ENCICLICA BISERICII

ADEVĂRAȚILOR CREȘTINI ORTODOCȘI

AI GRECIEI

(Atena, 17 octombrie 2002)

În numele Tatălui și Fiului și al Sfântului Duh, o Dumnezeire în trei ipostasuri, cinstită

Treime de o ființă și nedespărțită, Dumnezeu Unul pe care-L slăvim !

Sfântul nostru Sinod oferă această mărturisire de credință fraților noștri care au cerut-o, ca
mărturie a credinței Sinodului.

Noi propovăduim din toată inima și mărturisim tot ceea ce Biserica Una, Sfântă
Sobornicească și Apostolească a crezut dintotdeauna și continuă să creadă, să învețe și să
mărturisească, Sfânta comoară care ne-a fost revelată și transmisă de către Domnul nostru Iisus
Hristos, prin dovezile văzute și prin Apostolii Săi, prin cele 7 Sfinte Sinoade Ecumenice și prin
pleroma Sfinților Părinți, luminați de Dumnezeu.

Noi păstrăm toată această învățătură , comoară neprețuită, fără a schimba o iotă, nici un corn
de literă. Tot ceea ce au acceptat și au confirmat Sfinții noștri Părinți acceptăm și confirmăm și
noi, de asemenea tot ceea ce au respins și anatemizat, anatematizăm și noi. Respingem și
condamnăm pan-erezia ecumenismului apărută recent care promovează indiferența dogmatică și
unirea fără nici o condiție între ortodocși și eretici , între credincioși și necredincioși, într-un
singur așezământ denumit ”Biserică”.

Noi condamnăm deopotrivă și declarăm ca străine adevărului și Bisericii ortodoxe a lui

Hristos toate credințele puse înainte prin pan-erezia ecumenismului și, printre ele, recunoașterea
mântuiri ereticilor și a celor fideli altor religii. Doctrină care nu diferă cu nimic de dogma ateistă a
ereticului Apelie și de a non-creștinilor Themistios și Averroes, și teoria protestantă numită ”teoria
ramurilor”, care este o blasfemie. Condamnăm în același mod și respingem Enciclica eretică a
Patriarhatului de Constantinopol din 1920, care a fixat planul de acțiune a mișcării ecumeniste;
respingem, de asemenea, schimbarea calendarului ortodox tradițional, moștenit de la Sfinții noștri
Părinți, schimbare care constituia primul punct al acestei Enciclice.

Condamnăm și respingem numeroasele dialoguri care au avut loc, în cadrul Consiliului

Ecumenic al Bisericilor sau în alte adunări ecumenice, precum și diferitele acorduri cu ecumeniștii
care au rezultat din acestea, ca acelea de la Constantinopol, de la Balamand (1993) și de la
Chambesy (1990), Roma etc.

Toți cei care sunt implicați în aceste acte și toți aceia care sunt în comuniune cu ecumeniștii,
fie că urmează vechiul calendar, fie pe cel al papei (noul calendar) se așează pe ei înșiși în afara
Bisericii Celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească a lui Hristos, care, potrivit cuvintelor
pe care Întemeietorul său, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, le-a adresat Sfântului Apostol Petru
este întemeiată pe adevărata mărturisire de credință, considerată de toți ecumeniști caduc (ca fiind
lipsită de actualitate, depășită). Acesta este raționamentul pentru care noi nu avem nici o
comuniune eclezială cu cei din urmă, atât timp cât ei nu se întorc la Canoanele Bisericii Ortodoxe,
cele care au fost stabilite înainte de 1920. Conform mărturisirilor de credință alcătuite de
inițiatorii luptei sfinte a ortodocșilor greci în anii 1935, 1950 și 1974, tainele slujite de nou
calendariști fiind de fapt slujite de schismatici și de eretici, sunt lipsite de Harul Sfințitor. Prin
urmare, pe aceia dintre ei care revin la Ortodoxie, noi îi primim printr-o mărturisire de credință
ortodoxă și prin mirungere cu Sfântul și Marele Mir după rânduielile canoanelor Sfinților Apostoli
și ale Sfinților Părinți. Clericii lor sunt primiți prin hirotesie sau prin punerea mâinilor. Pe cei care
vin din rândul ereticilor, care au fost lipsiți de sfântul botez, ce impune trei cufundări, conform
sfintelor rânduieli ale Bisericii noi îi botezăm în mod canonic ca pe cei care niciodată nu au fost
botezați.

Toate anatemele Sfinților noștri Părinți purtători de Dumnezeu, citite în mod public, în
fiecare an în Biserică, în Duminica Ortodoxiei, prima din Sfântul și Marele Post, la fel ca toate
hotărârile luate de Sfintele Sinoade Ecumenice ale Sfinților Părinți vizează direct pe toți acești
inovatori, pe ecumeniști și pe alții.

Sfântul și cinstitul nostru Sinod a dat anatemei și mâniei lui Dumnezeu, în 1988, noile
acțiuni religioase ale francmasoneriei și ale milenarismului, pe ”martorii lui Iehova” precum și
toate scrierile nelegiuite care blasfemiază și care batjocoresc pe Domnul Dumnezeul și
Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Condamnăm, în aceiași măsură, toate mișcările religioase care astăzi sunt legiuni (foarte
multe), și prin aceasta, se înțelege ”serghianismul”, care s-a dezvoltat în Rusia și a căutat să
supună Biserica lui Hristos comunismului ateu, creând astfel un nou cezaro-papism, după
imaginea modelelor occidentale.

Cerem stăruitor sfintele rugăciuni ale tuturor iubiților noștri frați ortodocși, care, neclintiți
în credință întocmai cu Sfinții Mucenici, au respins pe turbatul antihrist comunist, care s-a
manifestat cu îngăduința lui Dumnezeu.
În sfârșit, Sfântul nostru Sinod se străduiește neîncetat să-și împlinească misiunea, care este
aceea de a înfăptui unitatea tuturor creștinilor curat și autentic ortodocși care s-au retras și s-au
întărit împotriva ecumenismului, pregătind o nouă biruință a ortodoxiei, mai ales în Grecia, unde
lupta sfântă a ortodocșilor apărea ca divizată în mod straniu . Această unitate este obiectul nostru
principal pe care dorim să-l obținem chiar cu ierarhii cu care noi am renunțat să avem comuniune
din cauza numeroaselor încălcări (transgresiuni) a canoanelor și disprețului lor total față de Sfântul
Sinod.Noi am publicat recent o expunere mai detaliată a mărturisirii noastre de credință ortodoxă
într-o enciclică oficială, îndreptată împotriva ecumenismului blestemat.
Așa credem, așa propovăduim, așa mărturisim din toată inima noastră, din tot sufletul
nostru, cu toată ființa noastră; și în această credință curată care este a noastră prin Harul lui
Dumnezeu,vom sfârși această scurtă și trecătoare viață și vom ajunge în fața înfricoșătorului tron
al Dreptului Judecător.
Harul lui Dumnezeu cel Unul slăvit în Sfânta Treime să ne învrednicească de iertarea
păcatelor și de mântuire. Lui I se cuvine slava, cinstea și închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Sinod,