Sunteți pe pagina 1din 7

OPERATII GENERALE

Operatiunile farmaceutice, in urma carora materia prima este transformata in


medicament, pot fi:

 Generale: cantarire, dizolvare, masurare, solubilizare, filtrare

 Speciale: granulare, comprimare, modelare

Cantarirea si masurarea in farmacie sunt operatiile generale cele mai uzuale, intalnite in
practica farmaceutica.

Prepararea corecta a medicamentelor presupune, ca o conditie esentiala, cunoasterea


aspectelor teoretice si practice ale cantaririi substantelor medicamentoase. De aceea, nu este
intamplator ca embelma profesiunii a fost aleasa adesea balanta. In general se poate spune ca
majoritatea operatiilor farmaceutice sunt precedate de cantarirea sau masurarea substantelor sau
a preparatelor luate in lucru.

Cantarirea este operatia prin care se determina greutatea unui corp cu ajutorul balantei si
greutatilor corespunzatoare sistemului de masuri si greutati adoptat. Unitatea de masura pentru
greutate in tara noastra este gramul, cu multiplii si submultiplii lui.

Pentru cantarire in farmacie se foloseste balanta de mana (cumpana de mana), balanta cu


coloana (balanta de receptura) si balanta cu terezii.

Balanta cu coloana sau balanta de receptura se intrebuinteaza pentru cantariri intre 10 si


1.000g. Este formata dintr-o coloana verticala metalica, fixata pe o cutie acoperita uneori cu o
placa de marmura, avand 2 sau 3 sertare. La partea superioara a coloanei este asezata, pe un cutit,
o parghie metalica, formata din 2 brate perfect egale, avand la extremitati cutite doua platane
egale ca greutate, suspendate printr-un cadru metalic. Unele balante au si un dispozitiv cu care se
pot bloca, pentru a nu oscila liber, fapt care menajeaza cutitele de frecare inutila. Cand balantele
nu au acest dispozitiv de blocare se aseaza pe unul dintre platanele balantei o greutate, tot timpul
cat sunt in repaos. Echilibrul balantei este semnalat de un indicator fix in mijlocul parghiei si
care penduleaza impreuna cu acesta in fata unui cadran gradat. Balanta are un echilibru
satisfacator, cand oscilatiile indicatorului sunt uniforme fata de central cadranului. Echilibrul
balantei trebuie verificat inaintea fiecarei cantariri.

Balanta cu terezii se compune dintr-un sistem de parghii care sustin doua platane asezate
orizontal. Limita de incarcare este intre 100 si 5.000g.

Balantele speciale de receptura cantaresc greutati intre 0.5 si 100g si sunt fie de tipul
balantelor cu coloana, fie de tipul balantei cu terezii (Roberval).
Balanta de mana (cumpana de mana) se utilizeaza pentru cantarirea medicamentelor in
cantitati mici, intre 0,1-1g; 0,01-5g; 0,1-10g. Aceste limite se afla stantate pe unul din bratele
parghiei. Se compune dintr-o parghie suspendata cu ajutorul unui cutit intr-o furca metalica
terminate cu un inel. La extremitatile parghiei sunt atarnate, cu ajutorul a 3 snururi, cate un
platan de celuloid sau material plastic. Exista cumpana de mana cu greutati la care determinarea
greutatii se face punand pe unul din talere corpul de cantarit, iar pe celalalt greutatile
corespunzatoare. Mai adesea, cumpenele de mana sunt prevazute cu un cursor sau calaret. Acesta
aluneca pe unul din bratele cumpenei, care este gradat si indica greutatea. Cumpenele de mana
sunt de diferite marimi, de obicei avand limita de incarcare de 0,25; 0,5; 1; 5 si 10g. Cantarirea
se face tinand in mana stanga inelul, in timp ce cu mana dreapta se face manevrarea cursorului,
incarcarea sau descarcarea platanului

Balantele analitice se intrebuinteaza pentru cantariri foarte exacte, avand o sensibilitate de


ordinal zecimii de milligram. Au o constructie asemanatoare balantelor cu coloana. Cand
farmacopeea foloseste expresia “exact cantarit”, inseamna ca determinarea greutatii respective se
face la balanta analitica.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o balanta buna:

 Sa fie stabila, adica sa se incline la adaugarea unei greutati, iar dupa ridicarea acesteia sa
revina la pozitia initiala.

 Sa fie fidela, adica adaugand un corp in diferite puncte ale talerului sa fie necesara de
fiecare data o aceeasi greutate pentru echilibrare.

 Sa fie dreapta, justa sau exacta, ceea ce inseamna ca balanta ramane in echilibru la
adaugarea a 2 greutati egale pe platane si echilibrul continua sa se mentina si cand cele 2
greutati sunt schimbate intre ele. Balanta trebuie sa fie in echilibru si cand platanele sunt
goale.

 Sa fie sensibila, cand balanta potrivit incarcata si echilibrata se inclina la adaugarea unei
greutati foarte mici.

Greutati. Greutatile folosite la cantarirea medicamentelor trebuie sa fie marcate de Directia


generala de metrologie. Acestea sunt constituite pe baza unui etalon. In farmacie, greutatile se
gasesc in cutii speciale, prevazute cu lacasuri pentru fiecare greutate, avand obisnuit urmatoarele
greutati:

1 bucata a 1.000g 2 bucati a 100g 2 bucati a 5g

1 bucata a 500g 1 bucata a 50g 2 bucati a 2g

1 bucata a 200g 1 bucata a 20g 1 bucata a 1g


Greutatile mai mici de 1kg se construiesc din bronz, alama sau arama, au forma cilindrica si
uneori se nicheleaza. In unele cutii de greutati exista un lacas special pentru greutati mai mici de
1g. Acestea sunt confectionate din placi mici de aluminiu si au forme diferite.

Controlul balantelor si greutatilor este reglementat de lege si este executat de Directia


generala de metrologie, prin verificari periodice.
Balantele de receptura sunt fabricate pentru a cantari greutatea maxima de 1kg, dare ele pot
suporta chiar o data si jumatate greutatea sarcinii maxime. Cu toate acestea, este necesar ca in
mod practic sa se respecte limita de incarcare. O balanta corespunzatoare trebuie sa aiba coloana
in pozitie verticala, bratul si talerele trebuie sa balanseze liber, iar acul indicator sa ocileze in
aceeasi masura la dreapta si la stanga punctului 0. Controlul balantei consta in verificarea justetei
pozitiei de echilibru si a sensibilitatii.
Pentru a verifica justetea balantei se stabilieste echilibrul balantei neincarcate, apoi al
balantei incarcate cu cate 100 si, respective cate 1.000g in fiecare platan. Se observa oscilatia
balantei si pozitia in care se opreste acul indicator. Pozitiile de echilibru successive pentru
aceeasi incarcatura pot avea o abatere intre ele de cel mult ¼ dintr-o gradatie a scarii de 0,5mm.
Sensibilitatea se incearca adaugand pe unul din talerele balantei aflate in echilibru o greutate
pentru ca acul indicator sa se deplaseze cu 1 diviziune a scarii (2mm) de la pozitia de echilibru.
Balanta este cu atat mai sensibila, cu cat va fi mai mica greutatea folosita in acest scop.

Dupa un timp de uzura, aceasta sensibilitate poate scadea la jumatate, fara ca precizia de
cantarire ceruta sa sufere in mod practic.

Controlul balantelor de mana se face in mod asemanator.

Reguli care trebuie respectate pentru ca o balanta sa se pastreze in bune conditii:

 Sa fie ferita de variatii mari de temperetura si umiditate

 Cutitele si lacasul acestora sa fie protejate de actiuni mecanice, blocand balanta in


stare de repaos si avand grija sa nu fie depasita limita de incarcare

 Parghiile sa fie sterse de praf cu o carpa moale, imbibata cu petrol

 Cutitele sa fie sterse cu o carpa moale, curate si uscata, sau cu o pensula moale,
uscata, iar coloanele se sterg cu carbonat de calciu.

 Cumpenele de mana se pastreaza in cutii de carton sau suspendate intr-un cui

Pentru a realize o cantarire precisa si sigura este nevoie de o anumita experienta. Un


profesionist experimentat poate sa remarce cu destula usurinta orice defectiune a balantei cu care
lucreaza. Cantarirea trebuie executata cu cea mai mare atentie. O cantarire gresita poate sa duca
la urmari serioase, uneori de-a dreptul primejdioase, datorita modificarii dozelor de
medicamente.
REGULI PRACTICE PENTRU CANTARIRE.
La cantaire trebuie sa se tina seama de anumite norme:

 In determinarile ce se fac conform farmacopeei se vor folosi numai balante in


prealabil verificate de Directia nationala de metrologie

 Daca nu exista indicatii speciale, cantaririle se fac cu precizie de 0,01g

 Expresia “exact cantarit” sau “se cantareste exact” indica faptul ca pentru
cantarire se va folosi balanta analitica

 Substantele prescrise in parti (expresie prescurtata cu litere) vor fi cantarite. Unele


farmacopee folosesc acest mod de prescriere

 Se va alege balanta potrivita, adica se va folosi cea mai mica balanta care suporta
greutatea respective la cantarire. Nu se recomanda cantarirea unor cantitati mai
mici de substanta cu balante care au limita de cantarire mare, deoarece precizia
este scazuta. In acelasi timp se va evita supraincarcarea balantei prin depasirea
limitei se incarcare, deoarece in acest fel se produce defectarea balantei

 Cantitatile mici de substante active (sub 0.05g) nu se pot canatri exact cu


balantele folosite curent in farmacie, de aceea se vor folosi pulberile titrate

 Se va verifica balanta inainte de cantarire, lasand-o sa oscileze liber, dupa ce a


fost asezata in echilibru. In caz ca balanta nu sta in echilibru, se vor regla piulitele
de pe extremitatile bratelor; la cumpenele de mana se lipeste uneori o bucata de
leucoplast pe fundul platanului mai usor, dar o astfel de solutie nu este
recomandabila, deoarece balanta pierde din exactitate

 Cantarirea substantelor solide se face prin asezarea lor pe o bucata de hartie, de


preferinta cerata. Se intelege ca si pe celalalt platan se pune o hartie cu aceeasi
greutate. Substanta va fi adusa pe hartie cu ajutorul unei lingurite de metal sau de
os

 Lichidele se cantaresc in flacoane, sau daca lichidul respective trebuie transvazat,


operatia se face in capsule de portelan sau patentule emailate. Tara vasului in care
se cantareste se face de obicei cu alice de plumb. Dupa adaugarea greutatii
marcate necesare, se toarna lichidul de cantarit cu atentie, pentru a se evita
murdarirea sticlei si a balantei. Sticla din care se toarna se tine astfel incat
scurgerea sa se faca pe partea opusa etichetei, spre a feri eticheta de murdarire
prin prelingerea ultimei picaturi
 Dopul borcanului sau sticlei cu care se lucreaza se aseaza in timpul canatririi cu
varful in sus, pentru ca partea sa interioara sa nu vina in contact cu masa

 Substantele vascoase se vor cantari in capsule emailate sau de portelan, de unde


pot fi scurse. Substantele moi se pot cantari in capsule sau pe bucati de hartie
cerata, avand grija sa nu se murdareasca platanul balantei

 Balanta va fi ferita de miscari bruste, operatia de cantarire facandu-se cu multa


grija

MASURAREA MEDICAMENTELOR

A masura un medicament inseamna a-i determina volumul in raport cu unitatea de


masura adoptata, litrul sau multiplii si submultiplii lui.

Operatia de masurare a lichidelor se face cu ajutorul unor vase gradate, care au puncte de
reper determinate, corespunzator unui anumit volum. Vasele utilizate pentru masurarea
volumelor sunt gradate la 15 sau 200. Vase intrebuintate pentru masurat:

Menzurile sunt confectionate din portelan sau tabla smaltuita, mai rar din sticla si au
forma de trunchi de con. Sunt marcate la interior, de jos in sus, cu numarul de ml corespunzator
(100, 250, 500, 1.000ml). Masurarea cu ajutorul menzurilor nu este destul de precisa si este
recomandata pentru cantitati mari de lichid.

Cilindri gradate sunt din sticla si au forma de cilindrii cu diametrul mic fata de inaltime.
Masurarea lichidelor cu cilindrii este mai exacta decat cea cu masurile. Se folosesc cilindrii de
10, 50, …, 2.000ml.

Baloanele gradate (cotate sau jojate) sunt fabricate din sticla, au un gat lung si ingust
pe care se afla un semn care marcheaza capacitatea exacta a balonului, mentionata prin cifre
gravate pe balon, indicandu-se si temperatura la care au fost etalonate (50, 100, 250, 500, 1.000
si 2.000ml).

Pipetele se intrebuinteaza la masurarea volumelor mici de lichide (pipete cu bula si


pipete biurete). Pot fi cu scurgere totala sau limitata (1, 2, 5, 10, 25 si 50 ml).
Biuretele si biuretele farmaceutice permit masurarea volumetrica in ml a
medicamentelor lichide. Punctul 0 al biuretelor si pipetelor farmaceutice este plasat la baza,
langa robinet. Lichidul este introdus pana in dereptul diviziunii corespunzatoare volumului care
se determina si dupa aceea este evacuate pana la golirea completa a biuretei.

Toate vasele de masurat trebuie bine curatate inainte de a fi folostite. Acestea pot fi
spalate cu apa sau, mai bine, cu apa calda si sapun, acetona, alcool sau eter dupa care se spala din
nou cu apa. Un mijloc de verificare a acestei operatii este clatirea vasului respectiv cu apa, cand
peretii trebuie sa se umecteze uniform.

Reguli practice pentru masurarea volumelor


Pentru a nu face erori la citirea inaltimii coloanei de lichid, meniscul va fi privit in
prelungirea liniei orizontale ce atinge tangential partea inferioara a meniscului.

Pentru masurarea lichidelor, vasele se vor lua corespunzator. Astfel se va utiliza vasul cel
mai mic corespunzator volumului dat. Masuratorile trebuie sa se faca la temperatura la care au
fost gradate vasele respective (15-200C). Lichidele care au o temperatura diferita de cea normala
se pot masura cu aceleasi vase, urmand sa se faca corectii de volum.

Daca la executarea unei prescriptii medicale se cere completarea cu lichid pana la un


anumit volum, operatia se face intr-un vas gradat, deoarece sticlele medicinale sunt de obicei mai
mari decat volumul indicat.

Masurarea in picaturi. Medicamentele lichide puternic active care se administreaza in


doze mici se masoara in picaturi. Daca se picura in conditii determinate un lichid, se obtin
picaturi de aceeasi marime, respectiv aceeasi greutate.

Formarea si greutatea picaturilor depind de o serie de factori: tensiune superficiala,


marimea suprafetei de picurare, vascozitatea lichidului, pozitia picatorului.

 Tensiunea superficiala determina greutatea si marimea picaturii si trebuie invinsa


la picurare de greutatea picaturii

 Marimea suprafetei de picurare este un factor strans legat de tensiunea


superficiala

 Natura materialului de pe care se desprinde picatura influenteaza greutatea


acesteia

 Viteza de picurare joaca un rol important in formarea picaturii. Masurarea cu


picatorul se face prin caderea libera a picaturilor, care se desprind datorita
greutatii proprii
 Temperatura lichidului influenteaza greutatea picaturii deoarece odata cu
modificarea temperaturii se modifica si tensiunea superficiala. Pe masura ce
temperatura creste, greutatea picaturilor scade.

 Masurarea picaturilor se face cu picatorul sau instilatorul. Picaturile se masoara


prin scurgerea libera a lichidului. Este recomandabil sa se foloseasca pentru
masurarea in picaturi doar picatorul normal, asa cum prevede farmacopeea.

MASURAREA MEDICAMENTELOR IN TIMPUL ADMINISTRARII

Masuri aproximative uilizate in timul administrarii medicamentelor de catre bolnav:

 1 lingurita =5g apa, 5g sirop, 4,5g ulei

 1 lingura desert =10g apa, 13g sirop, 9g ulei

Alte masuri aporximative: pahar, ceasca de ceai, cafea.

Pentru masurarea pulberilor se foloseste varful de cutit.