 2 = ( 2m, 2m, − 3) , v 3 = ( m, m, 1) , în R 3 .
b) v 1 = ( 2, 3m, − 3) , v 2 = ( 3, 2, − 4m ) , v 3 = (1, 3, 2) , în R 3 .
4. Verificaţi dacă fiecare din mulţimile de mai jos formează subspaţii vectoriale ale spaţiilor
indicate:
a) W = {( x , y, z ) ∈R x + y − z = 0} , în R 3 .
3
b) W = { f ( X ) = aX + bX + c∈ R 2 [ X ] ; a , b, c ≠ 0} , în R 2 [ X]
2
TEMA NR. 4
A) TEME ÎN CLASĂ
1. Studiaţi dacă sistemele de vectori de mai jos formează sistem de generatori în spaţiile
vectoriale din care fac parte:
a) v 1 = (1, 1) , v 2 = ( − 1, 3) , în R 2
b) v 1 = (1, 2, 1) , v 2 = ( − 1, 1, 2 ) , în R 3
c) v 1 = (1, − 1) , v 2 = ( 2, 1) , v 3 = (1, 1) , în R 2
2. Verificaţi dacă sistemele de vectori de mai jos formează bază în spaţiile vectoriale din care
fac parte:
a) v 1 = (1, 1, 2 ) , v 2 = ( 2, 1, 1) , v 3 = ( 4, 2, 3) , în R 3
b) v 1 = (1, 1, 2 ) , v 2 = ( 2, 1, 1) , în R 3
c) v 1 = (1, 2 ) , v 2 = ( 2, 1) , v 3 = (1, 1) , în R 2
3. Fie vectorii v 1 = ( 2, −1, 1) şi v 2 = (1, − 1, 0 ) , în R 3 . Găsiţi un al treilea vector, v∈R 3 ,

astfel ca mulţimea { v 1 , v 2 , v 3 } să fie bază a lui R 3 .
4. Se dau mulţimile de vectori

F = { f 1 = ( 0, 1, 2 ), f 2 = (1, 0, 2 ), f 3 = ( 2, 2, 2 )}
şi G = { g 1 = (1, 1, −1), g 2 = (1, −1, 1), g 3 = ( −1, 1, 1)} .
a) Arătaţi că F şi G reprezintă baze în R 3
b) Scrieţi coordonatele vectorilor f 1 , f 2 , f 3 în raport cu baza G
c) Construiţi matricea de trecere de la baza F la baza G.
1. a) Fie v ∈ R 2 ales arbitrar. Dacă { v1 , v 2 } este sistem de generatori în R 2 , atunci există

constantele α, β∈R , cu proprietatea că
v = αv1 + βv 2 (1)
Din v ∈ R , fie v de forma v = ( a , b ) , cu a , b ∈R arbitrar fixaţi. Înlocuind în egalitatea (1),
2
obţinem:
( a , b ) = α(1, 1) +β( −1, 3)
După efectuarea calculelor obţinem sistemul:
 α −β = a
(S)  ,
α + 3β = b
−1 1
cu necunoscutele α, β. Matricea sistemului este A = 
  , cu determinantul egal cu 4,
3 
 1
nenul. Sistemul admite, deci, soluţie unica. Determinăm valorile pentru α , βşi obţinem:
 3a + b
α = 4
 b−a
β=
 4
Deci, pornind de la vectorul arbitrar v ∈ R 2 , de forma v = ( a , b ) , cu a , b ∈R arbitrar fixaţi,
am găsit două constante reale αşi β astfel încât v să se poată scrie ca în (1) sau, mai
explicit,
3a + b b −a
v= v1 + v2 .
4 4
Această egalitate arată că vectorul v poate fi generat din vectorii { v1 , v 2 } şi, cum v a fost ales
arbitrar, deducem că { v1 , v 2 } pot genera întreg spaţiul R 2 .
b) Fie v ∈ R 3 ales arbitrar, v = ( a , b, c ) . Căutăm constantele α, β∈R , cu proprietatea că
v = αv 1 + βv 2 (2)
Înlocuim şi efectuăm calculele. Obţinem următorul sistem:
 α −β = a 1 −1
  
(S′) 2α +β = b , cu matricea A =  2 1 .
α + 2β = c 1 2 
  
Matricea are rangul 2. Pentru rezolvarea sistemului, menţinem primele două ecuaţii şi
obţinem:
 α −β = a a +b − 2a + b
 ⇒α = şi β =
2α + β = b 3 3
Deci, pornind de la combinaţia liniară (2), am găsit valorile căutate α, β. Totuşi, pentru ca
acestea să fie soluţii ale sistemului (S’), trebuie să verifice şi a treia ecuaţie şi anume
α + 2β = c . Înlocuind, obţinem:
a +b − 2a + b
+2 = c ⇒ c = b −a
3 3
Pe de altă parte, am presupus că vectorul v = ( a , b, c ) este arbitrar, ceea ce înseamnă că între
coordonatele lui nu trebuie să existe o relaţie restrictivă, de tipul c = b − a în acest caz.
Deducem de aici că vectorii { v1 , v 2 } nu pot genera un vector oarecare al spaţiului R 3 , deci
nu formează sistem de generatori al acestui spaţiu.
c) Fie v ∈ R 2 ales arbitrar. Căutăm α, β, γ∈R , cu proprietatea că
v = αv 1 + βv 2 + γv 3
După efectuarea calculelor obţinem sistemul:
 α + 2β + γ = a
(S)  ,
− α + β + γ = b
1 2 1
cu necunoscutele α,β, γşi matricea sistemului A =   −1  , cu rangul egal cu 2.
 1 1

Necunoscutele principale sunt α , β, pe care le vom determina în funcţie de γ ∈R Sistemul
(S) se scrie:
 a − 2b
 α + 2β = a − γ α = 3 − 3γ
 ⇒ , γ∈ R .
 − α + β = b − γ a + b
 β= −γ
 3
Aceasta arată că vectorul v poate fi generat din vectorii { v 1 , v 2 , v 3 } şi, cum v a fost ales
arbitrar, deducem că { v 1 , v 2 , v 3 } pot genera întreg spaţiul R 2 .
Observaţii importante:
În rezolvarea tuturor celor trei subpuncte ale problemei 1, esenţial a fost să dovedim existenţa
sau, dimpotrivă, inexistenţa coeficienţilor combinaţiei liniare din definiţia sistemului de
generatori.
La primul punct, coeficienţii α şi βai combinaţiei liniare (1) au fost determinaţi ca unică
soluţie a sistemului (S). Acest sistem este de tip Cramer, el având determinantul nenul.
Matricea sistemului este formată cu vectorii { v1 , v 2 } aşezaţi pe coloane şi are rangul 2, egal
cu numărul coordonatelor vectorilor { v1 , v 2 } .
La cel de-al doilea punct, matricea sistemului (S’) rezultat din combinaţia liniară (2) are
rangul 2, mai mic decât numărul de coordonate ale vectorilor { v1 , v 2 } . În acest caz, am arătat
că { v1 , v 2 } nu formează sistem de generatori.
La punctul al treilea, matricea sistemului are rangul egal cu numărul componentelor fiecăruia
dintre vectorii { v1 , v 2 , v 3 } şi aceştia s-au dovedit a fi sistem de generatori în R 2 .
Se poate enunţa o regulă generală, a cărei justificare se află în teoria sistemelor liniare.
REGULA 2: Dacă rangul matricii construite cu vectorii { v1 , ..., v m } ∈ R n , aşezaţi pe linii
sau pe coloane, este diferit de n, atunci vectorii daţi nu formează sistem de generatori în
spaţiul din care fac parte.
2. a) Reamintim că, prin definiţie, un sistem de vectori formează bază dacă el satisface în
acelaşi timp proprietăţile de liniar independenţă şi sistem de generatori. Putem aborda
problema prin calcul direct, verificând efectiv cele două proprietăţi, sau putem face o sinteză
între Regula 1 din tema 3 şi regula 2 enunţată anterior:
( )
Fie, deci, { v1 , ..., v m } ∈ R n un sistem de vectori şi fie A = v t 1 ... v t m matricea formată cu
aceşti vectori aşezaţi pe coloană.
Regula 1 spune că { v1 , ..., v m } sunt liniar independenţi dacă rangA = m
Regula 2 spune că { v1 , ..., v m } sunt sistem de generatori pentru spaţiul R m , dacă
rangA = n .
Pentru ca ambele condiţii să fie îndeplinite, trebuie ca rangA = m = n . Dar, odată ce m = n ,
matricea A devine matrice pătratică, iar condiţia rangA = n înseamnă de fapt det A ≠ 0 .
Putem enunţa acum o a treia regula, după care vom trece la rezolvarea efectivă a exerciţiului
2.
REGULA 3: Fie sistemul de vectori { v1 , ..., v n } ∈ R n . Acesta formează o bază în R n , dacă
matricea formată cu cei trei vectori aşezaţi pe linii sau pe coloane are determinantul nenul.
Revenind la punctul a) al problemei 2, matricea obţinută cu ajutorul vectorilor { v1 , v 2 , v 3 }
aşezaţi pe coloană, de exemplu, este:
1 2 4
 
A = 1 1 2  ⇒ det A = −1 ≠ 0 .
2 1 3
 
Conform cu regula 3, { v1 , v 2 , v 3 } reprezintă o bază în R 3 .
b) Matricea construită cu ajutorul celor doi vectori daţi nu este o matrice pătratică:
1 2
 
A = 1 1
2 1
 
Vectorii { v 1 , v 2 } nu formează, prin urmare, o bază în R 3 .
1 2 1
c) A =   ⇒ matricea nefiind pătratică, vectorii
2 
{ v1 , v 2 , v 3 } nu formează o bază în
1 1
R2 .
3. Aplicând regula trei, deducem imediat că trebuie să alegem un vector v 3 ∈ R 3 astfel încât
matricea construită cu ajutorul vectorilor daţi, { v1 , v 2 } şi a acestui al treilea vector, v 3 , să
aibă determinantul nenul. Fie, de exemplu, v 3 = (1, 0, 2 ) . Matricea care se obţine este:
2 −1 1 
 
A =
−
 1 1 0⇒de
t A =
1 ≠
0
1 0 2

deci cu această alegere a lui v 3 , mulţimea { v 1 , v 2 , v 3 } devine bază a lui R 3 .
Observaţie: Alegerea lui v 3 de mai sus este doar una dintre multele alegeri pe care le putem
face. De exemplu, dacă v 3 =(2, 0, 1) , obţinem

 2 −1 2 
 
A =  −1 1 0  ⇒ det A = 1 ≠ 0 .
1 0 1
 
Dacă v 3 = (1,1,1) , obţinem:
2 −1 1
 
A =  −1 1 1 ⇒ det A = −1 ≠ 0 .
1 0 1
 
În ambele cazuri, sistemul de vectori { v 1 , v 2 , v 3 } este o bază a lui R 3 . De fapt, într-un
spaţiu vectorial există o infinitate de posibilităţi de alegere a unei baze. Singurele elemente de
acre trebuie ţinut cont sunt:
 Matricea construită cu ajutorul vectorilor aleşi să fie pătratică
 Determinantul ei să fie nenul
Revenind la problema 3, observăm că întotdeauna vectorii dintr-o bază a lui R 3 vor fi în
număr de trei: ei au, fiecare, câte trei componente şi pentru ca matricea construită cu ajutorul
lor să fie pătratică, avem nevoie de exact trei vectori. Putem afirma că toate bazele din spaţiul
vectorial R 3 şi, in general, R n , au acelaşi număr de elemente: trei, respectiv n.
4. F = { f 1 = ( 0, 1, 2 ), f 2 = (1, 0, 2 ), f 3 = ( 2, 2, 2 )}
şi G = { g 1 = (1, 1, −1), g 2 = (1, −1, 1), g 3 = ( −1, 1, 1)}
a) F şi G sunt baze în R 3 .
Construim matricile:
0 1 2 1 1 −1
   
A F = 1 0 2  şi A G =  1 −1 1 ,
2 2 2  −1 1 1 
   
pentru care calculăm determinanţii: det A F = 6 ≠ 0 , det A G = −4 ≠ 0 . Deoarece valorile
acestor determinanţi sunt nenule, F şi G reprezintă baze în R 3 .
b) Să facem observaţia că F şi G fiind baze în R 3 , vectorii {g 1 , g 2 , g 3 } reprezintă sistem de

generatori ai acestui spaţiu. Deci, orice vector v din R 3 admite o scriere în funcţie de aceşri
vectori, de forma:
v = αg 1 + βg 2 + γ g 3
cu α, β, γ unic determinate din R. Prin urmare, şi vectorii {f 1 , f 2 , f 3 } admit, fiecare în
parte, o astfel de scriere şi anume:
 f 1 = α 1 g 1 + β1 g 2 + γ 1 g 3 (1)

f 2 = α 2 g 1 + β 2 g 2 + γ 2 g 3 ( 2)
f = α g + β g + γ g ( 3)
 3 3 1 3 2 3 3
Vom spune atunci că ( α1 , β1 , γ1 ) sunt coordonatele vectorului f 1 în baza G, scriind

[ f1 ] G = ( α1 , β1 , γ1 ) . Analog, pentru ceilalţi doi vectori din F.
Pentru determinarea efectivă a coordonatelor, înlocuim în (1), (2) şi (3) vectorii cunoscuţi.
După efectuarea calculelor obţinem următoarele sisteme de ecuaţii:
 α 1 + β1 − γ 1 = 0  α2 + β2 − γ2 = 1  α 3 + β3 − γ 3 = 2
(1) ⇒  α 1 − β 1 + γ 1 = 1 , ( 2) ⇒  α 2 − β 2 + γ 2 = 0 , ( 3) ⇒  α 3 − β 3 + γ 3 = 2
 
− α + β + γ = 2 − α + β + γ = 2 − α + β + γ = 2
 1 1 1  2 2 2  3 3 3
Rezolvarea lor va conduce la determinarea coordonatelor vectorului f 1 în baza G. Totuşi,
pentru rezolvarea acestor sisteme ar trebui să depunem un volum mare de muncă şi de aceea
vom aborda o variantă mai simplă. Să observăm, pentru început, că matricea ataşată celor trei
sisteme de mai sus este aceeaşi. Practic, aceste sisteme diferă doar prin termenii lor liberi,
care sunt transcrierea pe coloană a vectorilor {f 1 , f 2 , f 3 } , adică vectorii transpuşi. În plus,
1 1 −1
 
matricea celor trei sisteme este exact A G = 1 −1 1  . Cu aceste observaţii, scriem:
−1 1 1 
 
(1) ⇒ A G ⋅ [ f1 ] G = f 1t , ( 2 ) ⇒ A G ⋅ [ f 2 ] G = f 2t , ( 3) ⇒ A G ⋅ [ f 3 ] G = f 3t
Utilizând inversa matricii A G , aceste trei relaţii se scriu:
[ f1 ] G = A G−1 ⋅ f1t , [ f 2 ] G = A G−1 ⋅ f 2t , [ f 3 ] G = A G−1 ⋅ f 3t (4)
−1
Rezolvarea problemei s-a redus, aşadar, la calculul matricii inverse A G . Utilizând metoda
eliminării complete (tema 2), obţinem:
1 1 0
−1 1  
A G = ⋅ 1 0 1
2 
0 1 1

Calculând fiecare din cei trei vectori daţi în (4), obţinem:
1 3 1 3 
=  ,1,  , [f 2 ] G =  , ,1 , [ f 3 ] G = ( 2, 2, 2 )
[f1 ]G
2 2 2 2 
c) Matricea de trecere de la baza F la baza G o vom nota FG şi este formată din exprimarea
vectorilor {f 1 , f 2 , f 3 } în baza G. Mai exact,
1 1 
 2
 [ f1 ] G   2 2 
  3
FG =  [ f 2 ] G  =  1 2 .
 [f ]   2 
 3 G 3 
 1 2
2 
1. Stabiliţi dacă sistemele de vectori de mai jos formează sistem de generatori în spaţiile
vectoriale din care fac parte:
a) v1 = ( 2,1) , v 2 = ( 4, 2 ) , în R 2
b) v1 = (1,−1) , v 2 = ( 3, 2) , în R 2
c) v 1 = (1, 1) , v 2 = ( 2, 3) , v 3 = ( −1, 4 ) în R 2
d) v1 = (1,1, 2 ) , v 2 = ( 2,1, 3) , v 3 = (1,1, 4 ) în R 3
e) v1 = ( −1,1, 2 ) , v 2 = ( 2, − 1, 3) , v 3 = ( − 3, 2, −1) în R 3
f) v1 = ( 2,1,1) , v 2 = (1,1, −1) , v 3 = (1, 4,1) , v 4 = ( 2, 3, 5) în R 3
2. Care dintre sistemele de vectori de la exerciţiul 1 formează o bază în spaţiul vectorial din
care fac parte?
3. Fie vectorii v1 = (1,1, 2 ) , v 2 = ( 2,1, 3) din R 3 . Găsiţi un al treilea vector, v 3 ∈ R , astfel

3
ca mulţimea { v1 , v 2 , v 3 } să fie bază a lui R 3 .
4. Considerăm familiile de vectori F = { v1 , v 2 , v 3 } , unde { v1 , v 2 , v 3 } sunt vectorii de la

exerciţiul 3 şi G = { g 1 = ( 0,1,1) , g 2 = ( 0,−1,1) , g 3 = (1,0,0)} .
a) Arătaţi că G este o bază în R 3
b) Scrieţi coordonatele vectorilor { v1 , v 2 , v 3 } în raport cu baza G
c) Construiţi matricea de trecere de la baza F la baza G şi apoi de la baza G la baza
TEMA NR. 5
A) TEME ÎN CLASĂ
1. Arătaţi că aplicaţia T : R 2 →R 2 , dată de T ( x , y ) = ( x −2 y, 3x + y ) este aplicaţie

(transformare) liniară.
2. Care este proprietatea din definiţia transformării liniare, care nu este îndeplinită de aplicaţia
T : R 2 →R 2 , dată de T ( x , y ) = ( x + y, 1) ?
3. Verificaţi liniaritatea aplicaţiei T : R 3 →R 2 , T ( x , y, z ) = ( x + y + 2z, 2 x − y − z )

şi apoi calculaţi rangul matricii ataşate ei.
1 2 3 
 
4. Fie matricea A = 1 −1 1  . Construiţi transformarea liniară T : R 3 →R 3 care are pe
0 1 −1
 
A ca matrice ataşată şi apoi determinaţi nucleul lui T.
5. Aflaţi dacă transformările liniare de la exerciţiile 1 şi 3 sunt aplicaţii injective.
6. Studiaţi injectivitatea aplicaţiei T : R 2 →R 3 , T( x , y ) = ( x + 2 y, 3x + y, x − y ) .
1. Va trebui să verificăm că este îndeplinită proprietatea din definiţia aplicaţiei liniare:

( ∀ ) α, β ∈ R , ( ∀ ) v 1 , v 2 ∈ R 2 ⇒ T ( αv 1 + β v 2 ) = αT ( v 1 ) + β T ( v 2 )
v 1 ∈ R 2 ⇒ v 1 = ( x 1 , y 1 ) ⇒ T ( v 1 ) = ( x 1 − 2 y 1 , 3x 1 + y 1 )
v 2 ∈ R 2 ⇒ v 2 = ( x 2 , y 2 ) ⇒ T( v 2 ) = ( x 2 − 2 y 2 , 3x 2 + y 2 )
α v1 + β v 2 = ( α x 1 + β x 2 , αy 1 + β y 2 ) ⇒
T( α v1 + β v 2 ) = T( α x 1 + β x 2 , αy 1 + β y 2 ) =
= ( α x 1 + β x 2 − 2α y 1 − 2β y 2 , 3α x 1 + 3β x 2 + α y 1 + β y 2 )
Pe de altă parte,
α T( v 1 ) + β T( v 2 ) = α ( x 1 − 2 y 1 , 3x 1 + y 1 ) + β( x 2 − 2 y 2 , 3x 2 + y 2 ) =
= ( α x 1 + β x 2 − 2α x 2 − 2β y 2 , 3α x 1 + 3β x 2 + α x 2 + β y 2 )
Am obţinut, deci că T ( α v 1 + β v 2 ) = α T ( v 1 ) + β T ( v 2 ) şi am arătat că aplicaţia T este liniară.
2. Definiţia transformării liniare are la bază două proprietăţi care trebuie să fie îndeplinite de
aplicaţia dată.
a) Proprietatea de liniaritate: ( ∀ ) v 1 , v 2 ∈ R 2 ⇒ T ( v 1 + v 2 ) = T( v 1 ) + T( v 2 )
v 1 ∈ R 2 ⇒ v 1 = ( x 1 , y 1 ) ⇒ T( v 1 ) = ( x 1 + y 1 , 1)
v 2 ∈ R 2 ⇒ v 2 = ( x 2 , y 2 ) ⇒ T( v 2 ) = ( x 2 + y 2 , 1)
T( v1 + v 2 ) = T( x1 + x 2 , y1 + y 2 ) = ( x1 + x 2 + y1 + y 2 ,1) şi
T( v 1 ) + T( v 2 ) = ( x 1 + y 1 , 1) + ( x 2 + y 2 , 1) = ( x 1 + x 2 + y 1 + y 2 , 2)
Deducem cu uşurinţă că egalitatea T ( v 1 + v 2 ) = T( v 1 ) + T( v 2 ) nu este îndeplinită.
b) Proprietatea de omogenitate: ( ∀) α∈R , ( ∀) v ∈R 2 ⇒ T ( αv ) = αT( v ) .
v ∈ R 2 ⇒ v = ( x , y ) ⇒ T ( v ) = ( x + y, 1) ⇒ αT ( v ) = ( αx + αy, α)
De asemenea, T( αv ) = T( αx , αy ) = ( αx + αy, 1)
Este evident că nici această a doua proprietate nu este îndeplinită.
3. T : R 3 →R 2 , T ( x , y, z ) = ( x + y + 2z, 2 x − y − z )
Verificăm proprietatea:
( ∀ ) α, β ∈ R , ( ∀ ) v 1 , v 2 ∈ R 3 ⇒ T ( α v 1 + β v 2 ) = αT ( v 1 ) + β T ( v 2 )
v1 ∈ R 3 ⇒ v1 = ( x 1 , y1 , z 1 ) ⇒
⇒ T ( v 1 ) = ( x 1 + y 1 + 2z 1 , 2 x 1 − y 1 − z 1 )
v2 ∈ R 3 ⇒ v2 = ( x 2 , y2 , z2 ) ⇒
⇒ T ( v 2 ) = ( x 2 + y 2 + 2z 2 , 2 x 2 − y 2 − z 2 )
α v1 + β v 2 = ( α x 1 + β x 2 , α y1 + β y 2 , α z 1 + β z 2 )
Se verifică imediat că T ( α v 1 + β v 2 ) = α T( v 1 ) + β T ( v 2 ) deci că aplicaţia T este liniară.
1 1 2 
Matricea ataşată este A T =  

 2 −1 −1
1 1 2
1 1
d1 =1 ≠ 0 ; d 2 = = −3 ≠ 0 ; d 3 = 2 −1 −1 =0
2 −1
0 0 0
Deci, rangA T = 2 .
4. Aplicaţia T : R 3 →R 3 are forma: T ( x , y, z ) = ( x + 2 y +3z, x − y + z, y −z ) . Nucleul ei

este KerT ={v ∈R T( v ) = 0} , unde 0 = ( 0, 0, 0 ) .
3
Fie v =( x , y, z ) . Atunci, T( v ) = 0 ⇔ ( x + 2 y + 3z, x − y + z, y − z ) = ( 0, 0, 0 ) , deci rezultă

sistemul:
x + 2 y + 3z = 0
( S)  x − y + z = 0 ⇒ x = y = z = 0 ⇒ KerT = {0} .
 y −z = 0

Din KerT = {0} deducem că aplicaţia T corespunzătoare matricii A este o aplicaţie injectivă.
Observaţie importantă: Sistemul omogen (S) la care s-a ajuns în rezolvarea problemei prin
scrierea desfăşurată a condiţiei T( v ) = 0 , are ca matrice a coeficienţilor chiar matricea A din
enunţul problemei. Determinantul acestei matrici este nenul, ceea ce asigură unicitatea
sistemului (S). Deoarece (S) este un sistem omogen, această unică soluţie este cea nulă, fapt
care atrage după sine injectivitatea aplicaţiei T. Putem desprinde de aici o regulă de lucru şi
anume:
REGULA 4: Dacă matricea ataşată unei transformări liniare este pătratică şi are
determinantul nenul, atunci aplicaţia este injectivă.
1 − 2
5. a) Matricea ataşată aplicaţiei este A T =   . Aceasta este o matrice pătratică, pentru
3 1 
care determinantul este egal cu 7, deci nenul. Din regula 4 deducea ca aplicaţia dată în
problemă este injectivă.
1 1 2 
b) Matricea ataşată transformării este A T =  
 ., care nu mai este o matrice
 2 −1 −1
pătratică. Deci, în absenţa valorii determinantului (care nu are sens în acest caz) vom proceda
la determinarea efectivă a nucleului aplicaţiei.
T( v ) = 0 ⇔ ( x + y + 2z, 2 x − y − z ) = ( 0, 0, 0 ) , adică:
x + y + 2z = 0
 ( S′)
2x − y − z = 0
1 1 2
Matricea ataşată sistemului este tocmai A T =  
 , pentru care am calculat deja
 2 −1 −1
rangul ca fiind 2. Menţinem necunoscutele principale x şi y şi fie z = α ∈ R . Sistemul se scrie:
x + y = −2α α 5α
 ⇒x =− ,y =− , z = α, α ∈ R .
 2x − y = α 3 3
Atunci, un element oarecare din nucleul aplicaţiei T este
 α 5α 
v = ( x , y, z ) =  − , − , α , α ∈ R ⇒
 3 3 
 α 5α  
KerT =  − , −
 1 5 
{}
, α , α ∈ R  = sp  − , − , 1 ≠ 0 .
 3 3    3 3 
Deci, aplicaţia T nu este aplicaţie injectivă.
6. Fie v ∈ KerT ⇒ v ∈ R 2 , T ( v ) = 0 . Atunci:

( x + 2 y, 3x + y, x − y ) = ( 0, 0, 0) ,
de unde deducem sistemul:
x + 2 y = 0

3x + y = 0 ⇒ x = y = 0 soluţie unică.
 x −y =0

Prin urmare, KerT = {0} şi aplicaţia este injectivă.
Observaţie: Deşi atât la exerciţiul 5b cât şi la 6, matricile ataşate transformărilor liniare care
apar sunt nepătratice, de dimensiuni 2 × 3 , respectiv 3 × 2 şi de rang 2, adică
rangA T = min { 2, 3} , totuşi doar una dintre aplicaţii este injectivă şi anume cea din problema
6. Argumente solide, care îşi au originea în teoria sistemelor liniare, ne oferă posibilitatea să
enunţăm încă o regulă.
Regula 5: T : R n →R m este aplicaţie liniară injectivă dacă şi numai dacă rangA T = n .
1. Verificaţi liniaritatea aplicaţiilor de mai jos:

a) T : R 2 →R 2 , T ( x , y ) = ( 2 x + y, x − y )
b) T : R 2 →R 2 , T ( x , y ) = ( x + y, x )
c) T : R 3 →R 2 , T ( x , y, z ) = ( x − y −z, 2 x − y +3z )
d) T : R 2 →R 3 , T ( x , y ) = ( x − y, 2x − y, 3x + y )
e) T : R 2 →R 2 , T ( x , y ) = ( x 2 , x + y )
f) T : R 3 →R 3 , T ( x , y, z ) = ( x + y − 2z, 2 x − y + z, − x + 2 y −3z )
2. Construiţi matricile ataşate aplicaţiilor pe care le-aţi determinat a fi liniare în problema 1 şi

aflaţi rangul acestora.
3. Determinaţi nucleul fiecărei aplicaţii liniare din exerciţiul 1.
4. Care dintre matricile de mai jos pot fi ataşate unor transformări liniare injective?
2 1 2 3
  3 4
a) T   x ,  y ,  z =  x2y ,  2y ,  −2y z  , b) 1 4 −1 2  , c) 
−1 
1  2

 −3 3 1
TEMA NR. 6
A) TEME PROPUSE ÎN CLASĂ
1. Calculaţi valorile şi vectorii proprii pentru matricile:

0 0 1
3 4  
a) A =  
 ; b) A = 0 1 0
5 2  
1 0 0
2. Stabiliţi dacă matricile de la exerciţiul precedent se pot diagonaliza şi, în caz afirmativ,
scrieţi forma lor diagonală.
3. Considerăm aplicaţia T : R 3 → R 3 , T(x , y,z ) =(x +2 y, 2 y, −2 y +z ) .

a) Verificaţi dacă T este transformare liniară.
b) Scrieţi matricea ataşată lui T, A T .
c) Calculaţi valorile şi vectorii proprii ataşaţi lui A T .
d) Scrieţi subspaţiile proprii corespunzătoare transformării T şi stabiliţi dacă aceasta se poate
diagonaliza.
e) Scrieţi, dacă există, matricea diagonalizatoare C şi matricea diagonală D.
1. a) Construim polinomul caracteristic, P( λ) = det ( A − λI 2 ) .

 3 4  1 0  3− λ 4 
A − λI 2 =   − λ  = 
 5 2  0 1  5 2 − λ
Deci, P( λ) = ( 3− λ) ( 2 − λ) − 20 = λ2 − 5λ − 14 . Rezolvăm ecuaţia caracteristică, P( λ) = 0 ,
adică λ2 − 5λ − 14 = 0 şi obţinem rădăcinile
λ 1 = − 2, λ 2 = 7,
care sunt valorile proprii corespunzătoare matricii A.
 a
Vectorul propriu corespunzător valorii proprii λ 1 = − 2 : căutăm v∈ R 2 , v de forma v =   ,
 b
pentru care Av = λ 1v . Înlocuim şi obţinem:
 3 4  a  a  3a + 4b  − 2a
    = −2  ⇒   = ⇒
 5 2  b  b  5a + 2b  − 2b
3a + 4b = −2a 5
 ⇒ 5a + 4b = 0 ⇒ b = − a, a ∈ R ∗
5a + 2b = −2b 4
 a  a   1   4
Atunci, v =   =  5  = a 5 ⇒ v1 =   este vectorul propriu corespunzător valorii
 b  − 4 a  − 4  − 5
proprii λ 1 = − 2 .
 a
Vectorul propriu corespunzător valorii proprii λ 2 = 7 : căutăm v∈ R 2 , v de forma v =   ,
 b
 3 4  a  a  3a + 4b  7a
    = 7  ⇒   =  ⇒
 5 2  b  b  5a + 2b  7b
3a + 4b = 7a
 ⇒ b = a, a ∈ R ∗
5a + 2b = 7b
 a  a 1 1
Atunci, v =   =   = a  ⇒ v2 =   este vectorul propriu corespunzător valorii proprii
 b  a 1 1
λ2 = 7.
b) Construim polinomul caracteristic, P( λ) = det ( A − λI 2 ) .

 0 0 1 1 0 0  − λ 0 1
     
A − λI 2 =  0 1 0 − λ0 1 0 =  0 1− λ 0
     
 1 0 0 0 0 1  1 0 − λ
Deci, P( λ) = −( λ − 1) 2 ( λ + 1) . Rezolvăm ecuaţia caracteristică, P( λ) = 0 , de unde obţinem
rădăcinile:
λ 1 = − 1, λ 2 = λ 3 = 1,
care sunt valorile proprii corespunzătoare matricii A.
 a
 
Vectorul propriu corespunzător valorii proprii λ 1 = − 1 : căutăm v∈ R 3
, v de forma v =  b ,
 
 c
 0 0 1  a  a  c  − a
        
 0 1 0  b = −1 b ⇒  b =  − b ⇒
        
 1 0 0  c  c  a  − c
 c = −a
 c = − a
b = − b⇒  , a ∈ R∗
 a = −c  b = 0

 a  a   1  1
       
Atunci, v =  b =  0  = a 0  ⇒ v1 =  0  este vectorul propriu corespunzător valorii proprii
       
 c  − a  − 1  − 1
λ 1 = − 1.
Vectorul propriu corespunzător valoriilor proprii egale λ 2 = λ 3 = 1 : căutăm v∈ R 3 , v de forma
 a
 
v =  b , pentru care Av = λ 2v . Înlocuim şi obţinem:
 
 c
 0 0 1  a  a  c  a
        
 0 1 0  b =  b ⇒  b =  b ⇒
        
 1 0 0  c  c  a  c
c = a
 ∗ ∗
b = b⇒ c = a, a ∈ R , b ∈ R
a = c

 a  a  a  0  1  0
           
Atunci, v =  b =  b =  0 +  b = a 0 + b 1 . Deci vectorul propriu corespunzător valoriilor
           
 c  a  a  0  1  0
 1  0
   
proprii egale λ 2 = λ 3 = 1 este o combinaţie liniară de vectorii v2 =  0 si v3 =  1 .
   
 1  0
 3 4
2. Studiem dacă matricea A =   este diagonalizabilă: valorile proprii pe care le-am
5 2
obţinut sunt λ 1 = − 2, λ 2 = 7, ambele cu ordin de multiplicitate egal cu 1 în ecuaţia
caracteristică, deci µ 1 = µ 2 = 1. Vectorii proprii generează următoarele subspaţii proprii:
S( λ = −2) = sp v1 ⇒ dimS( λ = −2) = 1 = µ1
S( λ = 7) = sp v2 ⇒ dimS( λ = 7) = 1 = µ2
Deci, A se poate diagonaliza şi forma ei diagonală este
 λ 1 0   − 2 0
D=  = 
 0 λ 2   0 7
0 0 1
 
Pentru matricea A = 0 1 0 , valorile proprii sunt
 
1 0 0
λ 1 = − 1, λ 2 = λ 3 = 1,
cu ordinele de multiplicitate µ 1 = µ ( λ = −1) = 1 şi µ 2 = µ( λ = 1) = 2 . Vectorii proprii
generează următoarele subspaţii proprii:
S( λ = −1) = sp v1 ⇒ dimS( λ = −1) = 1 = µ1
Pentru S( λ = 1) = sp v2 , v3 , dimensiunea o vom putea determina abia după ce vom studia
liniar independenţa vectorilor v2 , v3 . Fie B matricea construită cu acesti doi vectori,
1 0
 
B = 0 1 . Un calcul simplu atrată ca ea are rangul 2, egal cu numărul de vectori din care a
 
1 0
fost construită. Deci, v2 , v3 sunt liniar ndependenţi şi deci dimS( λ = 1) = 2 = µ 2 .
Prin urmare, şi pentru cazul b) de la exerciţiul 1, matricea A este diagonalizabilă. Forma ei
diagonală este:
 λ 1 0 0   − 1 0 0
   
D =  0 λ 2 0  =  0 1 0
   
 0 0 λ 3  0 0 1
3. a) Arătăm că T este transformare liniară.
Fie v1, v2 ∈ R 3 şi fie α,β∈R . Arătăm că
T ( αv1 + βv2 ) = αT ( v1) + βT ( v2 )
 v1 = ( x1, y1, z1)
v1, v2 ∈ R 3 ⇒  ⇒
 v2 = ( x2 , y2 , z2 )
αv1,+βv2 = ( αx1 + βx2 ,α y1 + β y2 ,αz1 + β z2 )
T( αv1,+βv2 ) = α( x1 + 2y1,2y1,− 2y1 + z1) +
+ β( x2 + 2y2 ,2y2 ,− 2y2 + z2 ) = αT( v1) + βT( βv2 )
Deci, aplicaţia T este aplicaţie liniară.
1 2 0
 
b) Matricea ataşată aplicaţiei T este A T = 0 2 0 .
 
0 − 2 1
c)Calculăm valorile şi vectorii proprii ai lui A T .
Construim polinomul caracteristic, P( λ) = det ( A T − λI 2 )
 1 2 0  1 0 0 1− λ 2 0 
     
A T − λI 2 =  0 2 0 − λ 0 1 0 =  0 2− λ 0 
     
 0 − 2 1  0 0 1  0 − 2 1− λ
Deci, P( λ) = ( λ − 1) 2 ( λ − 2) . Rezolvăm ecuaţia caracteristică, P( λ) = 0 , de unde obţinem
rădăcinile:
λ 1 = λ 2 = 1, λ 3 = 2 ,
care sunt valorile proprii corespunzătoare matricii A, cu ordinele de multiplicitate
µ( λ = 1) = 2 şi µ( λ = 2) = 1.
Vectorul propriu corespunzător valorilor proprii egale λ 1 = λ 2 = 1 : căutăm v∈ R 3 , v de forma
 a
 
v =  b , pentru care A T v = λ 1v . Înlocuim şi obţinem:
 
 c
 1 2 0  a  a  a + 2b   a  a + 2b = a
          ∗ ∗
 0 2 0  b =  b ⇒  2b  =  b ⇒  2b = b ⇒ b = 0, a ∈ R ,c ∈ R
         − 2b + c = c
 0 − 2 1  c  c  − 2b + c  c 
 a  a  a  0  1  0
           
Atunci, v =  b =  0 =  0 +  0 = a 0 + c 0 . Deci, vectorul propriu corespunzător valorilor
           
 c  c  0  c  0  1
 1  0
   
proprii egale λ 1 = λ 2 = 1 este o combinaţie liniară de vectorii v1 =  0 , v2 =  0 .
   
 0  1
 a
 
Vectorul propriu corespunzător valorii proprii λ 3 = 2 : căutăm v∈ R 3
, v de forma v =  b ,
 
 c
pentru care A T v = λ 3v . Înlocuim şi obţinem:
 1 2 0  a  a  a + 2b   2a
        
 0 2 0  b = 2 b ⇒  2b  =  2b ⇒
        
 0 − 2 1  c  c  − 2b + c  2c
 a = 2b  a  2b   2  2
 ∗
       
 b ∈ R ⇒ v =  b =  b  = b 1  ⇒ v3 =  1 
c = −2b        
  c  − 2b  − 2  − 2
este vectorul propriu corespunzător valorii proprii λ 3 = 2 .
d) Subspaţiile proprii sunt: S( λ = 1) = sp v1, v2 şi S( λ = 2) = sp v3 . Evident,
dimS( λ = 2) = dim sp v3 = 1 = µ( λ = 2) .
Pentru a determina dimS( λ = 1) , studiem liniar independenţa vectorilor v1 şi v2 . Matricea
1 0
 
construită cu ajutorul acestor doi vectori este B = 0 0 şi are rangul doi, egal cu numărul de
 
0 1
vectori din care a fost construită. Atunci, dimS( λ = 1) = 2 = µ( λ = 1) .
Prin urmare, matricea A T şi implicit transformarea T sunt diagonalizabile. Matricea
1 0 0
 
diagonală este D = 0 1 0 , iar matricea diagonalizatoare este
 
0 0 2
1 0 2 
 
C = ( v1 v2 v3) = 0 0 1  .
 
 0 1 − 2
1. Calculaţi valorile şi vectorii proprii pentru matricile:

1 0 0 0 9 0
0 4 3 4    
a) A =  
 ; b) A =  
 ; c) A = 0 0 2  ; d) A =  4 0 0
2 2 0 5 0 2 0 0 0 3
   
2. Stabiliţi dacă matricile de la exerciţiul precedent se pot diagonaliza şi, în caz afirmativ,
scrieţi forma lor diagonală.
3. Considerăm aplicaţia T : R 3 → R 3 , T   x ,  y ,  z =  x4y ,  2y3z ,  y  .

f) Verificaţi dacă T este transformare liniară.
g) Scrieţi matricea ataşată lui T, A T .
h) Calculaţi valorile şi vectorii proprii ataşaţi lui A T .
i) Scrieţi subspaţiile proprii corespunzătoare transformării T şi stabiliţi dacă aceasta se poate
diagonaliza.
Scrieţi, dacă există, matricea diagonalizatoare C şi matricea d
TEMA NR. 7
1. Stabiliţi care dintre următoarele operaţii determină produs scalar pe spaţiile vectoriale
precizate:
a) x y = x1y1 + x2y2 , ( ∀) x, y∈R 2 , x = ( x1, x2 ) , y = ( y1, y2 ) .

b) x y = x1y1 − 4x2y2 ,( ∀) x, y∈R 2 , ( x = x1, x2 ) , y = ( y1, y2 ) .
, ( ∀) x, y ∈R ,
c) x y = x1y2 + x2y1
2 ( x = x1, x2 ) , y = ( y1, y2 ) .
, ( ∀) x, y, z ∈R ,
d) x y = x1y1 + x2y2 + x3y3
3 x = ( x1, x2 , x3) şi
y = ( y1, y2 , y3 ) .
2. Calculaţi lungimea vectorilor v1 şi v2 de mai jos, unghiul dintre ei şi proiecţia lui v2 pe

v1 , utilizând produsele scalare indicate, de la exerciţiul anterior:
a) v1 = ( 1, 2) , v2 = ( 0, −1) , în R 2 , cu 1a).
b) v1 = ( 1, 2, 4) , v2 = ( 2,1,3) , în R 3, cu 1d).
3. Utilizând determinantul Gramm, studiaţi liniar independenţa vectorilor următori:

a) v1 = ( 1,2,3) , v2 = ( 2,1,0) , în R 3 .
b) v1 = ( 11, , −1) , v2 = ( 2,2,1) , v3 = ( 3,3,0) , în R 3 .
c) v1 = ( 1, 2) , v2 = ( 2, −1) , v3 = ( − 1, 2) , în R 2 .
1. a) Verificăm că sunt satisfăcute condiţiile celor trei axiome ale produsului scalar:
a1) αx +βy z = α x z +β y z ,( ∀) α,β∈R,( ∀) x, y , z ∈R 2
(
x = x1, x2 

)
( )
y = y1, y2  ⇒ αx + βy z = ( αx1 + βy1) z1 + ( αx2 + βy2 ) z2 =
(
z = z1, z2  )
= α( x1z1 + x2z2 ) + β( y1z1 + y2z2 ) = αx z +β y z ,
ceea ce trebuia demonstrat.
a2) x y = y x , ( ∀ ) x, y ∈ R 2
x = ( x1, x2 ) 
 ⇒ x y = x1y1 + x2y2 = y1x1 + y2x2 = y x ,
y = ( y1, y2 ) 
a3) ( ∀) x ∈R 2 , x ≠ ( 0, 0) ⇒ x x > 0
x = ( x1, x2 ) ⇒ x x = x1x1 + x2x2 = x12 + x22 > 0,
Prin urmare, condiţiile din cele trei axiome sunt îndeplinite, deci operaţia dată este produs
scalar pe R 2 .
b) Verificăm de asemenea cele trei axiome:
a1) αx +βy z = α x z +β y z ,( ∀) α,β∈R,( ∀) x, y , z ∈R 2
x = ( x1, x2 ) 

y = ( y1, y2 )  ⇒ αx + βy z = ( αx1 + βy1) z1 − 4( αx2 + βy2 ) z2 =
z = ( z1, z2 ) 
= α( x1z1 − 4x2z2 ) + β( y1z1 − 4y2z2 ) = αx z +β y z ,
a2) x y = y x , ( ∀ ) x, y ∈ R 2
x = ( x1, x2 ) 
 ⇒ x y = x1y1 − 4x2y2 = y1x1 − 4y2x2 = y x ,
y = ( y1, y2 ) 
a3) ( ∀) x ∈R 2 , x ≠ ( 0, 0) ⇒ x x > 0
x = ( x1, x2 ) ⇒
x x = x1x1 − 4x2x2 = x12 − 4x22 .
Pentru x =( 0,1) de exemplu, se observă că x x = 0 − 4 < 0, deci a treia axiomă nu este
verificată.
Operaţia dată în acest caz nu este un produs scalar.
c) a1) αx +βy z = α x z +β y z ,( ∀) α,β∈R,( ∀) x, y , z ∈R 2
x = ( x1, x2 ) 

y = ( y1, y2 )  ⇒ αx + βy z = ( αx1 + βy1) z2 + ( αx2 + βy2 ) z1 =
z = ( z1, z2 ) 
= α( x1z2 + x2z1) + β( y1z2 + y2z1) = αx z +β y z ,
a2) x y = y x , ( ∀ ) x, y ∈ R 2
x = ( x1, x2 ) 
 ⇒ x y = x1y2 + x2y1 = y1x2 + y2x1 = y x ,
y = ( y1, y2 ) 
a3) ( ∀) x ∈R 2 , x ≠ ( 0, 0) ⇒ x x > 0
x = ( x1, x2 ) ⇒ x x = x1x2 + x2x1 = 2x1x2 .
Pentru x =( −11 , ) de exemplu, se observă că x x = 2⋅ ( − 1) ⋅ 1 < 0 şi a treia axiomă nu este
verificată.
Deci, operaţia dată nu este un produs scalar.
d) a1) αx +βy z = α x z +β y z ,( ∀) α,β∈R,( ∀) x, y , z ∈R 3

x = ( x1, x2 , x3) , y = ( y1, y2 , y3) , z = ( z1, z2 , z3) ⇒
αx + βy z = ( αx1 + βy1) z1 + ( αx2 + βy2 ) z2 + ( αx3 + βy3 ) z3 =
= α( x1z1 + x2z2 + x3z3 ) + β( y1z1 + y2z2 + y3z3 ) = αx z +β y z
a2) x y = y x , ( ∀ ) x, y ∈ R 3
x = ( x1, x2 , x3) , y = ( y1, y2 , y3) ⇒ x y = x1y1 + x2y2 + x3y3 = y1x1 + y2x2 + y3x3 = y x ,
a3)
( ∀) x ∈R 3, x ≠ ( 0, 0, 0) ⇒ x x > 0
x = ( x1, x2 , x3) ⇒ x x = x1x1 + x2x2 + x3x3 = x12 + x22 + x32 > 0 ,
Prin urmare, condiţiile din cele trei axiome sunt îndeplinite, deci operaţia dată este produs
scalar pe R 3 .
2. a) v1 = v1 v1 = 12 + 22 = 5
v2 v2 = 02 + ( − 1)
2
v2 = = 2
v1 v2 = 1⋅ 0 + 2⋅ ( − 1) = −2
v1 v2 −2 2 2
Deci, cos( v1, v2 ) = = =− =− ⇒
v1 ⋅ v2 5 ⋅ 10 50 5
 2
unghiul dintre vectorii v1 şi v2 este θ = arccos  − .
 5
v2 v1 2  2 4
Proiecţia căutată este prv1 v2 = v1 = −
5
( 1, 2) =  − , −  .
 5 5
v1 v1
b) v1 = v1 v1 = 1 + 2 + 42 = 21
2 2
v2 = v2 v2 = 22 + 12 + 32 = 14
v1 v2 = 1⋅ 2 + 2⋅1+ 4 ⋅ 3 = 16
v1 v2 16 16 8 6
Deci, cos( v1, v2 ) = = = = ⇒
v1 ⋅ v2 21 ⋅ 14 7 6 21
 8 6
unghiul dintre vectorii v1 şi v2 este θ = arccos  .
 21 
v2 v1 16
Proiecţia căutată este pr v1 v2 = v1 =
21
( 2,1,3) =  3221 , 1261 , 176 .
v1 v1
3. a) Calculăm următoarele produse scalare:

v1 v1 = 1⋅1+ 2⋅ 2 + 3⋅ 3 = 14
v1 v2 = 1⋅ 2 + 2⋅1+ 3⋅ 0 = 4
v2 v1 = v1 v2 = 4
v2 v2 = 2⋅ 2 +1⋅1+ 0⋅ 0 = 5
Determinantul Gramm este:
v1 v1 v1 v2 14 4
G= = = 54 ≠ 0,
v2 v1 v2 v2 4 5
deci vectorii sunt liniar independenţi.
b) Calculăm următoarele produse scalare:
v1 v1 = 1⋅1+ 1⋅ 1+ ( − 1) ⋅ ( − 1) = 1
v1 v2 = 1⋅ 2 + 1⋅ 2 + ( − 1) ⋅ 1 = 3
v1 v3 = 1⋅ 3+ 1⋅ 3+ ( − 1) ⋅ 0 = 6
v2 v1 = v1 v2 = 3
v2 v2 = 2⋅ 2 + 2⋅ 2 +1⋅1 = 9
v2 v3 = 2⋅ 3+ 2⋅ 3+1⋅ 0 = 12
v3 v1 = 3⋅ 1+ 3⋅ 1+ 0⋅ ( − 1) = 6
v3 v2 = 3⋅ 2 + 3⋅ 2 + 0⋅1 = 12
v3 v3 = 3⋅ 3+ 3⋅ 3+ 0⋅ 0 = 18
v1 v1 v1 v2 v1 v3 1 3 6
G = v2 v1 v2 v2 v2 v3 = 3 9 12 = −36 ≠ 0,
v3 v1 v3 v2 v3 v3 6 12 18
c) Calculăm următoarele produse scalare:

v1 v1 = 1⋅1+ 2⋅ 2 = 5
v1 v2 = 1⋅ 2 + 2⋅ ( − 1) = 0
v1 v3 = 1⋅ ( − 1) + 2⋅ 2 = 3
v2 v1 = v1 v2 = 0
v2 v2 = 2⋅ 2 + ( − 1) ⋅ ( − 1) = 5
v2 v3 = 2⋅ ( − 1) + ( − 1) ⋅ 2 = −4
v3 v1 = v1 v3 = 3
v3 v2 = v2 v3 = −4
v3 v3 = ( − 1) ⋅ ( − 1) + 2⋅ 2 = 5
v1 v1 v1 v2 v1 v3 5 0 3
G = v2 v1 v2 v2 v2 v3 = 0 5 − 4 = −20 ≠ 0 ,
v3 v1 v3 v2 v3 v3 3 −4 5

1. Stabiliţi care dintre următoarele operaţii determină produs scalar pe spaţiile vectoriale
precizate:
a) x y = 2x1y1 + x2y2 , ( ∀) x, y∈R 2 , ( x = x1, x2 ) , y = ( y1, y2 ) .
, ( ∀) x, y ∈R ,
b) x y = x1y1 − x2y2
2 ( x = x1, x2 ) , y = ( y1, y2 ) .
, ( ∀) x, y, z ∈R ,
c) x y = 2x1y1 + x2y2 + x3y3
3 x = ( x1, x2 , x3) şi
y = ( y1, y2 , y3) .
2. Calculaţi lungimea vectorilor v1 şi v2 de mai jos, unghiul dintre ei şi proiecţia lui v2 pe

v1 , utilizând produsele scalare indicate, de la exerciţiul anterior:
a) v1 = ( 2,1) , v2 = ( 11
, ) , în R 2 , cu 1a).
b) v1 = ( 11, , −1) , v2 = ( 2,2,1) , în R 3, cu 1c).
3. Utilizând determinantul Gramm, studiaţi liniar independenţa vectorilor următori:

a) v1 = ( 1, 2, −1) , v2 = ( 2,0,1) , în R 3 .
b) v1 = ( 2,0,1) , v2 = ( 11 , , −1) , v3 = ( 1,2,1) , în R 3 .
c) v1 = ( 11
, ) , v2 = ( 3, 2) , v3 = ( 2, −1) , în R 2 .
TEMA NR.8

1. Calculaţi următoarele limite de şiruri:
n 2 + 3n + 2 n +1
a) lim ; b) lim ;
n →∞ n 2 − 3
n →∞ n 2 −1
n2 +2
c) lim ;
n →∞ n − 6
d) lim
n →∞
(
n2 + n +1 − n2 + n −1 ; )
e) lim
n →∞
( n + 2 − n −1 ; )
3n + 5 n
f) lim ;
n →∞ 3 n +1 + 5 n +1
n 2 + n +1 − 2 n 2 − n +1
g) lim ;
n →∞ n
2n
 n +1 
h) lim   ;
n →∞ n + 3
 
n −4
 n 2 + 2n + 1 
i) lim  
n →∞ n 2 − n + 1 
 
2. Pentru şirurile date mai jos prin termenul general a n ,  n∈N ¿ , calculaţi a n +1 şi, acolo
a n +1
unde este posibil, aduceţi la o formă mai simplă raportul :
an
a) a n = n ; b) a n = 2n + 1 ;
b) a n = n − n − 2 ; d) a n = 2 ;
2 n
e) a n = ( n + 2 )! ; f) a n = ( 2n )! ;
g) a n = n + 3 ; h) a n = ln ( n + 2 ) ;
3n 1
; j) a n =
i) a n =
n! ( n +1)( n + 2) ;
n
k) a n =
( n + 1)! .
B) REZOLVĂRI LA TEMELE PROPUSE ÎN CLASĂ
 3 2 
n 2 1 + + 2 
n + 3n + 2
2
n n  1 +0 +0
1. a) lim = lim  = =1
n→∞ n −1
2 n →∞
2 1  1 −0
n 1 − 2 
 n 
 1 1 
n20 + + 2 
n +1 0n + n + 1
2
 n n  0+0+0
b) lim 2 = lim = nlim = =0
n →∞ n − 3 n →∞ n −3
2 →∞
2 3  1− 0
n 1 − 2 
 n 
2 2 
n  1 + 2 
n2 + 2 n2 + 2  n  1+ 0
c) lim = lim 2 = lim = = +∞
n →∞ n − 6 n →∞ 0 n + n − 6 n→∞  1 1  0+0−0
n20 + − 6 2 
 n n 
d) nlim
→∞
(
n2 + n +1 − n2 + n −1 = )
Amplificăm cu conjugatul şi obţinem:
= lim
n 2 + n +1 − n 2 + n −1 ( ) = lim
2
=0
n →∞
n →∞
n 2 + n +1 + n 2 + n −1 n 2 + n +1 + n 2 + n −1
e) nlim
→∞
(
n + 2 − n −1 = )
Amplificăm cu conjugatul:
n + 2 − ( n − 1) 3
= lim = lim =0
n →∞
n + 2 + n −1 n + 2 + n −1
n →∞
 3 n 
5 n    + 1
 5  
3n + 5n 3n + 5 n   = 0 +1 = 1
f) lim = lim = lim
n →∞ 3 n +1 + 5 n +1 n →∞ 3 ⋅ 3 + 5 ⋅ 5
n n n →∞  3 n
 0+5 5
5 n  3  + 5 
 5 
 
n 2 + n +1 − 2 n 2 − n +1
g) lim
n →∞ n
Amplificăm cu conjugatul numărătorului:
n 2 + n + 1 − 4( n 2 − n + 1) − 3n 2 + 5n − 3
lim
n →∞
( = lim
)
n n 2 + n + 1 + 2 n 2 − n + 1 n →∞ n n 2 + n + 1 + 2 n 2 − n + 1 ( )
 5 3 
n2 −3+ − 2 
 n n  3
= lim =− = −1
n →∞  1 1 1 1  1+ 2
n  1 + + 2 + 2 1 − + 2 
2
 n n n n 
2n 2n 2n
 n +1   n +1   2 
h) nlim   = lim 1 + − 1 = lim 1 −  =
→∞ n + 3 n +3 n +3
  n →∞
  n →∞

2
− 2n
 −
n +3
 n +3
 2  2 
=lim 1 −  =e −4
n→ ∞ n +3  
 
n −4 n −4
 n 2 + 2n + 1   n 2 + 2n + 1 
i) nlim   = lim 1 + 2 − 1 =
→∞ n 2 − n + 1  n →∞ n − n +1
   
3n
( n −4 )
  3n ( n − 4 )
2
n −n +1 n 2 −n +1
n −4
 3n   3n  lim
= lim 1 + 2 
= e3 .
3n
= lim 1 + 2   = n 2 − n +1
n→ ∞
 n −n +1  n→ ∞

 n −n +1  

e n →∞
 
a n +1 n + 1
2. a) a n = n ⇒ a n +1 = n + 1 ⇒ =
an n
a n +1 2n + 3
b) a n = 2n + 1 ⇒ a n +1 = 2( n + 1) + 1 = 2n + 3 ⇒ =
an 2n + 1
a n +1 ( n + 2 )( n − 1)
c) a n = n 2 − n − 2 ⇒ a n = ( n + 1)( n − 2 ) ⇒ a n +1 = ( n + 2 )( n − 1) ⇒ =
an ( n − 2)( n + 1)
a n +1 2 n +1
d) a n = 2 n ⇒ a n +1 = 2 n +1 ⇒ = n =2
an 2
a n +1 ( n + 3)!
e) a n = ( n + 2 )!⇒ a n +1 = ( n + 3)!⇒ = =n +3
an ( n + 2)!
a n +1 ( 2n )! = ( 2n )! 1
f) a n = ( 2n )!⇒ a n +1 = ( 2n + 2 )!⇒ = =
an ( 2n + 2)! ( 2n )!( 2n + 1)( 2n + 2) ( 2n + 1)( 2n + 2)
a n +1 n +4
g) a n = n + 3 ⇒ a n +1 = n + 4 ⇒ =
an n +3
a n +1 ln ( n + 3)
h) a n = ln( n + 2 ) ⇒ a n +1 = ln( n + 3) ⇒ =
an ln ( n + 2 )
3n 3 n +1 a 3 n +1 n! 3
i) a n = ⇒ a n +1 = ⇒ n +1 = =
n! ( n + 1)! a n ( n + 1)!3 n + 1
n
n n +1 a ( n +1)( n +1)! = ( n +1) 2 n! = n +1

j) a n = ⇒ a n +1 = ⇒ n +1 =
( n +1)! ( n + 2)! an ( n + 2)! n ( n + 2)( n +1) n! n n ( n + 2)
C) TEME PROPUSE PENTRU AUTOEVALUARE
1. Calculaţi următoarele limite de şiruri:

lim
a) n →∞
n +1
2n + 3
; b) lim 2
n2 + n
n →∞ n − n
; c) lim
n2 +2
; d) lim
n2 +2
; e) nlim
→∞
n + 3 − n ; f) ( )
n →∞ n n →∞ n
( ) (
lim 2n + 1 − n + 1 ; g) lim  2n 2 + 1 − n 2 − 2  ; h) lim n 2 + n + 2 − n 2 − n + 1 ;
n →∞ n →∞  n →∞
)
2n 2 + 1 − n 2 − 2 3n + 2 n 2 n −1 + 3 n −5  2n + 1 
n
i) lim ; j) lim n −1 ; k) lim ; l) li m

n → ∞ 2n − 1

n →∞ 2n n →∞ 3 + 2 n +1 n →∞ 2 n + 3 n +1  
2 n −1
 3n 2 + 2n + 1 
m) lim  
 3n − n − 1 
n →∞ 2
2. Pentru şirurile date mai jos prin termenul general a n ,  n∈N ¿ , calculaţi a n +1 şi, acolo
a n +1
unde este posibil, aduceţi la o formă mai simplă raportul :
an
n + 1 2n n! 2n
a) a n = ; b) a n = ; c) a n = ; d) a n = ;
n + 2 2n − 1 n +1 n +2
2 n− 1
1 ( 2n − 1)!
e) a n = ; f) a n = ; g) a n = ;
( n + 1) ! ( n + 4 )( n + 5) 2n
TEMA NR. 9
1. Studiaţi natura următoarelor serii, apoi găsiţi suma lor, calculând limita şirului sumelor
parţiale Sn :
∞ ∞ ∞ ∞
1 1 1 n
a) ∑ ; b) ∑ ; c) ∑ ; d) ∑
n =1 ( n + 1)( n + 2 ) n =1 ( 2n + 1)( 2n −1) n= 1 1 +2 + ... +n n =1 ( n +1)!
2. Studiaţi natura seriilor următoare, utilizând criteriul raportului:
∞
3n ∞
( n +1)! ∞ ( n!) 2 ∞
1 ∞
n +1
a) ∑ b) ∑ n +1 c) ∑ d) ∑ n e) ∑
n =1 n! n =1 2 n =1 ( 2n )! n =1 n 3 n =1 n + 2
1
1. a) Termenul general al seriei este a n =
( n +1)( n + 2) .
Şirul sumelor parţiale are termenul general
n
1
S n = a 1 +... + a n = ∑ .
k =1 ( k +1)( k + 2)
1
Aducem a k =
( k +1)( k + 2) la o formă echivalentă, utilizând procedeul de descompunere în
fracţii simple:
1 A B A ( k + 2 ) + B( k +1)
= + = =
( k +1)( k + 2) k +1 k + 2 ( k +1)( k + 2 )
=
( A + B ) k + 2A + B
( k +1)( k + 2)
Deci: 1 =(A +B )k +2A +B,(∀)k∈N ∗ . Prin urmare,
A+B = 0  A =1 1 1 1
 ⇒ ⇒ ak = = −
2A + B = 1 B = −1 ( k + 1)( k + 2 ) ( k + 1) ( k + 2)
n n
 1 1  1 1
S n = ∑ a k = ∑  −  = −
k =1 k =1  ( k + 1) ( k + 2)  2 n + 2
1 1  1 1
Deoarece nlim S n = lim  −  = < ∞ , seria dată este convergentă şi are suma S = .
→∞ n →∞
2n +2 2 2
1
b) Termenul general al seriei este a n =
( 2n +1)( 2n −1) . Şirul sumelor parţiale are termenul
general
n
1
S n = a 1 +... + a n = ∑ .
k =1 ( 2k +1)( 2k −1)
1
Aducem a k =
( 2k +1)( 2k −1) la o formă echivalentă, utilizând procedeul de descompunere în
fracţii simple:
1 A B A( 2k +1) + B( 2k −1)
= + = =
( 2k +1)( 2k −1) 2k −1 2k +1 ( 2k +1)( 2k −1)
2( A + B ) k + A − B
=
( 2k +1)( 2k −1)
Deci 1 =2(A +B )k +A −B,(∀)k∈N ∗ . Prin urmare,
  1
 2( A + B) = 0  A =
2 ⇒ ak = 1 1 1 1 
 ⇒  =  − 
 A − B = 1 B = −
1 ( 2k +1)( 2k −1) 2  2k −1 2k +1 
  2
n n
 1 1  1 1 
Sn = ∑ a k = ∑  −  = 1 − 
k =1 k =1  2k − 1 2 k + 1  2  2n + 1 
1 1  1 1
Deoarece nlim S n = lim 1 −  = < ∞ , seria dată este convergentă şi are suma S = .
→∞ n →∞ 2 2n + 1  2 2
1 2
c) Termenul general al seriei este a n= = . Şirul sumelor parţiale are
12 . . .  n n  n1 
termenul general
n
1
S n = a 1 +... + a n = 2∑ .
k =1 k ( k +1)
1
Aducem la o formă echivalentă, utilizând procedeul de descompunere în fracţii
k ( k +1)
simple:
1 A B A( k +1) + Bk
= + = =
k ( k +1) k k +1 k ( k +1)
=
( A + B) k + A
k ( k +1)
 A =1
Deci 1 =(A +B)k +A,(∀ )k∈N ∗. Prin urmare, 
B = −1
n n
1 n
1 1   1 
S n = ∑ a k = 2∑ = 2∑  −  = 21 − 
k =1 k =1 k ( k + 1) k =1  k k +1   n +1 
 1 
Deoarece nlim S n = lim 21 −  = 2 < ∞ , seria dată este convergentă şi are suma S = 2 .
→∞ n →∞
n +1 
n
d) Termenul general al seriei este a n =
( n + 1)! . Şirul sumelor parţiale are termenul general
n
k
S n = a 1 +... + a n = ∑ .
k =1 ( k +1)!
k
Aducem a k =
( k + 1)! la o formă echivalentă, astfel:
k k +1 −1 k +1 1 1 1
= = − = −
( k +1)! ( k +1)! ( k +1)! ( k +1)! k! ( k +1)!
Prin urmare,
k 1 1
ak = = −
( k +1)! k! ( k +1)!
n n
1 1  1
S n = ∑ a k = ∑ −  = 1 −
k =1 k =1  k! ( k +1)!  ( n +1)!
 1 
Deoarece nlim S n = lim 1−  =1 < ∞ , seria dată este convergentă şi are suma S =1 .
n →∞ ( n + 1)! 
→∞

a n +1
2. a) Avem de calculat lim , unde:
n →∞ an
2 n +1
an =
2n
⇒ a n +1 =
2 n +1 a
⇒ n +1 =
( n + 1)! = 2
n! ( n + 1)! a n 2n n +1
n!
a n +1 2
Atunci nlim = lim = 0 < 1 , deci seria este convergentă.
→∞ an n →∞ n + 1
a n +1
b) Calculăm lim
n →∞ a
, unde:
n
( n + 2)!
an =
( n + 1)! ⇒ a =
( n + 2 )! ⇒ a n + 1 = 2 n+ 2 = n + 2
2 n +1
n +1
2 n+ 2 an ( n + 1)! 2
2 n +1
a n +1 n +2
Atunci nlim = lim = +∞ > 1 , deci seria este divergentă.
→∞ an n →∞ 2
( ( n + 1)!) 2
( n!) 2 ⇒ a = ( ( n + 1)!) 2 ⇒ a n +1 ( 2n + 2)!
c) a n = = , adică
( 2n )! n +1
( 2( n + 1) )! a n ( n!) 2
( 2n )!
a n +1
=
( n!) 2 ( n +1) 2 ⋅
( 2n )! = n +1
an ( 2n )!( 2n +1)( 2n + 2) ( n!) 2 2( 2n +1)
a n +1 n +1 1
Atunci nlim = lim = < 1 , deci seria este convergentă.
→∞ an n → ∞ 2( 2n + 1) 4
1
1 1 a n +1 ( n + 1) 3 n +1 n
d) a n = n ⇒ a n +1 = ⇒ = = ,
n3 ( n + 1) 3 n +1
an 1 3( n + 1)
n3 n
a n +1 n 1
Atunci nlim = lim = < 1 , deci seria este convergentă.
→∞ a n →∞ 3( n + 1) 3
n
n+2
a =
n +1
⇒ a =
n+2
⇒
a n +1 n + 3
= =
( n + 2) 2
e) n ,
n+2
n +1
n+3 an n + 1 ( n + 1)( n + 3)
n+2
a n +1
= lim
( n + 2) 2
= 1 , deci nu putem stabili natura seriei utilizând acest
Atunci nlim→∞ a n →∞ ( n + 1)( n + 3)
n
criteriu.
1. Studiaţi natura următoarelor serii, apoi găsiţi suma lor, calculând limita şirului sumelor
parţiale S n :
∞
1 ∞
1 ∞
1 + 2 +...+ n ∞ ∞
n +1
a) ∑ b) ∑ c) ∑ 3 3 d) ∑
n ⋅ n! e) ∑ln
n =1 n ( n +1) n =1 ( 3n +1)( 3n −1) n =1 1 + 2 +...+ n
3
n =1 n =1 n
2. Studiaţi natura seriilor următoare, utilizând criteriul raportului:
∞
2 n +1 ∞
( 2n + 1)! ∞ ( ( n +1)!) 2 ∞
1 ∞
2n + 1 ∞
1
∑
n =1 ( n −1)!
b) ∑
n =1 5
3n + 2
c) ∑
n =1 ( 2n )!
d) ∑ 2 n +2
n =1 n 3
e) ∑
n =1 n + 2
f) ∑
n =1 n
2
TEMA NR. 10

1. Studiaţi natura seriilor următoare, utilizând criteriul Raabe Duhamel:
∞
n +10 ∞
n ∞
1 ∞
2n + 1
a) ∑ b) ∑ c) ∑ 2 d) ∑
n =1 n + 2 n =1 n + 3 n =1 n n =1 n + 2
2. Studiaţi natura seriilor următoare, utilizând criteriul rădăcinii:
∞ n n3
∞
3n 1 ∞
 6n 2 + 7 n + 5  ∞
 
n b) ∑
3
a) ∑ n n c) ∑   d) ∑ 1 + 
n =1 ( ln n )

n =1 2 + 5 n =1  2n − n + 1 
2
n =1  n2 
3. Studiaţi natura seriilor următoare, utilizând criteriul logaritmic:
∞ ∞ ∞
1
a) ∑ ( ln n )
n =1
ln n b) ∑ e n
n 2 c) ∑2 ln n
n =1 n =1
 a 
1. a) Avem de calculat nlim n n − 1 , unde:
→∞
 a n +1 
an =
n + 10
⇒ a n +1 =
n + 11 a
⇒ n =
( n + 10)( n + 3) ⇒
n+2 n+3 a n +1 ( n + 11)( n + 2 )
 a   ( n + 10 )( n + 3)  8n
n  n − 1 = n − 1 =
 a n +1   ( n + 11)( n + 2)  ( n + 11)( n + 2)
 a  8n
Atunci, nlim n  n − 1 = lim = 0 < 1 , deci seria este divergentă.
→∞  a n →∞ ( n + 11)( n + 2 )
 n +1 
 a 
b). Calculăm nlim n  n − 1 , unde:
→∞
 a n +1 
n n +1 a n( n + 4)
an = ⇒ a n +1 = ⇒ n = ⇒
n+3 n+4 a n +1 ( n + 1)( n + 3)
 a   n( n + 4)  3n
n  n −1 = n  −1 = −
 a n +1   ( n + 1)( n + 3)  ( n + 1)( n + 3)
 a  3n
Atunci, nlim n  n − 1 = − lim = 0 < 1 deci seria este divergentă.
n →∞ ( n + 1)( n + 3)
→∞
 a n +1 
1 1 an ( n + 1) 2
c) a n = 2 ⇒ a n +1 = ⇒ =
n ( n + 1) 2 a n +1 n2
 a   ( n + 1) 2  2n + 1
n  n − 1 = n  2
− 1 =
 a n +1   n  n
 a  2n + 1
Atunci nlim n  n − 1 = lim = 2 > 1 , deci seria este convergentă.
→∞  a n →∞ n
 n +1 
2n + 1 2n + 3 a ( 2n + 1)( n + 3) ⇒
d) a n = ⇒ a n +1 = ⇒ n =
n+2 n+3 a n +1 ( n + 2 )( 2n + 3)
 a   ( 2n + 1)( n + 3)  3n
n  n − 1 = n  − 1 = −
 a n +1   ( n + 2)( 2n + 3)  ( n + 2)( 2n + 3)
 a  3n
Atunci nlim n  n − 1 = − lim = 0 < 1 , deci seria este divergentă.
n →∞ ( n + 2 )( 2n + 3)
→∞
 a n +1 
2. a) Avem de calculat nlim

→∞
n a
n , unde:
a n=
3n
2 n5 n
⇒
n n
3n
 n 2 n5 n =
a =
3
 
n
n 2
5 1
5
3 3
lim n a n = lim = <1
Atunci
n →∞ n →∞
2
n 5 , deci seria este convergentă.
5n   + 1
5
b) Calculăm nlim
→∞
n a
n , unde:
1 1
an = ⇒ n an =
( ln n ) n ln n
1
Atunci nlim n = lim = 0 < 1 , deci seria este convergentă.
n a
→∞ n →∞ ln n
n
 6n 2 + 7 n + 5  6n 2 + 7 n + 5
c) a n =  2  ⇒ n a n =
 2n − n + 1  2n 2 − n + 1
6n 2 + 7 n + 5
Atunci lim n a n = lim = 3 > 1 , deci seria este divergentă.
n →∞ n →∞ 2 n 2 − n + 1
n3 n2
d) a n =  1 + 2  ⇒ n a n =  1 + 2 
3 3
 n   n 
Atunci,
n2
 3 
lim n a n = lim 1 + 2  =
n →∞ n →∞
 n 
3
 n 2
 n2
⋅n 2
,
 3 3 
= lim 1 + 2  = e >1 3
n →∞ 
 n 

 

deci seria este divergentă.
1
ln
3. a) Avem de calculat a n , unde:
lim
n →∞ ln n
1 1
= ( ln n ) ⇒
ln n
an = ⇒
( ln n ) ln n
an
1
= ln( ln n ) = ( ln n )
ln n 2
⇒ ln
an
1
ln
Atunci
lim
an
= lim
( ln n ) 2 = lim ln n = +∞ , deci seria este divergentă.
n →∞ ln n n →∞ ln n n →∞
1
l
n
b) Calculăm l
i
m
a n , unde:
n l
n
→
∞ n
1 1
an =e n
n2 ⇒ = n 2 ⇒
an e n
⇒ ln
1
an
= − ln e ( n
)
n 2 = − n − 2 ln n
1
ln
Atunci an − n − 2 ln n n , deci seria este
lim = lim = −2 − lim = −2 − ∞ = −∞ < 1
n →∞ ln n n →∞ ln n n →∞ ln n
convergentă.
1 1
c) a n = 2 ⇒
ln n
= 2 −ln n ⇒ ln = ln 2 −ln n = − ln n ⋅ ln 2
an an
Atunci f   x  =ln x ,   x 0=1,   x ∈ 0, 2 ] , deci seria este convergentă.
1. Studiaţi natura seriilor următoare, utilizând criteriul Raabe Duhamel:

∞
n +1 ∞
n2
∞
1 ∞
n +2
a) ∑ b) ∑ 2 c) ∑ 3 d) ∑
n =1 n + 2 n =1 n +1 n =1 n n =1 3n − 1
2. Studiaţi natura seriilor următoare, utilizând criteriul rădăcinii:
∞
1
b) ∑
∞n
4
a) ∑ c)
n =
1 2 n +3 n n
n =1 ( ln ( n + 1) )
n2 n
∞
 2n 2 + 3n + 1  ∞
 n +1 
∑   d) ∑ 
n =1  2n 2 − 1  n =1  2 n +1 
3. Studiaţi natura seriilor următoare, utilizând criteriul logaritmic:

∞
1 ∞ ln n
a) ∑
∞
2
n =1 ( ln ( n + 1) )
ln n b) ∑
n=1
e − n
n 3
c) ∑  
n =1  7 
TEMA NR. 11
1. Studiaţi natura următoarelor serii alternate, stabilind dacă ele sunt convergente şi absolut
convergente:
∞
n 1
∞
1 ∞
n
∞
n +1
a) ∑ ( −1) b) ∑ ( − 1) n
n c) ∑
( −1) n
d) ∑ ( −1) ln
n
n =1 n! n =1 n2 n =1 n +2 n =1 n
2. Dezvoltaţi în serie Taylor funcţiile de mai jos, în jurul punctelor indicate:

a) f   x  = x 3 −2x 2−5x−2, x 0=−4, x ∈ R
b) f   x  =ln x ,   x 0 =1,   x ∈ 0, 2 ]
1
c) f (x ) = ,x 0 =1, x∈(0,2 )
x
d) f (x ) =ex ,x0 = 0, x∈ R

∞
1
1. a) ∑( −1)
n =1
n
n!
1
Termenul general al seriei alternate este u n = . Convergenţa seriei date este asigurată dacă
n!
sunt îndeplinite condiţiile criteriului lui Leibniz, adică :
i) ( u n ) n este monoton descrescător:
1 1 n
Din un = ⇒ u n +1 = ⇒ u n +1 − u n = − <0 (un )n
n! ( n + 1)! ( n + 1)! , deci este monoton
descrescător.
1
ii) lim u n = lim =0.
n →∞ n →∞ n!
Ambele condiţii fiind îndeplinite, seria alternată este convergentă.
Studiem absolut convergenţa ei şi pentru aceasta considerăm seria modulelor,
∞ ∞
∑ ( −1) n 1 = ∑ 1 ,
n =1 n! n =1 n!
1
care este o serie cu termeni pozitivi şi pentru care termenul general este a n = . Seria dată
n!
în exerciţiu este absolut convergentă dacă seria modulelor este convergentă. Pentru studiul
∞
1
naturii seriei ∑ aplicăm criteriul raportului.
n =1 n!
1 1 a n! 1
a n = ⇒ a n +1 = ⇒ n +1 = =
n! ( n + 1)! a n ( n + 1)! n + 1
a 1
⇒ lim n +1 = lim = 0 <1 ,
n →∞ a n →∞ n + 1
n
prin urmare seria modulelor este convergentă, deci seria alternată este absolut convergentă.
Să facem observaţia că pentru această serie era suficient să studiem absolut convergenţa
pentru a stabili şi convergenţa ei, deoarece ştim că, dacă o serie alternată este absolut
convergentă, atunci ea este şi convergentă. Pentru seriile de la punctele b)-d) vom studia
converganţa utilizând criteriul lui Leibniz doar dacă ele nu se vor dovedi absolut convergente.
∞
1
b) ∑ ( − 1)
n
n =1 n2n
Considerăm seria modulelor,
∞ ∞
1 1
∑ ( − 1 ) n
n
= ∑ n ,
n =1 n2 n =1 n 2
1
care este o serie cu termeni pozitivi şi pentru care termenul general este a n = n .
n2
Studiem convergenţa seriei modulelor şi aplicăm criteriul raportului.
1 1 a n +1 n2n n
an = ⇒ a = ⇒ = =
( n + 1) 2 ( n + 1) 2 2( n + 1)
n n +1 n +1 n +1
n2 an
a n 1
⇒ lim n +1 = lim = <1,
n →∞ a n →∞ 2( n + 1) 2
n
prin urmare seria modulelor este convergentă, deci seria alternată este absolut convergentă.
Absolut convergenţa ne asigură că seria alternată este şi convergentă.
∞
n
∑ ( − 1) n
c)
n =1 n +2
∞ ∞
n n
∑ ( −1) =∑
n
Seria modulelor este: , serie cu termeni pozitivi şi pentru care
n =1 n +2 n =1 n + 2
n
termenul general este a n = .
n +2
Studiem convergenţa seriei modulelor şi aplicăm criteriul raportului.
an =
n
⇒ a n +1 =
n +1 a
⇒ n +1 =
n + 1( n + 2 )
⇒ lim
a n +1
= lim
( n + 2 ) n + 1 =1 ,
n+2 n +3 an ( n + 3) n n →∞ an n →∞
( n + 3) n
prin urmare nu putem stabili natura seriei modulelor utilizând criteriul raportului. Aplicăm
criteriul Raabe-Duhamel şi calculăm
 a   ( n + 3) n 
lim n  n − 1 = lim n  − 1 =
n →∞
 a n +1  n →∞  ( n + 2 ) n + 1 
n  ( n + 3) n − ( n + 2 ) n + 1 
= lim  =
n →∞ ( n + 2 )  
 n +1 
= lim
( n + 3) n − ( n + 2) n + 1
=
n →∞
n +1
= lim
( ( n + 3) )(
n − ( n + 2 ) n + 1 ( n + 3) n + ( n + 2 ) n + 1 )=
n →∞
(
n + 1 ( n + 3) n + ( n + 2 ) n + 1 )
n ( n + 3) − ( n + 1)( n + 2 )
2 2
n + n2 − 4 1
2
= lim = lim =
n →∞
(
n + 1 ( n + 3) n + ( n + 2 ) n + 1 ) n →∞ 2n 2 + ... 2
deci seria modulelor nu este convergentă şi prin urmare seria alternată nu este absolut
convergentă. În această situaţie va trebui să studiem convergenţa seriei alternate utilizând
criteriul lui Leibniz.
n
Termenul general al seriei alternate este u n = . Convergenţa seriei date este asigurată
n +2
dacă sunt îndeplinite condiţiile criteriului lui Leibniz, adică :
n n +1 n +1 n
Din u n = ⇒ u n +1 = ⇒ u n +1 − u n = − =
n +2 n +3 n +3 n +2
=
( n + 2 ) n +1 − ( n + 3 ) n =
( n + 2)( n + 3)
=
(( n + 2 ) n +1 − ( n + 3) n )(( n + 2) n +1 + ( n + 3) n )=
( n + 2)( n + 3) (( n + 2) n +1 + ( n + 3) n )
=
( n + 2) ( n +1) − ( n + 3) n
2 2
=
( n + 2)( n + 3) (( n + 2) n +1 + ( n + 3) n )
−n2 −n +4
= <0
( n + 2)( n + 3) (( n + 2) n + 1 + ( n + 3) n )
dacă n ≥ 2 , deci ( u n ) n este monoton descrescător.
n
ii) lim u n = lim =0 .
n →∞ n →∞ n +2
Ambele condiţii fiind îndeplinite, seria alternată este convergentă.
∞
n +1
d) ∑ ( −1) ln
n
n =1 n
∞
n +1 ln ( n + 1)
Seria modulelor este ∑ln
n =1 n
, cu termenul general an =
ln n
. Suma parţială de
ordinul n este
n n
ln ( k + 1) n
Sn = ∑ a k = ∑ = ∑ ( ln ( k + 1) − ln k ) = ln ( n + 1) − ln 1 ⇒
k =1 k =1 ln k k =1
⇒ S n = ln ( n + 1)
Deci, nlim S n = lim ln ( n + 1) = +∞ . Seria modulelor nu este convergentă şi deci seria alternată
→∞ n →∞
nu este absolut convergentă. Studiem dacă sunt îndeplinite cele două condiţii din criteriul lui
Leibniz, pentru convergenţa seriei alternate:
ln ( n + 1)
Din u n = = ln ( n + 1) − ln n ⇒ u n +1 = ln ( n + 2) − ln ( n + 1) .
ln n
Atunci, u n +1 − u n = ln( n + 2) − ln( n + 1) − ln( n + 1) + ln n = ln( n + 2) + ln n > 0
Şirul ( u n ) n se dovedeşte astfel a fi crescător şi prima condiţie din criteriul Leibniz este
încălcată. Deci, seria alternată din enunţ nu este nici convergentă, nici absolut convergentă.
2. a) f ( x ) =x −2 x −5x −2, x 0 =−4, x∈

3 2
R
Prin înlocuire directă obţinem f (−4 ) =−78
Calculăm derivatele funcţiei f:
f ′( x ) = 3x 2 −4 x −5 ⇒f ′( −4 ) = 59
f ′′( x ) = 6 x −4 ⇒f ′′( −4 ) = −28
f ′′′( x ) =6 ⇒f ′′′( −4 ) =6
f ( n ) ( x ) = 0 ⇒f ( n ) ( − 4 ) = 0, ( ∀) n ≥ 4
Seria Taylor ataşată are forma generală:
∞
(x − x0 )n
f ( x) = f ( x 0 ) + ∑ f ( n) ( x 0 )
n =1 n!
Înlocuind, obţinem pentru x 0 = −4
f ( x ) = −78 + 59
( x + 4) − 28 ( x + 4) 2 +6
( x + 4) 3
1! 2! 3!
b) f (x ) =ln x , x 0 =1, x∈ (0,2]
f (1) =ln 1 =0
Calculăm derivatele lui f:
1
f ′( x ) = = x −1 ⇒f ′(1) =1 = ( −1) 0!
0
x
f ′′( x ) = ( −1) x −2 ⇒f ′′(1) = −1 = ( −1) 1!
1
f ′′′( x ) = ( −1)( − 2 ) x −3 ⇒ f ′′′(1) = ( −1)( − 2 ) = ( −1) 2!

2
f ( n ) (1) = ( −1) ( n −1)!

n −1
Atunci,
( n − 1)! ( x − 1)
∞ n
ln x = ln 1 + ∑ ( − 1)
n −1
n =1 n!
∞
ln x = ∑ ( − 1)
n −1 ( x − 1) n
n =1 n
1
c) f (x ) = ,x 0 = (0,2 )
1, x∈
x
f (1) =1
1
Calculăm derivatele lui f, unde f ( x ) = = x −1
x
f ′( x ) = ( −1) x −2 ⇒f ′(1) = −1 = ( −1) 1!
1
f ′′( x ) = ( −1)( − 2 ) x −3 ⇒ f ′′(1) = ( −1)( − 2 ) = ( −1) 2!

2
f ( n ) (1) = ( −1) n!
n
Atunci,
1 ∞
= 1 + ∑ ( − 1) n!
n ( x − 1) n
x n =1 n!
1 ∞
= ∑ ( − 1) ( x − 1)
n n
x n =1
d) f (x ) =ex ,x 0 =0, x∈
R
f (0 ) =e 0 =1
Calculăm derivatele lui f:
f ′( x ) =e x ⇒f ′(0 ) =1
f ′′( x ) =e x ⇒f ′′(0 ) =1
f ( n ) ( x ) = e x ⇒f ( n ) ( 0 ) =1
Atunci,
∞
e x = 1 + ∑1 ⋅
( x − 0) n ⇒ e x =1 + ∑
∞
xn
.
n =1 n! n =1 n!
1. Studiaţi natura următoarelor serii alternate, stabilind dacă ele sunt convergente şi absolut
convergente:
∞
1
a) ∑ ( − 1)
n
n =1 ( n + 1)( n + 2)
∞
n 1
b) ∑ ( − 1)
n =1 2n
n 3 −2
∞ n
c) ∑ ( − 1)
n =1 5n
n ln ( 2 + e )
∞ 3n
d) ∑ ( −1)
n =1 ln (3 + e )2n
2. Dezvoltaţi în serie Taylor funcţiile de mai jos, în jurul punctelor indicate:

a) f (x ) =2 x − 3x + 1, x 0 =1, x∈
3
R
b) f (x ) =ln (x +1), x 0 = (−
0, x∈ 1,1]
1
c) f (x ) = , x 0 =1, x∈ (0,2 )
x2
d) f (x ) =ex ,x0 = − 2, x∈ R
e) f (x ) =sin x, x 0 =0, x∈
R
TEMA NR. 12

1. Să se rezolve următoarele ecuaţii diferenţiale cu variabile separabile:
a) xy ′ = y
b) x 2 y ′ = y +1
c) e −x y ′ = e x
d) xy (1 + x ) y ′ =1 + y 2
e) (x 2
− x 2 y ) y ′ + y 2 + xy 2 = 0
2. Să se rezolve următoarele ecuaţii diferenţiale omogene:

y
a) y ′ =
x
y
b) y ′ = + 1
x
y
y
c) y ′ = + e x
x
d) x 2 y ′ = y( x − y )
x −y
e) y ′ =
x +y
3. Să se rezolve următoarele ecuaţii diferenţiale liniare:

a) xy ′ − y = x 2
b) xy ′ − y + x 2 ( sin x + cos x ) = 0
c) ( 2x − x ) y ′ + ( x −1) y = 2x −1
2
d) xy ′ + y + ln x = 0
1. a) xy ′ = y
dy
Fie y ′ = . Înlocuim şi ecuaţia diferenţială devine:
dx
dy 1 1
x =y ⋅dx ⇒xdy = ydx : xy ⇒ dy = dx
dx y x
Variabilele sunt complet separate, deci putem integra:
1 1
∫ y dy = ∫ x dx ⇒ln y = ln x + C, C ∈R
Fie C de forma C =ln K , K ∈R ⇒ln y =ln x +ln K , K ∈R Din proprietăţile logaritmilor

obţinem:
ln y =ln Kx , K ∈R ⇒y =Kx , K ∈R ,
soluţie a ecuaţiei diferenţiale date în enunţ.
b) x 2 y ′ = y +1
Scriem succesiv:
dy
= y + 1 ⇒ x 2 dy = ( y + 1) dx ⇒
x 2 y′ = y +1 ⇒ x 2
dx
1 1 1 1 1
⇒ dy = 2 dx ⇒ ∫ dy = ∫ 2 dx ⇒ ln y +1 = − + C, C ∈ R ⇒
y +1 x y +1 x x
1
− +C
y +1 = e x
, C ∈R
1
−
Notăm K = e C , C ∈R ⇒ y = Ke x
− 1, K ∈ R + .
c) e −x y' =e x
Ecuaţia se transformă succesiv, ca urmare a înmulţirii cu e x :
dx
y' = e 2 x ⇒
dy
= e 2 x ⇒ dy = e 2 x dx ⇒ ∫ dy = ∫ e 2 x dx ⇒ y =
e 2x
2
+C, C ∈ R.
d) xy (1 + x ) y' =1 + y 2
dy
xy (1 + x ) = 1 + y 2 ⇒ xy (1 + x )dy = (1 + y 2 )dx ⇒
dx
y 1
⇒ dy = dx ⇒
1+ y 2
x (1 + x )
y 1 1 (1 + y 2 )' dx
⇒∫ dy = dx ⇒ ∫ dx = ∫ ⇒
1+ y 2
x ( x + 1) 2 1+ y 2
x ( x + 1)
ln (1 + y 2 ) = ∫  −
1 1 1 
⇒ dx ⇒
2  x x +1 
ln (1 + y 2 ) = ln
1 x
⇒ +C ⇒
2 x +1
2
⇒ ln (1 + y 2 ) = ln K 2 
 x 
 ⇒
 x +1 
x x
⇒ y2 = C − 1, C > 0 ⇒ y = ± C ⋅ − 1.
( x + 1) 2
( x + 1) 2
e) ( x 2 − x 2 y ) y'+y 2 + xy 2 = 0
x 2 (1 − y ) y'+y 2 ( x +1) = 0 ⇒ x 2 ( y −1) y' = y 2 ( x +1) ⇒
⇒ x 2 ( y − 1) dy = y 2 ( x + 1) dx ⇒
y −1 x +1 1 1  1 1 
⇒ 2
dy = 2 dx ⇒  − 2 dy =  + 2 dx ⇒
y x y y  x x 
1 1  1 1 
⇒ ∫  − 2 dy = ∫  − 2 dx ⇒
y y  x x 
1 1
⇒ ln y + = ln x − +C ⇒
y x
y 1 1 y − 1 + 1 
⇒ ln = C − − ⇒ = Ke  x y  , K ∈ R.
x x y x
y
2. a) y' =
x
y
Notăm z = ⇒ y = zx ⇒ y' = z ' x + z ⇒
x
⇒ z' x + z = z ⇒ z' x = 0 ⇒ z' = 0 ⇒ z = C, C ∈ R ⇒
y
⇒ = C ⇒ y = Cx , C ∈ R.
x
y
b) y' = +1
x
y
z=
⇒ y = zx ⇒ y' = z' x + z ⇒
x
1
⇒ z' x + z = z + 1 ⇒ z' x = 1 ⇒ z ' = ⇒ z = ln x + C, C ∈ R ⇒
x
y
⇒ = ln x + C, C ∈ R
x
Deci, y = x (ln x +C ), C ∈R .
y
y
c) y' = e x +
x
y
z= ⇒ y = zx ⇒ y' = z' x + z
x
dz
z ' x + z = e z + z ⇒ z' x = e z ⇒ x = e z ⇒ xdx = e z dx ⇒
dx
1 1
⇒ e −z dz = dx ⇒ ∫ e −z dz = ∫ dx ⇒
x x
⇒−e −z = ln x + C.C ∈R ⇒
 −z K  
⇒ e = ln , K ∈ R + ⇒ −z = ln  ln K  ⇒
 x  x 
   
y
−
⇒e x
= C − ln x , C ∈ R.
d) x y' = y( x − y)
2
y ( x − y) y x−y y y
y' = 2
⇒ y' = ⋅ ⇒ y' = 1 − 
x x x x x
y
Notăm = z ⇒ y = zx ⇒ y' = z' x + z ⇒
x
z2
z' x + z = z(1 − z) ⇒ z' x = z − z 2 − z ⇒ z ' = − ⇒
x
dz z2 1 1
⇒ =− ⇒ − 2 dx = dx ⇒
dx x z x
1 1 1
⇒ ∫ − 2 dz = ∫ dx ⇒ = ln x + C, C ∈ R ⇒
z x z
x x
⇒ = ln x + C ⇒ y = , C ∈R.
y ln x + C
x −y
e) y' = x + y
 y y
x1 −  1−
x −y  x x
y' = ⇒ y' = ⇒ y' =
x +y  y  y
x1 +  1+
 x x
y 1− z
Din = z ⇒ y' = z' x + z , cu y = zx ⇒ z' x + z = ⇒
x 1+ z
1− z 1− z − z − z2 1+ z 1
⇒ z' x = − z ⇒ z' x = ⇒ ⋅ z' = ⇒
1+ z 1+ z 1 − 2z − z 2
x
⇒− ⋅
1 − 2(1 + z) 1
dz = dx ⇒ − ∫
1 1 − 2z − z '
2
( 1
dz = ∫ dx ⇒
)
2 1 − 2z − 2z 2
x 2 1 − 2z − z 2
x
1
⇒ − ln 1 − 2z − z 2 = ln x + C, C ∈ R ⇒
2
⇒ln x +2 ln 1 −2z −z 2 = C, C ∈R ⇒
ln x (1 −2z −z 2 )
2
= ln K , K ∈R + ⇒
(
⇒ x 1 − 2z − z 2 ) 2
= K, K ∈ R ; z =
y
x
.
3. a) xy '−y = x 2
Fie y = u ⋅ v ⇒ y' = u ' v + uv ' ⇒
⇒ x ( u ' v + uv ') − uv = x 2 ⇒ u ' vx + uv ' x − uv − x 2 = 0
( u ' x − u ) v + uv ' x − x 2 =0 (1)
u' 1
Din u ' x − u = 0 ⇒ = ⇒
u x
⇒ln u =ln Cx , C ∈R ⇒ u ( x ) = Cx , C ∈ R.
Înlocuim în (1) : Cx v'−x = 0 ⇒ Cv ' = 1 ⇒
2 2
1 1
⇒ v' = ; v = x + K , K ∈ R.
C C
1 
⇒ y = u ⋅ v = Cx x + K  = x 2 + CKx , deci, pentru ℑ = CK , ℑ∈R
C 
⇒ y = x 2 + ℑx , ℑ∈R.
b) xy '−y + x 2 ( sin x + cos x ) = 0

Fie y = uv ⇒ y' = u ' v + uv '
⇒ x ( u ' v + uv ') − uv + x 2 ( sin x + cos x ) = 0
⇒ v( xu '−u ) + xuv '+x 2 ( sin x + cos x ) = 0 (1)
xu '−u = 0 →u ( x ) = Cx , C ∈ R. Înlocuim în (1):
a)
Cx 2 v'+x 2 ( sin x + cos x ) = 0 ⇒

1
v' = − ( sin x + cos x ) ⇒
C
1
v = − ( sin x − cos x ) + k , k ∈ R.
C
 1 
⇒ y = u ⋅ v = Cx − ( sin x − cos x ) + k  = − x ( sin x − cos x ) + ℑx, ℑ∈ R ,
 C 
unde cu ℑ am notat C ⋅ k ∈ R.
⇒ y = x( cos x − sin x ) + ℑx, ℑ∈ R.
c) ( 2x − x 2 ) y'+( x −1) y = 2x −1
Fie y = uv ⇒ y' = u ' v + uv ' ⇒
( 2x − x )( u ' v + uv ') + ( x − 1) uv = 2x − 1 ⇒
2
[ ]
⇒ v ( 2 x − x 2 ) u '+( x − 1) u + ( 2x − x 2 ) uv' = 2x − 1 (1)
⇒ ( 2 x − x )u ' = (1 − x ) u
2
u' x −1 u' 1 2( x − 1)
⇒ = 2 ⇒ ∫ du = ∫ 2 dx ⇒
u x − 2x u 2 x − 2x
1
⇒ ln u = ln x 2 − 2 x + C, C = ln K ⇒
2
⇒ u = K x 2 − 2 x , pentru x − 2 x ≥ 0.
2
Înlocuim în (1):
1 2x − 1
(
K 2x − x 2 ) x 2 − 2 x ⋅ v' = 2 x −1 ⇒ v' = ⋅
K ( 2x − x 2 ) 3 2
.
d) xy '+y = −ln x
Fie y = u ⋅ v ⇒ y' = u ' v + uv ' ⇒ x ( u ' v + uv ') + uv = − ln x
⇒ ( xu '+u ) v + xuv ' = −ln x (1)
u' 1 k
xu '+u = 0 ⇒ = − ⇒ u = , k ∈ R.
u x x
Înlocuim în (1):
1
kv ' = − ln x ⇒ v' = − ln x
k
1
⇒v=− ( x ln x − x ) = − x ( ln x − 1) + C
k k
kx 
⇒ y = uv = −  ( ln x − 1) − C  ⇒
xk 
ℑ
y = − ln x + 1 + , ℑ∈ R.
x
1. Să se rezolve următoarele ecuaţii diferenţiale cu variabile separabile:
a) x 2 y' = y
b) xy ' = y 2 +1
c) e x y' = e 2 x
d) xy ( x + 2 ) y' = y 2 + 4
e) (x 2
+ 2 x 2 y ) y'+y 2 − xy 2 = 0
2. Să se rezolve următoarele ecuaţii diferenţiale omogene:
y
a) y' = 2
x
y
b) y' = −2
x
c) y' =e 2 y x
x +y
d) y' = y − x
3. Rezolvaţi următoarele ecuaţii diferenţiale liniare:
1 − 2x
a) y'+ y =1
x2
b) (1 + x 2 y'−2 xy ) = (1 + x 2 )
2
c) y' = y ⋅ tgx + cos x
TEMA NR. 13
A) TEME ÎN CLASĂ
1. Calculaţi diferenţiala de ordinul întâi pentru funcţiile:

a) f : R 2 → R , f ( x , y ) = x 3 y 2 + 2 xy 3 + 4x − y + 5
b) f : R 3 →R , f ( x , y, z ) = xyz + xy + xz + yz
2. Determinaţi punctele de extrem local pentru următoarele funcţii:

a) f : R 2 →R , f ( x , y ) = x 3 + y 3 −3xy
b) f : R 2 →R , f ( x , y ) = x 3 +3xy 2 −15 x −12 y
3. Determinaţi punctele de extrem local pentru funcţiile următoare, cu legăturile

specificate:
a) f : R 2 → R , f ( x , y ) = x 2 + 2 y 2 + xy − 7 , cu x + y =1
b) f : R 2 →R , f ( x , y ) = x + 2 y , cu x 2 + y 2 = 5
c) f : R 2 → R , f ( x , y ) = x 2 + y 2 − 2x +1 , cu x 2 − y 2 =1
1. a) Derivatele parţiale de ordinul I sunt:

f x′ ( x , y ) = 3x 2 y 2 + 2 y 3 + 4
f y′ ( x , y ) = 2 x 3 y + 6 xy 2 −1
Atunci, diferenţiala de ordinul întâi este: df = f x′ dx + f y′ dy , adică:
( ) ( )
df = 3x 2 y 2 + 2 y 3 + 4 dx + 2 x 3 y + 6 xy 2 −1 dy .
b) Derivatele parţiale de ordinul I sunt:
f x′ ( x , y ) = yz + y + z
f y′ ( x , y ) = xz + x + z
f z′ ( x , y ) = xy + x + y
Atunci, diferenţiala de ordinul întâi este: df = f x′ dx + f y′ dy + f z′dz , adică:
df = ( yz + y + z ) dx + ( xz + x + z ) dy + ( xy + x + y ) dz .
2. a) f : R 2 →R , f ( x , y ) = x 3 + y 3 −3xy
Calculăm derivatele parţiale de ordinul I.
f x′ ( x , y ) = 3x 2 − 3y
f y′ ( x , y ) = 3y 2 − 3x
Rezolvăm sistemul de ecuaţii:
 f x′ ( x, y ) = 0  3x 2 − 3y = 0  x 2 = y  y = x 2
 ′ ⇒ 2 ⇒ 2 ⇒ 4 ⇒
 f y ( x , y ) = 0  3 y − 3x = 0  y = x  x = x
 y = x2  y = x2  x = 0, y = 0  P1 ( 0, 0)
 4 ⇒ 3 ⇒ ⇒
 x − x = 0  x ( x − 1) = 0  x = 1, y = 1  P2 (1, 1)
.
Am obţinut astfel cele două puncte staţionare.

Calculăm derivatele parţiale de ordinul al doilea pentru funcţia f.
′ ( x , y ) = 6 x ; f xy
f xx ′ ( x , y ) = f yx
′ ( x , y ) = −3 ; f yy
′ ( x, y ) = 6 y
Matricea hessiană este:
′′ ( x , y ) f xy
 f xx ′′ ( x , y ) 
Hf ( x , y ) =  
 f ′′
yx ( x , y ) f ′′
yy ( x , y ) 

′′ ( 0, 0 ) f xy
 f xx ′′ ( 0, 0 )   0 − 3 
Pentru P1 ( 0, 0 ) , avem: Hf ( 0, 0 ) =   = 
 − 3 0  .
f
 yx′′ ( 0 , 0 ) f ′′
yy ( 0 , 0 )   
′ ( 0, 0 ) = 0 , nu putem decide dacă P1 ( 0, 0 ) este punct de extrem sau nu.
Deoarece f xx
 6 − 3  det Hf (1, 1) = 25 > 0
Pentru P2 (1, 1) , avem: Hf (1, 1) =   ⇒  .
−3 6   ′′ (1, 1) > 0
f xx
Deci, P2 (1, 1) este punct de minim local, cu valoarea minimă a funcţiei f (1, 1) =−1 .
b) f : R 2 →R , f ( x , y ) = x 3 +3xy 2 −15 x −12 y

Derivatele parţiale de ordinul I sunt:
f x′ ( x , y ) = 3x 2 + 3y 2 − 15
f y′ ( x , y ) = 6 xy −12
Rezolvăm sistemul de ecuaţii:
 f x′ ( x , y ) = 0  3x 2 + 3y 2 = 15  x 2 + y 2 = 5
 ′ ⇒ ⇒ ⇒
 f y ( x , y ) = 0  6 xy = 12  xy = 2
( x + y ) 2 − 2 xy = 5 ( x + y ) 2 = 9 x + y = ±3
 ⇒  ⇒ ⇒
 xy = 2  xy = 2  xy = 2
x = −2, y = −1 sau x = −1, y = −2

 x = 2, y = 1 sau x = 1, y = 2
Am obţinut astfel patru puncte staţionare P1 ( − 2, −1) , P2 ( − 1, − 2 ) , P3 ( 2, 1) ,
P4 (1, 2 ) . Calculăm derivatele parţiale de ordinul al doilea pentru funcţia f.
′ ( x , y ) = 6 x ; f xy
f xx ′ ( x , y ) = f yx
′ ( x , y ) = 6 y ; f yy
′ ( x, y ) = 6x
Matricea hessiană este:
6 x 6y 
Hf ( x , y ) = 
6 y 
 6x 

Pentru P1 ( − 2, −1) , avem:
6 12 
Hf ( − 2, −1) = 
12  ⇒ det Hf ( − 2, −1) < 0 .
 6
Deoarece ⇒ det Hf ( − 2, −1) < 0 , punctul P1 ( − 2, −1) nu este punct de extrem .
c) f ( x , y) = x 3 + 3xy 2 −15 x −12 y

f ' x ( x, y) = 3x 2 + 3y 2 − 15
f ' y ( x , y) = 6 xy −12
f'x= 0 x + y = 5 (x+ y) 2x =− 5 (x y) =+ 9 y
22 2 2
⇒ ⇔ ⇔ ⇔
f 'y= 0 x = 2 x = 2 y x = 2y y
 x + y = ± 3  x = 1, y = 2
⇔ ⇔
x = −1, y = −2
sau x = 2, y = 1
x = −2, y = −1
⇒
x =y 2 
sau
P1 (1,2); P2 ( 2,1); P3 ( −1,−2); P4 ( −2,−1) .

Construim matricea hessiană:
f '' x x= 6x 
  6x 6y 
f '' x y= f '' y x= 6y ⇒ H (xf , y) =  
  6y 6x 
f '' y2 = 6x 

 6 1  2  d H e(1, )2 t<f 0
P1(1, )2 ⇒ H (x, )y f=   ⇒  ⇒ P1 , maxim.
 1 62  f ' x (1x, )2 > 0

3. a) f ( x , y) = x 2 + 2 y 2 + xy − 7; x + y = 1
Fie funcţia g ( x ) = x + y −1 . Construim funcţia:
F( x , y; λ) = f ( x , y) +λg ( x , y) , unde
F( x , y; λ) = x 2 + 2 y 2 + xy − 7 + λ( x + y −1).
Calculăm derivatele parţiale de ordinul I în raport cu variabilele x şi y:
F' x ( x , y; λ) = 2x + y + λ
F' y ( x , y; λ) = 4 y + x + λ
Rezolvăm sistemul:
 'F x (x, ;y λ ) = 0  2x + y + λ = 0 ( )1
 
 'F y (x, ;y λ ) = 0 ⇔  x + 4y + λ = 0 ( )2
  x + y = 1 ( )3
 g ( x , y) = 0 
Din (1) - (2) rezultă x − 3 y = 0.
 x − 3 y = 0 (− ) 1 3
Formăm sistemul:
   → − 4y = − 1 ⇒ y = ⇒ x =
 x+ y = 1 4 .4
6 1 7
Multiplicatorul Lagrange este: λ = −2 x − y = − − =− .
4 4 4
3 1  7
Am obţinut punctul critic P ;  , pentru valoarea λ = − .
4 4  4
Construim derivatele parţiale de ordinul al doilea pentru funcţia F şi apoi hessiana ei:
F' ' xx ( x , y; λ) = 2 ; F' ' xy ( x , y; λ) = F' ' yx ( x , y; λ) =1 ; F' ' yy ( x , y; λ) = 4
2 1 3 1 7
⇒ HF ( x , y; λ) = 
1  cu ∆ = det HF  , ;−  = 8 − 1 = 7 > 0
 2
 4 4 4
3 1 7
F' ' xx  , ;−  = 2 > 0
4 4 4
1 3
⇒ P ,  este punct de minim local.
4 4
b) f ( x , y) = x + 2 y; x 2 + y 2 = 5
Legătura este g ( x ) = x 2 + y 2 − 5 ⇒ F( x , y; λ) = x + 2 y + λ x 2 + y 2 − 5 . ( )
F' x ( x , y; λ) = 1 + 2λx
F' y ( x , y; λ) = 2 + 2λy
Rezolvăm sistemul:
1
x = λ−
 F'x (x,y ); =λ 0  1 x2 =λ+ 0  2
  1
 F'y (x,y ); =λ 0⇒  2 y2 =λ+ 0⇒  y −= ⇒
1 1
+ 2 =5
4λ 2 λ
  x2 + y2 = 5  λ
 g ( x , y) = 0   x 2 + y 2 = 5


1 1
⇒ 5 = 20λ2 ⇒ λ2 = ⇒λ=± .
4 2
1
Dacă λ = − ⇒ x = 1, y = 2 ⇒ P1 (1,2).
2
1
Dacă λ = ⇒ x = −1, y = −2 ⇒ P2 ( −1,−2).
2
Construim hessiana lui f:
  1  − 1 0    1
 H  1,2F;−  =    d e H
t F1,2;−  = 1 > 0
 2λ 0    2   0 − 1   2
H (x, yF;λ ) =   ⇒  ⇒  ⇒
0 2λ    1   1 0   F' '  1,2;− 1  = − 1 < 0
H − F,1 − 2; =  
  2   0 1  x x 2 

⇒ P1 maxim.
  1
 d e H
t 
F − 1, − 2;  = 1> 0
  2
 ⇒ P2 minim.
 F' '  − 1,− 2; 1  = 2 > 0

 x x 2
c) f ( x , y) = x 2 + y 2 − 2x +1; x 2 − y 2 = 1
g ( x ) = x 2 − y 2 − 1 ⇒ F( x , y; λ) = x 2 + y 2 − 2 x + 1 + λ( x 2 − y 2 − 1)
F' x ( x , y; λ) = 2 x − 2 + 2λx
F' y ( x , y; λ) = 2 y − 2λy
Rezolvăm sistemul:
 F'x = 0  2x 2 x2 =λ+− 0  x( λ 1) =+ 2 (1)

  
 F'y = 0⇒  2y y2 =λ− 0 ⇒  y( λ 1) =− 0 (2)
  x2 − y2 = 1  x2 − y2 = 1 (3)
 g= 0  
Din (2) ⇒ y = 0 sau λ = 1.
Dacă y = 0 →
( 3)
x 2 = 1 ⇒ x = ±1.
x = −1 
(1)
→λ +1 = −2 ⇒ λ = −3.
x =1 
(1)
→λ +1 = 2 ⇒ λ = 1.
Deci: P1 ( −1,0) pentru λ = −3.
P2 (1,0) pentru λ = 1.
Dacă λ = 1 →
(1)
2x = 2 ⇒ x = 1.
Soluţia x = 1 →
( 3)
y 2 = 0 ⇒ y = 0.
Deci: P3 (1,0) pentru λ = 1 , punct identic cu P2 .
Construim hessiana lui F:
 2 + 2λ 0 
HF ( x , y; λ) = 
 0 
 2 − 2λ

Pentru P1 ( −1,0) cu λ = −3 ⇒
2 − 6 0  − 4 0
HF ( −1,0;−3) = 
 0  = ⇒
 2 + 6 
  0 8

⇒ ∆1 = det HF (−1,0;−3) < 0 ⇒ P1 este punct şa, deci nu este extrem local.
Pentru P2 (1,0;1) ⇒
4 0
HF (1,0;1) = 
0  ⇒ ∆2 = det HF (1,0;1) = 0 ⇒ nu putem decide dacă P2 este
 0

punct de extrem.

1. Calculaţi diferenţiala de ordinul I pentru funcţiile:
a) f : R 2 → R , f ( x , y) = x 2 y 3 − 2xy 2 + 4x 3 y 2 − 7 x + 2 y − 5
b) f : R 3 → R , f ( x , y) = x + y + z + x 2 y + xyz + y 2 z 3
2. Determinaţi punctele de extrem local pentru următoarele funcţii:
a) f ( x , y) = ( x − 3) 2 + ( y −1) 2
b) f ( x, y) = x 2 + y 2 − 4xy
c) f ( x , y) = y 3 − 3x 2 − x 3
d) f ( x , y) = 2 x 2 + 2 xy + 2 y 2 +1
3. Determinaţi punctele de extrem local pentru următoarele funcţii, cu legăturile
specificate:
a) f ( x , y) = xy ; x + y =1
b) f ( x , y) = x 2 + y 2 − x − y; x + y = 1
x y
c) f ( x , y) = x 2 + y 2 ; + =1
5 7
x 3 + y3 2
d) f ( x , y) = ; x + y 2 − 2 = 0.
3
TEMA NR. 14
Subiect reprezentativ pentru examenul final
1. Fie vectorii v1 = (1,1, 2 ) , v 2 = ( 2,1, 3) din R 3 şi familia de vectori

G = { g 1 = ( 0,1,1) , g 2 = ( 0,−1,1) , g 3 = (1,0,0)} .
a) Găsiţi un al treilea vector, v 3 ∈ R , astfel ca mulţimea { v1 , v 2 , v 3 } să fie bază a lui
3
R3 .
b) Arătaţi că G este o bază în R 3
c) Scrieţi coordonatele vectorilor { v1 , v 2 , v 3 } în raport cu baza G
d) Construiţi matricea de trecere de la baza F la baza G şi apoi de la baza G la baza F.
2. Considerăm aplicaţia T : R 3 → R 3 , T   x ,  y ,  z =  x4y ,  2y3z ,  y  .

a) Verificaţi dacă T este transformare liniară.
b) Scrieţi matricea ataşată lui T, A T .
c) Calculaţi valorile şi vectorii proprii ataşaţi lui A T .
d) Scrieţi subspaţiile proprii corespunzătoare transformării T şi stabiliţi dacă aceasta se
poate diagonaliza.
e) Scrieţi, dacă există, matricea diagonalizatoare C şi matricea diagonală D.
∞
1
3. Studiaţi natura seriei următoare: ∑n
n =1
3
4. Să se rezolve următoarea ecuaţie diferenţială: xy ′ − y = x 2
5. Determinaţi punctele de extrem local pentru următoarea funcţie:

f ( x , y) = 2 x 2 + 2 xy + 2 y 2 +1
Timp de lucru, 2 ore
Bibliografie selectivă
Gh. Cenuşă, M. Toma ş.a, Curs de matematici aplicate în economie,., Editura“COSIN”,

2000
Elena Druică - Zeletin, Caiet de seminar, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2004
Elena Druică - Zeletin, Algebră şi analiză matematică, Editura Dareco Bucureşti, 2002
Elena Druică - Zeletin, Lecţii de seminar comentate, 1998, Litografia Universităţii

Ecologice Bucureşti
coordonator prof. dr. O. Popescu Matematici aplicate în economie, , Editura Didactică şi

Pedagogică, 1997
O. Popescu, M. Toma şi alţii, Culegere de matematici aplicate în economie. Editura

Didactică şi Pedagogică, 1998
O. Popescu, M. Toma şi alţii, Matematici aplicate în economie, Editura Didactică şi

Pedagogică, 1998

Limbă

Matematica Apicata in Economie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Matematica Apicata in Economie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MATEMATICĂ PENTRU ECONOMIŞTI

CAIET DE SEMINAR PENTRU ANUL I

5) Determinaţi rangul matricilor de mai jos:

6) Rezolvaţi următoarele sisteme de ecuaţii liniare:

B) REZOLVĂRI LA TEMELE DIN CLASĂ

rămâne după ce în matricea A t au fost eliminate linia i şi coloana j.

c) Determinaţi valorile parametrilor a şi b, pentru care are loc egalitatea 2aA + bB = 4I 3 + D ,

2) Să se rezolve sistemul de ecuaţii liniare:

3) Determinaţi rangul matricilor de mai jos:

3. Utilizând transformări similare celor de la metoda eliminării complete, să se determine

B) REZOLVĂRI LA TEMELE DIN CLASĂ

2. Construim un tablou asemănător celui de la rezolvarea sistemelor, dar de această dată în

3. a) Pornim cu primul element al matricii pe poziţia pivotului:

C) PROBLEME PROPUSE PENTRU AUTOEVALUARE

1. Rezolvaţi sistemele de ecuaţii de mai jos, utilizând metoda eliminării complete:

2. Utilizând metoda eliminării complete, determinaţi inversele următoarelor matrici:

3. Determinaţi rangul matricilor de mai jos, utilizând metoda eliminării complete:

1. Verificaţi că structura algebrică

2. Arătaţi că vectorii de mai jos sunt liniar independenţi:

3. Arătaţi că vectorii următori sunt liniar dependenţi şi stabiliţi relaţia de dependenţă.

5. Verificaţi că următoarea mulţime este subspaţiu vectorial al lui R 3 :

1. Va trebui să verificăm, pe rând, cele 6 axiome ale spaţiului vectorial.

Fie v i = ( x i , y i , z i ) , i =1, 3 . Atunci, bazându-ne pe proprietatea de asociativitate a adunării

Av2. ( ∃) 0 ∈R 3 , dat de 0 = ( 0, 0, 0 ) , astfel încât (∀) v∈R 3 are loc : 0 ⋅ v = 0

Av4. (∀) v∈R 3 şi (∀) α, β∈R , are loc ( αβ) v = α( βv )

Av6. (∀) v∈R 3 şi (∀) α, β∈R , are loc ( α + β) v = αv + βv .

Cele şase axiome fiind verificate, putem spune că

2. a) Conform definiţiei pentru liniar independenţă, considerăm combinaţia liniară

b) Procedăm la fel ca la punctul a) şi, din înlocuirea în α1 v 1 + α 2 v 2 = 0 obţinem sistemul:

c) Pornim cu combinaţia liniară α1 v1 + α 2 v 2 + α3 v 3 = 0 , de unde prin înlocuirea vectorilor şi

Observaţie importantă: Pentru fiecare punct al problemei rezolvate anterior, matricile

b) Se observă imediat, fără a mai fi necesare calcule, că v 2 = 4 v1 . Această egalitate arată că

c) Construim matricea formată cu cei trei vectori:

4. Cu ajutorul vectorilor daţi, putem construi o matrice pătratică de dimensiune trei:

5. Conform definiţiei subspaţiului vectorial, avem de arătat că:

C) PROBLEME PROPUSE PENTRU AUTOEVALUARE

a) unde M 2 ( R ) este mulţimea matricelor cu două linii şi două coloane şi

3. Fie vectorii v 1 = ( 2, −1, 1) şi v 2 = (1, − 1, 0 ) , în R 3 . Găsiţi un al treilea vector, v∈R 3 ,

4. Se dau mulţimile de vectori

B) REZOLVĂRI LA TEMELE DIN CLASĂ

1. a) Fie v ∈ R 2 ales arbitrar. Dacă { v1 , v 2 } este sistem de generatori în R 2 , atunci există

deci cu această alegere a lui v 3 , mulţimea { v 1 , v 2 , v 3 } devine bază a lui R 3 .

face. De exemplu, dacă v 3 =(2, 0, 1) , obţinem

b) Să facem observaţia că F şi G fiind baze în R 3 , vectorii {g 1 , g 2 , g 3 } reprezintă sistem de

Vom spune atunci că ( α1 , β1 , γ1 ) sunt coordonatele vectorului f 1 în baza G, scriind

C) PROBLEME PROPUSE PENTRU AUTOEVALUARE

3. Fie vectorii v1 = (1,1, 2 ) , v 2 = ( 2,1, 3) din R 3 . Găsiţi un al treilea vector, v 3 ∈ R , astfel

ca mulţimea { v1 , v 2 , v 3 } să fie bază a lui R 3 .

4. Considerăm familiile de vectori F = { v1 , v 2 , v 3 } , unde { v1 , v 2 , v 3 } sunt vectorii de la

1. Arătaţi că aplicaţia T : R 2 →R 2 , dată de T ( x , y ) = ( x −2 y, 3x + y ) este aplicaţie

3. Verificaţi liniaritatea aplicaţiei T : R 3 →R 2 , T ( x , y, z ) = ( x + y + 2z, 2 x − y − z )

6. Studiaţi injectivitatea aplicaţiei T : R 2 →R 3 , T( x , y ) = ( x + 2 y, 3x + y, x − y ) .

B) REZOLVĂRI LA TEMELE DIN CLASĂ

1. Va trebui să verificăm că este îndeplinită proprietatea din definiţia aplicaţiei liniare:

4. Aplicaţia T : R 3 →R 3 are forma: T ( x , y, z ) = ( x + 2 y +3z, x − y + z, y −z ) . Nucleul ei

Fie v =( x , y, z ) . Atunci, T( v ) = 0 ⇔ ( x + 2 y + 3z, x − y + z, y − z ) = ( 0, 0, 0 ) , deci rezultă

6. Fie v ∈ KerT ⇒ v ∈ R 2 , T ( v ) = 0 . Atunci:

C) PROBLEME PROPUSE PENTRU AUTOEVALUARE

1. Verificaţi liniaritatea aplicaţiilor de mai jos:

2. Construiţi matricile ataşate aplicaţiilor pe care le-aţi determinat a fi liniare în problema 1 şi

3. Determinaţi nucleul fiecărei aplicaţii liniare din exerciţiul 1.

A) TEME PROPUSE ÎN CLASĂ