VERBUL

 Definiţie: partea de vorbire flexibilă în raport cu modul, timpul, persoana, numărul; din punct de vedere sintactic el este, de regulă, predicatul unei propoziţii; din punct de vedere semantic el denumeşte acţiuni, stări, calităţi privite ca procese.  Clasificare A. După structură : - simple: a cânta, a alerga, a scrie - compuse: a binevoi, a descompune - locuţiuni verbale: a pune la inimă, a-şi aduce aminte LOCUŢIUNI VERBALE Cu valoarea unui verb se poate folosi un grup de cuvinte care prezintă o unitate de sens, adică o locuţiune verbală. În structura locuţiunii verbale este obligatorie prezenţa unui verb alături de care pot apărea diverse părţi de vorbire mai frecvente: - (un pronume +) un substantiv: a lua loc, a ţine minte, a(-l) duce capul, a-şi bate joc. - (un pronume) + o prepoziţie + un substantiv: a avea de gând, a băga de seamă, a găsi cu cale, a lua la fugă. - (un pronume +) un adv., o locuţ. adv.: a da înapoi, a(-i) părea bine, a se da jos, a se face bine, a-şi aduce aminte, a se da de-a rostogolul. - (un pronume +) un adjectiv: a o face lată. În unele locuţiuni cu structură complexă se combină câte două tipuri simple: a da bir cu fugiţii, a nu-i fi boii acasă, a face pe dracu’ ghem. Raporturile gramaticale dintre termenii constitutivi ai loc. verbale sunt uneori mai puţin clare în lb. actuală.

1

Verbul din cadrul unei loc. vb. are mai ales rol gramatical exprimând diateza, modul, timpul şi numărul, pers., iar cuvântul cu care se combină are rol mai ales lexical contribuind în mai mare măsură decât verbul la sensul global al locuţiunii. Anumite verbe (în general polisemantice şi cu sensuri abstracte) se întâlnesc într-un număr mare de locuţiuni: a avea, a băga, a duce, a da, a face, a fi, a lua, a ţine. Datorită verbelor de bază, locuţiunile verbale au toate caracteristicile morfologice proprii verbelor. Când verbul este la un mod personal, loc. vb. are f.s. de predicat verbal. Ex: A luat loc pe rândul al doilea. a luat loc – loc. vb. pred., pers., intr., c.I, d.a., ind., perf. comp., p.III, sg., f.af., PVb. Îi era peste putinţă a lua loc lângă ei. a lua loc – loc. vb. pred., pers., intr., c.I, d.a., inf. prez., f.af., SB. Locuţiunile impersonale: „a părea” (impersonal) + adverb: a-i părea rău (bine) – au regim de complement indirect sau de completivă indirectă Îmi pare bine 1/ că nu vii / C.I.

pronume personal, formă neaccentuată, dativ, subiect logic Observaţie: Recunoaştem o locuţiune verbală după: a) Posibilitatea substituirii printr-un singur cuvânt: a o lua la fugă = a fugi; a-şi aduce aminte =a-şi aminti Acest criteriu nu are valabilitate generală! A ţine seama = a lua în consideraţie. b) Înţelesul unitar al locuţiunii este altul decât al fiecărei dintre componente: a-şi pune pofta-n cui, sensul „a renunţa” nu poate fi dedus din sensurile proprii ale cuvintelor: a pune, pofta, cui; a pune ţara la cale, a rămâne pe gânduri. c) Prezenţa unui cuvânt care, luat izolat, nu are înţeles clar: 2

Nu mai sunt ouă în frigider.. verbe predicative – îndeplinesc singure funcţia de predicat când sunt la un mod personal 2. a avea loc - VERBELE COPULATIVE 1. f. (au trecut) N-ai fost la Paris? (nu te-ai dus) Ghetele sunt un milion. prez. c. nu erau = vb. 5. A FI – când nu are nici unul din sensurile alăturate Bunicul este bătrân. (se află) vb.. prep. cop. c. 3 . af..verbe nepredicative: verbe copulative şi verbe auxiliare VERBELE COPULATIVE Sunt copulative verbele care nu au înţeles de sine stătător şi care au nevoie de un nume predicativ pentru a îndeplini o funcţie sintactică. A AJUNGE = a deveni El a ajuns ministru. a se transforma Cine nu devine nu există. d. a se găsi.III. 4. prez. 3. I-a ajuns cât a muncit. Nu ieşise în curte. ‘înainte de’. impers. de loc. VERBELE PREDICATIVE 1. A DEVENI = a se deyvolta. impers. cop. (a avut loc) Sunt trei ani de-atunci.. p. A SE FACE – pred. S-a făcut pentru el tot ce s-a putut. 5..IV. p. A DEVENI – (aproape) întotdeauna copulativ Ei vor deveni liceeni.. este = vb. pers. înainte de a fi (a ta) = vb.aminte în locuţiunea „a-şi aduce aminte” habar în locuţiunea „a nu avea habar” vileag în locuţiunea „a da în vileag” B După predicaţie (conţinutul lexical sau criteriul sintactic) 1. inf.. f. . a exista .a se întâmpla. A IEŞI = a deveni Din academie a ieşit ofiţer. III.. A SE FACE = a deveni Vrea să se facă medic.neg. Focul a ajuns la acoperiş. A AJUNGE – pred. sg. af. pl. Universul devine 3.. L-a ajuns din urmă. cop.a costa .. p.IV. d. CcT cu NP ‘a ta’.a se afla.. 4. pers. (este originar) 2. formează PN cu NP ‘proaspete’ ! Înainte de a fi a ta.. c.. casa a fost a mea. A FI . impf.... A IEŞI + din…/în… A ieşit din clasă. (costă) El este din Iaşi.. IV. îns. pred..a fi originar din Bunicul este în gradină. a.pred.a. ind. intranz. form. (nu există) Ieri a fost o întâlnire cu asociaţii. a trece (referitor la timp) a se duce . d. ind. 2.. f. formează PN cu NP ‘bătrân’ Ouăle nu erau proaspete. a.

pred. A ÎNSEMNA – cop. . a modurilor şi a diatezei pasive: a fi.conjunctivului perfect: Eel să fi ajutat . impersonal ≠ a pune semn.perfectului compus: Eu am mers la el.personal Păreau supăraţi.condiţionbal-optativului perfect: El ar fi ajutat . Vom rămâne acasă. ar: Eu aş învăţa. Voi însemna în caiet tot ce spune. 7. Părea că nu va mai ploua. A RĂMÂNE + cumva.2/ CD incompl. A (SE) PĂREA – pred.prezumtivului prezent: El va fi ajutând. Se pare că nu mai vine. A ÎNSEMNA = a pune semn. 8. Observaţie Dacă verbul copulativ este urmat de propoziţie predicativă. pers.viitorului popular: Eu am să merg la el.VERBELE PREDICATIVE 6. impers. impers. ceva . . Nu-i rămâne decât să aştepte. atunci el este PN incomplet sau altă parte de propoziţie incompletă. a vrea. ar. a scrie A însemnat cu cretă amplasarea claselor. am. aţi. . Nu putea fi 1/ cum o doreai. VERBELE COPULATIVE 6. ai.diatezei pasive: El este ajutat de ai săi. A vrea – intră în strucutra: 4 .undeva Am rămas mută. 7. Va rămâne ministru. a avea. A RĂMÂNE – pred.condiţional-optativului: aş.infinitivului perfect: E fi ajutat e bine. a-şi nota. a-şi nota Reuşita înseamnă muncă. A avea – intră în structura: . . A fi – intră în strucutra: .viitorului anterior: Eel va fi ajutat . . A (SE) PĂREA . Verbe auxiliare – ajută la formarea timpurilor compuse. şi perfect: El ar fi ajutat. 8.

Verbe reflexive impersonale: a se cuveni.). a (-l) pasiona. a fi ştiut. a visa etc 2. a se desprimăvăra. a(-i) fi menit. a amurgi. a avea (ex: N-are cine veni. a fi cunoscut.. Observaţie Multe dintre ele au regim de subiectivă (= sunt urmate de o propoziţie SB). După relaţia verb-subiect (exprimat prin substantiv sau substitut în N) 1. 3. a deriva. . sau admit un SB nonpersonal sau o propoziţie SB. La sărbători se bea mult. a se înnopta. a fulgui. a se auzi. La cantină se mănâncă prost. a începe. a se întâmpla. Verbe active impersonale: - a ploua. a tuna. - a fi (= a se întâmpla). a dori. 5 . 2. a(-i) ajunge. 1. verbe impersonale –nu admit un subiect personal VERBELE IMPERSONALE ŞI UNIPERSONALE VERBELE IMPERSONALE sunt verbele care nu pot admite SB (mai ales cele care se referă la fenomene meteorologice). a(-l) interesa. a se spune. a trebui. a se cădea. a(-i) conveni. a(-l) enerva. a rezulta. a(-i) fi predestinat. a(-i) rămâne.viitorului: Eu voi citi . Ex. a ninge. a fulgera. a(-i) fi sortit. a(-i) fi hărăzit. a decurge. C. Verbe pasive impersonale: a(-i) fi dat.prezumtiv: El va fi citit. a(-i) plăcea. a reuşi. a(-l) roade. Alte verbe: a se însera. a burniţa. a(-l) durea. a(-l) necăji. a fi indicat. a urma. a se povesti… Observaţie Există verbe impersonale reflexive nedefinite (SB lor nu este determinat formal). anterior: Eu voi fi citit. În centru se merge numai pe jos. a citi. Verbe personale (realizează relaţia verb-subiect: au formă pentru fiecare persoană): a alerga.

se zice ( au doar pers. indicativ. Tunau şi fulgerau împotriva noastră. impersonal. a(-i) părea rău. a) unele verbe impersonale prin conţinut sunt unipersonale prin formă: ninge..Observaţie Cu sens figurat multe verbe impersonale pot deveni personale.activă. e) verbele impersonale se vorbeşte.. PVb. imp. se merge.. Fie1/ ce-o fi2/. conjugarea IV. trebuie. III. convine – vb. intranzitiv.unip. f. în contextele « Se vorbeşte mult ». Interesându-l 1/ să ştie tot. prezent. d.2/ 6 . Ex: L-am fulgerat cu privirea. Se vorbeşte mult 1/ ca să înţeleagă toţi. p. neplăcându-i 1/ să muncească. imp. « Se merge pe jos acasă ». sg. Alte ex: Îmi convine să cumpăr de aici. « Se mănâncă bine la noi » nu au regim de subiect sau de subiectivă. Ei 1/ trebuie 2 / să plece mai devreme 1/. b) se construiesc fără subiect sau subiectivă verbele şi locuţiunile verbale impersonale : a(-i) păsa. A III-a). se mănâncă etc. unipersonal. (pronumele ei se referă la verbul să plece pe lângă care este subiect). d) verbele îşi păstrează caracterul impersonal chiar când sunt la moduri nepersonale. c) a trebui – are formă numai pentru persoana a III-a şi este impersonal.. Observaţie În expresia ‘îi ninge şi îi plouă’ verbele sunt impersonale. a (-i părea bine. 2/ citeşte foarte mult. af. Subiectul lor este nedeterminat formal. pred.. a (i) se acri.unip. chiar dacă are forme personale. A plecat de acasă.

d. Cu ce scrie temele = construcţie relativă infinitivală cu funcţia sintactică de complement direct dezvoltat analizabil. .d. a exista când are sensul de a putea formează o construcţie infinitivală relativă. g) A putea . Ac cu prepoziţia „cu” mi = atribut – pronume reflexiv . El se poate gândi mult şi bine. pers I. D. Eu am cu ce scrie temele. decât dacă este un reflexiv impersonal. alcătuită din verb la infinitiv precedat de un pronume sau adverb relativ. – substantiv . verbe tranzitive (obiective) 7 . pronumele reflexiv este al verbului la infinitiv. pe baza relaţiei verb – obiect direct): 1.v la infinitiv complement circumstanţial instrumental. singular. Construcţia verbală respectivă are funcţia de complement direct dezvoltat. Ac când are sensul a exista – a avea este urmat de o construcţie infinitivală relativă cu funcţia de subiect dezvoltat. Se poate 1 / ca mâine să plecăm 2/. alcătuit din: scrie = cu ce = c. Are cine mă sfătui. Tu te poţi întâlni cu ea. exprimat prin pronume relativ simplu. D posesiv temele = - - c.f) verbul a avea are două sensuri ca auxiliar : a putea.nu are diateză reflexivă proprie. formă neaccentuată. După tranzitivitate (după criteriul sintactic. Când este construit cu un verb la infinitiv. Eu mă pot duce acasă.

a coborî. 8 . d) verbele la diateza pasivă. a ruga. - tranzitiv este verbul care poate avea obiect direct în acuzativ. Sunt intranzitive: a) verbele de mişcare: a veni. a trece.2. a cădea etc. a examina. a povăţui. a traversa. a pleca. a exista. Îi învăţ pe toţi / să fie buni. verbe intranzitive (subiective) Verbele tranzitive - stabilesc o relaţie cu numele în Ac cu funcţia de complement direct ( se construiesc cu un Ac complement direct): a citi. a scrie. a lucra etc Observaţie: - complementele exprimate printr-o persoană răspund la întrebarea pe cine. - complementele exprimate printr-un obiect . nu neapărat exprimat în acel context: El citeşte Verbe dublu tranzitive - au două complemente directe: al persoanei (= pe cineva) şio al obiectului sau al acţiunii (= ceva) – sunt 10: a anunţa. a învăţa. 1. a-şi aduce aminte. Verbele intranzitive - nu se pot construi cu un Ac complement direct. c) verbele la diateza reflexiva: a se gândi. Îl rog ceva. răspund la întrebarea ce. a asculta. a sfătui. b) verbele care exprimă starea: a sta. a-şi aminti. a întreba.

în orice situaţie. Plouă afară intranzitiv. Unele verbe intranzitive au un complement direct intern exprimat printr-un cuvânt cu aceeaşi rădăcină sau aceeaşi sferă semantică: a visa (un vis). a adormi(un somn). intranzitive E. Verbe unipersonale • sunt defective de număr şi de persoană: au o singură formă. Verbele intranzitive nu au diateza pasivă. plouă. f) verbele copulative. Mi-l aduc aminte1/ pe cel ce a plecat 2/ Îmi aduc aminte a fgi citit cartea Îmi aduc aminte / că am citit cartea. se cuvine. Unele verbe şi locuţiuni verbale au construcţii sintactice: atât pentru valoarea lor tranzitivă (complement direct/CD) cât şi pentru cea intranzitivă ( complement indirect/CI) Îmi aduc aminte întâmplarea. pentru persoana a III-a ori plural la orice mod şi timp: apune. 9 . a lupta ( o louptă dreaptă) etc. a alerga (o cursă). Din punct de vedere morfologic – după numărul persoanelor 1. g) verbul a fi.e) verbele impersonale: se zice. Tranzitivitatea se stabileşte şi în funcţie de sensul contextual al verbului. ninge. răsare. a trăi ( o viaţă). trebuie. M-a plouat tranzitiv 3. 4. Sunt rugat ceva Sunt rugat a continua Sunteţi rugaţi să mai aşteptaţi 2. se spune. Verbele dublu tranzitive sunt tranzitive chiar dacă sunt la diateza pasivă sau reflexivă.

timpurile şi persoanele: a învăţa. să ştii! • Verbele b defective cu caracter general: a va (a merge) – folosit în construcţia „mai va” (adică mai e timp) a (se) la (a se spăla) – timpul prezent a păsa – în construcţii „îmi pasă. a plăcea. După caracterul radicalului în flexiune 1. a şti. În locul modului imperativ se foloseşte conjunctivul prezent cu valoare imperativă: să poţi!. a subdivide etc. plante. miorlăie. a ură etc 10 . a vrea. behăie. F. verbe defective – le lipseşte categoria gramaticală a numărului. verbe regulate –nu prezintă în flexiune variaţii ale radicalului sau variaţii nesemnificative: a cânta.• • aceste verbe sunt adesea şi impersonale. a concede. rezidă etc Aceste verbe nu trebuie confundate cu verbele impersonale 2. nu-mi pasă. După caracterul paradigmei 1. Verbe integrale – au paradigma completă în flexiune. înfrunzeşte. a divide. să vrei!. constă. a zăcea etc. Verbe pluripersonale – au forme pentru toate persoanele. • • verbele unipersonale şi impersonale ( au numai persoana a III-a) verbele defective de timp (sunt folosite numai la prezent): a discerne. a persoanei. adică se conjugă la toate modurile. a rupe. a iubi. a trăi etc 2. cotcodăcesc. sunt verbele care denumesc acţiuni făcute de animale. a munci. a ara. a citi. germinează. a timpului. a voi. ce-ţi pasă” G. a modului. drapează. lucruri ( nu le fac oamenii): măcăne. • verbele defective de modul imperstiv: a putea.

număr Diateza • • • categorie gramaticală specifică verbului este strâns legată de tranzitivitate exprimă raportul dintre: subiect. exprimat sau neexprimat). a urca. Diateza activă – subiectul face acţiunea exprimată de un verb Diateza pasivă .verbele sunt grupate în 4 conjugări: conjugarea I: -a: a lucra. a da. mod. a merge.2. a supraveghea. timp. a urechea. a coborî. a îngenunchea . a veghea. a bea. alua. -î: a urî. Din punct de vedere morfologic – după sufixul • infinitivului prezent . complementul de agent(subiectul logic) 11 subiect gramatical . a mânca … conjugarea II: -ea: a vedea. Lecţia este învăţată de către elev. a vrea. a fugi …  Categoriile gramaticale Diateză.NU sunt de conjugarea II. a şti. a bate … conjugarea IV: -i.subiectul gramatical suferă acţiunea făcută de complementul de agent (subiectul logic în Ac. verbe neregulate – prezintă variaţii totale sau parţiale în flexiune: a fi. obiect Elevul citeşte cartea. a tăcea … Observaţie: Verbele: a crea. a desena. verb. ci de conjugarea I. H. a mânca. a plăcea. persoană. a avea. a sta. conjugarea III: -e: a face.

Cineva e întrebat ceva. format din verbul copulativ a fi + numele predicativ exprimat prin adjectiv participial. Omonimia se rezolvă în context. 3. Verbul la modul participiu indică conjugarea. Se formează cu auxiliarul a fi – conjugat la toate timpurile şi modurile + participiul acordat al verbului de conjugat. Diateza pasivă prezintă : • • complement de agent prezenţa unui circumstanţial temporal : Casa e vândută acum de proprietarul ei • posibilitatea substituţiei cu construcţia reflexiv-pasiv sinonimă: Casa se vinde • Numele predicativ arată o caracteristică a subiectului: Pomii sunt înfloriţi.Observaţii: 1. DIATEZA ACTIVĂ PRONOMINALĂ ŞI DIATEZA REFLEXIVĂ Sunt la diateza activă pronominală verbele însoţite de pronume reflexiv cu funcţie sintactică. Diateza reflexivă cu sens pasiv: se formează cu verbe reflexive cu pronumele în acuzativ. 4. 2. Diateza pasivă se poate confunda cu un predicat nominal. 5. Cartea se citeşte cu interes (este citită) – diateza reflexivă cu sens pasiv. Verbele dublu tranzitive se pot construi şi la diateza pasivă cu un acuzativ complement direct sau o completivă directă. Au diateză pasivă numai verbele tranzitive. El este întrebat 1/dacă vine 2.cute la diateza pasivă devin intranzitive. Sunt considerate active pronominale următoarele categorii de verbe: 12 .

condiţional-optativ . îşi strâng mâinile. se întâmplă. se sprijină. şi-a irosit viaţa. reflexiv eventiv (cu sensul de transformare calitativă.indicativ . Verbele la diateza reflexivă au alte valori decât cele menţionate mai sus (pronumele reflexiv nu are funcţie sintactică):   reflexiv impersonal: se cuvine.imperativ . se mănâncă. Modurile verbului: . se vede pe sine.conjunctiv . se pare. pronumele reflexiv are funcţie de atribut pronominal în dativ): îşi ajută colegii. se duce. 13 . îşi bate joc. ma coafez. se spală. se încrucişează. reflexiv obiectiv (cu sensul de identificare a subiectului cu obiectul şi cu pronumele complement direct sau indirect): se îmbracă. îşi pune întrebări. îşi întinde gâtul.supin .  reflexiv dinamic sau subiectiv (cu sensul de participare intensă a subiectului la acţiune): se gândeşte. de devenire): se îngraşă.gerunziu Modurile personale sunt predicative. se înfrumuseţează. se înroşeşte. se întretaie. îşi face curăţenie.  reflexiv participativ (cu sensul de participare interesată a subiectului la acţiune): îşi cumpără. îşi spune. se căieşte.  reflexiv factitiv (cu sensul de a face ca o actiune sa se desfasoare): ma tund. îşi găteşte. ma operez. nu se intră. se cade. / Pământul se ară toamna.  reflexiv posesiv (cu sensul de posesie asupra obiectului.personale . se teme. îşi zice.prezumtiv . îşi opri răsuflarea. îşi pregăteşte.  reflexiv pasiv (construcţia echivalentă cu diateza pasivă): Magazinul se deschide mai târziu azi. etc.  reflexiv reciproc (există o reciprocitate în acţiune): se ceartă.participiu .infinitiv .nepersonale . îşi dă drumul.. îşi vorbesc. îşi închipuie.

VIITOR . . .se formează cu ajutorul lui a avea.MAI MULT CA PERFECTUL – acţiunea se petrece în trecut. dacă spui tu! . dar este neterminată.PERFECTUL SIMPLU – acţiunea se petrece în trecut şi este terminată de curând.acţiunea se petrece în viitor înaintea altei acţiuni viitoare. .Modurile nepersonale sunt nepredicative. .se formează cu auxiliarul a voi . .prezentul şi viitorul pot avea valoare de imperativ: Ex: Te duci acolo şi faci cum spun eu! – indicativ prezent cu valoare de imperativ Du-te acolo şi fă ce spun eu! . .PREZENT – acţiunea se petrece în momentul vorbirii.acţiunea se petrece (în viitor) după momentul vorbirii.imperfectul poate avea valoare de condiţional: Ex: Tăceai şi filozof rămâneai! CONJUNCTIV – modul personal şi predicativ care exprimă o acţiune realizabilă şi posibilă. Modurile personale INDICATIV – este modul personal şi predicativ care exprimă o acţiune prezentată de vorbitor ca reală.IMPERFECT – acţiunea se petrece înainte de momentul vorbirii.PERFECTUL COMPUS – acţiunea se petrece în trecut şi este terminată.ANTERIOR * Alte valori ale indicativului: . .are şapte timpuri: PREZENT TRECUT .SIMPLU .imperativ . 14 . înaintea altei acţiuni trecute.viitorul poate avea valoare de prezumtiv: Ex: Voi fi luat. adică în trecut. .

condiţional: Aş pleca eu dacă ar veni el.prezentul conjunctivului poate avea şi valoare imperativă: Ex: Să nu te prind pe acolo! ! Conjunctivul cu valoare imperativă se poate folosi şi la persoane pe care imperativul nu le are: Ex: Să plece imediat! Să plecăm de aici! – conjunctiv prezent cu valoare imperativă CONDIŢIONAL – OPTATIV – modul personal şi predicativ care exprimă la prezent o acţiune posibilă. virtual: Ai crede că scriu poezii.optativ: De-ar veni primăvara… Aş bea puţină apă. III.potenţial. am. . singular şi plural la prezent: Ducă-se pe pustii! (să se ducă) Trăiască! (să trăiască) * Altă valoare a conjunctivului: . Poate avea următoarele sensuri: . ai. Timpuri: PREZENT – aş cânta PERFECT – aş fi cântat Altă valoare a condiţionalului: . ce poate lipsi numai în anumite condiţii la pers. 15 . ar. Din punct de vedere formal are ca marcă auxiliarul a avea în forme speciale: aş.Timpuri: PREZENT – să cânt PERFECT – să fi cântat Din punct de vedere formal conjunctivul este cunoscut prin prezenţa conjuncţiei să. iar la perfect o acţiune ireală. aţi. ar. .prezumtiv (în propoziţiile subordonate): Se spune că ar pleca şi el.

FELUL: predicativ/ copulativ. posibilă.Se spune că ar fi plecând şi el. Timpuri: PREZENT (se formează cu gerunziul): vom fi cântând (să fi ştiind) om fi cântând PERFECT (se formează cu participiul. Forme numai pentru pers. fie că e vorba de un îndemn: Învaţă! sau de o rugăminte: Nu mă uita! Timpuri nu are. TIMPUL 7. Ex. TRANZITIVITATEA (posibilitatea de a primi complement direct) 5. fie că e vorba de un ordin propriu-zis: Ieşi afară!. PERSOANA 16 . Face distincţie formală între aspectul afirmativ şi aspectul negativ. (condiţional – prezumtiv) PREZUMTIV – modul personal şi predicativ care exprimă o acţiune realizabilă. IMPERATIV – modul personal şi predicativ care exprimă o acţiune realizabilă prezentată ca poruncită. bănuită. prezentată ca presupusă. Pleacă! Nu pleca! Du-te! Nu te duce! ANALIZA VERBULUI 1. II singular şi plural. CONJUGAREA 3. MODUL 6. omonim cu viitorul anterior) vom fi cântat om fi cântat Forme specifice de prezumtiv are numai prezentul care se formează din viitorul auxiliarului a fi + gerunziul verbului de conjugat. DIATEZA 4. personal-impersonal 2.

NP CD CI Avb A ierta înseamnă a uita. personal. NUMĂRUL 9. SB.verb pred. de a bea .II. infinitiv.. SB A ierta e uşor. tranz.I. . CcT Înainte de a pleca. F. S. A controlat toate robinetele înainte de a fi plecat. timp prezent. ‘de’. Nevoia de a bea ceva îl chinuia.este forma de bază a verbului. însoţit de prep. m.. la un mod nepersonal. FUNCŢIA SINTACTICĂ Modurile nepersonale INFINITIV – format din rădăcina verbului la care se adaugă una din terminaţii (sufixe verbale).s. infinitiv. a fi luat Perfectul se formează cu infinitivul auxiliarului a fi şi participiul neacordat al verbului de conjugat. trebuie să controlezi robinetele. conj. Ne-a învăţat a face lucrurile temeinic. la un mod nepersonal.. timp prezent. forma afirmativă. a ierta – verb pred. diateza activă. CcSc A spus asta pentru a o enerva. personal. conj. forma afirmativă. Timpuri: PREZENT PERFECT a sta. FORMA 10. m. a lua a fi stat. diateza activă. f.8.s. f. AVb. tranz. a uita e greu.. 17 . Ştefan s-a hotărât a ataca în zori.

pers. -ând.! În construcţiile cu verbele ‘a putea’.. la un mod nepersonal. a. var.arată împrejurarea în care se desfăşoară altă acţiune sau cum se desfăşoară altă Valori şi funcţii: a) când se acordă în gen. număr. GERUNZIU – se formează adăugând la rădăcina verbului sufixele –ind. Nu are cine pleca. CcCns E prea harnic pentru a nu reuşi în viaţă. nici scrie. caz cu un substantiv îşi pierde valoarea verbală şi devine adjectiv: Mâinile-i tremurânde îmi aminteau de ale bunicii. pred. Avb. F.S. ‘a avea’ + ce.. CcM Iepuri roşcaţi se strecurau ţupăind prin tufişuri. Ex: Nu se putea duce acolo. – construcţie infinitivală relativă CcCz Este certat pentru a nu-şi fi scris tema..Adj. simplu. Haina-i măturând pământul şi-o târăşte abia-abia. tremurânde – adj.. c I. Nu ştie citi. CcCv Fără a cunoaşte prea bine oraşul. CcM A alergat fără a se opri. m. pl. f. af. s-a descurcat. Nu putea a se duce acolo.. cine infinitivul îşi pierde particula a. . fem. gerunziu. EPS O vedeau plângând şi nu înţelegeau de ce. propriu zis. n-ar reuşi.. ‘a şti’. . tranz. CcCdţ Fără a învăţa tot. la gerunziu). Atr. Avb.. d.2 t (provenit din vb. măturând – vb. 18 acţiune. N.. b) are valoare verbală şi nu-şi schimbă forma. fără grad de comp..

CcCdţ Învăţând vei reuşi. . A. PARTICIPIUL . şi tot nu vei obţine nimic de la el. Iarba este de cosit. neînvăţând vei pica.CcT Ascultându-l mi-am adus aminte că povestea asta o mai auzisem. CcCns S-au întâlnit des.determină un verb şi apare cu formă invariabilă Ex: Vorbeşte răspicat – adv. e greu de făcut. b) scopul altei acţiuni: Am venit pentru pescuit. ajungând să se înţeleagă. cu specificarea provenit din participiu b) valoare adverbială . pentru cules. Auzii trosnind ceva în pădure. la cules. adverbiale: A venit pe negândite. 19 .s.exprimă: a) numele acţiunii sau al stării: E uşor de zis. de la cules. c) cărei acţiuni îi este destinat un obiect: Am adus unelte de pescuit. a renunţat la cursă. de mod CcM intră în componenţa loc.f. SUPIN . SB NP E uşor de zis. Valori şi funcţii a) valoare adjectivală .se acordă cu substantivul .arată o acţiune trecută . SB CD Se auzi trosnind ceva în pădure.Adj.formă de bază în conjugarea verbului.se formează din participiul invariabil precedat de o prepoziţie simplă sau compusă. CcCv Înfometându-l. CcCz Nemaiputând să se redreseze. Ex: de cules.

conjunctiv . I. la un mod nepersonal. S-a săturat de umblat. d.imperativ negativ Participiul: . În al doilea caz.. se substantivizează.perfect .cond. f. supin. personal. Clădirea are un intrând 20 . c) Gerunziul însoţit de articolul hotărât devine substantiv..Avb CD CI Am luat mătase de cusut.condiţional-optativ prezent . b) Însoţit de un articol adjectival. a. Observaţie: a) Participiul însoţit de articolul hotărât sau nehotărât devine substantiv Un învăţat / Învăţatul acesta a descoperit multe.infinitiv perfect Participiul intră şi în alcătuirea verbelor la diateza pasivă (de data asta se acordă). Terminăm repede de scris.perfect . A dus vitele la păscut. afirmativa.indicativ – perfect compus .indicativ viitor . intranz.I. c.indicativ – viitor anterior . predicativ. de umblat – vb. CcSc Umblă după cucerit femei. are şi categoria comparaţiei Cea (mai) foarte invăţată cunoaşte multe despre Univers. În ambele situaţii are funcţii sintactice proprii substantivului. Observaţie Modurile nepersonale intră în alcătuirea altor forme verbale: Infinitivul: . optativ . C.

a deveni şi derivatele lor formate cu prefixe: ştii.Suferinzii sunt preocupaţi de boala lor. (să) vii 4. a recrea. oferi etc. Persoana şi numărul se exprimă cu ajutorul desinenţelor.ez Tu lucr – ezi El (ea) lucr –ează Noi lucr – ăm Voi lucr –aţi Ei (ele) lucr . a oferi. Se scriu cu ii la persoana I şi a II-a indicativ şi conjunctiv prezent verbele cu tema în „i” Eu apropii (eu să apropii) Tu apropii (tu să apropii) Împrăştii. suii. a mărturisi etc): eu citii. atribuii La persoana a III-a singular se scriu cu „-i”: el citi. simţi. a agrea. privii. Verbele a crea. simţii. ţii. a sui. a atribui etc): eu îndoii. previi. (să) ţii. (să) previi. întârzii. âmbii etc 3. Se scriu cu ii la persoana I singular. oferii. a veni. (să) ştii. a ţine. a găsi. a procrea. Ortografia 1. zgârii. locuii. a scrie. Se scriu cu ii la persoana a II-a indicativ şi conjunctiv prezent verbele: a şti. sfâşii. indicativ perfect simplu verbele terminate la infinitiv în –i preceat de consoană (a citi. a locui. înfurii. privi. a suplea ( a suplini) se conjugă la indicativ prezent după a lucra: Eu lucr. găsii. a simţi. 21 .ează eu cre.ez tu cre-ezi el(ea) cre-ează noi cre-ăm voi cre-aţi ei (ele) cre-ează 2. vii. (să) srii. scrii. a privi. mărturisii sau de altă vocală decât „i” ( a îndoi.

liniind.5. sfiii. a (sea9 sfii. ne prii) şi cu ii la persoana a III-a singular: (el) se sfii. înmiii. a înmii. zgâriind. Se scriu cu ii la gerunziu verbele care conţin pe „-i” în rădăcină: apropiind. pustii. elogiind. a-i prii: eu pustiii. formă afirmativă: fii cuminte! Gerunziu: fiind La imperativ. persoana I singular. indicativ şi conjunctiv preuent: eu scontinuu (să continuu). 8. întârziind. persoana a II-a. perfect simplu. înfiind etc 7. forma negativă. 6. prii. Ortografia verbului „a fi”: Se scrie cu ii: -conjunctivul prezent. verbele cu infinitivul în „ii” (unul din rădăcină şi la conjugărea a IV-a): a pustii. se scrie cu i: nu fi prost! 22 . Se scrie cu uu verbul „a continua” la persoana I singular. singular: tu să fii imperativul. Se scriu cu iii la indicativ. înviind. înfuriind. audiind. înmii. prii (impersonal: îmi prii. periind.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful