Capitolul 1

PUTEREA ŞI ENERGIA
ELECTRICĂ

1.1 Puterea electrică

Un circuit electric este un ansamblu ce cuprinde surse, conductoare şi sarcini.

Schema din figura 1.1 reprezintă un circuit compus dintr-un motor M şi un
generator G care alimentează motorul prin intermediul a două fire conductoare.
Circuitul cuprinde, de asemenea, şi un întrerupător I ce permite comanda circulaţiei
de curent. Dacă întrerupătorul este deschis, curentul nu circulă deoarece aerul este
un bun izolant. Pentru ca să circule curentul trebuie să existe un şir neîntrerupt de
conductoare la bornele generatorului. În figura 1.1 aceste conductoare sunt
constituite de cele două fire conductoare F1 şi F2 şi de conductoarele situate în
interiorul motorului M între bornele 3 şi 4.
I
1 F1 3 +
+
G M

2 F2 4

Fig.1.1 Elementele unui circuit electric.

Este deja cunoscut că la trecerea unui curent printr-o rezistenţă, apare

fenomenul Joule Lentz rezultând o degajare de căldură. Deoarece căldura este o
formă de energie, rezultă că această energie nu poate proveni decât de la generator
(figura 1.2).
Se poate demonstra experimental că puterea degajată sub formă de căldură este
direct proporţională cu produsul tensiune E la bornele rezistenţei şi curent I care
traversează această rezistenţă.
2 ENERGIE ELECTRICĂ

căldură
I

G E

Fig.1.2 Căldură degajată de rezistenţă.

Puterea electrică furnizată de generator este prin urmare proporţională cu cele

două cantităţi E şi I. Deci trebuie să existe o relaţie strânsă între putere, tensiune şi
curent electric. Puterea (P) consumată de un circuit electric între două puncte ale
acestui circuit este dată de produsul tensiunii (E) între cele două puncte şi
intensitatea curentului I (relaţia 1.1).
P=E⋅I (1.1)
unde: P este puterea electrică [W];
E este tensiunea [V];
I este curentul [A].
Conform legii lui Ohm, putem uşor determina unul dintre factorii expresiei dacă
cunoaştem ceilalţi factori. În funcţie de ceea ce ne interesează puterea (P),
intensitatea I sau tensiunea E putem utiliza respectiv relaţiile 1.2.
P P
P = E⋅I ⇒ I = ⇒E= (1.2)
E I
Aplicând aceste trei formule putem rezolva următoarele exemple:
Exemplu
1. Evaluaţi puterea furnizată unui motor care consumă 15A la 120V.
Puterea furnizată este:
P = E ⋅ I = 120V × 15 A = 1800W
2. Un generator produce o putere de 3kW la o tensiune de 240V. Care este
curentul debitat?
P 3000W
I = ⇒I = = 12 ,5 A
E 240V
3. Un curent de 3A circulă între doua puncte ale unui circuit, ce transportă o
putere de 18W. Determinaţi tensiunea între cele doua puncte?
Puterea şi energia electrică 3

P 18W
E= ⇒E = = 6V
I 3A

1.1.1 Puterea unui generator electric

În figura 1.3 este prezentat un generator antrenat de o turbină T. Generatorul

alimentează un motor M prin intermediul unei linii electrice compusă din două
conductoare.
Considerăm că circuitul electric este închis şi că diferenţa de potenţial de la
bornele generatorului este de 100V. Pentru o tensiune de valoare fixă (cazul
reţelelor de distribuţie) curentul care circulă în circuit depinde numai de
rezistenţele conductoarelor şi de caracteristicile sarcinii.

0,1Ω 50A
T +
+
100V E=90V M
0,1Ω
50A

G
+ 100V 90V +
0,1Ω
50A - -

7,5CP
50A 0,1Ω
+ 100V 90 V +

- -
50A 0,1Ω

_ 0,1Ω

_
50A
50A
+ 100 V 90V +

- -
50A 0,1Ω

0,1Ω
50A
+ 100V 90V +

- -
50A 0,1Ω

0,1Ω
Fig.1.3 Energie transportată de la sursă la sarcină.

Presupunem că circuitul este parcurs de un curent de 50A. Generatorul trebuie

să debiteze o putere electrică:
P = E ⋅ I = 100 × 50 = 5000 W = 5 kW (1.3)
Pentru a furniza această putere electrică de 5kW el trebuie să primească o
anumită putere mecanică de la turbină. Presupunând că transformarea energiei în
generator se face fără pierderi, valoarea puterii mecanice primită evaluată în cai-
putere este:
5000
P= = 6,7CP , deoarece 1CP = 746W (1.4)
746
Dacă randamentul generatorului este de 89,3%, puterea de la turbina care
antrenează acest generator este: P = 6,7CP + 0,893CP = 7,5CP

1.1.2 Puterea disipată în firele conductoare (efectul Joule)

Mişcarea ansamblului de electroni liberi într-un conductor este lentă datorită

ciocnirilor cu atomii care îi deviază. Aceste ciocniri între electronii liberi şi atomi
4 ENERGIE ELECTRICĂ

produc o degajare de căldură care este o parte din energia electrică transportată prin
acel conductor. Acest fenomen de încălzire a unui conductor, datorită curentului
electric constituie efectul Joule. Acest efect este mai evident cu cât creşte numărul
electronilor antrenaţi în această mişcare.
Căldura degajată în conductoarele unei linii de transport creşte proporţional cu
sarcina. Deoarece aceste pierderi depind de curentul electric, este necesară
cunoaşterea expresiei puterii consumate prin efect Joule în funcţie de curent. Din
legea lui Ohm rezultă căderea de tensiune:
E = R⋅I (1.5)
Dacă în formula generală a puterii consumate P = E ⋅ I introducem tensiunea
E prin valoarea E = R ⋅ I , vom obţine expresia puterii electrice transformate în
căldura:
P = E ⋅ I =(R ⋅ I ) × I = R ⋅ I 2 (1.6)

unde: P este puterea disipată [W];

I este curentul prin circuit [A]:
R este rezistenţa circuitului [Ω].
Se observă că pentru un conductor dat, puterea consumată prin efectul Joule
este proporţională cu pătratul intensităţii curentului I. Dacă curentul este dublu
rezultă o degajare de căldură de patru ori mai mare.

1.1.3 Pierderi de putere pe liniile de transport

Dacă rezistenţa fiecărui conductor din figura 1.3 este egală cu 0,1Ω , puterea
consumată prin efectul Joule pentru o intensitate de 50A este:
P = R ⋅ I 2 = 0,1 ×(50 ×50 ) = 250 W (1.7)

pentru un conductor şi 500W pentru ambele conductoare.

Această de putere furnizată de generator se va transforma inutil în căldură de-a
lungul conductoarelor. Rezultă că puterea electrică transferată sarcinii este:
P = 5000 − ( 2 × 250 ) = 4500 W (1.8)
Este necesar ca liniile de transport a energiei electrice să aibă o rezistenţă mică
pentru a reduce pierderile prin efect Joule. De aceea se utilizează cabluri de
secţiune mare, constituite în general din metale bune conductoare de electricitate
(cupru sau aluminiu).
Puterea şi energia electrică 5

1.1.4 Căderea de tensiune pe liniile de transport

Rezistenţa fiecărui conductor din figura 1.3 este de 0,1Ω şi curentul are
valoarea de 50A. Rezultă că diferenţă de potenţial Ef între capetele conductoarelor
este:
E f = R ⋅ I = 0,1 × 50 = 5V (1.9)

Această diferenţă de potenţial este numită cădere de tensiune pe conductoare.

Căderea de tensiune totală pe linie este de 10V. Tensiunea sursei este de 100V, dar
ca urmare a căderii de tensiune de 10V pe linia de transport, diferenţa de potenţial
Em aplicată la bornele motorului este de 90V.
Observăm că tensiunea se diminuează progresiv, de la 100V la generator, la
90V la bornele motorului. De exemplu, dacă motorul ar fi fost la mijlocul liniilor
de transport, tensiunea la bornele motorului ar fi fost de 95V.
Dacă am utiliza conductoare cu rezistenţa de 0,01, căderea de tensiune nu ar fi
decât 1V şi tensiunea la bornele motorului ar scădea doar la 99V.

1.1.5 Puterea furnizată sarcinii

Tensiunea la bornele motorului din figura 1.3 este de 90V şi motorul este
traversat de un curent de 50A. Puterea Pm furnizată motorului este:
Pm = E m ⋅ I = 90V × 50 A = 4500 W (1.10)

Această valoare corespunde valorii puterii calculată anterior la paragraful 1.3.

Deci cea mai mare parte a puterii electrice absorbite este transformată în putere
mecanică. O mică parte din această energie va fi transformată în căldură prin efect
Joule în înfăşurările motorului.
1.1.5.1 Cazul unui scurcircuit
Dacă două conductoare ale circuitului se ating intr-un punct aproape de motor
(fig.1.4), intensitatea curentului este limitată numai de rezistenţa conductoarelor de
transport:
E 100 V
I = = = 500 A (1.11)
R 0,2Ω

FB 0,1Ω 500A
+
G 100V M
500A
0,1Ω
6 ENERGIE ELECTRICĂ

Fig.1.4 Fuzibilul protejează circuitul împotriva scurtcircuitului.

Curentul rezultat este excesiv şi produce o degajare de căldură considerabilă.

Această condiţie, numită scurtcircuit, poate provoca distrugerea generatorului şi
topirea firelor conductoare cauzând chiar şi incendii.
Protecţia la scurtcircuit este asigurată de fuzibil, care asigură ruperea circuitului
când intensitatea curentului devine prea mare (notat cu FB în fig.1.4). Fuzibilele
sunt de obicei piese sau fire metalice din aliaje, cu dimensiuni bine alese, astfel
încât să asigure întreruperea curentului.
1.1.5.2 Sarcini destinate pentru a produce căldură
Există, de asemenea, dispozitive special concepute pentru a converti puterea
electrică în căldură. Aceste dispozitive sunt racordate la reţeaua electrică de la
domiciliu unde tensiunea suferă fluctuaţii ocazionale, dar în general este constantă.
Pentru aceste aparate este de preferat utilizarea unei formule care exprimă puterea
P în funcţie de rezistenţa lor R şi de tensiunea E aplicată la borne. Din ecuaţiile:
P = E ⋅ I şi I = E / R
deducem că,
P = E ( E / R)
de unde
E2
P= (1.12)
R
unde: P este puterea disipată în căldură [W];
E este tensiunea la bornele elementului [V];
R este rezistenţa elementului [Ω].
Această ecuaţie arată că puterea variază cu pătratul tensiunii aplicate şi deci
aparatele de încălzit sunt foarte sensibile la variaţia tensiunii. Este de remarcat
faptul că aparatele de încălzit sunt singurele aparate electrice care au un randament
de 100%, astfel încât toată energia electrică absorbită se regăseşte convertită în
căldură.

1.1.6 Identificarea sursei şi sarcinii

Fiecare element al circuitului parcurs de curent este fie sursă fie sarcină. O sursă
debitează putere electrică în timp ce sarcina electrică absoarbe această putere.
Înainte de a pune în evidenţă diferenţele între noţiunea de sursă şi sarcină,
presupunem că în circuitul din fig.1.5 cele două elemente A şi B cuprind
Puterea şi energia electrică 7

dispozitive diferite ignorând natura elementului (sursă sau sarcină). Utilizând

voltmetre şi ampermetre putem determina polaritatea tensiunii şi sensurile
curenţilor indicaţi în fig.1.5. Cum putem identifica sursa şi sarcina ?
Observând polaritatea tensiunii fiecărui element şi ţinând cont de direcţia
corespunzătoare a curentului vom aplica regula următoare:
- dacă curentul iese prin borna (+) elementul este o sursă;
- dacă curentul intră prin borna (+) elementul este o sarcină.

+
I +
A B
- -
I
Fig.1.5 Identificarea sursei şi sarcinii.

Aplicând această regulă constatăm că elementul A este o sursă şi elementul B

este o sarcină.

1.2 Energia electrică

Puterea electrică reprezintă intensitatea de utilizare a energiei electrice W, altfel

zis puterea electrică este energia electrică divizată la factorul timp. În mod analog
energia electrică este puterea electrică înmulţită cu timpul:
W = P ⋅t (1.13)
unde: W este energia electrică [J];
Peste puterea electrică [W];
t este timpul [s].
Dacă unitatea de măsură a energiei în SI este joule rezultă că 1J=1Ws. Dacă
exprimăm puterea electrică în kW şi timpul în ore, energia electrică este exprimată
în kWh. Kilowatt-oră nu este o unitate în SI, dar utilizăm această unitate pentru
evaluarea consumului de energie electrică în case şi uzine
(1kWh=3600000J=3,6MJ).
Exemplu:
1. O lampă de 100W luminează timp de 20s. Care este cantitatea de
energie consumată?
W = 100W × 20s = 2000Ws = 2000J
2. Un generator de 150kW funcţionează timp de 20 ore. Care este
cantitatea de energie produsă?
8 ENERGIE ELECTRICĂ

W =150kW × 20h = 3000kWh = 3000 ×3,6 ×10 6 =10 ,8 ×10 9 J =10,8GJ

1.3 Puterea activă, reactivă şi aparentă

1.3.1 Noţiuni elementare

Circuitul reprezentat în fig.1.6a este un circuit de curent alternativ ce se

compune dintr-o sursă S şi o sarcină R racordată prin două fire conductoare.
Sarcina consumă puterea activă P. Dacă reţeaua funcţionează la frecvenţa de 50Hz,
tensiunea îşi schimbă polaritatea şi curentul îşi schimbă sensul de 50 ori pe
secundă. Cu toate acestea, puterea activă este dirijată în mod constant de la sursă la
sarcină. Direcţia puterii active este dată de săgeata P.
Această putere este transportată prin intermediul firelor conductoare de la sursă
la sarcină. Interesându-ne transferul de putere, este de preferat (mai simplu) să
trasăm o singură linie între sursă şi sarcină, această linie putând reprezenta două
sau mai multe conductoare (fig.1.6b).

I
S P R
E c.a
I
a

P
S R

b
Fig.1.6 Puterea activă P transportată prin cablu (a). Reprezentare printr-o
singură legătură intre sursă şi sarcină (b).

În mod analog putem reprezenta transportul de putere reactivă Q între sursă şi

sarcină. Sursa şi sarcina sunt numite respectiv, sursă reactivă Sr şi sarcină reactivă
Cr şi săgeata Q se îndreaptă de la sursă la sarcină.

Q
Sr A B Cr
Puterea şi energia electrică 9

Fig.1.7 Puterea reactivă Q transportată prin cablu.

Se cunoaşte că o sarcină absoarbe simultan atât putere activă cât şi reactivă. În

acest caz săgeţile P şi Q se îndreaptă de la sursă către sarcină (fig.1.8). În alte
cazuri, puterile active şi reactive au direcţii opuse indicate în fig.1.9. În acest caz
elementul A este sursă de putere activă şi sarcină reactivă.
Poate părea surprinzător că două puteri pot circula în sensuri inverse în acelaşi
cablu, dar trebuie amintit că o putere activă P nu este de aceeaşi natură cu o putere
reactivă Q astfel încât ele pot fi tratate separat.

P
Sa şi Sr A B Ca şi Cr
Q

Fig.1.8 Putere activă şi reactivă circulând în acelaşi sens.

P
Sa şi Cr A B Ca şi Sr
Q

Fig.1.9 Putere activă şi reactivă circulând în sens contrar.

1.3.2 Surse şi sarcini de putere activă

Cea mai mare parte din sursele de putere activă sunt generatoarele de curent
alternativ sau alternatoare. O mare parte dintre sarcinile active sunt reprezentate de
motoarele electrice de curent alternativ ce furnizează o putere mecanică şi din
elemente rezistive ce degajează căldură.
10 ENERGIE ELECTRICĂ

Sa I
Ca

b
E ab
I

Fig.1.10 Sursă şi sarcină activă.

O proprietate unică a puterii active este că numai aceasta produce lucru

mecanic. Prin definiţie, o sarcină absoarbe o putere activă numai dacă curentul este
în fază cu tensiunea. În figura 1.10 se arată diagrama fazorială tensiune şi curent
pentru o sarcină şi o sursă activă. Aceeaşi diagramă fazorială este valabilă şi pentru
sursă şi pentru sarcină. Puterea activă se măsoară în: W, kW, MW.

1.3.3 Surse şi sarcini de putere reactivă

Principalele surse de putere reactivă sunt generatoarele şi condensatoarele. Nu

este surprinzător că un generator de curent alternativ este capabil să furnizeze acest
gen de putere, dar este neaşteptat ca un element pasiv precum condensatorul, să se
poată comporta ca o sursă de putere reactivă. În electrotehnică condensatoarele
sunt considerate întotdeauna surse de putere reactivă.
Cea mai mare parte a sarcinilor reactive sunt înfăşurările care produc câmp
magnetic alternativ. Aşa cum o putere activă produce un lucru mecanic, o putere
reactivă produce un câmp magnetic. Astfel încât toate dispozitivele care au nevoie
de un câmp magnetic alternativ cum sunt bobinele, motoarele, releele,
electromagneţii absorb putere reactivă.

a
I
Sr Cr

b
E ab
Eab
I
Puterea şi energia electrică 11

Fig.1.11 Sursă şi sarcină reactivă.

Prin definiţie, o sarcină absoarbe putere reactivă dacă curentul este defazat în
urma tensiunii cu 900. Figura 1.11 arată diagrama fazorială tensiune şi curent
pentru o sursă şi o sarcină reactivă. În mod analog diagrama fazorială se aplică atât
sursei cât şi sarcinii. Puterea reactivă se măsoară în: var, kvar, Mvar.

1.3.4 Măsurarea puterii active şi reactive

Pentru măsurarea puterii active într-un circuit utilizăm un wattmetru. Acest

instrument (fig.1.12), are patru borne, două pentru a măsura tensiunea şi două
borne pentru măsurarea curentului. Bornele de tensiune şi curent sunt marcate. Un
wattmetru poate fi considerat ca un voltmetru combinat cu un ampermetru în
aceeaşi carcasă.
Rezistenţa înfăşurării de tensiune trebuie să fie de valoare mare, iar rezistenţa
înfăşurării de curent trebuie să fie de valoare mică. Tensiunea şi curentul maximal
sunt întotdeauna indicaţi.

+
1 + 3
W
I1
I2

2 4
Fig.1.12 Montarea wattmetrului.

Fig.1.12 indică modul de conectare al wattmetrului într-un circuit monofazat.

Dacă puterea activă circulă de la bornele 1, 2 (sursă) către bornele 3, 4 (sarcină),
acul indicator al wattmetrului indică sensul care trebuie. Dimpotrivă dacă puterea
activă circulă în sens invers, acul indicator se deplasează la stânga ceea ce face
citirea imposibilă. Putem măsura această putere dacă inversăm conductoarele
înfăşurării de tensiune.

1.3.5 Puterea aparentă

În general, sarcinile precum un motor absorb o putere activă P şi o putere

reactivă Q. Considerăm circuitul monofazat din figura 1.13 compus dintr-o sursă S,
12 ENERGIE ELECTRICĂ

o sarcină C şi instrumentele de măsură. Presupunem că instrumentele de măsură

indică:
- voltmetrul, tensiunea E [V];
- ampermetrul, curentul I [A] ,
- wattmetrul, puterea activă P [W ,
- varmetru, puterea reactivă Q [var].
Deoarece puterile P şi Q sunt pozitive rezultă că sarcina absoarbe putere activă
şi reactivă. În consecinţă curentul I este în urma tensiunii cu unghiul θ . Putem
descompune curentul în două componente. Fie fazorii I p şi I q care sunt
respectiv în fază şi defazat cu 90o faţă de fazorul E 12 (fig.1.13 b). Putem
reprezenta sarcina ca fiind o rezistenţă montată în paralel cu o inductanţă.
Rezistenţa consumă curentul Ip, în timp ce inductanţa consumă curentul Iq. Este
evident că:
I 2 = I 2p + I q2 (1.14)

1
I P Q
I

S E
C
E

2
a
Ip
θ E12
Iq
I

b
I

1
S Iq
Ip
2

c
Puterea şi energia electrică 13

Fig.1.13 Măsurarea E, I, P, Q (a). Diagrama fazorială a curenţilor şi tensiunilor (b).

Sarcină rezistivă în paralel cu sarcină inductivă (c).

Putem calcula valorile curenţilor Ip şi Iq plecând de la valorile citite pe

instrumente:
P
I p == (1.15)
E
Q
I q == (1.16)
E
Prin definiţie, puterea aparentă a circuitului este dată de relaţia:
S =E⋅I (1.17)
De unde:
S
I= (1.18)
E
Ştiind că:
I 2 = I 2p + I q2

putem scrie
2 2 2
S  P Q 
E = E + E  (1.19)
     
S 2 = P 2 +Q 2 (1.20)

unde: S este puterea aparentă [VA];

P este puterea activă [W];
Q este puterea reactivă [var].
Putem reprezenta relaţia între P, Q, S şi θ prin vectorii din figura 1.14
(triunghiul puterilor), unde Q este pozitiv. Dacă Q este negativ vectorul va fi
orientat în jos.

S
Q
θ
P
Fig.1.14 Triunghiul puterilor.
14 ENERGIE ELECTRICĂ

1.3.6 Factorul de putere

Factorul de putere al unui circuit alternativ este:

P
FP = (1.21)
S
unde: FP este factor de putere, adimensional sau în procente;
P este puterea activă [W];
S puterea aparentă [VA].
Ştiind că puterea activă P nu poate fi superioară puterii aparente, rezultă că
factorul de putere este subunitar (<1 sau 100%). Factorul de putere al unei
rezistenţe este de 100% pentru că puterea activă este egală cu cea aparentă.
Factorul de putere al unei bobine ideale este nul deoarece nu consumă putere
activă. Factorul de putere al unui circuit este un număr care indică în procente cât
din puterea aparentă este activă.
Factorul de putere oferă şi alte informaţii utile. Deoarece raportul:
P
= cos θ (1.22)
S
rezultă că
cos θ = FP
de unde
θ = arccos FP . (1.23)
Deci, dacă se cunoaşte factorul de putere al unui circuit, se cunoaşte defazajul
dintre tensiunea de alimentare şi curentul de linie. Deoarece curentul poate fi
înaintea sau în urma tensiunii, factorul de putere se poate clasifica:
- FP de întârziere, când curentul este defazat în urma tensiunii;
- FP în avans, când curentul este defazat înaintea tensiunii.
Exemplu:
1) Un motor de curent alternativ absoarbe o putere activă de 40kW şi o putere
reactivă de 30kvar. Calculaţi:
- valoarea puterii aparente date de motor;
- factorul de putere al motorului şi arătaţi dacă este defazat înainte sau în urmă;
- unghiul de defazaj dintre tensiune şi curent.
Puterea aparentă a motorului este:
S = P 2 +Q 2 =50 kVA

Factorul de putere este:

Puterea şi energia electrică 15

P 40 kW
FP = = = 0,8 sau 80%
S 50kVA
Deci 80% din puterea aparentă furnizată de sursă este putere activă. Factorul de
putere este în urmă pentru că în cazul unui motor, curentul este în urma tensiunii.
Unghiul de defazaj este:
θ = arccos FP = arccos 0,8 = 36,9 0

2) Un wattmetru şi un varmetru sunt racordate pe o linie la 120V care

alimentează un motor. Aparatele indică 1800W, respectiv 960var. Calculaţi:
- componentele Ip şi Iq ale curentului;
- valoarea curentului de linie;
- puterea aparentă furnizată de sursă;
- factorul de putere al motorului;
- unghiul de defazaj între tensiunea şi curentul de linie.
Referindu-ne la figura 1.13, unde sarcina este acum un motor, avem:
P 1800 W Q 960 var
Ip = = = 15 A; I q = = = 8A
E 120V E 120V
Din diagrama fazorială rezultă curentul de linie:
I = I 2p + I q2 = 17 A

Puterea aparentă este:

S = E ⋅ I = 120 × 17 = 2040 VA
Factorul de putere este:
P 1800 W
FP = = = 0,882
S 2040VA
Unghiul de defazaj este:
θ = arccos FP = arccos 0,882 = 28,1 0

1.3.7 Îmbunătăţirea factorului de putere

Considerăm un motor legat la o sursă prin intermediul unei linii a3, b4

(fig.1.15). Un grup de aparate servesc la măsurarea mărimilor electrice. Tensiunea
este de 424V şi curentul de linie este de 125A. Observăm că motorul absoarbe o
putere activă de 28kW şi o putere reactivă de 45kvar. Un calcul rapid arată că sursa
furnizează o putere aparentă de 53kVA cu un factor de putere de 52,8% în
întârziere.
Linia ce leagă sursa şi sarcina transportă deci o putere oscilatorie „inutilă” de
45kvar, dar în acelaşi timp transportă puterea utilă de 28kW. Transportul acestei
16 ENERGIE ELECTRICĂ

puteri reactive impune o încălzire suplimentară a conductoarelor de linie. Cum

linia este lungă, circulaţia puterii reactive poate produce pierderi Joule importante.
Cum se remediază situaţia?
Se ştie că un condensator este o sursă de putere reactivă. Prin urmare, un
condensator legat în capătul liniei, direct la bornele 3, 4 ale motorului, va putea
furniza o parte sau chiar întreaga putere reactivă de care are nevoie motorul.
Se ştie că un condensator este o sursă de putere reactivă. Prin urmare, un
condensator legat în capătul liniei, direct la bornele 3, 4 ale motorului, va putea
furniza o parte sau chiar întreaga putere reactivă de care are nevoie motorul.

125A 28 kW 45 kvar P = 28kW

Q = 45kvar
I P Q
a 3

S
E E
424 V
b 4

Fig.1.15 Linie ce transportă putere activă şi reactivă.

Dacă condensatorul generează exact 45kvar (fig.1.16). În acest caz, puterea

reactivă furnizată de sursă scade la zero, căci puterea reactivă este acum generată
local. Puterea activă furnizată de sursa rămâne neschimbată deoarece motorul
dezvoltă mereu aceeaşi putere mecanică. Cum sursa furnizează mereu 28kW, în
consecinţă curentul în linie scade de la 125A la:
P 28 kW
I = = = 66 A
E 424V
Această scădere importantă a curentului de linie diminuează încălzirea
conductoarelor cu mai mult de 50%. Sursa trebuie să furnizeze o putere activă de
28kW, în locul unei puteri aparente de 53kVA. De fapt, sursa „vede” acum o
sarcină a cărei factor de putere este de 100%

66A 28kW 0kvar P = 28kW

Q = 0kvar
a P = 28kW
I P Q 3
Q = 45kvar

45
S kvar
E
424V

4
b
Puterea şi energia electrică 17

Fig.1.16 Condensatorul conectat la bornele sarcinii diminuează

puterea aparentă transportată de linie.

Notăm că factorul de putere al motorului nu s-a schimbat. Acesta este încă

52,8% şi absoarbe un curent de 125A (fig.1.16).
Condensatorul furnizează un curent:
Q 45 kvar
I = = = 106 A
E 424V
Deci reactanţa sa capacitivă este:
E 424V
XC = = = 4Ω
I 106A
În general, se caută plasarea condensatoarelor cât mai aproape de sarcinile reactive
inductive, reducând curentul în liniile de transport. Ameliorarea factorului de
putere are de asemenea o influenţă importantă la tarifarea energiei electrice.

1.4 Aplicaţii ale noţiunii de putere şi energie

1.4.1 Sisteme cu mai multe sarcini

Noţiunile de puteri active şi reactive permit simplificarea rezolvării circuitelor

complexe.

380V I
S
2kW B 14kW
D
5kvar A 8kvar M
C 9kvar E 8kW
6kvar F
7kvar
Fig.1.17 Sistem cu mai multe sarcini.

Exemplu:
18 ENERGIE ELECTRICĂ

1) Considerăm sistemul de sarcini legate ca în fig.1.17 şi alimentate de o sursă

de 380V. Calculaţi puterea aparentă produsă de sursă şi curentul pe care îl
debitează?
Utilizând metoda puterilor nu ne interesează conexiunea dintre sarcini. Este
suficient trasarea unei simple diagrame bloc (fig.1.18) şi adunarea puterilor active
şi reactive.
Putere activă absorbită de circuit este:
P = (2 + 8 + 14) = 24kW

Puterea reactivă absorbită de circuit este:

Q1 = (5 + 7 + 8 ) = +20kvar
Putere reactivă furnizată de condensatoare:
Q2 = (−9 − 6 ) = −15 kvar
Putere reactivă netă absorbită de circuit:
Q = Q1 + Q2 = ( +20 − 15 ) = 5kvar
Putere aparentă furnizată de circuit:
S = P 2 +Q 2 = 24 2
+5 2 = 24 ,5 kVA

Tensiunea sursei fiind 380V, curentul I va fi:

S 24500 VA
I = = = 64 ,5 A
E 380V

sursă
380V
5kvar 9kvar

D
A 8kW

E
2kW 7kvar

B F
6kvar 14kW

C M
8kvar
Fig.1.18 Diagrama puterilor active şi reactive.
Puterea şi energia electrică 19

2) Considerăm circuitul din fig.1.19 compus dintr-o sarcină rezistivă de 24kW

în paralel cu o „sarcină” capacitivă de 7kvar, totul alimentat de la o sursă de 600V.
Sursa debitează o putere activă de 24kW care se găseşte disipată în rezistenţă şi
absoarbe o putere reactivă de 7kvar generată de condensator. Care este curentul
debitat de sursă?
Puterea reactivă produsă de condensator va servi la crearea câmpului magnetic
cerut de transformatoarele şi liniile de transport situate în amonte de consumator.
Puterea aparentă transportată de linie este:
S = P 2 +Q 2 = 24 2
+7 2 = 25 kVA

Curentul sursei va fi deci:

S 25000
I = = = 41,6 A
E 600

7 kvar
600V S R 24kW

24 kW R
P
S
Q C
7 kvar

Fig.1.19 Condensator conectat la bornele unui receptor (a).Sensul de circulaţie

al puterii active şi reactive (b).

1.4.2 Puterea reactivă în electronica de putere

În electronica de putere găsim frecvent sarcini care absorb o putere reactivă nu

pentru a crea câmp magnetic. Aceasta se produce când se întârzie circulaţia
curentului, printr-un tiristor sau întrerupător rapid, a cărui deschidere şi închidere
sunt sincronizate cu frecvenţa reţelei.
Considerăm, de exemplu, circuitul din figura 1.20 în care o sursă de 1000V,
50Hz alimentează un întrerupător sincron I în serie cu o rezistenţă de 10 Ω.
20 ENERGIE ELECTRICĂ

Întrerupătorul lasă să treacă curentul numai pe ultima porţiune a fiecărei alternante.

Se poate arăta că acest curent limitat la o valoare efectivă de 70,7A şi care conţine
armonici, are o componentă fundamentală de 59,3A, 50Hz defazată cu 32,5 0
înaintea tensiunii. Rezultă că factorul de putere este 84,3% şi că puterile aparentă,
activă şi reactivă sunt respectiv 59,3kVA, 50kW şi 31,8kvar.

I
70,7A

1000V 50kW
60Hz E R 10Ω
31,8kvar

E I
1410V
141A

90o 360o

Fig.1.20 O sarcină pur rezistivă absoarbe o putere reactivă.

Dacă legăm un condensator de 31,8kvar în paralel cu sursa (fig.1.21), el va

furniza toată puterea reactivă cerută de sarcină. Sursa nu va mai furniza decât o
putere activă de 50kW şi calculele demonstrează că valoarea efectivă I se va
micşora de la 70,7A la 63,1A.

I
63,1A 70,7A

1000V 31,8kvar R 10Ω

E
50Hz

Fig.1.21 Condensatorul poate furniza puterea reactivă absorbită de sarcină.

Puterea şi energia electrică 21

Instalarea sistemelor electronice în uzine şi utilizarea convertizoarelor mari

în reţelele electrice, implică dezvoltarea unor puteri reactive foarte importante.