VERBUL

 Definiţie: partea de vorbire flexibilă în raport cu modul, timpul, persoana, numărul; din punct de vedere sintactic el este, de regulă, predicatul unei propoziţii; din punct de vedere semantic el denumeşte acţiuni, stări, calităţi privite ca procese.  Clasificare A. După structură : - simple: a cânta, a alerga, a scrie - compuse: a binevoi, a descompune - locuţiuni verbale: a pune la inimă, a-şi aduce aminte LOCUŢIUNI VERBALE Cu valoarea unui verb se poate folosi un grup de cuvinte care prezintă o unitate de sens, adică o locuţiune verbală. În structura locuţiunii verbale este obligatorie prezenţa unui verb alături de care pot apărea diverse părţi de vorbire mai frecvente: - (un pronume +) un substantiv: a lua loc, a ţine minte, a(-l) duce capul, a-şi bate joc. - (un pronume) + o prepoziţie + un substantiv: a avea de gând, a băga de seamă, a găsi cu cale, a lua la fugă. - (un pronume +) un adv., o locuţ. adv.: a da înapoi, a(-i) părea bine, a se da jos, a se face bine, a-şi aduce aminte, a se da de-a rostogolul. - (un pronume +) un adjectiv: a o face lată. În unele locuţiuni cu structură complexă se combină câte două tipuri simple: a da bir cu fugiţii, a nu-i fi boii acasă, a face pe dracu’ ghem. Raporturile gramaticale dintre termenii constitutivi ai loc. verbale sunt uneori mai puţin clare în lb. actuală.

1

Verbul din cadrul unei loc. vb. are mai ales rol gramatical exprimând diateza, modul, timpul şi numărul, pers., iar cuvântul cu care se combină are rol mai ales lexical contribuind în mai mare măsură decât verbul la sensul global al locuţiunii. Anumite verbe (în general polisemantice şi cu sensuri abstracte) se întâlnesc într-un număr mare de locuţiuni: a avea, a băga, a duce, a da, a face, a fi, a lua, a ţine. Datorită verbelor de bază, locuţiunile verbale au toate caracteristicile morfologice proprii verbelor. Când verbul este la un mod personal, loc. vb. are f.s. de predicat verbal. Ex: A luat loc pe rândul al doilea. a luat loc – loc. vb. pred., pers., intr., c.I, d.a., ind., perf. comp., p.III, sg., f.af., PVb. Îi era peste putinţă a lua loc lângă ei. a lua loc – loc. vb. pred., pers., intr., c.I, d.a., inf. prez., f.af., SB. Locuţiunile impersonale: „a părea” (impersonal) + adverb: a-i părea rău (bine) – au regim de complement indirect sau de completivă indirectă Îmi pare bine 1/ că nu vii / C.I.

pronume personal, formă neaccentuată, dativ, subiect logic Observaţie: Recunoaştem o locuţiune verbală după: a) Posibilitatea substituirii printr-un singur cuvânt: a o lua la fugă = a fugi; a-şi aduce aminte =a-şi aminti Acest criteriu nu are valabilitate generală! A ţine seama = a lua în consideraţie. b) Înţelesul unitar al locuţiunii este altul decât al fiecărei dintre componente: a-şi pune pofta-n cui, sensul „a renunţa” nu poate fi dedus din sensurile proprii ale cuvintelor: a pune, pofta, cui; a pune ţara la cale, a rămâne pe gânduri. c) Prezenţa unui cuvânt care, luat izolat, nu are înţeles clar: 2

VERBELE PREDICATIVE 1. 5.a se afla.IV. d. I-a ajuns cât a muncit. p. (este originar) 2..a fi originar din Bunicul este în gradină. pl.. 4. casa a fost a mea.a. A AJUNGE – pred. nu erau = vb.. p. cop... îns. Nu mai sunt ouă în frigider.III. 4. de loc. af.. (costă) El este din Iaşi. f. prez. c...IV. a. 3 . este = vb. 2. Focul a ajuns la acoperiş. (se află) vb. c. ind. cop. verbe predicative – îndeplinesc singure funcţia de predicat când sunt la un mod personal 2.. inf.. formează PN cu NP ‘bătrân’ Ouăle nu erau proaspete. c. 3. (nu există) Ieri a fost o întâlnire cu asociaţii. prez. d. IV.verbe nepredicative: verbe copulative şi verbe auxiliare VERBELE COPULATIVE Sunt copulative verbele care nu au înţeles de sine stătător şi care au nevoie de un nume predicativ pentru a îndeplini o funcţie sintactică. prep. impers. . CcT cu NP ‘a ta’. a avea loc - VERBELE COPULATIVE 1. a se transforma Cine nu devine nu există. III. f. S-a făcut pentru el tot ce s-a putut. A AJUNGE = a deveni El a ajuns ministru. A SE FACE = a deveni Vrea să se facă medic. impf. intranz. a trece (referitor la timp) a se duce .. a se găsi. pers. ‘înainte de’.neg.. pers. sg. formează PN cu NP ‘proaspete’ ! Înainte de a fi a ta.a se întâmpla. A IEŞI = a deveni Din academie a ieşit ofiţer. A IEŞI + din…/în… A ieşit din clasă. pred..aminte în locuţiunea „a-şi aduce aminte” habar în locuţiunea „a nu avea habar” vileag în locuţiunea „a da în vileag” B După predicaţie (conţinutul lexical sau criteriul sintactic) 1. A FI – când nu are nici unul din sensurile alăturate Bunicul este bătrân. af. (a avut loc) Sunt trei ani de-atunci. Universul devine 3. f. ind. a. A FI . (au trecut) N-ai fost la Paris? (nu te-ai dus) Ghetele sunt un milion. A SE FACE – pred.. a exista . cop. Nu ieşise în curte.pred.. impers. A DEVENI = a se deyvolta. form.. 5.a costa . L-a ajuns din urmă.. p. înainte de a fi (a ta) = vb... d. A DEVENI – (aproape) întotdeauna copulativ Ei vor deveni liceeni.

A vrea – intră în strucutra: 4 .2/ CD incompl. a modurilor şi a diatezei pasive: a fi. A ÎNSEMNA = a pune semn. Voi însemna în caiet tot ce spune.condiţional-optativului: aş.perfectului compus: Eu am mers la el. a-şi nota Reuşita înseamnă muncă. impers.VERBELE PREDICATIVE 6. . 7. impers.prezumtivului prezent: El va fi ajutând. impersonal ≠ a pune semn. a-şi nota. Vom rămâne acasă. ceva . Observaţie Dacă verbul copulativ este urmat de propoziţie predicativă.pred. A ÎNSEMNA – cop. A RĂMÂNE + cumva. 8. .undeva Am rămas mută.diatezei pasive: El este ajutat de ai săi. ar. A RĂMÂNE – pred. pers.viitorului popular: Eu am să merg la el.infinitivului perfect: E fi ajutat e bine. Va rămâne ministru. ai. A fi – intră în strucutra: . ar: Eu aş învăţa. A (SE) PĂREA – pred.conjunctivului perfect: Eel să fi ajutat . Se pare că nu mai vine.personal Păreau supăraţi.viitorului anterior: Eel va fi ajutat . A (SE) PĂREA . aţi. . Părea că nu va mai ploua. . atunci el este PN incomplet sau altă parte de propoziţie incompletă. 7. a scrie A însemnat cu cretă amplasarea claselor. A avea – intră în structura: . .condiţionbal-optativului perfect: El ar fi ajutat . 8. Verbe auxiliare – ajută la formarea timpurilor compuse. a avea. am. şi perfect: El ar fi ajutat. Nu-i rămâne decât să aştepte. VERBELE COPULATIVE 6. a vrea. Nu putea fi 1/ cum o doreai.

3. La cantină se mănâncă prost.. a burniţa. a(-i) fi predestinat. a decurge. a ninge. a(-l) interesa. a se povesti… Observaţie Există verbe impersonale reflexive nedefinite (SB lor nu este determinat formal). 1.).viitorului: Eu voi citi . a se spune. 2. a rezulta. - a fi (= a se întâmpla). Observaţie Multe dintre ele au regim de subiectivă (= sunt urmate de o propoziţie SB). a dori. 5 . a fulgui. a (-l) pasiona. Ex. a se întâmpla. verbe impersonale –nu admit un subiect personal VERBELE IMPERSONALE ŞI UNIPERSONALE VERBELE IMPERSONALE sunt verbele care nu pot admite SB (mai ales cele care se referă la fenomene meteorologice). Verbe active impersonale: - a ploua. a începe. a urma. a fi cunoscut. a(-i) plăcea. a(-l) necăji.prezumtiv: El va fi citit. La sărbători se bea mult. a(-i) ajunge. a fi indicat. a trebui. a amurgi. a se desprimăvăra. a fi ştiut. a(-l) roade. a avea (ex: N-are cine veni. Verbe pasive impersonale: a(-i) fi dat. C. a citi. a(-l) durea. a(-i) fi sortit. a se auzi. . a(-l) enerva. anterior: Eu voi fi citit. a se cădea. a(-i) conveni. a fulgera. a(-i) fi hărăzit. Alte verbe: a se însera. După relaţia verb-subiect (exprimat prin substantiv sau substitut în N) 1. a visa etc 2. sau admit un SB nonpersonal sau o propoziţie SB. a reuşi. a se înnopta. Verbe reflexive impersonale: a se cuveni. a tuna. a deriva. a(-i) fi menit. a(-i) rămâne. Verbe personale (realizează relaţia verb-subiect: au formă pentru fiecare persoană): a alerga. În centru se merge numai pe jos.

a (i) se acri.. se zice ( au doar pers. se merge. Observaţie În expresia ‘îi ninge şi îi plouă’ verbele sunt impersonale. conjugarea IV. b) se construiesc fără subiect sau subiectivă verbele şi locuţiunile verbale impersonale : a(-i) păsa. intranzitiv. Tunau şi fulgerau împotriva noastră. se mănâncă etc. pred. Ex: L-am fulgerat cu privirea... sg. Ei 1/ trebuie 2 / să plece mai devreme 1/. PVb.unip. a(-i) părea rău. imp.unip.Observaţie Cu sens figurat multe verbe impersonale pot deveni personale.. A plecat de acasă. în contextele « Se vorbeşte mult ». e) verbele impersonale se vorbeşte. d. prezent.activă. Interesându-l 1/ să ştie tot. « Se mănâncă bine la noi » nu au regim de subiect sau de subiectivă. Subiectul lor este nedeterminat formal.2/ 6 . a (-i părea bine. 2/ citeşte foarte mult. Se vorbeşte mult 1/ ca să înţeleagă toţi.. III. « Se merge pe jos acasă ». A III-a). trebuie. neplăcându-i 1/ să muncească. convine – vb. d) verbele îşi păstrează caracterul impersonal chiar când sunt la moduri nepersonale. a) unele verbe impersonale prin conţinut sunt unipersonale prin formă: ninge. impersonal. Alte ex: Îmi convine să cumpăr de aici. indicativ. Fie1/ ce-o fi2/. (pronumele ei se referă la verbul să plece pe lângă care este subiect). chiar dacă are forme personale. c) a trebui – are formă numai pentru persoana a III-a şi este impersonal. af. f. imp. unipersonal. p.

Construcţia verbală respectivă are funcţia de complement direct dezvoltat. Eu mă pot duce acasă. pe baza relaţiei verb – obiect direct): 1. exprimat prin pronume relativ simplu. Tu te poţi întâlni cu ea. D posesiv temele = - - c. singular. D. g) A putea .d. Ac cu prepoziţia „cu” mi = atribut – pronume reflexiv . formă neaccentuată. alcătuit din: scrie = cu ce = c. decât dacă este un reflexiv impersonal.v la infinitiv complement circumstanţial instrumental. El se poate gândi mult şi bine. . După tranzitivitate (după criteriul sintactic. Are cine mă sfătui. – substantiv . alcătuită din verb la infinitiv precedat de un pronume sau adverb relativ. a exista când are sensul de a putea formează o construcţie infinitivală relativă. Se poate 1 / ca mâine să plecăm 2/. verbe tranzitive (obiective) 7 . Eu am cu ce scrie temele. Ac când are sensul a exista – a avea este urmat de o construcţie infinitivală relativă cu funcţia de subiect dezvoltat. Cu ce scrie temele = construcţie relativă infinitivală cu funcţia sintactică de complement direct dezvoltat analizabil. pronumele reflexiv este al verbului la infinitiv. pers I.f) verbul a avea are două sensuri ca auxiliar : a putea.d.nu are diateză reflexivă proprie. Când este construit cu un verb la infinitiv.

verbe intranzitive (subiective) Verbele tranzitive - stabilesc o relaţie cu numele în Ac cu funcţia de complement direct ( se construiesc cu un Ac complement direct): a citi. a trece. nu neapărat exprimat în acel context: El citeşte Verbe dublu tranzitive - au două complemente directe: al persoanei (= pe cineva) şio al obiectului sau al acţiunii (= ceva) – sunt 10: a anunţa. c) verbele la diateza reflexiva: a se gândi.2. - complementele exprimate printr-un obiect . a învăţa. - tranzitiv este verbul care poate avea obiect direct în acuzativ. a ruga. a traversa. a asculta. a cădea etc. a-şi aminti. Sunt intranzitive: a) verbele de mişcare: a veni. a întreba. a pleca. a examina. d) verbele la diateza pasivă. a-şi aduce aminte. a scrie. a coborî. 1. răspund la întrebarea ce. Îi învăţ pe toţi / să fie buni. Verbele intranzitive - nu se pot construi cu un Ac complement direct. a lucra etc Observaţie: - complementele exprimate printr-o persoană răspund la întrebarea pe cine. a sfătui. b) verbele care exprimă starea: a sta. Îl rog ceva. 8 . a povăţui. a exista.

ninge. M-a plouat tranzitiv 3. pentru persoana a III-a ori plural la orice mod şi timp: apune. se spune. se cuvine. în orice situaţie. trebuie. Verbele dublu tranzitive sunt tranzitive chiar dacă sunt la diateza pasivă sau reflexivă. Verbe unipersonale • sunt defective de număr şi de persoană: au o singură formă. Unele verbe şi locuţiuni verbale au construcţii sintactice: atât pentru valoarea lor tranzitivă (complement direct/CD) cât şi pentru cea intranzitivă ( complement indirect/CI) Îmi aduc aminte întâmplarea. a lupta ( o louptă dreaptă) etc. Sunt rugat ceva Sunt rugat a continua Sunteţi rugaţi să mai aşteptaţi 2. intranzitive E. Din punct de vedere morfologic – după numărul persoanelor 1. răsare.e) verbele impersonale: se zice. Plouă afară intranzitiv. f) verbele copulative. a adormi(un somn). a alerga (o cursă). 9 . Unele verbe intranzitive au un complement direct intern exprimat printr-un cuvânt cu aceeaşi rădăcină sau aceeaşi sferă semantică: a visa (un vis). Mi-l aduc aminte1/ pe cel ce a plecat 2/ Îmi aduc aminte a fgi citit cartea Îmi aduc aminte / că am citit cartea. Verbele intranzitive nu au diateza pasivă. g) verbul a fi. Tranzitivitatea se stabileşte şi în funcţie de sensul contextual al verbului. 4. a trăi ( o viaţă). plouă.

a subdivide etc. În locul modului imperativ se foloseşte conjunctivul prezent cu valoare imperativă: să poţi!. înfrunzeşte. a modului. a zăcea etc. a persoanei. a trăi etc 2. drapează. Verbe pluripersonale – au forme pentru toate persoanele. a rupe. • • verbele unipersonale şi impersonale ( au numai persoana a III-a) verbele defective de timp (sunt folosite numai la prezent): a discerne. lucruri ( nu le fac oamenii): măcăne. plante. să ştii! • Verbele b defective cu caracter general: a va (a merge) – folosit în construcţia „mai va” (adică mai e timp) a (se) la (a se spăla) – timpul prezent a păsa – în construcţii „îmi pasă. constă. a ură etc 10 . F. a concede. a ara. • verbele defective de modul imperstiv: a putea. a munci. a plăcea. a timpului. rezidă etc Aceste verbe nu trebuie confundate cu verbele impersonale 2. După caracterul paradigmei 1. a vrea. miorlăie. germinează. a voi. verbe regulate –nu prezintă în flexiune variaţii ale radicalului sau variaţii nesemnificative: a cânta. nu-mi pasă.• • aceste verbe sunt adesea şi impersonale. sunt verbele care denumesc acţiuni făcute de animale. Verbe integrale – au paradigma completă în flexiune. a şti. a iubi. a citi. cotcodăcesc. După caracterul radicalului în flexiune 1. a divide. adică se conjugă la toate modurile. verbe defective – le lipseşte categoria gramaticală a numărului. behăie. ce-ţi pasă” G. timpurile şi persoanele: a învăţa. să vrei!.

alua. persoană. a mânca … conjugarea II: -ea: a vedea. a avea. exprimat sau neexprimat). a veghea. a merge. a fugi …  Categoriile gramaticale Diateză. -î: a urî. complementul de agent(subiectul logic) 11 subiect gramatical .NU sunt de conjugarea II. ci de conjugarea I. mod. conjugarea III: -e: a face.subiectul gramatical suferă acţiunea făcută de complementul de agent (subiectul logic în Ac. a mânca. a desena.verbele sunt grupate în 4 conjugări: conjugarea I: -a: a lucra. a plăcea. verb. timp. a urechea. obiect Elevul citeşte cartea. a bea. verbe neregulate – prezintă variaţii totale sau parţiale în flexiune: a fi. număr Diateza • • • categorie gramaticală specifică verbului este strâns legată de tranzitivitate exprimă raportul dintre: subiect. a supraveghea. a bate … conjugarea IV: -i. a sta. a urca. Din punct de vedere morfologic – după sufixul • infinitivului prezent . Diateza activă – subiectul face acţiunea exprimată de un verb Diateza pasivă .2. a coborî. a şti. Lecţia este învăţată de către elev. a îngenunchea . H. a da. a vrea. a tăcea … Observaţie: Verbele: a crea.

4. Verbele dublu tranzitive se pot construi şi la diateza pasivă cu un acuzativ complement direct sau o completivă directă. Diateza pasivă se poate confunda cu un predicat nominal. Omonimia se rezolvă în context. 5. Cineva e întrebat ceva. format din verbul copulativ a fi + numele predicativ exprimat prin adjectiv participial. El este întrebat 1/dacă vine 2. 3. Se formează cu auxiliarul a fi – conjugat la toate timpurile şi modurile + participiul acordat al verbului de conjugat. Sunt considerate active pronominale următoarele categorii de verbe: 12 . Verbul la modul participiu indică conjugarea.cute la diateza pasivă devin intranzitive. 2. Diateza pasivă prezintă : • • complement de agent prezenţa unui circumstanţial temporal : Casa e vândută acum de proprietarul ei • posibilitatea substituţiei cu construcţia reflexiv-pasiv sinonimă: Casa se vinde • Numele predicativ arată o caracteristică a subiectului: Pomii sunt înfloriţi. Cartea se citeşte cu interes (este citită) – diateza reflexivă cu sens pasiv. Diateza reflexivă cu sens pasiv: se formează cu verbe reflexive cu pronumele în acuzativ. DIATEZA ACTIVĂ PRONOMINALĂ ŞI DIATEZA REFLEXIVĂ Sunt la diateza activă pronominală verbele însoţite de pronume reflexiv cu funcţie sintactică.Observaţii: 1. Au diateză pasivă numai verbele tranzitive.

 reflexiv factitiv (cu sensul de a face ca o actiune sa se desfasoare): ma tund.imperativ . se teme. îşi dă drumul.  reflexiv reciproc (există o reciprocitate în acţiune): se ceartă. Verbele la diateza reflexivă au alte valori decât cele menţionate mai sus (pronumele reflexiv nu are funcţie sintactică):   reflexiv impersonal: se cuvine. reflexiv obiectiv (cu sensul de identificare a subiectului cu obiectul şi cu pronumele complement direct sau indirect): se îmbracă.  reflexiv pasiv (construcţia echivalentă cu diateza pasivă): Magazinul se deschide mai târziu azi. se încrucişează. îşi opri răsuflarea. îşi face curăţenie. se întâmplă. îşi vorbesc.nepersonale . se spală. îşi pregăteşte. nu se intră. ma coafez. îşi întinde gâtul.indicativ .gerunziu Modurile personale sunt predicative. se căieşte. / Pământul se ară toamna.infinitiv . 13 . îşi bate joc.prezumtiv . Modurile verbului: .  reflexiv participativ (cu sensul de participare interesată a subiectului la acţiune): îşi cumpără. se cade. ma operez. se vede pe sine. se sprijină. pronumele reflexiv are funcţie de atribut pronominal în dativ): îşi ajută colegii. se mănâncă. etc. îşi spune. se înfrumuseţează.. îşi închipuie. îşi găteşte.condiţional-optativ . îşi zice.supin . se pare. îşi strâng mâinile.  reflexiv posesiv (cu sensul de posesie asupra obiectului. se înroşeşte.personale . de devenire): se îngraşă. îşi pune întrebări.participiu . se întretaie. reflexiv eventiv (cu sensul de transformare calitativă.conjunctiv .  reflexiv dinamic sau subiectiv (cu sensul de participare intensă a subiectului la acţiune): se gândeşte. se duce. şi-a irosit viaţa.

acţiunea se petrece în viitor înaintea altei acţiuni viitoare.se formează cu ajutorul lui a avea. . . . dacă spui tu! .PERFECTUL COMPUS – acţiunea se petrece în trecut şi este terminată.se formează cu auxiliarul a voi .Modurile nepersonale sunt nepredicative. . 14 .IMPERFECT – acţiunea se petrece înainte de momentul vorbirii.viitorul poate avea valoare de prezumtiv: Ex: Voi fi luat.imperativ .prezentul şi viitorul pot avea valoare de imperativ: Ex: Te duci acolo şi faci cum spun eu! – indicativ prezent cu valoare de imperativ Du-te acolo şi fă ce spun eu! . .are şapte timpuri: PREZENT TRECUT . adică în trecut. . VIITOR . Modurile personale INDICATIV – este modul personal şi predicativ care exprimă o acţiune prezentată de vorbitor ca reală.acţiunea se petrece (în viitor) după momentul vorbirii. . înaintea altei acţiuni trecute.SIMPLU .ANTERIOR * Alte valori ale indicativului: .imperfectul poate avea valoare de condiţional: Ex: Tăceai şi filozof rămâneai! CONJUNCTIV – modul personal şi predicativ care exprimă o acţiune realizabilă şi posibilă. dar este neterminată. .PERFECTUL SIMPLU – acţiunea se petrece în trecut şi este terminată de curând.MAI MULT CA PERFECTUL – acţiunea se petrece în trecut.PREZENT – acţiunea se petrece în momentul vorbirii.

prezentul conjunctivului poate avea şi valoare imperativă: Ex: Să nu te prind pe acolo! ! Conjunctivul cu valoare imperativă se poate folosi şi la persoane pe care imperativul nu le are: Ex: Să plece imediat! Să plecăm de aici! – conjunctiv prezent cu valoare imperativă CONDIŢIONAL – OPTATIV – modul personal şi predicativ care exprimă la prezent o acţiune posibilă. . . ai.prezumtiv (în propoziţiile subordonate): Se spune că ar pleca şi el. ce poate lipsi numai în anumite condiţii la pers. Timpuri: PREZENT – aş cânta PERFECT – aş fi cântat Altă valoare a condiţionalului: . 15 .potenţial. ar. singular şi plural la prezent: Ducă-se pe pustii! (să se ducă) Trăiască! (să trăiască) * Altă valoare a conjunctivului: . aţi. virtual: Ai crede că scriu poezii. III.condiţional: Aş pleca eu dacă ar veni el. ar. am. Din punct de vedere formal are ca marcă auxiliarul a avea în forme speciale: aş. iar la perfect o acţiune ireală.optativ: De-ar veni primăvara… Aş bea puţină apă. Poate avea următoarele sensuri: .Timpuri: PREZENT – să cânt PERFECT – să fi cântat Din punct de vedere formal conjunctivul este cunoscut prin prezenţa conjuncţiei să.

posibilă. PERSOANA 16 . personal-impersonal 2. FELUL: predicativ/ copulativ. omonim cu viitorul anterior) vom fi cântat om fi cântat Forme specifice de prezumtiv are numai prezentul care se formează din viitorul auxiliarului a fi + gerunziul verbului de conjugat. Forme numai pentru pers. IMPERATIV – modul personal şi predicativ care exprimă o acţiune realizabilă prezentată ca poruncită.Se spune că ar fi plecând şi el. DIATEZA 4. prezentată ca presupusă. II singular şi plural. bănuită. MODUL 6. Face distincţie formală între aspectul afirmativ şi aspectul negativ. Pleacă! Nu pleca! Du-te! Nu te duce! ANALIZA VERBULUI 1. fie că e vorba de un ordin propriu-zis: Ieşi afară!. TRANZITIVITATEA (posibilitatea de a primi complement direct) 5. fie că e vorba de un îndemn: Învaţă! sau de o rugăminte: Nu mă uita! Timpuri nu are. (condiţional – prezumtiv) PREZUMTIV – modul personal şi predicativ care exprimă o acţiune realizabilă. Timpuri: PREZENT (se formează cu gerunziul): vom fi cântând (să fi ştiind) om fi cântând PERFECT (se formează cu participiul. CONJUGAREA 3. Ex. TIMPUL 7.

trebuie să controlezi robinetele. NUMĂRUL 9.s. tranz. AVb. a uita e greu.II. . FORMA 10. Nevoia de a bea ceva îl chinuia. diateza activă. forma afirmativă. conj.s. m. SB. însoţit de prep. NP CD CI Avb A ierta înseamnă a uita. 17 . a fi luat Perfectul se formează cu infinitivul auxiliarului a fi şi participiul neacordat al verbului de conjugat. a ierta – verb pred. la un mod nepersonal. FUNCŢIA SINTACTICĂ Modurile nepersonale INFINITIV – format din rădăcina verbului la care se adaugă una din terminaţii (sufixe verbale). SB A ierta e uşor. personal. diateza activă. tranz. f. A controlat toate robinetele înainte de a fi plecat. Ne-a învăţat a face lucrurile temeinic. ‘de’. CcT Înainte de a pleca.8. CcSc A spus asta pentru a o enerva. de a bea . Ştefan s-a hotărât a ataca în zori. personal. Timpuri: PREZENT PERFECT a sta. infinitiv. S. a lua a fi stat. conj.. infinitiv.verb pred. forma afirmativă. timp prezent.. F. m.I. la un mod nepersonal. timp prezent.este forma de bază a verbului... f.

.. cine infinitivul îşi pierde particula a. b) are valoare verbală şi nu-şi schimbă forma. s-a descurcat. af. N.. ‘a şti’. nici scrie. fără grad de comp. pred. Avb. Avb. EPS O vedeau plângând şi nu înţelegeau de ce... Nu putea a se duce acolo. tranz. pers.2 t (provenit din vb. f. simplu. măturând – vb. 18 acţiune. Atr. caz cu un substantiv îşi pierde valoarea verbală şi devine adjectiv: Mâinile-i tremurânde îmi aminteau de ale bunicii. la gerunziu). d. . CcCv Fără a cunoaşte prea bine oraşul. c I. Haina-i măturând pământul şi-o târăşte abia-abia. gerunziu. fem.. Ex: Nu se putea duce acolo. F... CcCns E prea harnic pentru a nu reuşi în viaţă. număr. propriu zis. var.! În construcţiile cu verbele ‘a putea’. a. Nu ştie citi.Adj. pl. m. CcM Iepuri roşcaţi se strecurau ţupăind prin tufişuri. CcCdţ Fără a învăţa tot. – construcţie infinitivală relativă CcCz Este certat pentru a nu-şi fi scris tema. la un mod nepersonal. n-ar reuşi. CcM A alergat fără a se opri. GERUNZIU – se formează adăugând la rădăcina verbului sufixele –ind. tremurânde – adj.arată împrejurarea în care se desfăşoară altă acţiune sau cum se desfăşoară altă Valori şi funcţii: a) când se acordă în gen. Nu are cine pleca...S. -ând. ‘a avea’ + ce.

Valori şi funcţii a) valoare adjectivală . de mod CcM intră în componenţa loc. de la cules. CcCns S-au întâlnit des. Iarba este de cosit. PARTICIPIUL . Auzii trosnind ceva în pădure. 19 . Ex: de cules.determină un verb şi apare cu formă invariabilă Ex: Vorbeşte răspicat – adv. CcCdţ Învăţând vei reuşi.se formează din participiul invariabil precedat de o prepoziţie simplă sau compusă.se acordă cu substantivul .s. CcCz Nemaiputând să se redreseze. ajungând să se înţeleagă. . şi tot nu vei obţine nimic de la el. a renunţat la cursă. la cules. pentru cules.exprimă: a) numele acţiunii sau al stării: E uşor de zis. CcCv Înfometându-l.Adj.f. SB CD Se auzi trosnind ceva în pădure. A.arată o acţiune trecută .CcT Ascultându-l mi-am adus aminte că povestea asta o mai auzisem.formă de bază în conjugarea verbului. neînvăţând vei pica. SUPIN . b) scopul altei acţiuni: Am venit pentru pescuit. cu specificarea provenit din participiu b) valoare adverbială . e greu de făcut. adverbiale: A venit pe negândite. SB NP E uşor de zis. c) cărei acţiuni îi este destinat un obiect: Am adus unelte de pescuit.

Terminăm repede de scris. se substantivizează.perfect . f.indicativ – perfect compus . de umblat – vb. Clădirea are un intrând 20 .cond.condiţional-optativ prezent . intranz. Observaţie Modurile nepersonale intră în alcătuirea altor forme verbale: Infinitivul: . I. la un mod nepersonal.imperativ negativ Participiul: . c. d. personal. CcSc Umblă după cucerit femei. are şi categoria comparaţiei Cea (mai) foarte invăţată cunoaşte multe despre Univers. c) Gerunziul însoţit de articolul hotărât devine substantiv.perfect . A dus vitele la păscut. optativ .. a. În al doilea caz. supin. afirmativa.indicativ viitor .conjunctiv .. S-a săturat de umblat. În ambele situaţii are funcţii sintactice proprii substantivului. C.indicativ – viitor anterior .infinitiv perfect Participiul intră şi în alcătuirea verbelor la diateza pasivă (de data asta se acordă).I. Observaţie: a) Participiul însoţit de articolul hotărât sau nehotărât devine substantiv Un învăţat / Învăţatul acesta a descoperit multe. b) Însoţit de un articol adjectival.Avb CD CI Am luat mătase de cusut. predicativ.

(să) previi. zgârii. a privi. sfâşii. privi. (să) srii. a recrea.ez Tu lucr – ezi El (ea) lucr –ează Noi lucr – ăm Voi lucr –aţi Ei (ele) lucr . simţi. a veni. Verbele a crea. a procrea. a oferi. (să) vii 4. a agrea. a sui. a simţi. (să) ţii. mărturisii sau de altă vocală decât „i” ( a îndoi. Se scriu cu ii la persoana I şi a II-a indicativ şi conjunctiv prezent verbele cu tema în „i” Eu apropii (eu să apropii) Tu apropii (tu să apropii) Împrăştii. Ortografia 1. a găsi. privii. înfurii. întârzii. (să) ştii. Se scriu cu ii la persoana a II-a indicativ şi conjunctiv prezent verbele: a şti. oferi etc. atribuii La persoana a III-a singular se scriu cu „-i”: el citi.ează eu cre. a scrie. 21 . a locui. scrii.ez tu cre-ezi el(ea) cre-ează noi cre-ăm voi cre-aţi ei (ele) cre-ează 2. Se scriu cu ii la persoana I singular. Persoana şi numărul se exprimă cu ajutorul desinenţelor. a mărturisi etc): eu citii.Suferinzii sunt preocupaţi de boala lor. locuii. suii. a atribui etc): eu îndoii. simţii. ţii. vii. a ţine. indicativ perfect simplu verbele terminate la infinitiv în –i preceat de consoană (a citi. oferii. previi. âmbii etc 3. a suplea ( a suplini) se conjugă la indicativ prezent după a lucra: Eu lucr. a deveni şi derivatele lor formate cu prefixe: ştii. găsii.

perfect simplu. audiind.5. înmiii. periind. înmii. pustii. formă afirmativă: fii cuminte! Gerunziu: fiind La imperativ. Se scriu cu iii la indicativ. sfiii. înviind. întârziind. 6. Ortografia verbului „a fi”: Se scrie cu ii: -conjunctivul prezent. liniind. indicativ şi conjunctiv preuent: eu scontinuu (să continuu). singular: tu să fii imperativul. zgâriind. elogiind. 8. persoana I singular. prii (impersonal: îmi prii. a înmii. verbele cu infinitivul în „ii” (unul din rădăcină şi la conjugărea a IV-a): a pustii. Se scriu cu ii la gerunziu verbele care conţin pe „-i” în rădăcină: apropiind. înfiind etc 7. a (sea9 sfii. prii. forma negativă. persoana a II-a. a-i prii: eu pustiii. înfuriind. Se scrie cu uu verbul „a continua” la persoana I singular. ne prii) şi cu ii la persoana a III-a singular: (el) se sfii. se scrie cu i: nu fi prost! 22 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful