VERBUL

 Definiţie: partea de vorbire flexibilă în raport cu modul, timpul, persoana, numărul; din punct de vedere sintactic el este, de regulă, predicatul unei propoziţii; din punct de vedere semantic el denumeşte acţiuni, stări, calităţi privite ca procese.  Clasificare A. După structură : - simple: a cânta, a alerga, a scrie - compuse: a binevoi, a descompune - locuţiuni verbale: a pune la inimă, a-şi aduce aminte LOCUŢIUNI VERBALE Cu valoarea unui verb se poate folosi un grup de cuvinte care prezintă o unitate de sens, adică o locuţiune verbală. În structura locuţiunii verbale este obligatorie prezenţa unui verb alături de care pot apărea diverse părţi de vorbire mai frecvente: - (un pronume +) un substantiv: a lua loc, a ţine minte, a(-l) duce capul, a-şi bate joc. - (un pronume) + o prepoziţie + un substantiv: a avea de gând, a băga de seamă, a găsi cu cale, a lua la fugă. - (un pronume +) un adv., o locuţ. adv.: a da înapoi, a(-i) părea bine, a se da jos, a se face bine, a-şi aduce aminte, a se da de-a rostogolul. - (un pronume +) un adjectiv: a o face lată. În unele locuţiuni cu structură complexă se combină câte două tipuri simple: a da bir cu fugiţii, a nu-i fi boii acasă, a face pe dracu’ ghem. Raporturile gramaticale dintre termenii constitutivi ai loc. verbale sunt uneori mai puţin clare în lb. actuală.

1

Verbul din cadrul unei loc. vb. are mai ales rol gramatical exprimând diateza, modul, timpul şi numărul, pers., iar cuvântul cu care se combină are rol mai ales lexical contribuind în mai mare măsură decât verbul la sensul global al locuţiunii. Anumite verbe (în general polisemantice şi cu sensuri abstracte) se întâlnesc într-un număr mare de locuţiuni: a avea, a băga, a duce, a da, a face, a fi, a lua, a ţine. Datorită verbelor de bază, locuţiunile verbale au toate caracteristicile morfologice proprii verbelor. Când verbul este la un mod personal, loc. vb. are f.s. de predicat verbal. Ex: A luat loc pe rândul al doilea. a luat loc – loc. vb. pred., pers., intr., c.I, d.a., ind., perf. comp., p.III, sg., f.af., PVb. Îi era peste putinţă a lua loc lângă ei. a lua loc – loc. vb. pred., pers., intr., c.I, d.a., inf. prez., f.af., SB. Locuţiunile impersonale: „a părea” (impersonal) + adverb: a-i părea rău (bine) – au regim de complement indirect sau de completivă indirectă Îmi pare bine 1/ că nu vii / C.I.

pronume personal, formă neaccentuată, dativ, subiect logic Observaţie: Recunoaştem o locuţiune verbală după: a) Posibilitatea substituirii printr-un singur cuvânt: a o lua la fugă = a fugi; a-şi aduce aminte =a-şi aminti Acest criteriu nu are valabilitate generală! A ţine seama = a lua în consideraţie. b) Înţelesul unitar al locuţiunii este altul decât al fiecărei dintre componente: a-şi pune pofta-n cui, sensul „a renunţa” nu poate fi dedus din sensurile proprii ale cuvintelor: a pune, pofta, cui; a pune ţara la cale, a rămâne pe gânduri. c) Prezenţa unui cuvânt care, luat izolat, nu are înţeles clar: 2

IV.... I-a ajuns cât a muncit. ind. S-a făcut pentru el tot ce s-a putut. L-a ajuns din urmă. A DEVENI – (aproape) întotdeauna copulativ Ei vor deveni liceeni.. .. pl. prep. d. A SE FACE – pred. p. cop. îns...IV. Focul a ajuns la acoperiş.a se afla. III. prez. form. c.. A AJUNGE – pred. f. p. 3. A IEŞI = a deveni Din academie a ieşit ofiţer. (au trecut) N-ai fost la Paris? (nu te-ai dus) Ghetele sunt un milion.. 5. înainte de a fi (a ta) = vb. f. a avea loc - VERBELE COPULATIVE 1. a. sg. a se găsi. A DEVENI = a se deyvolta.pred. f. de loc.. Nu mai sunt ouă în frigider..a se întâmpla. A IEŞI + din…/în… A ieşit din clasă. a.. c. af. 3 . (costă) El este din Iaşi. 4. ind. cop.. verbe predicative – îndeplinesc singure funcţia de predicat când sunt la un mod personal 2.. (este originar) 2. A FI – când nu are nici unul din sensurile alăturate Bunicul este bătrân.IV.a costa . (nu există) Ieri a fost o întâlnire cu asociaţii. pers. cop. A SE FACE = a deveni Vrea să se facă medic. d. impers. VERBELE PREDICATIVE 1. impers.verbe nepredicative: verbe copulative şi verbe auxiliare VERBELE COPULATIVE Sunt copulative verbele care nu au înţeles de sine stătător şi care au nevoie de un nume predicativ pentru a îndeplini o funcţie sintactică.. (se află) vb... formează PN cu NP ‘bătrân’ Ouăle nu erau proaspete. a trece (referitor la timp) a se duce . impf. formează PN cu NP ‘proaspete’ ! Înainte de a fi a ta. 5. c. ‘înainte de’. nu erau = vb. inf. A AJUNGE = a deveni El a ajuns ministru..neg.aminte în locuţiunea „a-şi aduce aminte” habar în locuţiunea „a nu avea habar” vileag în locuţiunea „a da în vileag” B După predicaţie (conţinutul lexical sau criteriul sintactic) 1. A FI . casa a fost a mea. a se transforma Cine nu devine nu există.. (a avut loc) Sunt trei ani de-atunci. 4. a exista . pred. d. prez.III. CcT cu NP ‘a ta’. pers. 2. intranz.a. p. af. Universul devine 3. Nu ieşise în curte. este = vb.a fi originar din Bunicul este în gradină.

atunci el este PN incomplet sau altă parte de propoziţie incompletă. a modurilor şi a diatezei pasive: a fi. aţi. Nu-i rămâne decât să aştepte.prezumtivului prezent: El va fi ajutând. a avea. . A RĂMÂNE – pred. A RĂMÂNE + cumva. . A (SE) PĂREA .viitorului popular: Eu am să merg la el. 7. 8.perfectului compus: Eu am mers la el.condiţionbal-optativului perfect: El ar fi ajutat .2/ CD incompl. a scrie A însemnat cu cretă amplasarea claselor. Observaţie Dacă verbul copulativ este urmat de propoziţie predicativă. Nu putea fi 1/ cum o doreai. Va rămâne ministru. impers. Se pare că nu mai vine. a-şi nota Reuşita înseamnă muncă.diatezei pasive: El este ajutat de ai săi. ar. A ÎNSEMNA – cop. a-şi nota. 8. pers.conjunctivului perfect: Eel să fi ajutat . Verbe auxiliare – ajută la formarea timpurilor compuse. A vrea – intră în strucutra: 4 .pred. am. a vrea.infinitivului perfect: E fi ajutat e bine. ai. Voi însemna în caiet tot ce spune. A (SE) PĂREA – pred. ceva . .undeva Am rămas mută. ar: Eu aş învăţa. A avea – intră în structura: . impers. . A ÎNSEMNA = a pune semn. Vom rămâne acasă.viitorului anterior: Eel va fi ajutat . .personal Păreau supăraţi. A fi – intră în strucutra: . VERBELE COPULATIVE 6. 7. Părea că nu va mai ploua.VERBELE PREDICATIVE 6. impersonal ≠ a pune semn. şi perfect: El ar fi ajutat.condiţional-optativului: aş.

a rezulta. a se întâmpla.). Verbe personale (realizează relaţia verb-subiect: au formă pentru fiecare persoană): a alerga. a(-i) fi hărăzit. a deriva. a citi. 1. 2. a burniţa. a dori. După relaţia verb-subiect (exprimat prin substantiv sau substitut în N) 1. Ex. Observaţie Multe dintre ele au regim de subiectivă (= sunt urmate de o propoziţie SB). a se cădea. a avea (ex: N-are cine veni. a(-l) enerva.. a (-l) pasiona. Verbe pasive impersonale: a(-i) fi dat. a decurge. a fulgui. a(-l) necăji. a(-l) roade. . 5 . a se desprimăvăra. a se auzi. sau admit un SB nonpersonal sau o propoziţie SB. a fulgera. - a fi (= a se întâmpla). verbe impersonale –nu admit un subiect personal VERBELE IMPERSONALE ŞI UNIPERSONALE VERBELE IMPERSONALE sunt verbele care nu pot admite SB (mai ales cele care se referă la fenomene meteorologice).viitorului: Eu voi citi . Verbe active impersonale: - a ploua. a se înnopta. a(-i) plăcea. a visa etc 2. a fi indicat. a reuşi. a(-l) durea.prezumtiv: El va fi citit. a începe. Verbe reflexive impersonale: a se cuveni. a urma. La cantină se mănâncă prost. a fi ştiut. a fi cunoscut. a se povesti… Observaţie Există verbe impersonale reflexive nedefinite (SB lor nu este determinat formal). 3. a(-i) fi predestinat. a ninge. La sărbători se bea mult. a(-i) fi sortit. a(-i) conveni. a tuna. a(-i) rămâne. a(-i) ajunge. a(-l) interesa. În centru se merge numai pe jos. a(-i) fi menit. Alte verbe: a se însera. a se spune. a trebui. a amurgi. anterior: Eu voi fi citit. C.

activă. Interesându-l 1/ să ştie tot. trebuie. unipersonal.. a (i) se acri. p. conjugarea IV. e) verbele impersonale se vorbeşte. (pronumele ei se referă la verbul să plece pe lângă care este subiect). A plecat de acasă. Observaţie În expresia ‘îi ninge şi îi plouă’ verbele sunt impersonale. sg. A III-a).. af. imp. imp. chiar dacă are forme personale. Se vorbeşte mult 1/ ca să înţeleagă toţi. f. impersonal. a(-i) părea rău. indicativ.Observaţie Cu sens figurat multe verbe impersonale pot deveni personale.unip. pred. 2/ citeşte foarte mult. PVb. Fie1/ ce-o fi2/. « Se merge pe jos acasă ». se mănâncă etc. convine – vb. se merge. III. Tunau şi fulgerau împotriva noastră. d.unip. Alte ex: Îmi convine să cumpăr de aici. d) verbele îşi păstrează caracterul impersonal chiar când sunt la moduri nepersonale. prezent. Subiectul lor este nedeterminat formal.. « Se mănâncă bine la noi » nu au regim de subiect sau de subiectivă. Ei 1/ trebuie 2 / să plece mai devreme 1/. Ex: L-am fulgerat cu privirea. a) unele verbe impersonale prin conţinut sunt unipersonale prin formă: ninge. a (-i părea bine... se zice ( au doar pers. intranzitiv. în contextele « Se vorbeşte mult ». neplăcându-i 1/ să muncească. b) se construiesc fără subiect sau subiectivă verbele şi locuţiunile verbale impersonale : a(-i) păsa.2/ 6 . c) a trebui – are formă numai pentru persoana a III-a şi este impersonal.

Tu te poţi întâlni cu ea. Ac când are sensul a exista – a avea este urmat de o construcţie infinitivală relativă cu funcţia de subiect dezvoltat. singular. decât dacă este un reflexiv impersonal. g) A putea . verbe tranzitive (obiective) 7 .nu are diateză reflexivă proprie. – substantiv . Cu ce scrie temele = construcţie relativă infinitivală cu funcţia sintactică de complement direct dezvoltat analizabil. Construcţia verbală respectivă are funcţia de complement direct dezvoltat. Eu am cu ce scrie temele. pronumele reflexiv este al verbului la infinitiv.d. D posesiv temele = - - c. După tranzitivitate (după criteriul sintactic. Eu mă pot duce acasă. D. pe baza relaţiei verb – obiect direct): 1. Se poate 1 / ca mâine să plecăm 2/.f) verbul a avea are două sensuri ca auxiliar : a putea.d. Ac cu prepoziţia „cu” mi = atribut – pronume reflexiv . El se poate gândi mult şi bine. exprimat prin pronume relativ simplu. Are cine mă sfătui. . pers I. alcătuită din verb la infinitiv precedat de un pronume sau adverb relativ. Când este construit cu un verb la infinitiv.v la infinitiv complement circumstanţial instrumental. formă neaccentuată. alcătuit din: scrie = cu ce = c. a exista când are sensul de a putea formează o construcţie infinitivală relativă.

a povăţui. a traversa. verbe intranzitive (subiective) Verbele tranzitive - stabilesc o relaţie cu numele în Ac cu funcţia de complement direct ( se construiesc cu un Ac complement direct): a citi. b) verbele care exprimă starea: a sta. a coborî. a sfătui.2. 1. a asculta. - tranzitiv este verbul care poate avea obiect direct în acuzativ. c) verbele la diateza reflexiva: a se gândi. nu neapărat exprimat în acel context: El citeşte Verbe dublu tranzitive - au două complemente directe: al persoanei (= pe cineva) şio al obiectului sau al acţiunii (= ceva) – sunt 10: a anunţa. a lucra etc Observaţie: - complementele exprimate printr-o persoană răspund la întrebarea pe cine. a-şi aduce aminte. a învăţa. d) verbele la diateza pasivă. Sunt intranzitive: a) verbele de mişcare: a veni. 8 . a examina. a trece. a cădea etc. a-şi aminti. Verbele intranzitive - nu se pot construi cu un Ac complement direct. Îi învăţ pe toţi / să fie buni. a pleca. - complementele exprimate printr-un obiect . a ruga. răspund la întrebarea ce. Îl rog ceva. a întreba. a exista. a scrie.

Unele verbe şi locuţiuni verbale au construcţii sintactice: atât pentru valoarea lor tranzitivă (complement direct/CD) cât şi pentru cea intranzitivă ( complement indirect/CI) Îmi aduc aminte întâmplarea. a trăi ( o viaţă). intranzitive E. ninge. pentru persoana a III-a ori plural la orice mod şi timp: apune. a alerga (o cursă). se spune. Tranzitivitatea se stabileşte şi în funcţie de sensul contextual al verbului. Verbele dublu tranzitive sunt tranzitive chiar dacă sunt la diateza pasivă sau reflexivă. răsare. M-a plouat tranzitiv 3. f) verbele copulative. trebuie. Verbe unipersonale • sunt defective de număr şi de persoană: au o singură formă. Sunt rugat ceva Sunt rugat a continua Sunteţi rugaţi să mai aşteptaţi 2.e) verbele impersonale: se zice. în orice situaţie. Unele verbe intranzitive au un complement direct intern exprimat printr-un cuvânt cu aceeaşi rădăcină sau aceeaşi sferă semantică: a visa (un vis). 4. a lupta ( o louptă dreaptă) etc. Verbele intranzitive nu au diateza pasivă. Din punct de vedere morfologic – după numărul persoanelor 1. plouă. a adormi(un somn). se cuvine. Mi-l aduc aminte1/ pe cel ce a plecat 2/ Îmi aduc aminte a fgi citit cartea Îmi aduc aminte / că am citit cartea. g) verbul a fi. 9 . Plouă afară intranzitiv.

a rupe. a munci. miorlăie. adică se conjugă la toate modurile. să ştii! • Verbele b defective cu caracter general: a va (a merge) – folosit în construcţia „mai va” (adică mai e timp) a (se) la (a se spăla) – timpul prezent a păsa – în construcţii „îmi pasă. cotcodăcesc. verbe regulate –nu prezintă în flexiune variaţii ale radicalului sau variaţii nesemnificative: a cânta. Verbe pluripersonale – au forme pentru toate persoanele. După caracterul radicalului în flexiune 1. nu-mi pasă. a ură etc 10 . drapează. germinează. a iubi. a trăi etc 2. a zăcea etc. a divide. a şti. Verbe integrale – au paradigma completă în flexiune. F. a plăcea. lucruri ( nu le fac oamenii): măcăne. timpurile şi persoanele: a învăţa. a modului. ce-ţi pasă” G. înfrunzeşte. sunt verbele care denumesc acţiuni făcute de animale. a vrea. a timpului. a citi. rezidă etc Aceste verbe nu trebuie confundate cu verbele impersonale 2. În locul modului imperativ se foloseşte conjunctivul prezent cu valoare imperativă: să poţi!. a persoanei. plante. verbe defective – le lipseşte categoria gramaticală a numărului. behăie. • verbele defective de modul imperstiv: a putea. a voi.• • aceste verbe sunt adesea şi impersonale. • • verbele unipersonale şi impersonale ( au numai persoana a III-a) verbele defective de timp (sunt folosite numai la prezent): a discerne. constă. a concede. După caracterul paradigmei 1. a subdivide etc. să vrei!. a ara.

complementul de agent(subiectul logic) 11 subiect gramatical . a mânca. exprimat sau neexprimat). a sta. a plăcea.subiectul gramatical suferă acţiunea făcută de complementul de agent (subiectul logic în Ac. timp. a da. a coborî. a desena. a fugi …  Categoriile gramaticale Diateză. a mânca … conjugarea II: -ea: a vedea. Diateza activă – subiectul face acţiunea exprimată de un verb Diateza pasivă . a urca. a avea. alua. obiect Elevul citeşte cartea. număr Diateza • • • categorie gramaticală specifică verbului este strâns legată de tranzitivitate exprimă raportul dintre: subiect. verbe neregulate – prezintă variaţii totale sau parţiale în flexiune: a fi. Lecţia este învăţată de către elev. a şti.2. ci de conjugarea I. a îngenunchea . a bea. H. verb. -î: a urî. a vrea. Din punct de vedere morfologic – după sufixul • infinitivului prezent . a tăcea … Observaţie: Verbele: a crea. a urechea. conjugarea III: -e: a face.NU sunt de conjugarea II. a veghea.verbele sunt grupate în 4 conjugări: conjugarea I: -a: a lucra. mod. a supraveghea. persoană. a merge. a bate … conjugarea IV: -i.

El este întrebat 1/dacă vine 2.cute la diateza pasivă devin intranzitive.Observaţii: 1. 5. Cineva e întrebat ceva. Diateza pasivă prezintă : • • complement de agent prezenţa unui circumstanţial temporal : Casa e vândută acum de proprietarul ei • posibilitatea substituţiei cu construcţia reflexiv-pasiv sinonimă: Casa se vinde • Numele predicativ arată o caracteristică a subiectului: Pomii sunt înfloriţi. format din verbul copulativ a fi + numele predicativ exprimat prin adjectiv participial. 3. 4. Sunt considerate active pronominale următoarele categorii de verbe: 12 . Diateza pasivă se poate confunda cu un predicat nominal. Au diateză pasivă numai verbele tranzitive. Se formează cu auxiliarul a fi – conjugat la toate timpurile şi modurile + participiul acordat al verbului de conjugat. Omonimia se rezolvă în context. DIATEZA ACTIVĂ PRONOMINALĂ ŞI DIATEZA REFLEXIVĂ Sunt la diateza activă pronominală verbele însoţite de pronume reflexiv cu funcţie sintactică. Verbele dublu tranzitive se pot construi şi la diateza pasivă cu un acuzativ complement direct sau o completivă directă. Diateza reflexivă cu sens pasiv: se formează cu verbe reflexive cu pronumele în acuzativ. Cartea se citeşte cu interes (este citită) – diateza reflexivă cu sens pasiv. 2. Verbul la modul participiu indică conjugarea.

se înfrumuseţează. pronumele reflexiv are funcţie de atribut pronominal în dativ): îşi ajută colegii. ma operez.  reflexiv factitiv (cu sensul de a face ca o actiune sa se desfasoare): ma tund. şi-a irosit viaţa.  reflexiv pasiv (construcţia echivalentă cu diateza pasivă): Magazinul se deschide mai târziu azi.. Modurile verbului: . se întâmplă. îşi vorbesc. îşi face curăţenie. se cade. se căieşte. etc. 13 . ma coafez. îşi închipuie.  reflexiv dinamic sau subiectiv (cu sensul de participare intensă a subiectului la acţiune): se gândeşte. îşi opri răsuflarea. îşi pregăteşte.indicativ .prezumtiv .supin . se duce.personale .nepersonale . reflexiv obiectiv (cu sensul de identificare a subiectului cu obiectul şi cu pronumele complement direct sau indirect): se îmbracă. se spală.condiţional-optativ . îşi bate joc. de devenire): se îngraşă.conjunctiv . se înroşeşte. îşi întinde gâtul.infinitiv . îşi pune întrebări. se sprijină.  reflexiv reciproc (există o reciprocitate în acţiune): se ceartă. îşi zice.imperativ . îşi spune. se pare.gerunziu Modurile personale sunt predicative. nu se intră. îşi găteşte. / Pământul se ară toamna.participiu .  reflexiv participativ (cu sensul de participare interesată a subiectului la acţiune): îşi cumpără.  reflexiv posesiv (cu sensul de posesie asupra obiectului. îşi strâng mâinile. se teme. se încrucişează. îşi dă drumul. reflexiv eventiv (cu sensul de transformare calitativă. Verbele la diateza reflexivă au alte valori decât cele menţionate mai sus (pronumele reflexiv nu are funcţie sintactică):   reflexiv impersonal: se cuvine. se mănâncă. se întretaie. se vede pe sine.

.PERFECTUL SIMPLU – acţiunea se petrece în trecut şi este terminată de curând.Modurile nepersonale sunt nepredicative.imperativ .se formează cu auxiliarul a voi .MAI MULT CA PERFECTUL – acţiunea se petrece în trecut. înaintea altei acţiuni trecute.ANTERIOR * Alte valori ale indicativului: . 14 .prezentul şi viitorul pot avea valoare de imperativ: Ex: Te duci acolo şi faci cum spun eu! – indicativ prezent cu valoare de imperativ Du-te acolo şi fă ce spun eu! . VIITOR .PERFECTUL COMPUS – acţiunea se petrece în trecut şi este terminată.acţiunea se petrece în viitor înaintea altei acţiuni viitoare. Modurile personale INDICATIV – este modul personal şi predicativ care exprimă o acţiune prezentată de vorbitor ca reală.imperfectul poate avea valoare de condiţional: Ex: Tăceai şi filozof rămâneai! CONJUNCTIV – modul personal şi predicativ care exprimă o acţiune realizabilă şi posibilă. . . .SIMPLU .PREZENT – acţiunea se petrece în momentul vorbirii.are şapte timpuri: PREZENT TRECUT .acţiunea se petrece (în viitor) după momentul vorbirii.se formează cu ajutorul lui a avea. dacă spui tu! . . . dar este neterminată.viitorul poate avea valoare de prezumtiv: Ex: Voi fi luat.IMPERFECT – acţiunea se petrece înainte de momentul vorbirii. . . adică în trecut.

potenţial. . virtual: Ai crede că scriu poezii.optativ: De-ar veni primăvara… Aş bea puţină apă. ar. Din punct de vedere formal are ca marcă auxiliarul a avea în forme speciale: aş. ar.condiţional: Aş pleca eu dacă ar veni el. singular şi plural la prezent: Ducă-se pe pustii! (să se ducă) Trăiască! (să trăiască) * Altă valoare a conjunctivului: .prezumtiv (în propoziţiile subordonate): Se spune că ar pleca şi el. . III. ai. am.prezentul conjunctivului poate avea şi valoare imperativă: Ex: Să nu te prind pe acolo! ! Conjunctivul cu valoare imperativă se poate folosi şi la persoane pe care imperativul nu le are: Ex: Să plece imediat! Să plecăm de aici! – conjunctiv prezent cu valoare imperativă CONDIŢIONAL – OPTATIV – modul personal şi predicativ care exprimă la prezent o acţiune posibilă. 15 . Timpuri: PREZENT – aş cânta PERFECT – aş fi cântat Altă valoare a condiţionalului: . ce poate lipsi numai în anumite condiţii la pers.Timpuri: PREZENT – să cânt PERFECT – să fi cântat Din punct de vedere formal conjunctivul este cunoscut prin prezenţa conjuncţiei să. Poate avea următoarele sensuri: . iar la perfect o acţiune ireală. aţi.

MODUL 6. CONJUGAREA 3. DIATEZA 4. Ex. posibilă. PERSOANA 16 . (condiţional – prezumtiv) PREZUMTIV – modul personal şi predicativ care exprimă o acţiune realizabilă. TRANZITIVITATEA (posibilitatea de a primi complement direct) 5. fie că e vorba de un ordin propriu-zis: Ieşi afară!. IMPERATIV – modul personal şi predicativ care exprimă o acţiune realizabilă prezentată ca poruncită. II singular şi plural.Se spune că ar fi plecând şi el. prezentată ca presupusă. personal-impersonal 2. bănuită. Pleacă! Nu pleca! Du-te! Nu te duce! ANALIZA VERBULUI 1. Face distincţie formală între aspectul afirmativ şi aspectul negativ. omonim cu viitorul anterior) vom fi cântat om fi cântat Forme specifice de prezumtiv are numai prezentul care se formează din viitorul auxiliarului a fi + gerunziul verbului de conjugat. Forme numai pentru pers. Timpuri: PREZENT (se formează cu gerunziul): vom fi cântând (să fi ştiind) om fi cântând PERFECT (se formează cu participiul. fie că e vorba de un îndemn: Învaţă! sau de o rugăminte: Nu mă uita! Timpuri nu are. TIMPUL 7. FELUL: predicativ/ copulativ.

‘de’.. însoţit de prep. personal. SB A ierta e uşor. 17 . a fi luat Perfectul se formează cu infinitivul auxiliarului a fi şi participiul neacordat al verbului de conjugat. SB. conj. tranz. diateza activă. forma afirmativă. A controlat toate robinetele înainte de a fi plecat.verb pred. la un mod nepersonal. NUMĂRUL 9. la un mod nepersonal. m. timp prezent. CcSc A spus asta pentru a o enerva.s.. FORMA 10. Timpuri: PREZENT PERFECT a sta. Nevoia de a bea ceva îl chinuia. infinitiv. trebuie să controlezi robinetele. Ne-a învăţat a face lucrurile temeinic. timp prezent. Ştefan s-a hotărât a ataca în zori. AVb. m. forma afirmativă. tranz. NP CD CI Avb A ierta înseamnă a uita. FUNCŢIA SINTACTICĂ Modurile nepersonale INFINITIV – format din rădăcina verbului la care se adaugă una din terminaţii (sufixe verbale). infinitiv. de a bea .. F. f.s. a uita e greu.8.I.. . S.este forma de bază a verbului. f. conj. CcT Înainte de a pleca. a lua a fi stat.II. personal. diateza activă. a ierta – verb pred.

Avb. număr.S. Atr. fără grad de comp. CcM A alergat fără a se opri. la un mod nepersonal. gerunziu. c I.arată împrejurarea în care se desfăşoară altă acţiune sau cum se desfăşoară altă Valori şi funcţii: a) când se acordă în gen. ‘a şti’. pers. pl. cine infinitivul îşi pierde particula a. Nu ştie citi.! În construcţiile cu verbele ‘a putea’. ‘a avea’ + ce. var.. Ex: Nu se putea duce acolo. af. Nu are cine pleca. tremurânde – adj. – construcţie infinitivală relativă CcCz Este certat pentru a nu-şi fi scris tema... 18 acţiune. CcM Iepuri roşcaţi se strecurau ţupăind prin tufişuri. simplu. s-a descurcat. la gerunziu). n-ar reuşi. CcCns E prea harnic pentru a nu reuşi în viaţă. Haina-i măturând pământul şi-o târăşte abia-abia. b) are valoare verbală şi nu-şi schimbă forma.Adj. F. . pred. f.2 t (provenit din vb. fem. propriu zis. Avb. tranz... EPS O vedeau plângând şi nu înţelegeau de ce. N..... nici scrie. CcCdţ Fără a învăţa tot. m. -ând. Nu putea a se duce acolo. caz cu un substantiv îşi pierde valoarea verbală şi devine adjectiv: Mâinile-i tremurânde îmi aminteau de ale bunicii. măturând – vb. d. CcCv Fără a cunoaşte prea bine oraşul. . a. GERUNZIU – se formează adăugând la rădăcina verbului sufixele –ind.

s. ajungând să se înţeleagă. şi tot nu vei obţine nimic de la el.exprimă: a) numele acţiunii sau al stării: E uşor de zis. Auzii trosnind ceva în pădure. Valori şi funcţii a) valoare adjectivală . SB NP E uşor de zis. pentru cules. CcCdţ Învăţând vei reuşi. SUPIN .CcT Ascultându-l mi-am adus aminte că povestea asta o mai auzisem.se formează din participiul invariabil precedat de o prepoziţie simplă sau compusă. cu specificarea provenit din participiu b) valoare adverbială . CcCns S-au întâlnit des.determină un verb şi apare cu formă invariabilă Ex: Vorbeşte răspicat – adv. de la cules. 19 . adverbiale: A venit pe negândite. neînvăţând vei pica. Iarba este de cosit. PARTICIPIUL . c) cărei acţiuni îi este destinat un obiect: Am adus unelte de pescuit.f. e greu de făcut. de mod CcM intră în componenţa loc. A. la cules.se acordă cu substantivul . Ex: de cules.Adj. SB CD Se auzi trosnind ceva în pădure. CcCz Nemaiputând să se redreseze.formă de bază în conjugarea verbului. .arată o acţiune trecută . CcCv Înfometându-l. b) scopul altei acţiuni: Am venit pentru pescuit. a renunţat la cursă.

Clădirea are un intrând 20 . Observaţie Modurile nepersonale intră în alcătuirea altor forme verbale: Infinitivul: . c. I.infinitiv perfect Participiul intră şi în alcătuirea verbelor la diateza pasivă (de data asta se acordă). d. S-a săturat de umblat. se substantivizează.. A dus vitele la păscut. Observaţie: a) Participiul însoţit de articolul hotărât sau nehotărât devine substantiv Un învăţat / Învăţatul acesta a descoperit multe. Terminăm repede de scris.condiţional-optativ prezent . C. CcSc Umblă după cucerit femei.perfect . personal. f.conjunctiv . de umblat – vb. În ambele situaţii are funcţii sintactice proprii substantivului. a.cond.indicativ – viitor anterior .Avb CD CI Am luat mătase de cusut. În al doilea caz. supin.. intranz. c) Gerunziul însoţit de articolul hotărât devine substantiv. are şi categoria comparaţiei Cea (mai) foarte invăţată cunoaşte multe despre Univers.indicativ viitor .perfect . predicativ. la un mod nepersonal. optativ . afirmativa.I.imperativ negativ Participiul: .indicativ – perfect compus . b) Însoţit de un articol adjectival.

ez Tu lucr – ezi El (ea) lucr –ează Noi lucr – ăm Voi lucr –aţi Ei (ele) lucr . a scrie. (să) srii. a oferi. întârzii. privi. (să) vii 4. previi. a procrea. oferi etc. (să) ştii. a deveni şi derivatele lor formate cu prefixe: ştii. simţi. a recrea. a agrea. scrii. zgârii. a locui. (să) ţii. privii. oferii. (să) previi. indicativ perfect simplu verbele terminate la infinitiv în –i preceat de consoană (a citi.Suferinzii sunt preocupaţi de boala lor. a atribui etc): eu îndoii. sfâşii. atribuii La persoana a III-a singular se scriu cu „-i”: el citi. Se scriu cu ii la persoana a II-a indicativ şi conjunctiv prezent verbele: a şti. Persoana şi numărul se exprimă cu ajutorul desinenţelor. a privi. locuii.ează eu cre. simţii. 21 . a simţi. înfurii. găsii. a suplea ( a suplini) se conjugă la indicativ prezent după a lucra: Eu lucr. suii. âmbii etc 3. Se scriu cu ii la persoana I şi a II-a indicativ şi conjunctiv prezent verbele cu tema în „i” Eu apropii (eu să apropii) Tu apropii (tu să apropii) Împrăştii. vii. Ortografia 1. ţii. Se scriu cu ii la persoana I singular.ez tu cre-ezi el(ea) cre-ează noi cre-ăm voi cre-aţi ei (ele) cre-ează 2. a mărturisi etc): eu citii. a găsi. Verbele a crea. a sui. a veni. a ţine. mărturisii sau de altă vocală decât „i” ( a îndoi.

5. elogiind. pustii. singular: tu să fii imperativul. înfuriind. întârziind. 6. persoana a II-a. formă afirmativă: fii cuminte! Gerunziu: fiind La imperativ. indicativ şi conjunctiv preuent: eu scontinuu (să continuu). înmiii. prii. sfiii. verbele cu infinitivul în „ii” (unul din rădăcină şi la conjugărea a IV-a): a pustii. înfiind etc 7. înviind. periind. zgâriind. ne prii) şi cu ii la persoana a III-a singular: (el) se sfii. Ortografia verbului „a fi”: Se scrie cu ii: -conjunctivul prezent. forma negativă. 8. persoana I singular. audiind. prii (impersonal: îmi prii. a-i prii: eu pustiii. Se scriu cu ii la gerunziu verbele care conţin pe „-i” în rădăcină: apropiind. Se scriu cu iii la indicativ. a înmii. liniind. se scrie cu i: nu fi prost! 22 . Se scrie cu uu verbul „a continua” la persoana I singular. perfect simplu. a (sea9 sfii. înmii.