ISTORIA SARMALELOR

Oamenii din epoca de piatră au inventat, odată cu oala

de lut, şi o serie de alte noi modalităţi de preparare a
mâncărurilor, inclusiv a cărnii. Deci inventarea oalei în care
se fierbea carnea a fost primul pas către diversificarea
felurilor de mâncare. Aşa cum arată unele picturi rupestre
foarte vechi, oamenii îşi înveleau bucăţile de carne în diferite
frunze comestibile. Astfel, se poate spune că primele
sarmale ar fi fost inventate de oamenii primitivi. Cum arătau
acele sarmale, ce fel de carne se puneau în ele nu avem de
unde să ştim pentru că nu există astfel de date. Dar istoria
sarmalei este extrem de veche, existând dovezi că în mod
sigur oamenii din perioada Epocii de Gheaţă cunoaşteau
tehnica înfăşurării cărnii mărunţite în frunze. Aceasta
înseamnă că sarmaua există de cel puţin 15.000 de ani.

Cum s-a păstrat acest obicei culinar

Aşa cum arată mai multe studii, nici nu era nevoie de o
transmitere a tradiţiei învelirii cărnii tocate în frunze,
deoarece oamenii au reinventat sarmaua şi în culturi izolate
din diferite triburi din Jungla Amazonului şi Papua Noua
Guinee. În triburi formate din copii alungaţi din unele triburi
amazoniene, care nu ştiau cum se prepară mâncarea, s-a
dovedit că aceştia au reinventat-o. Din acest motiv, ipoteza
conform căreia indienii ar fi preluat o tradiţie foarte veche a
gătitului sarmalelor nu are o susţinere reală. Dimpotrivă, s-a
dovedit că, în India veche, cu 2.000 de ani înainte de
Hristos, sarmalele au apărut chiar în triburi foarte izolate de
junglă. De la aceste triburi se zice că ar fi preluat persanii
sarmaua, care ar fi ajns mai târziu în Europa prin Orientul
apropiat.
Originea sarmalelor - motiv de dispută în Europa

Atât grecii, cât şi albanezii, bulgarii şi, nu în ultimul rând,

croaţii şi turcii cred că ei sun inventatorii sarmalei.
Denumirea de sarma, comună pentru români şi croaţi, este
asemănătoare cu „sarmi” în bulgară şi „sarmalaki” în greacă.
Aceasta nu spune însă nimic despre identitatea celor care au
preluat primii acest deliciu culinar sau dacă au fost
reinventate în zona balcanică de un popor anume.
Mai mult decât atât, sarmalele croate diferă de cele
bulgăreşti aproape la fel cum diferă sarmalele olteneşti de
cele moldoveneşti.

Mulţi cercetători nu exclud deloc ipoteza conform căreia

sarmalele balcanice din sud ar avea o altă origine decât cele
româneşti, care ar fi fost reinventate pe teritoriul ţării
noastre. În sprijinul aceste ipoteze vine şi faptul că românii
stau cel mai bine la capitolul creativitate din tot sudul şi sud-
estul europei. Alegerea sarmalei ca mâncare naţională poate
fi astfel o idee justă, deşi avem de-a face cu un preparat
culinar prezent şi la vecinii noştri din Balcani.