VERBUL

 Definiţie: partea de vorbire flexibilă în raport cu modul, timpul, persoana, numărul; din punct de vedere sintactic el este, de regulă, predicatul unei propoziţii; din punct de vedere semantic el denumeşte acţiuni, stări, calităţi privite ca procese.  Clasificare A. După structură : - simple: a cânta, a alerga, a scrie - compuse: a binevoi, a descompune - locuţiuni verbale: a pune la inimă, a-şi aduce aminte LOCUŢIUNI VERBALE Cu valoarea unui verb se poate folosi un grup de cuvinte care prezintă o unitate de sens, adică o locuţiune verbală. În structura locuţiunii verbale este obligatorie prezenţa unui verb alături de care pot apărea diverse părţi de vorbire mai frecvente: - (un pronume +) un substantiv: a lua loc, a ţine minte, a(-l) duce capul, a-şi bate joc. - (un pronume) + o prepoziţie + un substantiv: a avea de gând, a băga de seamă, a găsi cu cale, a lua la fugă. - (un pronume +) un adv., o locuţ. adv.: a da înapoi, a(-i) părea bine, a se da jos, a se face bine, a-şi aduce aminte, a se da de-a rostogolul. - (un pronume +) un adjectiv: a o face lată. În unele locuţiuni cu structură complexă se combină câte două tipuri simple: a da bir cu fugiţii, a nu-i fi boii acasă, a face pe dracu’ ghem. Raporturile gramaticale dintre termenii constitutivi ai loc. verbale sunt uneori mai puţin clare în lb. actuală.

1

Verbul din cadrul unei loc. vb. are mai ales rol gramatical exprimând diateza, modul, timpul şi numărul, pers., iar cuvântul cu care se combină are rol mai ales lexical contribuind în mai mare măsură decât verbul la sensul global al locuţiunii. Anumite verbe (în general polisemantice şi cu sensuri abstracte) se întâlnesc într-un număr mare de locuţiuni: a avea, a băga, a duce, a da, a face, a fi, a lua, a ţine. Datorită verbelor de bază, locuţiunile verbale au toate caracteristicile morfologice proprii verbelor. Când verbul este la un mod personal, loc. vb. are f.s. de predicat verbal. Ex: A luat loc pe rândul al doilea. a luat loc – loc. vb. pred., pers., intr., c.I, d.a., ind., perf. comp., p.III, sg., f.af., PVb. Îi era peste putinţă a lua loc lângă ei. a lua loc – loc. vb. pred., pers., intr., c.I, d.a., inf. prez., f.af., SB. Locuţiunile impersonale: „a părea” (impersonal) + adverb: a-i părea rău (bine) – au regim de complement indirect sau de completivă indirectă Îmi pare bine 1/ că nu vii / C.I.

pronume personal, formă neaccentuată, dativ, subiect logic Observaţie: Recunoaştem o locuţiune verbală după: a) Posibilitatea substituirii printr-un singur cuvânt: a o lua la fugă = a fugi; a-şi aduce aminte =a-şi aminti Acest criteriu nu are valabilitate generală! A ţine seama = a lua în consideraţie. b) Înţelesul unitar al locuţiunii este altul decât al fiecărei dintre componente: a-şi pune pofta-n cui, sensul „a renunţa” nu poate fi dedus din sensurile proprii ale cuvintelor: a pune, pofta, cui; a pune ţara la cale, a rămâne pe gânduri. c) Prezenţa unui cuvânt care, luat izolat, nu are înţeles clar: 2

f. a trece (referitor la timp) a se duce . verbe predicative – îndeplinesc singure funcţia de predicat când sunt la un mod personal 2.. prez.. impers.pred. 3. a se transforma Cine nu devine nu există..verbe nepredicative: verbe copulative şi verbe auxiliare VERBELE COPULATIVE Sunt copulative verbele care nu au înţeles de sine stătător şi care au nevoie de un nume predicativ pentru a îndeplini o funcţie sintactică. p. A SE FACE = a deveni Vrea să se facă medic. 5. I-a ajuns cât a muncit. A FI .. sg. formează PN cu NP ‘bătrân’ Ouăle nu erau proaspete. de loc.. 5. d. prez. A DEVENI = a se deyvolta. L-a ajuns din urmă. pers. CcT cu NP ‘a ta’. A AJUNGE – pred. intranz. pl. . d.a se întâmpla..aminte în locuţiunea „a-şi aduce aminte” habar în locuţiunea „a nu avea habar” vileag în locuţiunea „a da în vileag” B După predicaţie (conţinutul lexical sau criteriul sintactic) 1. A IEŞI = a deveni Din academie a ieşit ofiţer. Focul a ajuns la acoperiş. înainte de a fi (a ta) = vb. af. îns. f. Nu ieşise în curte. III. p. pred. a se găsi. a. ind. c.a.. ind..IV. (nu există) Ieri a fost o întâlnire cu asociaţii. cop. (costă) El este din Iaşi. 4. 4... cop.. af. (a avut loc) Sunt trei ani de-atunci. (au trecut) N-ai fost la Paris? (nu te-ai dus) Ghetele sunt un milion. nu erau = vb. inf.IV. A AJUNGE = a deveni El a ajuns ministru. a exista .. a. c.. este = vb.a fi originar din Bunicul este în gradină. impers.a se afla. A DEVENI – (aproape) întotdeauna copulativ Ei vor deveni liceeni.. d. (se află) vb. f. A FI – când nu are nici unul din sensurile alăturate Bunicul este bătrân. A IEŞI + din…/în… A ieşit din clasă.neg.. a avea loc - VERBELE COPULATIVE 1. (este originar) 2. ‘înainte de’. c. IV. prep. VERBELE PREDICATIVE 1. Nu mai sunt ouă în frigider. pers. S-a făcut pentru el tot ce s-a putut... formează PN cu NP ‘proaspete’ ! Înainte de a fi a ta.a costa . p..III. cop. form.. casa a fost a mea. 2. A SE FACE – pred. 3 . Universul devine 3. impf.

pers. A ÎNSEMNA – cop.perfectului compus: Eu am mers la el. A RĂMÂNE – pred. A (SE) PĂREA – pred.undeva Am rămas mută. A (SE) PĂREA . şi perfect: El ar fi ajutat. ar. Verbe auxiliare – ajută la formarea timpurilor compuse.condiţional-optativului: aş.pred. . VERBELE COPULATIVE 6. . a-şi nota Reuşita înseamnă muncă.viitorului popular: Eu am să merg la el.personal Păreau supăraţi. ai. 7.condiţionbal-optativului perfect: El ar fi ajutat . 8. a scrie A însemnat cu cretă amplasarea claselor.prezumtivului prezent: El va fi ajutând. 8. atunci el este PN incomplet sau altă parte de propoziţie incompletă. . aţi. a vrea. Observaţie Dacă verbul copulativ este urmat de propoziţie predicativă. impers. am.viitorului anterior: Eel va fi ajutat . a-şi nota. A ÎNSEMNA = a pune semn. A RĂMÂNE + cumva. impers. a avea. a modurilor şi a diatezei pasive: a fi. ar: Eu aş învăţa. . Nu putea fi 1/ cum o doreai.diatezei pasive: El este ajutat de ai săi. Vom rămâne acasă. .conjunctivului perfect: Eel să fi ajutat .VERBELE PREDICATIVE 6. Se pare că nu mai vine. A vrea – intră în strucutra: 4 . Părea că nu va mai ploua. A fi – intră în strucutra: . impersonal ≠ a pune semn. A avea – intră în structura: . ceva .2/ CD incompl. Va rămâne ministru.infinitivului perfect: E fi ajutat e bine. Nu-i rămâne decât să aştepte. 7. Voi însemna în caiet tot ce spune.

. În centru se merge numai pe jos.. - a fi (= a se întâmpla). a(-l) enerva. La cantină se mănâncă prost.). C. a(-l) roade. a(-i) fi sortit. a ninge. a se desprimăvăra. Verbe personale (realizează relaţia verb-subiect: au formă pentru fiecare persoană): a alerga. a rezulta. 1. a fulgui. a se auzi. a fi indicat. Observaţie Multe dintre ele au regim de subiectivă (= sunt urmate de o propoziţie SB). a se înnopta. a fi cunoscut. a tuna. Verbe active impersonale: - a ploua. a amurgi. a începe. a citi. a decurge. a (-l) pasiona. a reuşi. Verbe reflexive impersonale: a se cuveni. Verbe pasive impersonale: a(-i) fi dat. a se cădea. verbe impersonale –nu admit un subiect personal VERBELE IMPERSONALE ŞI UNIPERSONALE VERBELE IMPERSONALE sunt verbele care nu pot admite SB (mai ales cele care se referă la fenomene meteorologice). a(-i) fi predestinat. După relaţia verb-subiect (exprimat prin substantiv sau substitut în N) 1. a(-i) plăcea. anterior: Eu voi fi citit. a fi ştiut. a se spune. La sărbători se bea mult. a(-i) fi hărăzit. a deriva.viitorului: Eu voi citi . a urma. a(-i) ajunge. a fulgera. a(-l) necăji. 5 . 2. a(-i) fi menit. a trebui. a se povesti… Observaţie Există verbe impersonale reflexive nedefinite (SB lor nu este determinat formal). a(-l) interesa. a dori. Alte verbe: a se însera. Ex. a visa etc 2. 3. a se întâmpla. a(-l) durea.prezumtiv: El va fi citit. a avea (ex: N-are cine veni. a(-i) conveni. a(-i) rămâne. a burniţa. sau admit un SB nonpersonal sau o propoziţie SB.

în contextele « Se vorbeşte mult ». Tunau şi fulgerau împotriva noastră. af. d.Observaţie Cu sens figurat multe verbe impersonale pot deveni personale.. trebuie. chiar dacă are forme personale. imp. Ei 1/ trebuie 2 / să plece mai devreme 1/. neplăcându-i 1/ să muncească. intranzitiv. Se vorbeşte mult 1/ ca să înţeleagă toţi. « Se merge pe jos acasă ». imp. a (i) se acri. A III-a). f.unip. sg. conjugarea IV. a (-i părea bine.. A plecat de acasă. a) unele verbe impersonale prin conţinut sunt unipersonale prin formă: ninge. Alte ex: Îmi convine să cumpăr de aici. se merge. Fie1/ ce-o fi2/. 2/ citeşte foarte mult. Ex: L-am fulgerat cu privirea. indicativ. prezent. impersonal.unip. a(-i) părea rău.. PVb.. se zice ( au doar pers. unipersonal. se mănâncă etc. convine – vb.2/ 6 . « Se mănâncă bine la noi » nu au regim de subiect sau de subiectivă. III.activă. (pronumele ei se referă la verbul să plece pe lângă care este subiect). Interesându-l 1/ să ştie tot. c) a trebui – are formă numai pentru persoana a III-a şi este impersonal.. Subiectul lor este nedeterminat formal. p. pred. e) verbele impersonale se vorbeşte. Observaţie În expresia ‘îi ninge şi îi plouă’ verbele sunt impersonale. d) verbele îşi păstrează caracterul impersonal chiar când sunt la moduri nepersonale. b) se construiesc fără subiect sau subiectivă verbele şi locuţiunile verbale impersonale : a(-i) păsa.

decât dacă este un reflexiv impersonal. Se poate 1 / ca mâine să plecăm 2/. Ac când are sensul a exista – a avea este urmat de o construcţie infinitivală relativă cu funcţia de subiect dezvoltat. g) A putea . Ac cu prepoziţia „cu” mi = atribut – pronume reflexiv . – substantiv . pers I. Cu ce scrie temele = construcţie relativă infinitivală cu funcţia sintactică de complement direct dezvoltat analizabil. pronumele reflexiv este al verbului la infinitiv.f) verbul a avea are două sensuri ca auxiliar : a putea.v la infinitiv complement circumstanţial instrumental. a exista când are sensul de a putea formează o construcţie infinitivală relativă. alcătuită din verb la infinitiv precedat de un pronume sau adverb relativ. D posesiv temele = - - c. După tranzitivitate (după criteriul sintactic. Eu am cu ce scrie temele. singular. formă neaccentuată.nu are diateză reflexivă proprie. alcătuit din: scrie = cu ce = c. pe baza relaţiei verb – obiect direct): 1. Construcţia verbală respectivă are funcţia de complement direct dezvoltat. . verbe tranzitive (obiective) 7 . exprimat prin pronume relativ simplu.d. El se poate gândi mult şi bine. Eu mă pot duce acasă. Tu te poţi întâlni cu ea. Când este construit cu un verb la infinitiv. D.d. Are cine mă sfătui.

a pleca. d) verbele la diateza pasivă. a ruga. a scrie. - tranzitiv este verbul care poate avea obiect direct în acuzativ. a sfătui. a povăţui. Îl rog ceva. Îi învăţ pe toţi / să fie buni. nu neapărat exprimat în acel context: El citeşte Verbe dublu tranzitive - au două complemente directe: al persoanei (= pe cineva) şio al obiectului sau al acţiunii (= ceva) – sunt 10: a anunţa. a cădea etc. a-şi aminti. 8 . verbe intranzitive (subiective) Verbele tranzitive - stabilesc o relaţie cu numele în Ac cu funcţia de complement direct ( se construiesc cu un Ac complement direct): a citi. a întreba. Sunt intranzitive: a) verbele de mişcare: a veni. a examina. c) verbele la diateza reflexiva: a se gândi. răspund la întrebarea ce. a trece. Verbele intranzitive - nu se pot construi cu un Ac complement direct. a-şi aduce aminte. b) verbele care exprimă starea: a sta. 1. a lucra etc Observaţie: - complementele exprimate printr-o persoană răspund la întrebarea pe cine. a învăţa. a coborî.2. - complementele exprimate printr-un obiect . a exista. a traversa. a asculta.

în orice situaţie. Verbele dublu tranzitive sunt tranzitive chiar dacă sunt la diateza pasivă sau reflexivă. ninge. Unele verbe intranzitive au un complement direct intern exprimat printr-un cuvânt cu aceeaşi rădăcină sau aceeaşi sferă semantică: a visa (un vis). plouă. a adormi(un somn). g) verbul a fi. Din punct de vedere morfologic – după numărul persoanelor 1. pentru persoana a III-a ori plural la orice mod şi timp: apune. a trăi ( o viaţă). Plouă afară intranzitiv. se spune. a lupta ( o louptă dreaptă) etc. intranzitive E. Verbele intranzitive nu au diateza pasivă. Mi-l aduc aminte1/ pe cel ce a plecat 2/ Îmi aduc aminte a fgi citit cartea Îmi aduc aminte / că am citit cartea. a alerga (o cursă). răsare. 4. f) verbele copulative. Sunt rugat ceva Sunt rugat a continua Sunteţi rugaţi să mai aşteptaţi 2. Unele verbe şi locuţiuni verbale au construcţii sintactice: atât pentru valoarea lor tranzitivă (complement direct/CD) cât şi pentru cea intranzitivă ( complement indirect/CI) Îmi aduc aminte întâmplarea. trebuie. Verbe unipersonale • sunt defective de număr şi de persoană: au o singură formă.e) verbele impersonale: se zice. Tranzitivitatea se stabileşte şi în funcţie de sensul contextual al verbului. 9 . se cuvine. M-a plouat tranzitiv 3.

rezidă etc Aceste verbe nu trebuie confundate cu verbele impersonale 2. constă. plante. a zăcea etc. cotcodăcesc. După caracterul radicalului în flexiune 1. Verbe integrale – au paradigma completă în flexiune. a modului. a ara. înfrunzeşte. behăie. miorlăie. lucruri ( nu le fac oamenii): măcăne. nu-mi pasă. a şti. a rupe. a vrea. a iubi. sunt verbele care denumesc acţiuni făcute de animale. a subdivide etc. În locul modului imperativ se foloseşte conjunctivul prezent cu valoare imperativă: să poţi!. germinează. timpurile şi persoanele: a învăţa.• • aceste verbe sunt adesea şi impersonale. • verbele defective de modul imperstiv: a putea. • • verbele unipersonale şi impersonale ( au numai persoana a III-a) verbele defective de timp (sunt folosite numai la prezent): a discerne. verbe regulate –nu prezintă în flexiune variaţii ale radicalului sau variaţii nesemnificative: a cânta. a munci. a ură etc 10 . ce-ţi pasă” G. drapează. a citi. După caracterul paradigmei 1. să ştii! • Verbele b defective cu caracter general: a va (a merge) – folosit în construcţia „mai va” (adică mai e timp) a (se) la (a se spăla) – timpul prezent a păsa – în construcţii „îmi pasă. a timpului. a trăi etc 2. a divide. Verbe pluripersonale – au forme pentru toate persoanele. a voi. adică se conjugă la toate modurile. F. să vrei!. a plăcea. a persoanei. a concede. verbe defective – le lipseşte categoria gramaticală a numărului.

obiect Elevul citeşte cartea.subiectul gramatical suferă acţiunea făcută de complementul de agent (subiectul logic în Ac. număr Diateza • • • categorie gramaticală specifică verbului este strâns legată de tranzitivitate exprimă raportul dintre: subiect.verbele sunt grupate în 4 conjugări: conjugarea I: -a: a lucra. a veghea. verb. a da. a îngenunchea . complementul de agent(subiectul logic) 11 subiect gramatical . a tăcea … Observaţie: Verbele: a crea. a bea. exprimat sau neexprimat). a urca. a vrea. Diateza activă – subiectul face acţiunea exprimată de un verb Diateza pasivă . H. a bate … conjugarea IV: -i.2. a supraveghea. persoană. timp. mod. a mânca. a sta.NU sunt de conjugarea II. a mânca … conjugarea II: -ea: a vedea. verbe neregulate – prezintă variaţii totale sau parţiale în flexiune: a fi. a merge. a desena. Din punct de vedere morfologic – după sufixul • infinitivului prezent . conjugarea III: -e: a face. a fugi …  Categoriile gramaticale Diateză. a urechea. a şti. alua. a coborî. a avea. -î: a urî. Lecţia este învăţată de către elev. a plăcea. ci de conjugarea I.

5.Observaţii: 1. DIATEZA ACTIVĂ PRONOMINALĂ ŞI DIATEZA REFLEXIVĂ Sunt la diateza activă pronominală verbele însoţite de pronume reflexiv cu funcţie sintactică. Cartea se citeşte cu interes (este citită) – diateza reflexivă cu sens pasiv. Verbul la modul participiu indică conjugarea. Diateza pasivă se poate confunda cu un predicat nominal. Sunt considerate active pronominale următoarele categorii de verbe: 12 . Cineva e întrebat ceva. 3. Au diateză pasivă numai verbele tranzitive. Omonimia se rezolvă în context. Diateza pasivă prezintă : • • complement de agent prezenţa unui circumstanţial temporal : Casa e vândută acum de proprietarul ei • posibilitatea substituţiei cu construcţia reflexiv-pasiv sinonimă: Casa se vinde • Numele predicativ arată o caracteristică a subiectului: Pomii sunt înfloriţi. Diateza reflexivă cu sens pasiv: se formează cu verbe reflexive cu pronumele în acuzativ. 4. El este întrebat 1/dacă vine 2.cute la diateza pasivă devin intranzitive. Verbele dublu tranzitive se pot construi şi la diateza pasivă cu un acuzativ complement direct sau o completivă directă. 2. format din verbul copulativ a fi + numele predicativ exprimat prin adjectiv participial. Se formează cu auxiliarul a fi – conjugat la toate timpurile şi modurile + participiul acordat al verbului de conjugat.

se mănâncă.  reflexiv posesiv (cu sensul de posesie asupra obiectului. se cade. îşi dă drumul. reflexiv eventiv (cu sensul de transformare calitativă. îşi pregăteşte. ma operez. se întâmplă. se teme. nu se intră.  reflexiv dinamic sau subiectiv (cu sensul de participare intensă a subiectului la acţiune): se gândeşte. se înfrumuseţează.prezumtiv .  reflexiv reciproc (există o reciprocitate în acţiune): se ceartă. se spală. îşi vorbesc.nepersonale .infinitiv .  reflexiv participativ (cu sensul de participare interesată a subiectului la acţiune): îşi cumpără. Modurile verbului: . se pare.participiu .conjunctiv . se vede pe sine.  reflexiv factitiv (cu sensul de a face ca o actiune sa se desfasoare): ma tund. etc.gerunziu Modurile personale sunt predicative. îşi întinde gâtul. îşi opri răsuflarea. se întretaie. se sprijină. îşi închipuie.condiţional-optativ . îşi pune întrebări. pronumele reflexiv are funcţie de atribut pronominal în dativ): îşi ajută colegii. se căieşte. îşi bate joc.imperativ . îşi găteşte. ma coafez. se încrucişează.indicativ . îşi zice. de devenire): se îngraşă. îşi spune.supin . Verbele la diateza reflexivă au alte valori decât cele menţionate mai sus (pronumele reflexiv nu are funcţie sintactică):   reflexiv impersonal: se cuvine.. îşi strâng mâinile. se duce. îşi face curăţenie. 13 . se înroşeşte.personale . / Pământul se ară toamna.  reflexiv pasiv (construcţia echivalentă cu diateza pasivă): Magazinul se deschide mai târziu azi. şi-a irosit viaţa. reflexiv obiectiv (cu sensul de identificare a subiectului cu obiectul şi cu pronumele complement direct sau indirect): se îmbracă.

imperfectul poate avea valoare de condiţional: Ex: Tăceai şi filozof rămâneai! CONJUNCTIV – modul personal şi predicativ care exprimă o acţiune realizabilă şi posibilă.PERFECTUL COMPUS – acţiunea se petrece în trecut şi este terminată.PREZENT – acţiunea se petrece în momentul vorbirii. 14 .SIMPLU . .PERFECTUL SIMPLU – acţiunea se petrece în trecut şi este terminată de curând. .ANTERIOR * Alte valori ale indicativului: . . .se formează cu ajutorul lui a avea. dar este neterminată.IMPERFECT – acţiunea se petrece înainte de momentul vorbirii. Modurile personale INDICATIV – este modul personal şi predicativ care exprimă o acţiune prezentată de vorbitor ca reală.viitorul poate avea valoare de prezumtiv: Ex: Voi fi luat. .acţiunea se petrece în viitor înaintea altei acţiuni viitoare.acţiunea se petrece (în viitor) după momentul vorbirii.imperativ .se formează cu auxiliarul a voi . . . dacă spui tu! . .prezentul şi viitorul pot avea valoare de imperativ: Ex: Te duci acolo şi faci cum spun eu! – indicativ prezent cu valoare de imperativ Du-te acolo şi fă ce spun eu! . înaintea altei acţiuni trecute.Modurile nepersonale sunt nepredicative. adică în trecut.MAI MULT CA PERFECTUL – acţiunea se petrece în trecut. VIITOR .are şapte timpuri: PREZENT TRECUT .

am. ar.Timpuri: PREZENT – să cânt PERFECT – să fi cântat Din punct de vedere formal conjunctivul este cunoscut prin prezenţa conjuncţiei să.condiţional: Aş pleca eu dacă ar veni el. III.prezentul conjunctivului poate avea şi valoare imperativă: Ex: Să nu te prind pe acolo! ! Conjunctivul cu valoare imperativă se poate folosi şi la persoane pe care imperativul nu le are: Ex: Să plece imediat! Să plecăm de aici! – conjunctiv prezent cu valoare imperativă CONDIŢIONAL – OPTATIV – modul personal şi predicativ care exprimă la prezent o acţiune posibilă. ai.prezumtiv (în propoziţiile subordonate): Se spune că ar pleca şi el.optativ: De-ar veni primăvara… Aş bea puţină apă. Timpuri: PREZENT – aş cânta PERFECT – aş fi cântat Altă valoare a condiţionalului: . ar. . iar la perfect o acţiune ireală. Din punct de vedere formal are ca marcă auxiliarul a avea în forme speciale: aş. aţi. virtual: Ai crede că scriu poezii. ce poate lipsi numai în anumite condiţii la pers. singular şi plural la prezent: Ducă-se pe pustii! (să se ducă) Trăiască! (să trăiască) * Altă valoare a conjunctivului: . . Poate avea următoarele sensuri: . 15 .potenţial.

DIATEZA 4. Ex. (condiţional – prezumtiv) PREZUMTIV – modul personal şi predicativ care exprimă o acţiune realizabilă. posibilă. Pleacă! Nu pleca! Du-te! Nu te duce! ANALIZA VERBULUI 1. TIMPUL 7. fie că e vorba de un ordin propriu-zis: Ieşi afară!. Timpuri: PREZENT (se formează cu gerunziul): vom fi cântând (să fi ştiind) om fi cântând PERFECT (se formează cu participiul.Se spune că ar fi plecând şi el. fie că e vorba de un îndemn: Învaţă! sau de o rugăminte: Nu mă uita! Timpuri nu are. personal-impersonal 2. prezentată ca presupusă. II singular şi plural. IMPERATIV – modul personal şi predicativ care exprimă o acţiune realizabilă prezentată ca poruncită. PERSOANA 16 . omonim cu viitorul anterior) vom fi cântat om fi cântat Forme specifice de prezumtiv are numai prezentul care se formează din viitorul auxiliarului a fi + gerunziul verbului de conjugat. CONJUGAREA 3. bănuită. MODUL 6. Forme numai pentru pers. FELUL: predicativ/ copulativ. Face distincţie formală între aspectul afirmativ şi aspectul negativ. TRANZITIVITATEA (posibilitatea de a primi complement direct) 5.

personal.s. trebuie să controlezi robinetele..II. NUMĂRUL 9. . m. forma afirmativă. a ierta – verb pred. tranz.este forma de bază a verbului. de a bea . infinitiv.8. diateza activă. FUNCŢIA SINTACTICĂ Modurile nepersonale INFINITIV – format din rădăcina verbului la care se adaugă una din terminaţii (sufixe verbale). AVb. Ne-a învăţat a face lucrurile temeinic. CcT Înainte de a pleca. m. F. A controlat toate robinetele înainte de a fi plecat. a fi luat Perfectul se formează cu infinitivul auxiliarului a fi şi participiul neacordat al verbului de conjugat. la un mod nepersonal... S. la un mod nepersonal.s. a uita e greu. tranz.verb pred. CcSc A spus asta pentru a o enerva. ‘de’.I. Timpuri: PREZENT PERFECT a sta. personal. conj. însoţit de prep. forma afirmativă. Nevoia de a bea ceva îl chinuia. a lua a fi stat.. conj. timp prezent. diateza activă. f. 17 . NP CD CI Avb A ierta înseamnă a uita. SB A ierta e uşor. FORMA 10. infinitiv. f. Ştefan s-a hotărât a ataca în zori. timp prezent. SB.

. m. simplu. Nu putea a se duce acolo.S. număr. . a. Haina-i măturând pământul şi-o târăşte abia-abia.. Avb. 18 acţiune. CcCv Fără a cunoaşte prea bine oraşul. pers. caz cu un substantiv îşi pierde valoarea verbală şi devine adjectiv: Mâinile-i tremurânde îmi aminteau de ale bunicii.. pred. ‘a avea’ + ce. propriu zis. pl.. CcCdţ Fără a învăţa tot.. tranz. d. CcM Iepuri roşcaţi se strecurau ţupăind prin tufişuri. – construcţie infinitivală relativă CcCz Este certat pentru a nu-şi fi scris tema. la un mod nepersonal. . af. fără grad de comp. N. var. fem. Avb. CcCns E prea harnic pentru a nu reuşi în viaţă. Ex: Nu se putea duce acolo. gerunziu. b) are valoare verbală şi nu-şi schimbă forma.. c I.arată împrejurarea în care se desfăşoară altă acţiune sau cum se desfăşoară altă Valori şi funcţii: a) când se acordă în gen... F. -ând. măturând – vb. Nu ştie citi. nici scrie. s-a descurcat.2 t (provenit din vb. ‘a şti’. tremurânde – adj. f. GERUNZIU – se formează adăugând la rădăcina verbului sufixele –ind.! În construcţiile cu verbele ‘a putea’.Adj.. Atr. cine infinitivul îşi pierde particula a. Nu are cine pleca. la gerunziu). CcM A alergat fără a se opri. n-ar reuşi. EPS O vedeau plângând şi nu înţelegeau de ce.

Ex: de cules.se acordă cu substantivul . de la cules.se formează din participiul invariabil precedat de o prepoziţie simplă sau compusă. adverbiale: A venit pe negândite.exprimă: a) numele acţiunii sau al stării: E uşor de zis. CcCns S-au întâlnit des. de mod CcM intră în componenţa loc. Auzii trosnind ceva în pădure. . A. pentru cules. SB CD Se auzi trosnind ceva în pădure. PARTICIPIUL . a renunţat la cursă. cu specificarea provenit din participiu b) valoare adverbială .f. ajungând să se înţeleagă. SB NP E uşor de zis. c) cărei acţiuni îi este destinat un obiect: Am adus unelte de pescuit. şi tot nu vei obţine nimic de la el. CcCv Înfometându-l. b) scopul altei acţiuni: Am venit pentru pescuit. Iarba este de cosit. CcCdţ Învăţând vei reuşi.arată o acţiune trecută .Adj. Valori şi funcţii a) valoare adjectivală . CcCz Nemaiputând să se redreseze. la cules. neînvăţând vei pica.determină un verb şi apare cu formă invariabilă Ex: Vorbeşte răspicat – adv.CcT Ascultându-l mi-am adus aminte că povestea asta o mai auzisem. 19 .s. e greu de făcut. SUPIN .formă de bază în conjugarea verbului.

În ambele situaţii are funcţii sintactice proprii substantivului. predicativ. supin.condiţional-optativ prezent . intranz. are şi categoria comparaţiei Cea (mai) foarte invăţată cunoaşte multe despre Univers. f. C. CcSc Umblă după cucerit femei. În al doilea caz. b) Însoţit de un articol adjectival.infinitiv perfect Participiul intră şi în alcătuirea verbelor la diateza pasivă (de data asta se acordă).indicativ – perfect compus . A dus vitele la păscut. de umblat – vb. se substantivizează.Avb CD CI Am luat mătase de cusut. a.. personal.I.cond. Terminăm repede de scris. Observaţie: a) Participiul însoţit de articolul hotărât sau nehotărât devine substantiv Un învăţat / Învăţatul acesta a descoperit multe.imperativ negativ Participiul: .. optativ . afirmativa.perfect . Clădirea are un intrând 20 .conjunctiv . c) Gerunziul însoţit de articolul hotărât devine substantiv. Observaţie Modurile nepersonale intră în alcătuirea altor forme verbale: Infinitivul: .perfect .indicativ – viitor anterior . d. I.indicativ viitor . c. S-a săturat de umblat. la un mod nepersonal.

a atribui etc): eu îndoii. a suplea ( a suplini) se conjugă la indicativ prezent după a lucra: Eu lucr. indicativ perfect simplu verbele terminate la infinitiv în –i preceat de consoană (a citi. a găsi. Ortografia 1. Se scriu cu ii la persoana I şi a II-a indicativ şi conjunctiv prezent verbele cu tema în „i” Eu apropii (eu să apropii) Tu apropii (tu să apropii) Împrăştii. a oferi.ează eu cre. a scrie. întârzii. 21 . Se scriu cu ii la persoana a II-a indicativ şi conjunctiv prezent verbele: a şti. (să) ştii. a sui. a ţine. (să) previi. zgârii. a agrea. a deveni şi derivatele lor formate cu prefixe: ştii. ţii. Verbele a crea.ez Tu lucr – ezi El (ea) lucr –ează Noi lucr – ăm Voi lucr –aţi Ei (ele) lucr . vii. găsii. locuii. suii. scrii. simţii. oferi etc. privii.ez tu cre-ezi el(ea) cre-ează noi cre-ăm voi cre-aţi ei (ele) cre-ează 2. a veni. previi. âmbii etc 3. înfurii. simţi. a procrea. mărturisii sau de altă vocală decât „i” ( a îndoi. Persoana şi numărul se exprimă cu ajutorul desinenţelor. (să) ţii. a locui. (să) vii 4.Suferinzii sunt preocupaţi de boala lor. a mărturisi etc): eu citii. a recrea. (să) srii. sfâşii. oferii. a simţi. privi. a privi. Se scriu cu ii la persoana I singular. atribuii La persoana a III-a singular se scriu cu „-i”: el citi.

zgâriind. înviind. Se scriu cu ii la gerunziu verbele care conţin pe „-i” în rădăcină: apropiind. verbele cu infinitivul în „ii” (unul din rădăcină şi la conjugărea a IV-a): a pustii. înmiii. Se scrie cu uu verbul „a continua” la persoana I singular. prii. 8. a înmii. formă afirmativă: fii cuminte! Gerunziu: fiind La imperativ. a (sea9 sfii. indicativ şi conjunctiv preuent: eu scontinuu (să continuu). periind. înfuriind. prii (impersonal: îmi prii. singular: tu să fii imperativul. 6. sfiii.5. forma negativă. persoana a II-a. pustii. se scrie cu i: nu fi prost! 22 . întârziind. elogiind. înmii. liniind. a-i prii: eu pustiii. perfect simplu. înfiind etc 7. Ortografia verbului „a fi”: Se scrie cu ii: -conjunctivul prezent. audiind. Se scriu cu iii la indicativ. persoana I singular. ne prii) şi cu ii la persoana a III-a singular: (el) se sfii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful