Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Precizari prealabile
In prezent , domeniul comertului international a depasit sfera operatiunilor de import-export,
incluzand toate actele si operatiunile derulate la nivel international.
Prin urmare, in aceasta ramura a dreptului privat includem si contractele moderne: contractele
de leasing, de franciza, know-how, de agency, de concesiune, de licenta, de cooperare economico-
tehnico- stiintifica, de engineering, modalitatile de garantare si de plata specifice: garantiile
contractuale conditionate sau neconditionate (in principal, scrisorile de garantie bancara), acreditivele
documentare, incasso-ul, s.a.
In aceste conditii, in cadrul acestei discipline vor fi analizate notiunea si obiectul dreptului
comertului international, izvoarele comertului international, uzantele comerciale internationale,
principiile comertului international, actele de comert international, participantii la activitatea
comerciala internationala, clauzele specifice contractelor comerciale internationale, contractul de
vanzare interantionala se marfuri, arbitrajul comercial international
Notiune. Obiect.
Dreptul comertului international este un ansamblu de norme juridice de drept privat care
guverneaza raporturile comerciale si de cooperare economica si tehnico- stiintifica ce depasesc
cadrul intern ( national ) al unui stat si au aderente internationale cu doua sau mai multe sisteme de
drept nationale.
Normele dreptului comertului international sunt nu numai de drept substantial ci si cele de
drept procesual ( in cazul arbitrajului comercial international )
Din definitia dreptului comertului extragem cu usurinta obiectul acestei discipline, raporturile
juridice patrimoniale ce au in acelasi timp caracter comercial si international.
In ceea ce priveste comercialitatea raporturilor juridice, aceasta va fi determinata in functie
de dispozitiile sistemului de drept ce ii este aplicabil - lex causae (dreptul national, intern) stabilit
conform normelor de drept international privat respectiv, de normele conflictuale ale tarii forului ( lex
fori).
Astfel, pentru a se stabili caracterul civil sau comercial al unui contract, se va interoga lex
contractus (legea aleasa de partile contractante in temeiul libertatii de vointa a partilor) iar, in lipsa
unei asemenea determinarii, se va interoga legea determinata prin interogarea normelor conflictuale
obiective ale tarii forului.
In Romania, Legea nr.105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat
este legea ce contine normele conflictuale obiective generale ale tarii noastre si, in cazul in care
Romania este lex fori si legea contractului nu a fost determinata prin vointa partilor, stabilim legea
aplicabila acestuia in baza dispozitiilor Legii nr.105/1992.
Page 1 of 16
Unele raporturi juridice cuprind un element „strain” sau de extraneitate fie in structura lor
(subiect, obiect) fie prin circumstante legate de nasterea, modificarea sau stingerea acestor raporturi
juridice (locul incheierii contractului, locul executarii contractului si altele). Acestea sunt raporturi
juridice ce intereseaza dreptul comertului international deoarece contin un element de extraneitate,
suficient de caracterizant pentru a determina caracterul international al acestora.
Cele mai multe reglementari internationale utilizeaza in determinarea caracterului international
al raporturilor juridice doua criterii:
- Criteriul subiectiv in temeiul caruia raportul juridic, contractul va fi international daca
partile contractante, persoane fizice sau juridice au domiciliul sau sediul situate in state
diferite in momentul incheierii contractului si,
- Criteriul obiectiv in temeiul caruia raportul juridic, contractul va fi international daca
marfa, lucrarea, serviciul, bunul ce fac obiectul raportului juridic se afla in tranzit
international, aceasta presupunand ca, in timpul executarii contractului, bunul, lucrarea,
serviciul sa treaca cel putin o frontiera de stat.
Legea nr.105/1992 suplimenteaza criteriul subiectiv adaugand resedinta pentru persoane fizice
si fondul de comert pentru persoane juridice ca si criterii de determinare a internationalitatii unui
raport juridic comercial.
1
Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS; European Free Trade Association, EFTA). Scopul iniţial al acestei organizaţii internaţionale era de a
elimina taxele vamale asupra produselor industriale în comerţul dintre statele membre. Prin convenţia AELS, statele AELS au stabilit o zonă de liber-
schimb pentru comerţul mărfurilor. Convenţia a fost completată ulterior printr-un acord de integrare economică pentru sectorul de servicii. Spre
deosebire de UE însă, AELS nu este o uniune vamală, ceea ce înseamnă că fiecare stat membru AELS poate stabili în principiu liber taxele vamale şi
politica comercială externă privind state terţe (non-AELS). Membrii fondatori au fost Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Danemarca,
Norvegia, Suedia, Austria, Elveţia şi Portugalia. Finlanda a devenit membru asociat în 1961 (devenind membru cu drepturi depline în 1966), iar Islanda în
1970. Regatul Unit şi Danemarca intră în Comunitatea Europeană în 1973 (împreună cu Irlanda, încetând prin urmare să fie membre AELS. Portugalia a
părăsit de asemenea AELS pentru a intra în Comunitatea Europeană în 1986. Liechtenstein se alătură AELS în 1991, interesele sale fiind reprezentate
până atunci de Elveţia. În 1995 Austria, Suedia şi Finlanda devin membre UE şi părăsesc AELS. Membrii actuali ai Asociaţiei Europene a Liberului Schimb
sunt: Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia.
Page 2 of 16
- Tratatul Maastricht privind instituirea Uniunii Europeane din 1992 (TUE);
- Tratatul de la Lisabona din 2007;
- Carta Natiunilor Unite;
- Acordul General pentru Tarife si Comert ( GAT );
- Conventia de la Marrakech din 1995 privind constituirea Organizatiei Mondiale a
Comertului2;
- Conventia de la Viena ( 1980 ) – privind vanzarea internationala de marfuri
- Conventia de la New York ( semnata la 10 iunie1958 ) – privind recunoasterea sentintelor
arbitrale straine, ratificata de Romania in 24 iulie 1961;
- Conventia de la Geneva ( semnata la 21 aprilie 1961 ) – privind arbitrajul comercial
international, ratificata de Romania la 15 iunie 1963;
- Conventia de la New York ( 1974 )- privind prescriptia in materia vanzarii internationale de
marfuri.
B) Izvoare ale dreptului comertului international sunt, alaturi de tratatele constitutive ale
Uniunii Europene si Directivele si Regulamentele Europene in calitatea acestora de reglementari
comunitare cu caracter obligatoriu.
Conform prevederilor art.148 alin.3 din Constitutia Romaniei, tratatele constitutive ale Uniunii
Europene precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de
dispozitiile contrare din dreptul intern, cu respectarea actului de aderare.
Directivele Europene reprezinta legislatia europeana secundara ce nu au in principium
aplicabilitate directa in legislatia statelor membre ale UE, fiind necesara transpunerea acestora (
adoptarea unor legi sau modificarea celor existente astfel incat legislatia nationala sa fie conforma cu
cea europeana ). Prin exceptie, atunci cand legislatia nationala este neconforma unei prevederi a uneia
din directivele europene, dispozitia directivei europene paote fi invocata direct in statul membru atat
in fata autoritatilor nationale cat si in fata instantelor de judecata, avand prioritate fata de dispozitia
contrara nationala.
Regulamentele Europene se aplica direct statelor membre fara a fi necesara transpunerea
acestora in legislatia statelor membre. Cu toate acestea, ca regula, statele membre prefera sa-si
adapteze legislatia nationala in maniera similara cu cea aplicabila directivelor europene.
C) Jurisprudenta europeana. Apreciata ca si in cazul jurisprudentei nationale, izvor
interpretativ al dreptului (in speta, al dreptului comertului international), jurisprudenta europeana a
Curtii Europene de Justitie si a Curtii Europene a Drepturilor omului este obligatorie pentru instantele
nationale in ceea ce priveste interpretarea acordata legislatiei europene si concordanta prevederilor
legale nationale cu cele europene.
2
Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) este o organizaţie internaţională care supervizează un număr mare de acorduri care definesc "regulile
comerciale" dintre statele membre. OMC este succesoarea „Acordului general asupra tarifelor şi comerţului“ şi operează în direcţia reducerii şi abolirii
barierelor comerţului internaţional. OMC are două funcţii de bază: este un forum de negocieri pentru discuţii asupra regulilor comerciale noi, dar şi deja
existente şi ca şi un corp de acord în privinţa disputelor.
Page 3 of 16
Uzurile normative, de drept ( nerecunoscute in legislatia romana ) au valaore de norma juridica
intocami ca legea care trimite la ele in vederea aplicarii lor.
Uzurile conventionale isi trag forta din vointa partilor contractante ce aleg, in temeiul libertatii
contractuale, aplicarea acestor uzuri intregului contract sau numai unei parti a acestuia.
Uzantele internationale normative au rolul de a completa sau suplini legea, se a inlatura
aplicarea legii iar, cele conventionale au rolul de a interpreta, de a completa si preciza continutul
contractelor.
In ceea ce priveste forta juridica a uzurilor, uzurile normative au aceeasi putere ca legea, partile
avand posibilitatea inlaturarii aplicarii lor prin manifestare expresa de vointa.
In ceea ce priveste forta juridica a uzurilor conventionale, interpretative, acestea se aplica si isi
produc efectele numai datorita vointei partilor contractante.
Aplicarea uzantelor conventionale a ridicat probleme practice astfel incat institutiile
internationale le-au codificat si uniformizat.
Bineinteles ca,m aceasta codificare si uniformizare nu trasforma uzurile conventionale in
norme de drept obiective.
Chiar codificate si uniformizate aceste uzuri se vor aplica numai daca partile contractante aleg
in mod expres aplicarea lor.
Camera Internationala de Comert de la Paris ( CCI ), institutie privata, a realizat cele mai multe
asemenea codificari si uniformizari: reguli uniforme privind INCASSO-ul , reguli uniforme privind
acreditivul documenter, reguli privind garantiile contractuale conditionate si neconditionate, Regulile
INCOTERMS 2000, Clauza Model privind hardship-ul ( impreviziune ), Clauza model privind forta
majora etc.
O alta standardizare a uzantelor comerciale internationale din domeniul vanzarii internationale
a fost realizata prin adoptarea Definitiilor revizuite de Comert American Exterior – RAFTD 1941, ce
reprezinta un corespondent american al regulilor europene INCOTERMS 2000.
In aceeasi materie se remarca Comisia Natiunilor Unite pentru Drept Comercial International
UNCITRAL, FIDIC ( Federatia internationala a inginerilor consultanti ) etc.
Utilizarea Conditiilor Generale ( Uzante Conventionale ) la incheierea unui contract,
reprezinta o obisnuinta in activitatea comertului international.
Principiile privind contractele comerciale internationale – elaborate de institutii internationale
in special de UNIDROIT, reprezinta model pentru elaborarea contractelor, iar nu prevederi legale,
uzante normative sau conventionale.
Page 4 of 16
Sistemul nostru de drept a adoptat in principiu, conceptia obiectiva cu privire la caracterul
comerical al unui act sau fapt juridic dar, contine si elemente ale conceptiei subiective asupra actelor
comerciale.
Astfel, codul comercial roman stabileste in art.3 actele si faptele pe care le considera a fi fapte
de comert obiective respectiv, acte, fapte si operatiuni economice datorita naturii lor (indiferent de
calitatea de comerciant sau necomerciant al celui care le savarseste).
In continuare, in art.4 codul comercial roman – ca si influenta a conceptiei subiective privind
comercialitatea actelor-, instituie o prezumtie de comercialitate:”Se socotesc, afara de acestea, ca fapte
de comert, celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca
contrariul nu rezulta sin insusi actul incheiat.
In completare, conform art.56 din codul comercial roman, daca un act este comercial numai
pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi incat priveste acel act, legii comerciale, afara de
dispozitii privitoare la chiar persoana comerciantilor si de cazurile in care legea ar dispune altfel.
b). In acest context, definim actele si faptele de comert international ca fiind actele juridice,
faptele juridice si operatiunile economice ce contin un element de extraneitate caracterizant, prin care
se realizeaza producerea de marfuri, executarea de lucrari ori prestarea de servicii sau o interpunere
in circulatia marfurilor, cu scopul de a obtine profit.
Consideratii introductive
Calitatea de comerciant a persoanei fizice straine. Persoanele fizice actionand individual sau
in asociere sub forma intreprinderilor individuale sau a intreprinderilor familiale continua sa reprezinte
o componenta importanta a activitatii economice mai ales in domentii in care nusunt necesare investitii
de mare anvergura: turism, mestesuguri, artizanat.
Calitate de comerciant in Romania a unei persoane fizice straine este un aspect ce apartine
conditiei juridice a strainului, supuse legii romane.
O lunga perioada de timp, elementul clasic de extraneitate, relevant in calificarea unei persoane
ca si persoana fizica straina, era domiciliul acesteia situat in strainatate.
In prezent, in relatiile cu statele membre ale Uniunii Europene si ale spatiului economic
european, criteriul utilizat este acela al cetateniei persoanelor fizice.
Exista si opinia conform careia, cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene si ale spatiului
economic european nu trebuie calificati ca straini avand in vedere continutul notiunii de strain astfel
cum este precizat de OUG nr.194/2002 privind regimul strainilor in Romania: “strain este persoana
care nu are cetatenia romana sau cetatenia unui alt stat membru al Uniunii Europene ori al Spatiului
Economic European” insa, aceasta definitie este data, conform prevederilor art.2 din OUG
nr.194/2002, pentru scopurile acestei prevederi legale.
Page 6 of 16
In temeiul dreptului la libera initiativa, al dreptului la libera asociere si al dreptului de
stabilire, orice persoana fizica, cetatean al unui stat membru al Uniunii Europene ori a Spatiului
Economic European, poate desfasura activitati economice, pe teritoriul Romaniei, in conditiile
prevazute de legile romane.
In aceste conditii, cetateni statelor membre ale Uniunii Europene si ale Spatiului Economic
European pot desfasura activitati economice in Romania in toate domeniile, meseriile, ocupatiile sau
profesiile ca persoane fizice autorizate, ca intreprinzatori titulari ai unei intreprinderi individuale sau
ca membrii ai unei intreprinderi familiale.
Cetateni statelor membre ale Uniunii Europene si ale Spatiului Economic European care
desfasoara o activitate economica autorizata si recunoscuta intr-un alt stat membru al Uniunii
Europene sau al Spatiului Economic European, in forme simialre cu cele prevazute de legea romana,
pot fi autorizate sa desfasoare pe teritoriul Romaniei aceleasi tipuri de activitati pentru care au fost
autorizate in acel alt stat.
In toate cazurile, desfasurarea unei activitati economice in Romania de catre un cetatean al unui
stat membru ale Uniunii Europene si ale Spatiului Economic European in temeiul dreptului a stabilire
este conditionata si de existenta unui sediu permanent pe teritoriul Romaniei.
Persoanele fizice, cetateni ai statelor terte vor putea desfasura in Romania activitati economice
numai in mod indirect prin intremediul unor societati comerciale sau prin intermediul
dezmembramintelor societatilor comerciale.
Capacitatea persoanei fizice straine de a savarsi acte si fapte de comert international este
supusa legii lor nationale – lex patriae (legea tarii ai carei cetateni sunt), fiind un element al capacitatii
de folosinta a acestor persoane fizice
O persoana ce care capacitate juridica potrivit legii sale personale va fi socotita capabila
in orice alta tara.
In legislatia nationala si europeana s-au impus noi tipuri de persoane juridice ce pot
desfasura activitate comerciala si care au sau pot dobindi calitatea de comerciant: Grupurile de
interes economic si Grupurile Europene de Interes Economic, Societatea Anonima Europeana
(cunoscuta dupa numele ei latinesc: Societas Europaea –SE), Societatea europeana cooperativa
(SCE) si in proiect, Societatea Privata Europeana.
Page 7 of 16
ca, persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege,
actul de infiintare sau statut.
Societatile comerciale cu capital strain, cu participare straina cu sediul in Romania sunt
persoane juridice romane.
Prin urmare, societatile cu capital strain se deosebesc de celelalte societati comerciale, persoane
juridice romane, doar prin elementul de extraneitate: capitalul social sau o parte din acesta, apartine
unor persoane fizice sau juridice straine.
Toate prevederile legale privind constituirea, organizare, functionarea, modificarea, dizolvarea,
lichidarea, insolventa societatilor comerciale sunt aplicabile si acestor societati comerciale, persoane
juridice romane, astfel cum am indicat anterior, avand in vedere urmatoarele considerente:
- Nationalitate societatilor comerciale, ca atribut de identificare a acestora este criteriul de
stabilire a legii ce guverneaza statutul sau organic, legea aplicabila persoanei juridice, lex societatis;
- Criteriul folosit de legea romana pentru determinarea nationalitatii unei societati
comerciale este acela al sediului social, toate societatile comerciale cu sediul social in Romania fiind
persoane juridice romane.
In acesta materie nu exista nici o reglementare internationala uniforma, nici o conventie la care
Romania sa fie parte.
Cu toate acestea, este unanim acceptat ca, personalitatea juridica a unei societati comerciale
va fi recunoscuta international daca a fost legal constituita conform legii tarii in care si-a
declarat sediul social, conform legii statutului sau organic.
In aceasta directie, ori de cate ori o societate comerciala straina doreste sa infiinteze sucursale,
filiale, reprezentante, agentii s.a. pe teritoriul unui alt stat sau incheie contracte comerciale
internationale, trebuie sa faca dovada legalei sale constituiri conform legii statutului sau organic.
Sucursalele si filialele sunt entitati, dezmembraminte cu regim juridic diferit ale societatilor
comerciale.
Sucursalele societatilor comerciale reprezinta un dezmembramant fara personalitate juridica
al societatii mama, un stabiliment secundar al societatii comerciale mama, o modalitate de extindere a
activitatii societatii din a carei structura face parte, este o prelungire in teritoriu (in speta, pe
teritoriul Romaniei) a societatii mama.
Filialele societatilor comerciale sunt societati comerciale distincte, cu personalitate juridica
proprie, cu patrimoniu, obiect de activitate si raspundere proprii, avand o legatura economica cu
societatea mama care detine o parte importanta din capitalul acesteia.
Page 8 of 16
Societatile comerciale straine pot infiinta sucursale, reprezentante sau filiale atat in tara
in care isi au sediul social cat si in strainatate, cu indeplinirea conditiilor impuse in aceasta
directie de legea ce guverneaza statutul organic al societatii mama si de legea tarii pe teritoriul
careia urmeaza a se infiinta sucursalele sau filialele acesteia.
Infiintarea de sucursale si filiale sau deschiderea de reprezentante intr-o tara straina, este
impusa de dezvoltarea societatii comerciale, de extinderea activitatii sale comerciale dincolo de
granitele tarii de sediu, reprezinta modalitatile de baza, uneori singurele modalitati de desfasurare a
unei activitati comerciale pe teritoriul unui alt stat.
Legea romana permite infiintarea de sucursale si filiale pe teritoriul Romaniei, de catre
societatile comerciale straine, daca acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic –
lex societatis.
In al doilea rand, in actele constitutive ale societatii mama trebuie sa fie prevazuta expres
posibilitatea infiintarii de sucursale si filiale pe teritoriul unei alte tari.
Infiintarea de sucursale si filiale in Romania de catre societatile comerciale straine se va face
cu respectarea legii romane instituita in aceasta directie.
Deschiderea de reprezentante pe teritoriul unui alt stat reprezinta una din modalitatile de
sxtindere a activitatii societatii comerciale in alte tari fara ca, reprezentantele societatilor comerciale
straine sa se incadreaze in categoria investitiilor straine in Romania.
Reprezentantele efectueaza actesi fapte de comert in numele si pe seama societatilor
comerciale pe care le reprezinta ca si imputernicit fara a fi dezmembraminte ale acestora in
sensul sucursalelor sau filialelor.
Ele sunt prelungiri ale personalitatii mama in teritoriu strain si nu au calitatea de subiect
distinct de drept al comertului internationl.
Reprezentantele functioneaza legal in tara noastra in baza autorizatiei obtinute de la Ministerul
Economiei si Comertului fara inregistrare la Oficiul Registrului Comertului.
Caracteristicile reprezentantelor sunt urmatoarele: nu au personalitate juridica, reprezinta
prelungiri in teritoriu a personalitatii juridice a societatii mama, engociaza, indeplinesc, incheie acte
juridice si materiale in numele si pe seama societatii mama.
In Romania, reglementarea legala a autorizarii si functionarii reprezentantelor societatilor
comerciale si organizatiilor economice straine este realizata de Decretul Lege nr.122/24 aprilie 1990.
Societatile comerciale si organizatiile economice straine pot fi reprezentate in Romania, pe
baza de contract, si de birouri romanesti specializate, inclusiv cele infiintate din intitiativa proprie.
Page 9 of 16
Grupul european de interes economic
Grupurile de interes economic au fost reglementate pentru prima data in Franta, tara in care
aceste entitati au inregistrat un succes spectaculos fiind constituite in diverse si importante domenii ale
economiei nationale.
Reglementarea Europeana a Grupul European de Interes Economic (G.E.I.E.):
Regulamentul C.E.E. nr.2137/85 din 25 iulie 1985 a avut ca sursa de inspiratie modelul francez al
G.I.E. si reprezinta un instrument juridic menit sa inlature numarul mare de dificultati juridice, fiscale
si administrative ce impiedicau colaborarea intreprinderilor din statele membre ale Comunitatii
Economice Europene.
Pina la 9 iulie 2008 existau 1 844 de G.E.I.E. in top aflandu-se Belgia (429), Franta (274),
Germania (274), Olanda (191), Marea Britanie (198), Spania (170) si Italia (161) neinregistrindu-se
inca o utilizare optima a G.E.I.E. ca forma de cooperare transfrontaliera.
In Romania, Grupul de interes economic si Grupul european de interes economic sint
reglementate prin Legea nr.161/2003 si, in completare cu Regulamentul C.E.E. nr.2137/85 din 25
iulie 1985 si sunt definite legal ca si asocieri între două sau mai multe persoane fizice sau juridice,
constituite pe o perioadă determinată, în scopul înlesnirii sau dezvoltării activităţii economice a
membrilor săi, precum şi al îmbunătăţirii rezultatelor activităţii respective.
Grupul de interes economic si Grupul european de interes economic se constituie prin contract
in forma autentica, numit Act Constitutiv, incheiat intre maxim 20 de persoane si prin inregistrare la
registru comertului, respectiv la registrul tarii in care grupul european de interes si-a stabilit sediul
statutar, are un scop patrimonial si statut de persoana juridica.
Ele pot avea calitatea de comerciant daca obiectul lor de activitate are caracter comercial astfel
incit, aceste entitati juridice sint comercianti persoane juridice nu prin forma lor sau prin inregistrare
la Registrul Comertului ci, prin obiectul lor de activitate astfel cum este stabilit prin Actul Constitutiv.
Principala distinctie intre cele doua persoane juridice este data de faptul ca, in cazul Grupului
european de interes economic, legea impune conditionari privind membrii grupului ce pot fi numai:
companii sau firme, în sensul art. 165 alin. (2) din versiunea consolidată a Tratatului de
instituire a Comunitatii Europeane, precum şi alte persoane juridice de drept public sau
privat, care au fost înfiinţate în conformitate cu legislaţia unui stat membru al Uniunii
Europene şi care îşi au sediul social, precum şi centrul principal de conducere şi de
gestiune a activităţii statutare pe teritoriul unui stat din Uniunea Europeană;
persoanele fizice care desfăşoară activităţi industriale, comerciale, meşteşugăreşti sau
agricole ori care furnizează servicii profesionale sau de altă natură pe teritoriul unui
stat din Uniunea Europeană.
Grupul nu poate avea ca scop obtinerea de profit pentru sine iar, in situatia obtinerii de profit
acesta trebuie, in mod obligatoriu, distribuit sub forma de dividente intre membrii sai corepsunzator cu
prevederile din Actul Cosntitutiv si, in lipsa unei asemenea clauze, in mod egal.
Grupurile europene de interes economic sint percepute ca entitati juridice lipsite de birocraţie şi
usor de mânuit în vederea colaborarii, favorabilă pentru chestiuni de impozitare şi conducere şi, cu un
cadru juridic transparent, asteptindu-se ca Romania sa joace un rol important in cooperarea europeana
sub aceasta forma, aspect discutat in cadrul celei de-a 5-a Conferinţe Practice organizată de către
Centrul European de informare G.E.I.E. în noiembrie 2004 în Strasbourg, Franţa.
Cu toate acestea, in tara noastra, conform datelor statistice oferite de Oficiul National al
Registrului Comertului nu exista nici un G.I.E. sau G.E.I.E. inregistrat in Registrul Comertului.
Page 10 of 16
Societatea Europeana
Chiar daca Regulamentul privind Statutul Societatii Europene a fost transpus in legislatia
interna a multor state, modificarile realizate de acesta nu conduc si nu pot conduce pentru moment la
o revolutie in materia societatilor comerciale ce functioneaza in spatiul european avand in vedere
Page 11 of 16
ca, societatea europeana este dotata cu o identitate europeana obligatorie dar limitata, nu beneficiaza
de avantajul nationalitatii europene, statutul organic al acestor societati este guvernat –in principal-
de legea statului membru in care Societatea europeana isi are sediul si, principiul mobilitatii acesteia
este afectat prin dreptul de opozitie aflat la indemana autoritatilor publice din statul membru gazda,
opozitie intemeiata pe ratiuni de interes public, in cazul intentiei mutarii sediului intr-un alt stat
membru.
Dorinta de afirmare a unei adevarate identitati europene (“label europeen”) suprapusa pe
avantajele evidente ale Societatii Europene: simplificarea structurii unui grup de societati,
imbunatatirea eficacitatii operationale, mobilitate, s.a. au determinat mari actori ai pietei europene sa
constituie societati anonime europene.
Implicarea statului roman in activitatea comerciala -in fapt, existenta capacitati necesare
de a savarsi fapte de comert-, este permisa atat de norme nationale (Decretul nr.31 din 1954,
art.25:”Statul este persoana juridica in raporturile la care participa nemijlocit, in nume propriu, ca
subiect de drepturi si obligatii. El participa in astfel de raporturi prin Ministerul Finantelor, afara de
cazurile in care legea stabileste anume alte organe in acest scop. ”) cat si de acte internationale (Carta
drepturilor si indatoririlor economice ale statelor art.4 teza I:” Fiecare stat are dreptul la practicarea
comerţului internaţional şi a altor forme de cooperare economică”).
La o atenta analiza, se constata ca, participare directa a statului la activitatea comerciala
este exceptionala. Contractele incheiate de stat prin intermediul Ministerului Economiei si Finantelor
sau al Bancii Nationale a Romaniei –parte a obligatiilor ce reprezinta datorie publica- sub forma
acordurilor de imprumut sau de compensare incheiate cu institutii financiare internationale, a
acordurilor de imprumut sudsidiare, a garantiilor de stat, a emisiunile de titluri de stat si a altor
instrumente financiare specifice si vinzarea acestora, contractele de privatizare, reprezinta fapte de
comert care insa, datorita statutului special al cel putin unuia dintre contractanti: statul roman, au
regim special.
Acest regim special se concretizeaza in anumite situatii in necesitatea ratificarii contractelor de
catre Parlamentul Romaniei, in posibilitatea statului de a mentine prerogativa rezilierii unilaterale a
contractelor de interes public, in activarea principiului universal al imunitatii de jurisdictie a statelor
straine, a arbitrabilitatii specifice a litigiilor nascute din aceste acte juridice speciale s.a.
In toate aceste cazuri, consideram ca statul participa la activitatea comerciala ca titular al
propriului patrimoniu si in gestionarea acestui patrimoniu (de jure gestionis), raporturile juridice ce
iau astfel nastere fiind raporturi juridice de drept privat supuse –in principiu- legilor comerciale.
Falimentul international
Extinderea activitatilor societatilor comerciale dincolo de granitele unui stat a impus in mod
firesc realitatea falimentului transfrontalier sau international.
Falimentul transfrontalier ridica probleme complexe si multiple, dificultatile fiind generate de
diferentele legislative (atat de drept substantial cat si de drept procedural), de conflictele de jurisdictie
si de legi privind tara in care trebuie sa se pronunte falimentul, conditiile de declansare a falimentului,
legea chemata sa se aplice falimentului, efectele internationale ale falimentului comerciantului.
Toate aceste dificultati carora li se adauga impactul acestor proceduri asupra bunei functionari
a pietelor interne au impus necesitatea elaborarii unor acte normative care sa reprezinte norme
uniforme in materie.
Realizarea acestui deziderat intr-o maniera care sa corespunda pe deplin falimentului
international a reprezentat o preocupare permanenta concretizata in:
Proiectul intocmit de cea de a 5-a Conferinta de drept international privat de la Haga din
1894;
Tratatele de la Mondevideo privind dreptul international privat din 1889 si 1940;
Conventia de la Havana din 1928;
Conventia statelor nordice privind procedura falimentului din 1933;
Legea model elaborata de Asociatia internationala a Baroului privind cooperarea in
materia insolventei transfrontaliere (Model International Insolvency Cooperation Act –
MIICA);
Conventia europeana privind anumite aspecte internationale ale falimentului din anul
1990 de la Istanbul;
Actul Uniform asupra organizarii procedurilor colective de stingere a pasivului al
Organizatiei pentru armonizarea in Africa a Dreptului Afacerilor – OHADA din anu 1998;
Legea Model UNCITRAL privind insolventa transfrontaliera;
Proiectul Bancii Mondiale privind procedurile de insolventa;
Page 13 of 16
precis, modalitatea de rezolvare a acestui conflict fata de faptul ca, prin solutionarea acestui conflict
determinam si legea aplicabila falimentului .
Astfel, atat in doctrina cat si in reglementarile internationale s-au conturat doua conceptii
principale: Teoria pluralitatii si teritorialitatii falimentului si Teoria unitatii si universalitatii
falimentului.
Page 14 of 16
Regulamentul se aplica procedurilor colective indiferent daca debitorul este persoana fizica sau
juridica, comerciant sau necomerciant.
Regulamentul nu se aplica societatilor comerciale speciale respectiv, societatilor de asigurari,
institutiilor de credit si societatilor de investitii.
Regulamentul considera ca o procedura unica nu ar fi indicata pentru intreaga comunitate astfel
incat combina teoria unicitatii falimentului cu cea a teritorialitatii acestuia.
Se considera admisibila o procedura de faliment principala ce se poate deschide in statul
membru in care se afla centrul intereselor debitorului, procedura ce se extinde asupra activelor acestuia
indiferent unde s-ar afla ele, precum si o procedura de faliment secundara ce poate fi deschisa in
oricare stat membru in care debitorul are o intreprindere, efectele unei asemenea proceduri limitandu-
se la statul membru in care se afla intreprinderea si la activele debitorului din acel stat.
Astfel cum am indicat, Regulamentul se limiteaza la a stabili competenta internationala,
desemnand statele membre a caror jurisdictie poate deschide o procedura de faliment, competenta
teritoriala in cadrul acelui stat membru urmand sa fie stabilita legea nationala a acelui stat.
Jurisdictiile competente trebuie sa fie achitate pentru luarea masurilor provizorii si de
conservare chiar in momentul deschiderii procedurii.
Anterior deschiderii unei proceduri principale , o procedura secundara de insolventa nu poate fi
deschisa intr-un stat decat daca debitorul are fie creditori locali, fie creditori ai intreprinderii dintr-un
alt stat membru, fie o procedura principala, nu poate fi deschisa datorita dispozitiilor din sistemul de
drept al statului membru, competent cu deschiderea procedurii principale.
Cand o procedura principala se deschide , toate procedurile teritoriale devin secundare.
Pe langa protejarea intereselor locale, deschiderea unei proceduri secundare poate fi justificata
si de : patrimoniul prea complex al debitorului sau de diferenta semnificativa intre sistemele de drept
incidente, putandu-se crea dificultati complexe prin extinderea efectelor procedurii principale asupra
teritoriului altor state.
Pentru buna administrare a procedurii insolventei , judecatorul sindic al procedurii principale
poate solicita deschiderii unor proceduri secundare.
In acest caz, intre sindicii din toate procedurile deschise, se impun masuri stricte de coordonare
a activitatii lor.
Orice creditor ce-si are sediul sau resedinta intr-un stat membru este indreptatit sa-si declare
creanta in oricare din procedurile de insolventa deschise asupra debitorului sau.
Pentru asigurarea egalitatii de tratament a creditorilor este necesara coordonarea repartizarilor
facute acestora din patrimoniul debitorului.
Astfel, oricare creditor va putea sa retina ceea ce a primit, insa nu va fi indreptatit sa mai
primeasca vreo suma de bani pana cand creditorii de acelasi rang din altre proceduri nu au primit o
repartitie egala.
Continutul esential al deciziei de deschidere a procedurii se va publica atat in Jurnalul Oficial al
UE cat si in Jurnalele Oficiale ale tuturor statelor membre, fara ca aceasta publicare sa reprezinte o
conditie a recunoasterii automate a procedurii falimentului.
De indata ce procedura de faliment este deschisa, sindicul are obligatia de a informa individual
pe fiecare creditor cunoscut ce-si are sediul sau resedinta intr-un stat membru.
Legea aplicabila procedurii principale este legea statului membru pe al carui teritoriu s-a
deschis procedura principala iar legea aplicabila procedurilor secundare este legea statelor membre pe
a caror teritoriu s-au deschis procedurile secundare.
Deasemeni, ori de cate ori se deschid mai multe proceduri este necesara cooperarea intre
diferitii sindici, care presupune un schimb suficient de informatii,
Un principiu important al acestei reglementari europene este acela al recunoasterii imediate
–fara alte formalitati- a tuturor deciziilor luate de tribunalul statului membru competent pentru
procedura principala, in celelalte state membre.
Page 15 of 16
In ceea ce ne priveste calificam modelul acestui Regulament european al insolventei ca
sistem mixt in care teritorialitatea falimentului ocupa un rol foarte important iar, universalitatea
procedurii se reflecta intr-un mod judicios prin coordonarea procedurilor secundare de catre cea
principala, de cooperarea stransa intre sindicii tuturor procedurilor, prin egalitatea de tratament a
creditorilor si prin recunoasterea efectelor procedurilor de faliment in celelalte state membre.
In fapt, avem de-a face cu o “utilizare adecvata realitatii a instrumentelor specifice cuplului
clasic universalitate/teritorialitate”.
Page 16 of 16