Modelarea regimurilor mecanice ale plămânilor

Se consideră modelarea circulaţiei (fluxului) aerului prin structura mecanică a plămânilor.

Cea mai simplă formă a acestui model este reprezentată de o comandă în buclă deschisă, utilă
în studiul efectelor diverşilor parametri respiratori asupra funcţiei plămânilor.
Aplicaţia medicală cea mai importantă: metode utile în respiraţia artificială (considerarea unui
ventilator artificial ce generează forţe la nivelul căilor aeriene deschise, forţe care determină
presiuni pozitive (relativ la presiunea atmosferică) pe durata inspiraţiei).
Modelul fizic
Modelul regimurilor mecanice ale plămânului consideră relaţia dintre debitele volumice
aeriene, Q, şi diversele presiuni din plămân.
Modelul consideră rezistenţa la curgere (aeriană), R, complianţele C ale compartimentelor
curgerii aeriene şi presiunile p.
O schemă electrică analoagă este reprezentată în figura 1.

Fig. 1 Schema echivalentă corespunzătoare regimurilor mecanice ale plămânului

Legenda:
pao – presiunea la nivelul deschiderii căilor aeriene
pac – presiunea la nivelul zonei centrale a căilor aeriene
palv – presiunea la nivelul alveolelor
ppl - presiunea în spaţiul pleural
pamb – presiunea ambientală
Rc – rezistenţa părţii centrale la nivelul căilor aeriene
Rp – rezistenţa periferică a căilor aeriene
Cs – complianţa şuntului
Cpl – complianţa plămânului
Cpp – complianţa peretelui pieptului
Q - debit total
Qalv – debitul la nivelul alveolelor

Pe durata parcurgerii diverselor părţi din traseul aerian, aerului i se opun diverse rezistenţe,
atât la nivel central, cât şi la nivel periferic.
În plus, datorită naturii compliante a acestor structuri, se pot identifica volume spaţiale
variabile aferente structurilor.
Modelul include efectul de şuntare a unei porţiuni a traseului aerian de către compartimentul
alveolar, ca rezultat al comprimării traseelor conductive aeriene şi a comprimării gazoase.
Pornind de la nivelul presiunii aeriene ( pao) la nivelul gurii (modelată ca o sursă sinusoidală)
se urmăreşte traseul aerian în cadrul sistemului considerat.
Se consideră presiunea ambientală nulă (pamb = 0). Complianţele C, înmulţite cu modificările
de presiune sun cele care determină modificările de volum ale aerului stocat.
Deoarece fluxul aerian străbate mai întâi tuburile conductoare centrale şi apoi pe cele
periferice, pierderile de presiune determină valori diferite pao ≠ pac ≠ palv
Se utilizează rezistenţe diferite pentru traseele aeriene centrale şi periferice
Debitul QA reprezintă viteza de variaţie a fluxului aerian prin căile aeriene periferice ale
alveolelor.
O parte din debitul total (Q- Qalv) nu ajunge la nivelul alveolelor, fiind deviată prin prezenţa
complianţei Cs, reprezentând volumul pierdut datorită dilatării (extinderii) traseelor aeriene şi
fenomenului de comprimare gazoasă.
Complianţele Cpl şi Cpp sunt o reprezentare a spaţiului de stocare a aerului efectiv,
disponibil pentru aerul din alveole; fiind conectate în serie, complianţa efectivă totală este mai
mică decât fiecare complianţă, considerată individual.
Complianţa Cpl reprezintă expansiunea spaţiului alveolar al plămânului, iar Cpp reprezintă
expansiunea peretelui pieptului, care creşte ca un volum-pereche.
Motivul aranjării în serie necesită explicaţii: Cpp reprezintă expansiunea peretelui pieptului
datorită presiunii ppl din spaţiul pleural dintre plămân şi peretele pieptului. Când respiraţia
este asigurată prin ventilator (astfel încât există presiuni pozitive în fiecare punct),
expansiunea spaţiului plămânului trebuie, de asemenea, să împingă în afară peretele pieptului.
Astfel, trebuie să existe o presiune pozitivă care să extindă plămânii şi care să împingă
suplimentar în spaţiul intrapleural, care astfel împinge peretele pieptului.
Complianţa spaţiului pleural este amplasată în serie, deoarece reacţia combinată la
modificarea completă de presiune este redusă puţin, ca în cazul înserierii unor resoarte care nu
transferă complet forţa. Aceasta determină reducerea complianţei globale.
Întrucât fluxul de aer imprimat (la nivelul gurii) are o variaţie sinusoidală, modul de variaţie a
debitului în sistem este alternativ sau oscilant
Modelul poate fi utilizat pentru studiul efectului unei varietăţi de combinaţii de
parametri asupra funcţionării sistemului

Obţinerea ecuaţiilor modelului: aplicarea teoremelor lui Kirchoff circuitului din Fig. 1:

(1)

Derivând relaţiile şi eliminând variabila intermediară Qalv se obţine ecuaţia:

(2)

în care:
Considerând condiţii iniţiale nule (pao(0) = 0; Q(0) = 0) şi următoarele valori ale
parametrilor:
Cpl = 0,2 l/cmH2O
Cpp = 0,2 l/cmH2O
Cs = 0,005 l/cmH2O
Rc = 1 cmH2O⋅s/l
Rp = 0,5 cmH2O⋅s/l

Considerând debitul Q ca mărime de ieşire, rezultă următoarea funcţie de transfer:

(3)

Datorită faptului că formularea precedentă nu permite varierea parametrilor fără a reconsidera

funcţia de transfer se preferă folosirea unui model care permite modificarea independentă a
parametrilor: Cpl, Cpp, Cs, Rc, Rp (Fig. 2).
Astfel, acelaşi sistem se poate modela ca:

Fig. 2. Implementarea în Simulink a relaţiilor (1).