Semnificaţia titlului "Harap-Alb"

reiese din scena în care spânul îl păcăleşte pe fiul craiului să intre

în fântână: Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se
potriveşte Spânului şi se bagă în fântână, fără să-l trăsnească prin
minte ce i se poate întâmpla". Naiv, lipsit de experienţă şi excesiv de
credul, fiul craiului îşi schimbă statutul din nepot al împăratului
Verde în acela de slugă a Spânului: "D-acum înainte să ştii că te
cheamă Harap-Alb, aista ţi-i numele, şi altul nu." Numele lui are
sensul de "rob alb", deoarece "harap" înseamnă "negru, rob". Devenit
sluga spânului, îşi asumă şi numele de Harap-Alb, dovedind în acelaşi
timp loialitate şi credinţă faţă de stăpânul său, întrucât jurase pe
paloş. El devine robul-ţigan, deşi era alb, nedumerind astfel chiar pe
unchiul său, împăratul Verde, precum şi pe fetele acestuia, care simt
pentru el o simpatie spontană.
Cu toate acestea, flăcăul nu-şi încalcă jurământul făcut spânului, îşi
respectă cuvântul dat, rod al unei solide educaţii căpătate în
copilărie, de a fi integru şi demn, capabil să-şi asume vinovăţia, cu
toate urmările ce decurg din faptul că nu urmase sfatul tatălui.