AUTORITĂŢILE STATULUI ROMÂN

I. AUTORITATEA LEGISLATIVĂ:Parlamentul→adoptă legile

II. AUTORITATEA EXECUTIVĂ:Guvernul→pune în aplicare

legile

III.AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ:Autorităţile
Judecătoreşti Curtea
Supremă de Justiţie
→veghează la respectarea
legilor

IV.PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
I. AUTORITATEA LEGISLATIVĂ.
Orice stat democratic deţine un corp legiuitor a cărui principală preocupare este
stabilirea legilor care să permită traiul împreună al oamenilor, indiferent că această
constituţie se numeşte: Parlament, Congres, Dumă etc.
Parlamentul este acea instituţie a puterii care exprimă în mod esenţial principiul
suveranităţii poporului deoarece, este rezultatul voinţei alegătorilor şi prin intermediul
lui sunt reflectate opiniile şi reprezentate interesele tuturor cetăţenilor României.
Cea mai importantă atribuţie a Parlamentului este aceea de a adopta legi
obligatorii pentru toţi cetăţenii.
Puterea legislativă a Parlamentului este limitată de faptul că mai pot avea
iniţiative legislative şi Guvernul şi electoratul.
Alte atribuţii ale Parlamentului:
- adoptarea bugetului,
- aprobarea programului Guvernului, a componentei acestuia sau revocarea acestora,
- organizarea armatei şi a apărării naţionale,
- organizarea administrativ-teritorială.
- organizarea generală a învăţământului etc.
Potrivit Constituţiei, Parlamentul poate controla activitatea Consiliului Suprem
de Apărare a Ţării, activitatea Băncii Naţionale şi a Curţii de Conturi şi a Serviciului
Român de Informaţii.
Unitatea de bază a Parlamentului este grupul parlamentar,alcătuit din senatori
sau deputaţi proveniţi din acelaşi partid sau din mai multe partide coalizate, atunci când
acestea nu au număr suficient de parlamentari.
Aceştia sunt aleşi prin vot universal,egal,direct,secret şi liber exprimat patru ani
numită legislatură.
Deputaţii şi senatorii trebuie să apere şi să promoveze interesele celor pe care îi
reprezintă , să-i ajute să-şi rezolve problemele, dacă acestea sunt importante pentru
viaţa comunităţii.
Între cetăţeni şi parlamentari trebuie să existe un dialog permanent, un
parteneriat care să conducă spre satisfacerea intereselor cetăţenilor şi ale comunităţilor.
Pentru a candida la un loc în Parlamentul României trebuie îndeplinite
următoarele condiţii:
- să fie cetăţean român cu drept de vot,
- să ai vârstă de cel puţin 23 ani pentru a candida în Camera Deputaţilor şi peste 35 ani
pentru Senat.
Nu pot candida pentru un loc în Parlamentul României persoanele care exercită
profesiile sau funcţiile următoare:
- judecător al Curţii Constituţionale, Palatul →
- Avocat al Poporului,
Parlamentului
- magistrat,
- membru al armatei sau poliţiei.
Legile adoptate de Parlament trebuie să se apropie de opţiunile majorităţii
populaţiei şi să corespundă intereselor acesteia.
Ele nu trebuie să favorizeze o categorie de indivizi în detrimentul alteia.
II. AUTORITATEA EXECUTIVĂ.
Guvernul este acea instituţie a puterii politice care supraveghează bunul mers al
activităţilor publice şi se preocupă de punerea în aplicaţie a legilor, în acest scop folosind
chiar mijloace coercitive.
Guvernul României este alcătuit din primul ministru, miniştri şi miniştri
secretari de stat. Primul ministru conduce Guvernul, coordonând activitatea membrilor
acestuia şi urmărind ca ei să-şi îndeplinească activităţile şi responsabilităţile ce le revin.
Membrii Guvernului nu sunt aleşi în mod nemijlocit de către cetăţeni, cu toate
acestea, Guvernul este rezultatul alegerilor.
Atribuţiile guvernului, aşa cum sunt ele stipulate în Constituţia României, sunt:
asigurarea realizării politicii interne şi externe a ţării şi conducerea administraţiei
publice.
Dacă principala atribuţie a Parlamentului este adoptarea legilor care să
reglementeze viaţa şi activitatea oamenilor şi instituţiilor dintr-un stat, principala
atribuţie a Guvernului este supravegherea respectării legilor.
Pentru a-şi putea atinge obiectivele cuprinse în programul de guvernare,
Executivul trebuie să colaboreze cu: Parlamentul, sindicatele, patronatul, partidele
politice.
Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice au obligaţia
constituţională de a informa Parlamentul asupra activităţii lor.
Potrivit art. 112 din Constituţia României, încrederea acordată de către
Parlament la învestitură poate fi retrasă Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de
cenzură, votată de majoritatea senatorilor şi deputaţilor. În urma adoptării acesteia, se
începe procedura de demitere a Guvernului.
Guvernul este răspunzător în faţa Parlamentului pentru programul său, pentru o
declaraţie generală sau un proiect de lege.
Actele pe care Guvernul, conform Constituţiei, le poate emite sunt:hotărârile şi
ordonanţele.
Administraţia publică din ţara noastră este structurată la nivel central şi local.
La nivel central, administraţia publică de specialitate are în vedere, conform
atribuţiilor sale, organizarea ministerelor, a armatei, a Consiliului Suprem de Apărare a
ţării şi a altor organe de specialitate.
La nivel local, administraţia publică se realizează prin intermediul consiliului
local şi al primăriilor, iar activitatea ,,se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe
cel al descentralizării serviciilor publice”.
La nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, Guvernul desemnează câte
un prefect a cărui responsabilitate este conducerea serviciilor publice din unităţile
administrativ-teritoriale.

Clădirea Guvernului →

III.AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ.
 Una dintre principalele condiţii pentru ca o ţară să fie democratică şi să
funcţioneze spre binele tuturor este aceea ca, atât cetăţenii, cât şi conducătorii să
respecte legile.
Pentru aceasta este necesar ca ea să funcţioneze separat, independent de puterile
legislativă şi executivă, de eventualele influenţe ale unor politicieni sau partide.
Pentru ca un judecător să ia o decizie justă trebuie să nu-i fie teamă că ar putea fi
pedepsit sau agresat. De aceea, potrivit Constituţiei, judecătorii se supun numai legii,
sunt independenţi şi inamovibili.
Judecătorii sunt propuşi Preşedintelui de către Consiliul Superior al magistraturii.
Singura instituţie abilitată prin lege să promoveze, să transfere şi să sancţioneze
judecătorii este Consiliul Superior al Magistraturii, instituţie alcătuită din magistraţi
aleşi pe o durată de patru ani de către Parlament.
Un drept fundamental prevăzut de constituţia României este egalitatea în faţa legii
a cetăţenilor, ,,fără privilegii şi fără discriminări“.
Statul în care domneşte legea, este asigurată respectarea drepturilor
fundamentale ale oamenilor şi este împiedicat abuzul de putere se numeşte stat de
drept.
Doar statul de drept permite existenţa unei societăţii democratice. Statul de drept
are la bază legi echitabile, aplicate nearbitrat de judecători şi funcţionari publici, după
prevederile legii, conştienţi de faptul că legea este deasupra tuturor şi ea este singura
care ai trebui să poruncească.

Palatul de Justiţie →

IV.PREŞEDINTELE.
 Rolul preşedintelui unui stat democratic modern, aşa cum prevede Constituţia, ar
trebui să fie acela al Înţeleptului din fruntea Sfatului Bătrânilor, căruia strămoşii noştri
îi încredinţau soarta comunităţii.
Preşedintele României este ales de către popor prin vot universal, egal, direct,
secret şi liber exprimat o dată la patru ani.
Pentru a fi ales, un candidat trebuie să întrunească în primul tur de scrutin
majoritatea voturilor alegătorilor înscrise listele electorale.
Candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi este declarat ales, iar
rezultatul scrutinului trebuie validat de Curtea Constituţională.
Conform Constituţiei, Preşedintele are voie să îndeplinească această funcţie
pentru cel mult două mandate.
Preşedintele are următoarele atribuţii:
Pe plan intern:
- numirea primului ministru şi a Guvernului pe baza votului de încredere al
Parlamentului
- consultarea Guvernului cu privire la problemele urgente şi de importanţă
deosebită pentru ţară
- declararea procedurii referendumului
- conferirea decoraţiilor şi titlurilor de onoare, acordarea graţierii individuale
- propunerea directorului SRI
În domeniul apărării naţionale:
- conducerea Consiliului Suprem de Apărare a Tării şi a forţelor armate
- declararea cu aprobarea gradului de general, amiral, mareşal
Pe plan extern:
- încheierea de tratate internaţionale în numele României şi supunerea acestora spre
ratificare de către Parlament, în termen de 60 de zile
- acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai României, la propunerea
Guvernului
În cazul comiterii unor fapte ce contravin Constituţiei României, Parlamentul
poate propune suspendarea din funcţie a preşedintelui, iar dacă aceasta e aprobată
în termen de 30 zile se organizează un referendum pentru Preşedintelui.
Preşedintele statului, potrivit prerogativelor conferite de Construcţia României,
este reprezentantul poporului, atât în interiorul statului cât şi în relaţiile cu alte state.

DICŢIONAR.
AUTORITATE:
- a) puterea, dreptul de a da dispoziţii, de a impune cuiva ascultătoare.
- b) instituţie a puterii de stat care are competenţa de a emite dispoziţii cu caracter
obligatoriu, reprezentant al puterii de stat.

A RATIFICA (despre un stat)

- a-şi manifesta acordul de a fi parte la un tratat sau o convenţie între state.

IMUNITATE:
- dreptul senatorilor şi deputaţilor de a nu fi reţinuţi, arestaţi, percheziţionaţi sau trimişi
în judecată fără aprobarea prealabilă a 2/3 din Camera din care fac parte şi numai după
ce aceştia se explică.

REFERENDUM:
- consultare a cetăţenilor chemaţi să se pronunţe deschis prin DA sau NU, asupra unei
probleme de interes naţional.

LEGITIMITATE:
- caracter de conformitate a puterii cu ceea ce se crede preferabil sau corespunzător
unor norme juridice, morale sau unor tradiţii consacrate.

LEGITIM:
- a) just, echitabil, îndreptăţit.
- b) (în drept) care-şi găseşte temei în lege sau este recunoscut conform unui drept.

PUTERE:
- capacitatea de-a afecta, de-a influenţa comportamentul altora într-un mod dorit.

SOCIALIZARE:
- procesul prin care comunitatea transmite membrilor săi valorile, normele,
comportamentele dezirabile, iar aceştia şi le însuşesc în vederea integrării în societate.

JUDECĂTOR:
- funcţionar al statului care are obligaţia de a soluţiona procesele în cadrul unei instanţe
judecătoreşti.

AVOCAT:
- persoană calificată pentru a acorda asistenţă juridică.

PROCURATURĂ:
- instituţie a statului a cărei sarcină este supravegherea aplicării şi respectării legilor,
prevenirea şi combaterea infracţiunilor; persoana care face parte din această instituţie
şi exercită acţiuni ce-i revin acesteia se numeşte procuror.

INAMOVIBILITATE:
- caracteristica unei persoane de-a nu putea fi mutată sau destituită dintr-o funcţie (de
obicei judecătorească)