VERBUL

 Definiţie: partea de vorbire flexibilă în raport cu modul, timpul, persoana, numărul; din punct de vedere sintactic el este, de regulă, predicatul unei propoziţii; din punct de vedere semantic el denumeşte acţiuni, stări, calităţi privite ca procese.  Clasificare A. După structură : - simple: a cânta, a alerga, a scrie - compuse: a binevoi, a descompune - locuţiuni verbale: a pune la inimă, a-şi aduce aminte LOCUŢIUNI VERBALE Cu valoarea unui verb se poate folosi un grup de cuvinte care prezintă o unitate de sens, adică o locuţiune verbală. În structura locuţiunii verbale este obligatorie prezenţa unui verb alături de care pot apărea diverse părţi de vorbire mai frecvente: - (un pronume +) un substantiv: a lua loc, a ţine minte, a(-l) duce capul, a-şi bate joc. - (un pronume) + o prepoziţie + un substantiv: a avea de gând, a băga de seamă, a găsi cu cale, a lua la fugă. - (un pronume +) un adv., o locuţ. adv.: a da înapoi, a(-i) părea bine, a se da jos, a se face bine, a-şi aduce aminte, a se da de-a rostogolul. - (un pronume +) un adjectiv: a o face lată. În unele locuţiuni cu structură complexă se combină câte două tipuri simple: a da bir cu fugiţii, a nu-i fi boii acasă, a face pe dracu’ ghem. Raporturile gramaticale dintre termenii constitutivi ai loc. verbale sunt uneori mai puţin clare în lb. actuală.

1

Verbul din cadrul unei loc. vb. are mai ales rol gramatical exprimând diateza, modul, timpul şi numărul, pers., iar cuvântul cu care se combină are rol mai ales lexical contribuind în mai mare măsură decât verbul la sensul global al locuţiunii. Anumite verbe (în general polisemantice şi cu sensuri abstracte) se întâlnesc într-un număr mare de locuţiuni: a avea, a băga, a duce, a da, a face, a fi, a lua, a ţine. Datorită verbelor de bază, locuţiunile verbale au toate caracteristicile morfologice proprii verbelor. Când verbul este la un mod personal, loc. vb. are f.s. de predicat verbal. Ex: A luat loc pe rândul al doilea. a luat loc – loc. vb. pred., pers., intr., c.I, d.a., ind., perf. comp., p.III, sg., f.af., PVb. Îi era peste putinţă a lua loc lângă ei. a lua loc – loc. vb. pred., pers., intr., c.I, d.a., inf. prez., f.af., SB. Locuţiunile impersonale: „a părea” (impersonal) + adverb: a-i părea rău (bine) – au regim de complement indirect sau de completivă indirectă Îmi pare bine 1/ că nu vii / C.I.

pronume personal, formă neaccentuată, dativ, subiect logic Observaţie: Recunoaştem o locuţiune verbală după: a) Posibilitatea substituirii printr-un singur cuvânt: a o lua la fugă = a fugi; a-şi aduce aminte =a-şi aminti Acest criteriu nu are valabilitate generală! A ţine seama = a lua în consideraţie. b) Înţelesul unitar al locuţiunii este altul decât al fiecărei dintre componente: a-şi pune pofta-n cui, sensul „a renunţa” nu poate fi dedus din sensurile proprii ale cuvintelor: a pune, pofta, cui; a pune ţara la cale, a rămâne pe gânduri. c) Prezenţa unui cuvânt care, luat izolat, nu are înţeles clar: 2

a. A AJUNGE = a deveni El a ajuns ministru. cop. L-a ajuns din urmă. A DEVENI – (aproape) întotdeauna copulativ Ei vor deveni liceeni. 4.III. A DEVENI = a se deyvolta. c.. c. a. (este originar) 2. (costă) El este din Iaşi.. A SE FACE = a deveni Vrea să se facă medic... Nu ieşise în curte. A FI – când nu are nici unul din sensurile alăturate Bunicul este bătrân. pers. formează PN cu NP ‘bătrân’ Ouăle nu erau proaspete. Universul devine 3.verbe nepredicative: verbe copulative şi verbe auxiliare VERBELE COPULATIVE Sunt copulative verbele care nu au înţeles de sine stătător şi care au nevoie de un nume predicativ pentru a îndeplini o funcţie sintactică. este = vb.. (au trecut) N-ai fost la Paris? (nu te-ai dus) Ghetele sunt un milion.neg. impf. I-a ajuns cât a muncit. af. a exista .. VERBELE PREDICATIVE 1. prez. a trece (referitor la timp) a se duce .. IV. A AJUNGE – pred... a se transforma Cine nu devine nu există.a se întâmpla. d.a costa .a fi originar din Bunicul este în gradină. af. III. cop. nu erau = vb. d. 3 . (nu există) Ieri a fost o întâlnire cu asociaţii. 2. prep..IV. p. ind.pred. ‘înainte de’. a se găsi. CcT cu NP ‘a ta’. 5. p. a avea loc - VERBELE COPULATIVE 1. casa a fost a mea. f... Nu mai sunt ouă în frigider. c. înainte de a fi (a ta) = vb. f. pred. impers. formează PN cu NP ‘proaspete’ ! Înainte de a fi a ta. A SE FACE – pred.IV. prez. 4. (a avut loc) Sunt trei ani de-atunci. f. pers. de loc. pl.a se afla. 5. 3. a. îns. ind. impers. S-a făcut pentru el tot ce s-a putut. inf.. . (se află) vb. sg.. cop. Focul a ajuns la acoperiş.... d.. p. A IEŞI = a deveni Din academie a ieşit ofiţer. verbe predicative – îndeplinesc singure funcţia de predicat când sunt la un mod personal 2.. form. intranz.aminte în locuţiunea „a-şi aduce aminte” habar în locuţiunea „a nu avea habar” vileag în locuţiunea „a da în vileag” B După predicaţie (conţinutul lexical sau criteriul sintactic) 1. A FI . A IEŞI + din…/în… A ieşit din clasă.

infinitivului perfect: E fi ajutat e bine. Nu putea fi 1/ cum o doreai. ar: Eu aş învăţa. . 8. A RĂMÂNE – pred. a-şi nota Reuşita înseamnă muncă. impers. aţi.viitorului popular: Eu am să merg la el.conjunctivului perfect: Eel să fi ajutat . . 7.diatezei pasive: El este ajutat de ai săi. . VERBELE COPULATIVE 6. Nu-i rămâne decât să aştepte. . a avea. A fi – intră în strucutra: . . Va rămâne ministru.personal Păreau supăraţi. A vrea – intră în strucutra: 4 . ai. Voi însemna în caiet tot ce spune. Vom rămâne acasă. A RĂMÂNE + cumva. am.condiţional-optativului: aş. pers. A ÎNSEMNA = a pune semn. Observaţie Dacă verbul copulativ este urmat de propoziţie predicativă. atunci el este PN incomplet sau altă parte de propoziţie incompletă. impers. a vrea. 7. ceva . Părea că nu va mai ploua.prezumtivului prezent: El va fi ajutând. A ÎNSEMNA – cop. A avea – intră în structura: . Se pare că nu mai vine. ar. impersonal ≠ a pune semn. a modurilor şi a diatezei pasive: a fi.viitorului anterior: Eel va fi ajutat . A (SE) PĂREA . a scrie A însemnat cu cretă amplasarea claselor.pred. şi perfect: El ar fi ajutat.perfectului compus: Eu am mers la el.undeva Am rămas mută.VERBELE PREDICATIVE 6. A (SE) PĂREA – pred. a-şi nota.condiţionbal-optativului perfect: El ar fi ajutat . 8. Verbe auxiliare – ajută la formarea timpurilor compuse.2/ CD incompl.

a(-i) plăcea. Verbe active impersonale: - a ploua. verbe impersonale –nu admit un subiect personal VERBELE IMPERSONALE ŞI UNIPERSONALE VERBELE IMPERSONALE sunt verbele care nu pot admite SB (mai ales cele care se referă la fenomene meteorologice).). a se înnopta. a fulgera.prezumtiv: El va fi citit. C. a trebui. 3. a dori. 5 . a citi. a(-i) fi predestinat. a burniţa. a rezulta. a ninge. - a fi (= a se întâmpla). Ex. După relaţia verb-subiect (exprimat prin substantiv sau substitut în N) 1. Alte verbe: a se însera. a reuşi. a se cădea. a visa etc 2. a deriva. a fi cunoscut. a(-i) ajunge. a amurgi. a începe.viitorului: Eu voi citi . a(-l) necăji. a(-i) conveni. a se auzi. a se desprimăvăra. anterior: Eu voi fi citit.. 2. . a fi indicat. a(-i) fi menit. a tuna. a(-i) fi sortit. În centru se merge numai pe jos. Verbe reflexive impersonale: a se cuveni. a se întâmpla. a(-i) fi hărăzit. La sărbători se bea mult. a fi ştiut. a avea (ex: N-are cine veni. a(-l) enerva. a (-l) pasiona. a urma. sau admit un SB nonpersonal sau o propoziţie SB. a(-l) roade. a fulgui. Verbe pasive impersonale: a(-i) fi dat. Observaţie Multe dintre ele au regim de subiectivă (= sunt urmate de o propoziţie SB). a decurge. Verbe personale (realizează relaţia verb-subiect: au formă pentru fiecare persoană): a alerga. a(-l) durea. a se povesti… Observaţie Există verbe impersonale reflexive nedefinite (SB lor nu este determinat formal). La cantină se mănâncă prost. a(-l) interesa. a(-i) rămâne. a se spune. 1.

în contextele « Se vorbeşte mult ».2/ 6 .unip. unipersonal. b) se construiesc fără subiect sau subiectivă verbele şi locuţiunile verbale impersonale : a(-i) păsa. A plecat de acasă. d. A III-a). c) a trebui – are formă numai pentru persoana a III-a şi este impersonal. se merge. Observaţie În expresia ‘îi ninge şi îi plouă’ verbele sunt impersonale. Alte ex: Îmi convine să cumpăr de aici. neplăcându-i 1/ să muncească. prezent. a) unele verbe impersonale prin conţinut sunt unipersonale prin formă: ninge. 2/ citeşte foarte mult. Ex: L-am fulgerat cu privirea. d) verbele îşi păstrează caracterul impersonal chiar când sunt la moduri nepersonale. PVb. se zice ( au doar pers.. Se vorbeşte mult 1/ ca să înţeleagă toţi. intranzitiv. impersonal.unip. p.Observaţie Cu sens figurat multe verbe impersonale pot deveni personale. a(-i) părea rău. a (-i părea bine.activă. Ei 1/ trebuie 2 / să plece mai devreme 1/. trebuie. (pronumele ei se referă la verbul să plece pe lângă care este subiect). Fie1/ ce-o fi2/. Interesându-l 1/ să ştie tot. indicativ. sg. « Se merge pe jos acasă ».. Tunau şi fulgerau împotriva noastră... chiar dacă are forme personale. imp. pred. a (i) se acri. conjugarea IV. imp. convine – vb. « Se mănâncă bine la noi » nu au regim de subiect sau de subiectivă. f.. af. III. Subiectul lor este nedeterminat formal. se mănâncă etc. e) verbele impersonale se vorbeşte.

alcătuită din verb la infinitiv precedat de un pronume sau adverb relativ. alcătuit din: scrie = cu ce = c. pronumele reflexiv este al verbului la infinitiv. El se poate gândi mult şi bine. . Eu am cu ce scrie temele. D posesiv temele = - - c. singular. Când este construit cu un verb la infinitiv. decât dacă este un reflexiv impersonal. verbe tranzitive (obiective) 7 . exprimat prin pronume relativ simplu. – substantiv .d. Eu mă pot duce acasă. Are cine mă sfătui. Ac când are sensul a exista – a avea este urmat de o construcţie infinitivală relativă cu funcţia de subiect dezvoltat. După tranzitivitate (după criteriul sintactic. Cu ce scrie temele = construcţie relativă infinitivală cu funcţia sintactică de complement direct dezvoltat analizabil. pe baza relaţiei verb – obiect direct): 1. pers I. Ac cu prepoziţia „cu” mi = atribut – pronume reflexiv . a exista când are sensul de a putea formează o construcţie infinitivală relativă. Tu te poţi întâlni cu ea. D.f) verbul a avea are două sensuri ca auxiliar : a putea. formă neaccentuată.nu are diateză reflexivă proprie. Se poate 1 / ca mâine să plecăm 2/. g) A putea .d.v la infinitiv complement circumstanţial instrumental. Construcţia verbală respectivă are funcţia de complement direct dezvoltat.

a examina. a povăţui. a trece. Îl rog ceva. - tranzitiv este verbul care poate avea obiect direct în acuzativ.2. 1. a scrie. a învăţa. răspund la întrebarea ce. d) verbele la diateza pasivă. a ruga. nu neapărat exprimat în acel context: El citeşte Verbe dublu tranzitive - au două complemente directe: al persoanei (= pe cineva) şio al obiectului sau al acţiunii (= ceva) – sunt 10: a anunţa. verbe intranzitive (subiective) Verbele tranzitive - stabilesc o relaţie cu numele în Ac cu funcţia de complement direct ( se construiesc cu un Ac complement direct): a citi. a pleca. a cădea etc. a asculta. c) verbele la diateza reflexiva: a se gândi. - complementele exprimate printr-un obiect . a sfătui. 8 . Îi învăţ pe toţi / să fie buni. a întreba. a lucra etc Observaţie: - complementele exprimate printr-o persoană răspund la întrebarea pe cine. a-şi aminti. a-şi aduce aminte. Sunt intranzitive: a) verbele de mişcare: a veni. a coborî. Verbele intranzitive - nu se pot construi cu un Ac complement direct. a exista. b) verbele care exprimă starea: a sta. a traversa.

Verbele intranzitive nu au diateza pasivă. plouă. Plouă afară intranzitiv.e) verbele impersonale: se zice. 9 . Verbe unipersonale • sunt defective de număr şi de persoană: au o singură formă. M-a plouat tranzitiv 3. a trăi ( o viaţă). g) verbul a fi. a lupta ( o louptă dreaptă) etc. a alerga (o cursă). se cuvine. Sunt rugat ceva Sunt rugat a continua Sunteţi rugaţi să mai aşteptaţi 2. în orice situaţie. Din punct de vedere morfologic – după numărul persoanelor 1. f) verbele copulative. pentru persoana a III-a ori plural la orice mod şi timp: apune. răsare. Mi-l aduc aminte1/ pe cel ce a plecat 2/ Îmi aduc aminte a fgi citit cartea Îmi aduc aminte / că am citit cartea. intranzitive E. trebuie. Unele verbe intranzitive au un complement direct intern exprimat printr-un cuvânt cu aceeaşi rădăcină sau aceeaşi sferă semantică: a visa (un vis). Verbele dublu tranzitive sunt tranzitive chiar dacă sunt la diateza pasivă sau reflexivă. a adormi(un somn). ninge. Tranzitivitatea se stabileşte şi în funcţie de sensul contextual al verbului. se spune. 4. Unele verbe şi locuţiuni verbale au construcţii sintactice: atât pentru valoarea lor tranzitivă (complement direct/CD) cât şi pentru cea intranzitivă ( complement indirect/CI) Îmi aduc aminte întâmplarea.

adică se conjugă la toate modurile. a modului.• • aceste verbe sunt adesea şi impersonale. a rupe. În locul modului imperativ se foloseşte conjunctivul prezent cu valoare imperativă: să poţi!. După caracterul radicalului în flexiune 1. verbe regulate –nu prezintă în flexiune variaţii ale radicalului sau variaţii nesemnificative: a cânta. • • verbele unipersonale şi impersonale ( au numai persoana a III-a) verbele defective de timp (sunt folosite numai la prezent): a discerne. a divide. a plăcea. behăie. a zăcea etc. a voi. miorlăie. F. a subdivide etc. plante. sunt verbele care denumesc acţiuni făcute de animale. a munci. Verbe pluripersonale – au forme pentru toate persoanele. germinează. constă. ce-ţi pasă” G. verbe defective – le lipseşte categoria gramaticală a numărului. lucruri ( nu le fac oamenii): măcăne. drapează. a citi. timpurile şi persoanele: a învăţa. a iubi. a ara. înfrunzeşte. După caracterul paradigmei 1. cotcodăcesc. a persoanei. • verbele defective de modul imperstiv: a putea. rezidă etc Aceste verbe nu trebuie confundate cu verbele impersonale 2. să vrei!. a vrea. a şti. a concede. a ură etc 10 . să ştii! • Verbele b defective cu caracter general: a va (a merge) – folosit în construcţia „mai va” (adică mai e timp) a (se) la (a se spăla) – timpul prezent a păsa – în construcţii „îmi pasă. a timpului. nu-mi pasă. a trăi etc 2. Verbe integrale – au paradigma completă în flexiune.

a mânca … conjugarea II: -ea: a vedea. verbe neregulate – prezintă variaţii totale sau parţiale în flexiune: a fi. Lecţia este învăţată de către elev. a avea. a bea. persoană. număr Diateza • • • categorie gramaticală specifică verbului este strâns legată de tranzitivitate exprimă raportul dintre: subiect. a tăcea … Observaţie: Verbele: a crea. Diateza activă – subiectul face acţiunea exprimată de un verb Diateza pasivă .subiectul gramatical suferă acţiunea făcută de complementul de agent (subiectul logic în Ac. Din punct de vedere morfologic – după sufixul • infinitivului prezent .NU sunt de conjugarea II. a coborî. timp. a urechea. H. a sta. complementul de agent(subiectul logic) 11 subiect gramatical . conjugarea III: -e: a face. mod. a fugi …  Categoriile gramaticale Diateză. a îngenunchea . exprimat sau neexprimat).2. a da. a veghea. a plăcea. verb. -î: a urî. alua. a vrea. a supraveghea. a şti. obiect Elevul citeşte cartea. ci de conjugarea I. a mânca. a urca. a desena. a bate … conjugarea IV: -i. a merge.verbele sunt grupate în 4 conjugări: conjugarea I: -a: a lucra.

4. Se formează cu auxiliarul a fi – conjugat la toate timpurile şi modurile + participiul acordat al verbului de conjugat. Au diateză pasivă numai verbele tranzitive.Observaţii: 1. Verbele dublu tranzitive se pot construi şi la diateza pasivă cu un acuzativ complement direct sau o completivă directă. 5. Omonimia se rezolvă în context. Diateza pasivă se poate confunda cu un predicat nominal. 3.cute la diateza pasivă devin intranzitive. Sunt considerate active pronominale următoarele categorii de verbe: 12 . El este întrebat 1/dacă vine 2. format din verbul copulativ a fi + numele predicativ exprimat prin adjectiv participial. 2. Diateza pasivă prezintă : • • complement de agent prezenţa unui circumstanţial temporal : Casa e vândută acum de proprietarul ei • posibilitatea substituţiei cu construcţia reflexiv-pasiv sinonimă: Casa se vinde • Numele predicativ arată o caracteristică a subiectului: Pomii sunt înfloriţi. Verbul la modul participiu indică conjugarea. Cartea se citeşte cu interes (este citită) – diateza reflexivă cu sens pasiv. Diateza reflexivă cu sens pasiv: se formează cu verbe reflexive cu pronumele în acuzativ. DIATEZA ACTIVĂ PRONOMINALĂ ŞI DIATEZA REFLEXIVĂ Sunt la diateza activă pronominală verbele însoţite de pronume reflexiv cu funcţie sintactică. Cineva e întrebat ceva.

gerunziu Modurile personale sunt predicative.  reflexiv posesiv (cu sensul de posesie asupra obiectului.  reflexiv pasiv (construcţia echivalentă cu diateza pasivă): Magazinul se deschide mai târziu azi. îşi bate joc. de devenire): se îngraşă.conjunctiv . Modurile verbului: .personale . şi-a irosit viaţa. nu se intră. îşi pune întrebări. se spală.  reflexiv dinamic sau subiectiv (cu sensul de participare intensă a subiectului la acţiune): se gândeşte. se înroşeşte. ma coafez. se încrucişează. se duce. îşi găteşte. se întretaie. îşi închipuie. se întâmplă. îşi face curăţenie.. pronumele reflexiv are funcţie de atribut pronominal în dativ): îşi ajută colegii. se înfrumuseţează. se căieşte.  reflexiv factitiv (cu sensul de a face ca o actiune sa se desfasoare): ma tund.  reflexiv reciproc (există o reciprocitate în acţiune): se ceartă. îşi strâng mâinile. se teme. 13 .  reflexiv participativ (cu sensul de participare interesată a subiectului la acţiune): îşi cumpără. reflexiv obiectiv (cu sensul de identificare a subiectului cu obiectul şi cu pronumele complement direct sau indirect): se îmbracă. îşi vorbesc. îşi întinde gâtul.infinitiv . etc.indicativ . se pare. Verbele la diateza reflexivă au alte valori decât cele menţionate mai sus (pronumele reflexiv nu are funcţie sintactică):   reflexiv impersonal: se cuvine. îşi pregăteşte.nepersonale . ma operez.condiţional-optativ . se mănâncă. se vede pe sine.imperativ .supin .prezumtiv . îşi zice. îşi dă drumul. se cade. se sprijină. îşi spune. îşi opri răsuflarea. reflexiv eventiv (cu sensul de transformare calitativă. / Pământul se ară toamna.participiu .

Modurile nepersonale sunt nepredicative. . . .PERFECTUL SIMPLU – acţiunea se petrece în trecut şi este terminată de curând.imperfectul poate avea valoare de condiţional: Ex: Tăceai şi filozof rămâneai! CONJUNCTIV – modul personal şi predicativ care exprimă o acţiune realizabilă şi posibilă.viitorul poate avea valoare de prezumtiv: Ex: Voi fi luat. adică în trecut. înaintea altei acţiuni trecute.SIMPLU .MAI MULT CA PERFECTUL – acţiunea se petrece în trecut. .se formează cu ajutorul lui a avea.imperativ . 14 .PREZENT – acţiunea se petrece în momentul vorbirii. . Modurile personale INDICATIV – este modul personal şi predicativ care exprimă o acţiune prezentată de vorbitor ca reală.prezentul şi viitorul pot avea valoare de imperativ: Ex: Te duci acolo şi faci cum spun eu! – indicativ prezent cu valoare de imperativ Du-te acolo şi fă ce spun eu! .PERFECTUL COMPUS – acţiunea se petrece în trecut şi este terminată. . dar este neterminată.acţiunea se petrece în viitor înaintea altei acţiuni viitoare.are şapte timpuri: PREZENT TRECUT . .se formează cu auxiliarul a voi .acţiunea se petrece (în viitor) după momentul vorbirii.IMPERFECT – acţiunea se petrece înainte de momentul vorbirii.ANTERIOR * Alte valori ale indicativului: . VIITOR . dacă spui tu! . .

15 . . ar. aţi.condiţional: Aş pleca eu dacă ar veni el. ar. virtual: Ai crede că scriu poezii. Din punct de vedere formal are ca marcă auxiliarul a avea în forme speciale: aş. ai.optativ: De-ar veni primăvara… Aş bea puţină apă. iar la perfect o acţiune ireală. ce poate lipsi numai în anumite condiţii la pers. III.potenţial.Timpuri: PREZENT – să cânt PERFECT – să fi cântat Din punct de vedere formal conjunctivul este cunoscut prin prezenţa conjuncţiei să. singular şi plural la prezent: Ducă-se pe pustii! (să se ducă) Trăiască! (să trăiască) * Altă valoare a conjunctivului: .prezentul conjunctivului poate avea şi valoare imperativă: Ex: Să nu te prind pe acolo! ! Conjunctivul cu valoare imperativă se poate folosi şi la persoane pe care imperativul nu le are: Ex: Să plece imediat! Să plecăm de aici! – conjunctiv prezent cu valoare imperativă CONDIŢIONAL – OPTATIV – modul personal şi predicativ care exprimă la prezent o acţiune posibilă. am. Poate avea următoarele sensuri: .prezumtiv (în propoziţiile subordonate): Se spune că ar pleca şi el. . Timpuri: PREZENT – aş cânta PERFECT – aş fi cântat Altă valoare a condiţionalului: .

MODUL 6. PERSOANA 16 . Pleacă! Nu pleca! Du-te! Nu te duce! ANALIZA VERBULUI 1. Forme numai pentru pers. fie că e vorba de un îndemn: Învaţă! sau de o rugăminte: Nu mă uita! Timpuri nu are. II singular şi plural. omonim cu viitorul anterior) vom fi cântat om fi cântat Forme specifice de prezumtiv are numai prezentul care se formează din viitorul auxiliarului a fi + gerunziul verbului de conjugat. (condiţional – prezumtiv) PREZUMTIV – modul personal şi predicativ care exprimă o acţiune realizabilă. TRANZITIVITATEA (posibilitatea de a primi complement direct) 5. TIMPUL 7. personal-impersonal 2. FELUL: predicativ/ copulativ. bănuită. Timpuri: PREZENT (se formează cu gerunziul): vom fi cântând (să fi ştiind) om fi cântând PERFECT (se formează cu participiul. prezentată ca presupusă. Ex.Se spune că ar fi plecând şi el. IMPERATIV – modul personal şi predicativ care exprimă o acţiune realizabilă prezentată ca poruncită. Face distincţie formală între aspectul afirmativ şi aspectul negativ. CONJUGAREA 3. DIATEZA 4. posibilă. fie că e vorba de un ordin propriu-zis: Ieşi afară!.

infinitiv. la un mod nepersonal. timp prezent. forma afirmativă.s.. conj. a uita e greu.8. tranz.este forma de bază a verbului. diateza activă.s. trebuie să controlezi robinetele. Timpuri: PREZENT PERFECT a sta. timp prezent. la un mod nepersonal.I. S. personal. NP CD CI Avb A ierta înseamnă a uita.verb pred. conj. AVb. SB. FUNCŢIA SINTACTICĂ Modurile nepersonale INFINITIV – format din rădăcina verbului la care se adaugă una din terminaţii (sufixe verbale). m.. Ştefan s-a hotărât a ataca în zori. Ne-a învăţat a face lucrurile temeinic.. a ierta – verb pred. FORMA 10. A controlat toate robinetele înainte de a fi plecat. m. CcSc A spus asta pentru a o enerva. tranz. diateza activă. F. SB A ierta e uşor. CcT Înainte de a pleca. f. a lua a fi stat.II. Nevoia de a bea ceva îl chinuia. a fi luat Perfectul se formează cu infinitivul auxiliarului a fi şi participiul neacordat al verbului de conjugat. infinitiv. 17 . de a bea . ‘de’.. personal. . însoţit de prep. f. forma afirmativă. NUMĂRUL 9.

număr. af.. Ex: Nu se putea duce acolo.! În construcţiile cu verbele ‘a putea’.. a. propriu zis.. Nu ştie citi. Nu are cine pleca.. caz cu un substantiv îşi pierde valoarea verbală şi devine adjectiv: Mâinile-i tremurânde îmi aminteau de ale bunicii. simplu. n-ar reuşi. Avb. d. Avb. pl. var. CcM A alergat fără a se opri. F. Haina-i măturând pământul şi-o târăşte abia-abia. Atr. GERUNZIU – se formează adăugând la rădăcina verbului sufixele –ind. .. Nu putea a se duce acolo. pred. m. .. pers. gerunziu. nici scrie. b) are valoare verbală şi nu-şi schimbă forma.arată împrejurarea în care se desfăşoară altă acţiune sau cum se desfăşoară altă Valori şi funcţii: a) când se acordă în gen. CcCdţ Fără a învăţa tot.Adj.S. tremurânde – adj. la un mod nepersonal.. EPS O vedeau plângând şi nu înţelegeau de ce.2 t (provenit din vb.. f. CcCv Fără a cunoaşte prea bine oraşul. s-a descurcat. ‘a şti’. – construcţie infinitivală relativă CcCz Este certat pentru a nu-şi fi scris tema. ‘a avea’ + ce.. măturând – vb. la gerunziu). CcCns E prea harnic pentru a nu reuşi în viaţă. fără grad de comp. -ând. cine infinitivul îşi pierde particula a. N. tranz. fem. 18 acţiune. c I. CcM Iepuri roşcaţi se strecurau ţupăind prin tufişuri.

cu specificarea provenit din participiu b) valoare adverbială . Ex: de cules.s. şi tot nu vei obţine nimic de la el.formă de bază în conjugarea verbului. . CcCdţ Învăţând vei reuşi. A. e greu de făcut. Iarba este de cosit. de mod CcM intră în componenţa loc. Valori şi funcţii a) valoare adjectivală .f. ajungând să se înţeleagă. CcCv Înfometându-l. SB CD Se auzi trosnind ceva în pădure. PARTICIPIUL . Auzii trosnind ceva în pădure. b) scopul altei acţiuni: Am venit pentru pescuit. CcCz Nemaiputând să se redreseze.Adj.se formează din participiul invariabil precedat de o prepoziţie simplă sau compusă. SB NP E uşor de zis. neînvăţând vei pica.se acordă cu substantivul . SUPIN . la cules.arată o acţiune trecută . c) cărei acţiuni îi este destinat un obiect: Am adus unelte de pescuit. CcCns S-au întâlnit des.determină un verb şi apare cu formă invariabilă Ex: Vorbeşte răspicat – adv. 19 .CcT Ascultându-l mi-am adus aminte că povestea asta o mai auzisem. de la cules. adverbiale: A venit pe negândite.exprimă: a) numele acţiunii sau al stării: E uşor de zis. pentru cules. a renunţat la cursă.

S-a săturat de umblat.conjunctiv .indicativ viitor . C. Observaţie Modurile nepersonale intră în alcătuirea altor forme verbale: Infinitivul: . I.condiţional-optativ prezent . Clădirea are un intrând 20 .indicativ – perfect compus .perfect . CcSc Umblă după cucerit femei.Avb CD CI Am luat mătase de cusut. Observaţie: a) Participiul însoţit de articolul hotărât sau nehotărât devine substantiv Un învăţat / Învăţatul acesta a descoperit multe. la un mod nepersonal. c. personal. supin. are şi categoria comparaţiei Cea (mai) foarte invăţată cunoaşte multe despre Univers.I.. d. optativ .cond.perfect . afirmativa. a. A dus vitele la păscut. În ambele situaţii are funcţii sintactice proprii substantivului. predicativ..infinitiv perfect Participiul intră şi în alcătuirea verbelor la diateza pasivă (de data asta se acordă). intranz. se substantivizează. c) Gerunziul însoţit de articolul hotărât devine substantiv. de umblat – vb. În al doilea caz. b) Însoţit de un articol adjectival.imperativ negativ Participiul: . Terminăm repede de scris.indicativ – viitor anterior . f.

(să) previi. scrii. întârzii. suii. a procrea. privii. a oferi.ează eu cre. (să) ştii. a ţine. înfurii. Se scriu cu ii la persoana I singular. previi. Se scriu cu ii la persoana I şi a II-a indicativ şi conjunctiv prezent verbele cu tema în „i” Eu apropii (eu să apropii) Tu apropii (tu să apropii) Împrăştii. (să) vii 4. a agrea.ez Tu lucr – ezi El (ea) lucr –ează Noi lucr – ăm Voi lucr –aţi Ei (ele) lucr . a mărturisi etc): eu citii. Persoana şi numărul se exprimă cu ajutorul desinenţelor. Verbele a crea. a scrie. a sui. zgârii. a simţi. a atribui etc): eu îndoii. ţii. 21 . a deveni şi derivatele lor formate cu prefixe: ştii. âmbii etc 3. a veni. simţii. sfâşii. a recrea. locuii.ez tu cre-ezi el(ea) cre-ează noi cre-ăm voi cre-aţi ei (ele) cre-ează 2. (să) ţii. oferi etc. privi. găsii. atribuii La persoana a III-a singular se scriu cu „-i”: el citi. vii. Ortografia 1. (să) srii. a locui. a găsi. mărturisii sau de altă vocală decât „i” ( a îndoi. indicativ perfect simplu verbele terminate la infinitiv în –i preceat de consoană (a citi. Se scriu cu ii la persoana a II-a indicativ şi conjunctiv prezent verbele: a şti. a privi. oferii.Suferinzii sunt preocupaţi de boala lor. a suplea ( a suplini) se conjugă la indicativ prezent după a lucra: Eu lucr. simţi.

audiind. înfiind etc 7. Se scriu cu ii la gerunziu verbele care conţin pe „-i” în rădăcină: apropiind. prii (impersonal: îmi prii. liniind. înfuriind. formă afirmativă: fii cuminte! Gerunziu: fiind La imperativ. pustii. înmiii. ne prii) şi cu ii la persoana a III-a singular: (el) se sfii. 6. forma negativă. Ortografia verbului „a fi”: Se scrie cu ii: -conjunctivul prezent. sfiii. a (sea9 sfii. perfect simplu. verbele cu infinitivul în „ii” (unul din rădăcină şi la conjugărea a IV-a): a pustii. prii. se scrie cu i: nu fi prost! 22 . indicativ şi conjunctiv preuent: eu scontinuu (să continuu). Se scrie cu uu verbul „a continua” la persoana I singular. persoana a II-a. elogiind. Se scriu cu iii la indicativ. 8. înviind. zgâriind.5. singular: tu să fii imperativul. persoana I singular. întârziind. a-i prii: eu pustiii. înmii. a înmii. periind.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful