Sunteți pe pagina 1din 1

2.

Clasificarea impozitelor

Criteriile puse la dispoziţie de ştiinţa finanţelor publice privind clasificarea impozitelor sunt:
 Trăsăturile de fond şi de formă ale impozitelor;
 Obiectul asupra cărora se aşează;
 Scopul urmărit de stat prin instituirea lor;
 Frecvenţa perceperii lor la bugetul public;
 După instituţia care le administrează.

1. În funcţie de trăsăturile de fond şi de formă, impozitele sunt directe şi indirecte. Acest criteriu
poate fi reţinut drept criteriu al incidenţei impozitelor asupra subiecţilor plătitori. Potrivit criteriului ce stă la baza
aşezării lor, impozitele directe sunt reale şi personale.
Impozitele directe sunt acele prelevări cu caracter fiscal care se stabilesc şi se percep în mod nemijlocit de la
contribuabilii care realizează venituri sau deţin bunuri impozabile, fiind suportate de către aceştia (de exemplu
impozitul pe profit, impozitul pe veniturile de natură salarială, din activităţi independente, din dobânzi, pe teren, pe
clădiri etc.).
Impozitele indirecte sunt cele care se stabilesc asupra vânzărilor de bunuri, prestărilor de servicii sau executărilor
de lucrări şi care, fiind incluse în preţuri sau tarife, sunt datorate şi achitate de către comercianţi sau prestatori, dar
sunt suportate de consumatorii finali ai bunurilor ori serviciilor (TVA, accize şi taxe vamale etc)
Atât impozitele directe cât şi cele indirecte pot fi împărţite în mai multe categorii:
Impozitele directe sunt:
 Impozite reale sau obiective: sunt cele care, fiind stabilite asupra unor obiecte materiale (terenuri, produse)
nu ţin seama de situaţia personală a contribuabilului;
 Impozitele personale sau subiective sunt acelea care au primordial în vedere persoana contribuabilului
(impozitul pe salarii).
Impozitele indirecte pot îmbrăca următoarele forme:
 Taxe generale de consumaţie - percepute asupra cvasitotalităţii produselor şi/sau serviciilor, fie prin
cuprinderea, fie prin adăugarea lor în preţul de vânzare (ex. TVA);
 Taxe speciale de consumaţie - cele care se instituie numai asupra unor categorii de bunuri şi servicii, cum
sunt: monopolurile fiscale (stabilite discreţionar de către stat asupra produselor realizate în regim de exclusivitate),
accizele (care privesc doar anumite categorii de bunuri şi/sau servicii, limitative stabilite prin lege), taxele vamale,
taxele de timbru.
2. Având în vedere obiectul asupra cărora se aşează, impozitele sunt clasificate în: impozite pe venit
(ex. Impozitul pe profit, impozitul pe veniturile persoanelor fizice etc), impozite pe avere (impozitul pe clădiri, pe
terenuri etc.), impozite pe consum sau pe cheltuieli (TVA, accize, taxe vamale).
3. În funcţie de scopul urmărit de stat prin instituirea lor impozitele se clasifică în: impozite
financiare), obişnuite (a căror stabilire vizează în exclusivitate obţinerea unor venituri publice) şi impozite de
ordine (prin care se urmăreşte pe lângă realizarea veniturilor bugetare şi restrângerea sau limitarea unor activităţi
respectiv stimularea altora, în funcţie de interesele statului).
4. Corespunzător frecvenţei perceperii lor la buget, impozitele se diferenţiază în următoarele
categorii:impozite permanente (ordinare), impozite incidentale (extraordinare).
5. Clasificarea impozitelor se realizează şi după instituţia care le administrează.
Astfel, în statele de tip federal impozitele se delimitează în:
 Impozite federale;
 Impozite ale statelor, regiunilor sau provinciilor membre ale federaţiei;
 Impozite locale.
În statele unitare impozitele se delimitează în:
 Impozite încasate la bugetul administraţiei centrale de stat;
 Impozite locale.