P. 1
Drept Civil - Contracte Speciale

Drept Civil - Contracte Speciale

|Views: 999|Likes:
Published by materialedrept

More info:

Published by: materialedrept on Jan 22, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/07/2013

pdf

text

original

2009

CONTRACTUL DE LOCATIUNE

Sectiunea I

,

Deflnitle, natura juridica, delimit are ~i caractere juridice.

Definitie. In raport de dispozitiile art. 1411 Cod civil, potrivit carora .Locariunea lucrurilor este un contract prin care una din partile contractante se indatoreste a asigura celeilalte folosinta unui lucru pentru un timp determinat, drept un pret determinat", putem defini acest contract ca fiind acela prin care 0 parte numita locator se obliga sa asigure celeilalte paqi numita locatar, folosinta temporara a unui bun in schimbul unei sume de bani numita chirie.

Contractul se particularizeaza prin obiectul sau care consta in transmiterea dreptului de folosinta asupra unui bun determinat. Transmiterea folosintei are caracter temporar si nu definitiv, ceea ce inseamna ca la incetarea efectelor contractului bunul trebuie restituit. Ca urmare nu vor putea face obiect al contractului acele bunuri care se consuma sau se distrug prin folosinta, dupa cum se va vedea mai jos.

Desi Codul civil vorbeste in art. 1411 de transmiterea folosintei pe 0 durata determinata, contractul poate fi incheiat si pe durata nedeterminata, dupa cum rezulta din articolele urmatoare celui mentionat. In realitate, textul are in vedere, cand defineste contractul, transmiterea temporara a folosintei si nu durata determinata a contractului.

Natura juridica a drepturilor locatarului.

Dreptul de folosinta a bunului rezultat din contractul de locatiune este un drept de creantd, locatiunea nefiind un contract translativ de proprietate sau alte drepturi reale. Totusi, in doctrina, pornindu-se de la anumite efecte produse de contractul de locatiune, s-a sustinut si teza ca dreptul de folosinta transmis este un drept real'. In sprijinul acestei sustineri s-au adus urmatoarele argumente:

a. impotriva tulburarilor de fapt locatarul se poate apara prin actiunea posesorie;

b. uneori, respectiv atunci cand contractul este incheiat in forma autentica sau probat printr-un inscris cu data certa, locatarul se bucura de un drept de urmarire ce se poate deduce din faptul ca dreptul este opozabil noului dobanditor precum si creditorului care si-a inscris comandamentuf dupa incheierea contractului de locatiune ;

c. daca termenul locatiunii depaseste 3 ani, atunci contractul este supus forme1or de publicitate pentru a fi opozabil tertilor.

S-a spus ca, intrucat aceste efecte sunt specifice drepturilor reale, dreptul de folosinta al locatarului este si el un drept real. In realitate, dupa cum au ararat alti autori,' aceste argumente nu sunt de natura a duce la concluzia ca dreptul analizat ar fi un drept real, dreptul de folosinta allocatarului fiind un drept de creanta pentru urmatoarele considerente:

a. actiunile posesorii pot fi intentate si de catre detentorul precar, nu numai de catre posesor;

1 M.B. Cantacuzino, op. cit. p. 670.

2 In prezent, ca unnare a modificarii normelor referitoare la executarea silita, acesta nu mai este prevazut de Codul de procedura civila.

3 A se vedea D. Alexandresco, op. cit. p. 298; Fr. Deak, op. cit. p.205; D.Chirica, op. cit. p. 175; I. Zinveliu, op. cit. p. 175.

1

12009

b) opozabilitatea contractului fata de dobanditorul bunului si fata de creditori, este numai 0 exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului, consacrat de art. 973 C. civil, iar daca dreptul de folosinta ar fi fost un drept real nu ar fi fost nevoie de texte speciale care sa consacre exceptia;

c) deoarece dreptul este opozabil fata de terti, Iocatiunea este supusa publicitatii daca depaseste 3 ani; daca dreptul ar fi real, s-ar impune publicitatea indiferent de durata;

d) drepturile reale fiind drepturi absolute, sunt limitativ ~i expres prevazute de lege, iar dreptul de folosinta al locatarului nu a fost enumerat in nici un text legal printre drepturile reale.

Asadar, dreptul de folosinta allocatarului nu este un drept real, ci un drept de creanta care se realizeaza prin intermediul locatorului desi se exercita asupra unui lucru si care prezinta anumite aspecte particulare sub raportul opozabilitatii, in sensul ca se incadreaza in categoria obligatiilor opozabile tertil or. (obligatii scriptae in rem).

Ca drept de creanta, dreptul de folosinta allocatarului are caracter mobiliar, temporar, este susceptibil de gaj si poate fi transmis conform regulilor cesiunii de creanta, iar pentru cauza de moarte conform regulilor generale in materie de drepturi de creanta,

Delimitarea Iocatiunii de alte contracte.

Delimitarea de vanzare sau alte contracte translative de proprietate. In timp ce vanzarea, sau alte contracte translative, asigura dobandirea dreptului de proprietate asupra bunului ce a format obiectul contractului, locatiunea se limiteaza la transmiterea dreptului de folosinta asupra bunului. Dreptul dobandit de locatar este un drept de creanta si nu un drept real. Prin aceasta se deosebeste si de dreptul uzufructuarului care este un drept real, drept care confers titularului prerogativele de usus ~i fructus in timp ce nudul proprietar conserva prerogativa dispozitiei",

Delimitarea de contractul de depozit. Anumite asemanari exista intre contractul de depozit si contractul de locatiune, In cazul ambelor contracte se preda un bun cu obligatia corelativa de restituire. Dar contractul de depozit are drept scop conservarea unui bun, in timp ce locatiunea urmareste sa asigure folosinta acestuia. Criteriul dupa care se face distinctia este, deci, eel al intentiei partilor la incheierea contractului. Daca s-a asumat obligatia de pastrare a bunului contractul este de depozit. In schimb, daca 0 astfel de obligatie nu a fost asumata, contractul poate fi de locatiune, (evident in situatia in care folosinta nu este asigurata gratuit, cand suntem in prezenta unui comodat).

Delimitarea de contractul de antrepriza. Diferente evidente exista ~i fata de contractul de antrepriza, cu care uneori ar putea fi confundat, respectiv cand punerea la dispoziti~ a unui lucru este insotita de prestarea unui serviciu indisolubillegat de folosirea bunului. In timp ce in cazul contractului de antrepriza, antreprenorul se obliga sa efectueze 0 anumita lucrare pentru client, prin aceasta intelegandu-se inclusiv prestarea unui serviciu, in cazul locatiunii, locatorul se obliga doar la asigurarea folosintei unui bun cu privire la care locatarul nu executa nici 0 lucrare pentru locator. Trebuie, deci, urmarita intentia partilor la incheierea contractului , respectiv ce obligatii si-an asumat acestea. In plus, pretul locatiunii depinde de durata contractului, in timp ce la antrepriza nu este influentat de acest element.

"Uzufructul este un dezmembramant al dreptului de proprietate. Spre deosebire de loeatar, uzufruetuarul poate eeda liber dreptul sau, iar pe de alta parte, locatiunea este totdeauna eu titlu oneros in timp ee uzufruetul poate fi si gratuit.

2

12009

Caractere juridice

Caracter sinalagmatic. Din chiar definitia contractului rezulta caracterul sinalagmatic al acestuia, partile asumandu-si obligatii reciproce si interdependente. Astfel locatorul se obliga, printre altele, sa asigure folosinta bunului iar locatarul se obliga sa plateasca pretul locatiunii.

Contract cu titlu oneros. Locatiunea este un contract in care ambele paqi au in vedere, atunci cand se obliga, contraprestatia celeilalte parti, Mai mult decat atat, contractul este, prin esenta sa, cu titlu oneros. Daca folosinta bunului s-ar transmite cu titlu gratuit nu am mai fi in prezenta unui contract de locatiune, ci eventual a unui contract de comodat.'

Locatiunea are caracter comutativ, intrucat drepturile si respectiv obligatiile partilor sunt cunoscute inca de la incheierea contractului, nefiind dependente de hazard.

Contractul de locatiune este un contract cu executare succesiva. Prin esenta sa locatiunea presupune 0 executare in timp, 0 indeplinire a obligatiilor care se intinde pe 0 perioada mai lunga sau mai scurta, dupa durata contractului, dar nu este posibila executarea lui printr-o singura prestatie. Caracterul de contract cu executare succesiva se pastreaza chiar ~i atunci cand plata chiriei se face printr-o suma unica, globala, asigurarea folosintei facanduse continuu, prin prestatii succesive, pana la expirarea contractului ~i aceasta indiferent daca acesta este incheiat pe durata determinata sau nedeterminata.

Contract translativ de folosinta. Prin contractul de locatiune se transmite numai

, ,

dreptul de folosinta temporara a bunului inchiriat, astfel incat acesta nu este translativ de proprietate. Aceasta insearnna ca locator poate fi si 0 alta persoana decat proprietarul bunului si ca riscul pieirii fortuite se suporta de catre proprietar, nu de catre locatar.

Din punct de vedere al formei contractul are caracter consensual. Simplul acord de vointa al partilor, rara alte formalitati, este suficient pentru incheierea valabila a contractului". Faptul ca legiuitorul a prevazut in art. 1416, 1417 C. civ. reguli speciale de probatiune si ca in cazul contractului de locatiune nepus in executare, nu se permite dovada cu martori a existentei acestuia, ceea ce inseamna necesitatea formei scrise pentru probatiune, nu inseamna abandonarea caracterului consensual al contractului. Cerintele necesare pentru valabilitatea contractului nu trebuie confundate cu cele pretinse pentru probatiune.

Dovada ~i durata contractului.

Dovada contractului. Contractul de locatiune se incheie deseori in forma scrisa, situatie in care nu exista dificultati sub aspectul dovedirii lui. Exista insa ~i multe cazuri in care acordul partilor pentru locatiune nu este exprimat in scris, contractul verbal fiind, dupa cum s-a ararat, valabil. Dovada contractului verbal a facut obiectul unei reglementari speciale. Conform art. 1416 C.civ., daca acest gen de contract nu s-a pus in executare, dovada lui nu poate fi facuta cu martori, oricat de mica ar fi chiria. Deducem din aceasta reglementare ca locatiunea verbala nu po ate fi dovedita decat prin inscris, Existenta unui inceput de dovada scrisa nu face admisibila proba testimoniala, deoarece s-ar contraveni dispozitiilor legale mentionate din moment ce ar deveni admisibila dovada cu martori.

5 Acesta fiind un contract real, incheierea lui valabila presupune pe langa consimtamantul partilor si predarea bunului.

6 Fr. Deak, Tratat de drept civil Contracte speciale, vol. II, Ed. Universuljuridic, Bucuresti 2006, p.9.

3

2009

Regula susmentionata, valabila in cazul contractului verbal, are 0 exceptie in sensul ca atunci cand contractul este in curs de executare si cuantumul chiriei este contestat, in lipsa de chitanta doveditoare, locatarul po ate solicita 0 expertiza pentru stabilirea pretului contractului, iar cheltuielile expertizei raman in sarcina sa daca chiria estimata intrece pretul pe care ell-a aratat, Cel care invoca inceperea executarii contractului poate face acest lucru prin orice mijloc de proba, fiind yorba de un fapt juridic. Trebuie dovedit insa ca inceputul de executare rezulta dintr-o locatiune, simpla detinere a lucrului nefiind suficienta,?

Durata contractului. Locatiunea implica asigurarea, pe 0 anumita durata, a dreptului de folosinta, astfel ca durata locatiunii reprezinta un element esential asupra caruia trebuie sa se realizeze acordul de vointa al partilor.

Contractul po ate fi incheiat pe durata determinata, cand partile stabilesc de la inceput momentul pana la care se va asigura folosinta bunului, sau pe durata nedeterminata, cand nu este stabilit un astfel de termen.

Termenul in contractele cu durata determinata poate fi unul cert, sau chiar unul incert.

Folosinta bunului poate trece de termenul stabilit, prin interventia unor situatii cum ar fi tacita relocatiune, prorogarea termenului sau reinnoirea contractului.

Locatiunile perpetue sunt interzise de Codul civil. Sanctiunea ce intervine in acest caz este nulitatea absoluta, rara a exista posibilitatea ca instanta judecatoreasca sa reduca termenul pentru a evita efectele nulitatii."

Sectiunea a II-a

,

Conditille de valabilitate ale contractului

Consimtamantul,

Elementele asupra carora partile trebuie sa i~i exprime acordul sunt bunul inchiriat, chiria ~i durata contractului. Nu exista dispozitii speciale in raport cu dreptul comun in ceea ce privestc consimtamantul.

Capacitatea partilor.

Contractul de locatiune are, in principiu, atat pentru locator cat si pentru locatar, natura juridica a unui act de administrare. Ca urmare, capacitatea ceruta pentru incheierea contractului este cea prevazuta pentru actele de administrare. Fiind un act de administrare, unul din soti poate inchiria singur in mod valabil, un bun comun, in baza mandatului tacit prevazut de art. 35 C. fam.

Uneori, ins a, pe diverse considerente, legate in special de durata contractului, legiuitorul asimileaza contractul, actelor de dispozitie. Astfel, in raport de prevederile art.1419 combinat cu art. 1268 C.civ., in doctrina s-a sustinut ca, in cazul imobilelor, daca durata locatiunii depaseste termenul de 5 ani, contractul este considerat act de dispozitie, asa incat capacitatea ceruta partilor este capacitatea deplina de exercitiu.?

7 D. Mainguy, op. cit. P 209.

8Prancois Collart Dutilleul, Philppe Delebecque, Contrats civils et commerciaux, Ed. Dalloz 1996, p. 364.

9 Pr. Deak, op. cit. p. 11. Potrivit unei alte opinii, in cazul imobilelor locatiunea este asimilata actelor de dispozitie daca este incheiata pentru 0 perioada mai mare de 3 ani, deoarece in' astfel de situatii locatiunea este supusa publicitatii imobiliare. Imparta~im punctul de vedere al prof. Pr. Deak in sensul ca publicitatea vizeaza numai opozabilitatea actului juridic iar nu natura lui, asa incat nu se poate retine ca simp lui fapt ca locatiunea

4

2009

Obiectul contractului.

In cazul Iocatiunii, obiectul contractului este dublu, respectiv bunul inchiriat si chiria. Bunul inchiriat. Lucrul ce formeaza obiect al locatiunii poate fi un imobil sau un bun

mobil, corporal sau chiar si incorporal. Pentru ca la expirarea contractului exista obligatia restituirii bunului dat in locatiune, se pot inchiria doar bunurile nefungibile(dupii natura lor sau dupd vointa pdrtilor) si neconsumptibile.

Bunurile inchiriate trebuie sa fie determinate ~i sa existe. Poate forma obiect al contractului si un bun viitor. In acest caz contractul va avea efect din momentul in care folosinta va fi posibila.'?

De regula, bunul inchiriat este proprietatea locatorului, dar nu este necesar ca locatorul sa fie proprietarul bunului. EI poate fi si un uzufiuctuar sau chiar un alt locatar.

Bunurile asupra carora exista un drept de uz sau abitatie, nu pot fi inchiriate de titularii acestor drepturi.

Comodatarul desi are un drept de folosinta asupra bunului dat in comodat, nu-l poate da in locatiune. Natura gratuita a contractului se opune ideii de a trage foloase dintr-un bun primit in folosinta in acest mod!'.

Locatiunea bunului altuia este permisa, nici 0 dispozitie legala sau principiu de drept nefiind incalcate in acest caz. Locatorul se obliga de fapt sa procure folosinta unui bun apartinand altuia. Evident, contractul nu este opozabil proprietarului bunului, care-l poate lasa pe locatar lara folosinta lucrului inchiriat". In acest caz va fi antrenata raspunderea civila contractual a a locatorului fata de locatarul care a pierdut folosinta bunului sau nu a dobandit folosinta promisa.

Bunurile aflate in indiviziune pot fi date in locatiune cu respectarea regulii unanimitatii, Aceasta regula se aplica, in principiu, si actelor de administrare. Daca un coindivizar incheie singur un contract de locatiune cu privire la un bun indiviz si nu exista un mandat tacit, sau nu are aplicabilitate gestiunea de afaceri, contractul nu este opozabil celorlalti coindivizari. Daca a avut loc, insa, un partaj de folosinta intre coindivizari, oricare dintre acestia poate sa inchirieze partea ce i-a revenit in urma acestei operatiuni juridice.

Chiria reprezinta contraprestatia executata de locatar in schimbul folosintei bunului.

Ea se poate fixa, dupa vointa partilor, global sau pe unitati de timp(an, luna, saptamana, etc.).

Ea consta intr-o suma de bani dar poate fi stabilita si sub forma unei alte prestatii lara a se schimba natura contractului. Ca si vanzarea ea trebuie sa fie determinata sau determinabila, sincera si serioasa, Un contract de locatiune in care chiria nu a fost stipulata cu intentia de a fi platita respectiv primita, transmiterea folosintei intentionandu-se a fi gratuita, poate avea, eventual, valoarea unui comodat, dar nu a unei locatiuni.

depaseste 3 ani si trebuie inscrisa in cartea funciara pentru opozabilitate, 0 transforma intr-un act de dispozitie, in lipsa unei dispozitii legale in acest sens.

10 D. Mainguy, op. cit. p. 217. Fr. Deak. op. cit. p. 178.

11 Pentru amanunte a se vedea Francois Collart Dutilleul, Philppe Delebecque, op. cit. p. 356. 12 Cu exceptia cazului cand ar putea fi invocata teoria proprietarului aparent.

5

12009

Sectiunea a III-a Efectele contractului de Iocatlune

Obligatiile locatorului.

1. Obligatia de predare a bunului inchiriat. Are semnificatia punerii la dispozitia locatarului, a lucrului inchiriat, Obligatia este evidenta si esentiala. Ea rezulta din natura contractului, asa dupa cum arata, de altfel, art. 1420 C. civ.

Bunul trebuie predat la momentul convenit de parti, iar in lipsa unei stipulatii, la data la care incepe termenul inchirierii.

Nerespectarea obligatiei de predare a bunului da dreptullocatarului sa ceara predarea lui pe cale silita si eventual despagubiri potrivit regulilor raspunderii civile contractuale. EI poate opta, de asemenea, pentru rezilierea contractului sau poate sa invoce exceptia de neexecutare a contractului si sa nu plateasca chiria stabilita, in situatia in care nu a platit-o deja.

In raport de dispozitiile art. 1421 C. civ., bunul inchiriat trebuie predat in stare corespunzatoare pentru a fi folosit conform destinatiei avute in vedere la incheierea contractului. Deci, obligatia de predare nu vizeaza bunul in starea care se afla la momentul contractarii, ci intr-o stare apta de a duce la folosirea bunului potrivit scopului inchirierii. Partile pot, insa, conveni ca locatarul sa efectueze el lucrarile necesare, dispozitia legala mentionata nefiind de ordine publica.

2. Obligatia de intretinere a bunului inchiriat. Este yorba de 0 obligatie cu caracter continuu, in baza careia locatorul trebuie, pe tot parcursul locatiunii, sa efectueze reparatiile necesare pentru mentinerea bunului in starea de a fi folosit conform scopului locatiunii. Locatorul nu trebuie sa efectueze micile reparatii, numite locative, pe care art. 1421 le pune in sarcina locatarului. Intra in aceasta categorie acele reparatii care nu aduc atingere structurii lucrului si nici elementelor esentiale ale acestuia.FTotusi daca degradarile sunt urmarea vechimii lucrului inchiriat sau a unui caz de forta majora.atunci $i reparatiile locative sunt in sarcina locatorului.

Pe de alta parte, locatorul nu este tinut nici de reparatiile echivalente reconstruirii bunului care a pierit fortuit(art. 1423). In acest caz contractul este desfiintat de drept pentru pieirea obiectului contractului, rara ca locatorul sa poata fi obligat la plata de despagubiri, Fiind yorba de 0 obligatie a locatorului, daca reparatiile au caracter urgent, acesta nu raspunde pentru stanjenirea folosintei chiriasului pe durata normal a a efectuarii reparatiilor. Reparatiile trebuie efectuate in maxim 40 de zile sub sanctiunea reducerii proportionale a chiriei in functie de gradul de tulburare a folosintei, Daca pentru efectuarea reparatiilor, restrangerea folosintei locuintei nu este suficienta, se poate cere evacuarea temporara a chiriasului cu conditia sa i se asigura un spatiu locativ corespunzator.

Sanctiunea neindeplinirii obligatiei. Locatarul poate folosi in caz de neindeplinire a obligatiei mentionate, actiunile contractuale obisnuite, respectiv poate cere in justitie executarea fortata a obligatiei, poate cere despagubiri, sau poate apela la actiunea in reziliere pentru neexecutarea obligatiei. Se admite si posibilitatea locatarului de a solicita in justitie sa fie el autorizat sa efectueze lucrarile necesare, pe cheltuiala locatorului." Este po sibil chiar, ca in cazuri urgente, lucrarile sa fie efectuate de catre locatar, chiar lara 0 astfel de autorizare."

13 Ph. Malaurie, L. Aynes, op. cit. p. 363 14 Fr. Deak. op. cit. p. 181.

15 ibidem

6

12009

3. Obligatia de garantie. Asemanator vanzatorului, si locatorul este tinut de 0 obligatie de garantie fata de locatar, cu particularitatea ca aici nu se garanteaza proprietatea, ci pasnica si utila folosinta a bunului inchiriat.

Garantia pentru evictiune. Folosinta locatarului nu trebuie sa fie tulburata prin fapta locatorului sau a unui tert. Aceasta obligatie se mentine pe intregul parcurs al derularii contractului.

Locatorul trebuie, in primul rand sa se abtina de la orice fapt personal care l-ar putea tulbura pe locatar, in orice fel, in exercitarea folosintei asupra bunului inchiriat. Cu titlu de exemplu 0 asemenea tulburare ar putea-o constitui inchirierea bunului unei alte persoane sau schimbarea formei lucrului inchiriat, Art. 1424 C. civ. prevede ca .Locatorul nu poate in cursul locatiunii sa schimbe forma lucrului inchiriat sau arendat". EI nu are voie, deci, sa aduca bunului inchiriat modificari de natura materiala sau de destinatie. Locatorul nu-i poate impune locatarului sa accepte efectuarea de lucrari la bunul inchiriat. Prin exceptie, art. 1425 C. civ. obliga pe locatar sa suporte tulburarea provocata de reparatiile cu caracter urgent efectuate de catre locator. Aceste reparatii trebuie efectuate, conform art.1425 in maxim 40 de zile, iar daca se depaseste acest termen, "pretul locatiunii se va scadea in proportia timpului in care si a partii lucrului inchiriat de a carei intrebuintare a ramas lipsit". Daca reparatiile sunt de asemenea natura incat locatarul este lipsit de posibilitatea de a mai locui in imobil, el va putea cere rezilierea contractului, chiar daca reparatiile nu dureaza mai mult de 40 de zile.

Locatorul datoreaza garantie si pentru faptele tertilor. Ca si la vanzare trebuie facuta distinctia intre tulburarile de fapt si tulburarile de drept.

, Tulburdrile de lapt din partea tertilor nu sunt garantate de catre locator. Impotriva acestora locatarul se poate apara singur, folosind, spre exemplu, actiunile posesorii. Aceste actiuni pot fi folosite si de catre locatar desi nu este posesor, ci doar un detentor precar. Posibilitatea este prevazuta in mod expres in art. 676 C.proc.civ. care arata ca "Cererile posesorii pot fi facute si de eel care detine lucrul in interesul sau propriu, in temeiul unui contract incheiat cu posesorul, afara numai daca tulburatorul nu este eel pentru care el detine." Este tocmai situatia locatarului. Daca tulburatorul ar fi chiar locatorul, impotriva acestuia s-ar putea formula 0 actiune bazata pe contractul de locatiune, Daca tulburarea este rezultatul unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu, garantia nu functioneaza, locatarul putand actiona impotriva tertului pe temei delictual.

In ca;ul tulburdrii de drept, deci atunci cand tulburarea folosintei este rezultatul invocarii de catre un tert a unui drept asupra bunului inchiriat, locatorul raspunde atat pentru pierderea total a a folosintei bunului cat si pentru tulburarea partiala a acesteia. Locatarul poate cere fie rezilierea contractului daca a pierdut total folosinta bunului sau intr-o masura semnificativa, fie 0 reducere a chiriei, daca pierderea folosintei este paqiala( art. 1427). In ambele cazuri, se pot cere si despagubiri, Raspunderea exista chiar daca dreptul invocat de tert nu a fost recunoscut in justitie, daca folosinta bunului a fost pierduta sau restransa ca urmare a invocarii dreptului respectiv.

Pentru a functiona raspunderea trebuie ca locatarul sa-l anunte pe locator despre existenta tulburariit art. 1428 C. civ.). In caz contrar el se poate apara invocand exceptia unui proces rau purtat si dovedind ca ar fi avut mijloace juridice apte sa duca la respingerea pretentiilor tertului.

Rlispunderea pentru vicii. Art. 1422 C. civ. impune locatorului si 0 obligatie de garantie pentru viciile ascunse ale lucrului inchiriat, Raspunderea functioneaza asemanator celei a vanzatorului, La fel ca si la vanzare, garantia exista numai pentru viciile ascunse, cele aparente fiind presupuse ca acceptate.

7

12009

Raspunderea exista chiar daca viciile nu au dus la pierderea totala a folosintei bunului, ci doar la micsorarea ei in asemenea masura incat daca ar fi fost cunoscuta de locatar, acesta nu ar fi inchiriat sau ar fi platit doar 0 chirie mai mica pentru bunul inchiriat.

In cazul in care folosinta bunului a fost afectata, locatarul poate cere fie rezilierea contractului, fie 0 reducere a chiriei. De asemenea poate solicita si despagubiri pentru pagubele suferite din cauza viciilor.

Exists insa si unele diferente fata de raspunderea din cadrul vanzarii. Spre deosebire de aceasta, la locatiune nu se cere ca viciul sa fie anterior transmiterii folosintei, Momentul aparitiei viciului este indiferent, din moment ce locatorul are obligatia de a asigura, pe toata durata contractului, folosinta bunului. Deci e1 raspunde si pentru viciile aparute ulterior incheierii contractului.

o alta diferenta rezida in faptul ca buna sau reaua-credinta a locatorului nu are semnificatie sub aspectul intinderii raspunderii. Raspunderea locatorului exista chiar daca a fost de buna-credinta, respectiv nu a cunoscut existenta viciilor(1422 alin.1 C. civ).

In raport de art. 1423 C.civ. daca viciul bunului este rezultatul unui caz fortuit sau de forta majora, nu se acorda despagubiri, locatarul putand cere doar rezilierea contractului sau reducerea chiriei.

Modijicarea conventionald a obligatiei de garantie. Partile pot, pe cale conventional a sa modifice regulile raspunderii pentru evictiune si pentru viciile ascunse, fie prin c1auze care agraveaza raspunderea, fie prin atenuarea acestei raspunderi in raport cu cea stabilita de Codul civil. Limitarea sau chiar inlaturarea obligatiei de garantie nu functioneaza daca tulburarea este rezultatul faptei personale a locatorului. De asemenea, asa cum s-a mai aratat, inlaturarea obligatiei de garantie 11 exonereaza pe locator de plata daunelor interese, dar nu poate impiedica rezilierea contractului cand se pierde folosinta bunului, intrucat plata chiriei ar fi lipsita de cauza daca nu s-ar mai putea asigura folosinta bunului inchiriat.

Obligatiile locatarului.

1. Obligatia de plata a chiriei. Este stipulata in art. 1429 C. civ. in termeni sumari.

Chiria trebuie platita la locul si in termene1e convenite de parti. Daca nu s-a stipulat nimic sub acest aspect, se aplica regulile generale in materie de plata, astfe1 ca aceasta trebuie racuta la domiciliul debitorului.

Posibilitatile de actiune ale locatorului in caz de neplata a chiriei sunt cele comune oricarui contract sinalagmatic. Astfel, el poate cere executarea silita a creantei sau poate opta pentru rezilierea contractului. Dar rezilierea presupune ca neexecutarea sa prezinte 0 anumita gravitate si sa persiste la momentul hotararii judecatoresti. Partile pot prevedea in contract un pact comisoriu cu privire la rezilierea contractului pentru neexecutare, inc1usiv unul in care rezilierea sa se produca de plin drept si rara somatic, ca urmare a trecerii unui anumit interval de la momentul cand trebuia indeplinita obligatia de plata a chiriei. Faptul ca locatarul este de buna-credinta nu impiedica rezilierea pentru neplata chiriei."

Exceptia de neexecutare a contractului poate fi invocata numai daca bunul nu a fost predat in folosinta si chiria trebuia platita anticipat. De cele mai multe ori insa, chiria se

16 Francois Collart Dutilleul, Philppe Delebecque, op. cit. p. 387. In sens contrar a se vedea Inalta Curte de Casatie si Justitie, sec. civ si de propr. intelectuala, decizia nr.600712005, in Cristina Codruta Hageanu, VioricaClaudia Dumitrache, Contractul de inchiriere Practicii judiciard. Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2007, p.145. Nu putem fi de acord cu cele retinute in aceasta decizie pentru ca aceasta ar insemna mentinerea unor contracte chiar daca una din Piirti nu-si indeplineste obligatiile sale, cu singura conditie ca aceasta sa fi fost de buna credinta. 0 astfel de situatie este inacceptabila si schimba regulile referitoare la caracterul reciproc ~i interdependent al obligatiilor din contractele sinalagmatice, precum si la faptul ca executarea unei obligatii i~i are cauza tocmai in executarea obligatiei corelative a celeilalte parti.

8

Dr. Gh. CananiJii - Ccma;te CMe speciale

12009

plateste ulterior expirarii intervalului la care este raportata, asa incat posibilitatea locatorului de a invoca exceptia de neexecutare a contractului se intalneste mai rar.

Plata chiriei poate fi asigurata prin depunerea unei garantii convenite de parti la incheierea contractului. Locatorul de imobile beneficiaza si de un privilegiu legal asupra mobilelor locatarului (art. 1730 pet. 1 Cod. civ.)

Dovada platii chiriei se face in conditiile dreptului comun, conform regulilor de probatiune de la actele juridice. Trebuie mentionata aici si dispozitia de la art.498 alin. 3 Cod. proc. civ., potrivit careia "Chiriile sau arenzile platite debitorului urmarit inainte de scadenta nu pot fi opuse creditorilor urmaritori sau adjudecatarului dedit daca sunt constatate prin act scris cu data certa."

In raport de dispozitiile art. 1394 C.civ. si ale art. 19 alin 1, pet. C, lit. A din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare, cesiunea chiriei sau chitanta de plata a acesteia cu anticipatie, pe 0 durata mai mare de 3 ani, este supusa publicitatii imobiliare.

2. Obliga~a de a lntrebuinta lucrul ca un bun proprietar si potrivit destinatiei .

Prima indatorire principal a stabilita de Codul civil in sarcina locatarului este cea de a intrebuinta lucrul inchiriat ca un bun proprietar si conform destinatiei determinata prin contract, iar In lipsa de stipulatie speciala, la destinatia prezumata dupa circumstante. Spre exemplificare, aratam ca un autoturism inchiriat pentru transport persoane nu va putea fi folosit pentru a participa la intreceri.

Obligatia implica si faptul de a nu se aduce transformari in substanta lucrului.

Continutul obligatiei poate fi detaliat prin conventia partilor. In lipsa unor stipulatii se determina dupa intentia prezumata a partilor.

Schimbarea destinatiei bunului este posibila in conditiile in care exista 0 clauza contractual a ce permite acest lucru. Atitudinea pasiva a locatorului care nu reactioneaza la schimbarea destinatiei bunului nu poate fi considerata drept 0 autorizare a schimbarii destinatiei bunului. Aceasta trebuie sa rezulte din manifestari de vointa neechivocc".

, ,

Daca locatarul nu intrebuinteaza lucrul potrivit destinatiei sale sau efectueaza transformari neautorizate, locatorul este in drept sa soli cite repunerea lucrului in starea anterioara, sau chiar sa soli cite rezilierea contractului, cu daune-interese.

3. Obligatia de restituire a bunului. La finalul locatiunii, conform art. 1431 C.civ., locatarul trebuie sa restituie bunul inchiriat "in starea in care I-a primit, conform inventarului, daca s-a fost facut un asemenea Intre dansul si locator; nu este raspunzator de pierderea sau deteriorarea provenita din cauza vechimii sau a unei forte majore"

Bunul se restituie deci in starea in care se afla la momentul inchirierii, dar cu luarea in considerare a uzurii normale datorate folosintei si trecerii timpului, deoarece locatarul nu raspunde de uzura normala a bunului.

In lipsa unui act care sa constate starea bunului la momentul predarii, locatarul trebuie sa restituie bunul in stare buna deoarece se prezuma ca I-a primit intr-o astfe1 de stare (art.1421 C.civ.).Prezumtia are caracter relativ, put find fi combatuta prin dovada contrara,

Obligatia de a restitui bunul implica obligatia locatarului de a conserva lucrul pe tot timpul locatiunii. De aici deriva obligatia locatarului de a efectua reparatiile mici, de intretinere. Spre deosebire de "reparatiile locative" care cad in sarcina locatarului, .reparatiile necesare" ("capitale") revin - dupa cum s-a aratat - locatorului.

17 Francois Collart Dutilleul, Philppe Delebecque, op.cit. p. 379

9

Dr. Gh. Ccmi'lnipl-Oxira;te cMle speciale

2009

Reparatiile de intretinere nu cad in sarcina locatarului dad. au fost cauzate prin vechime sau forta majora, ori caz fortuit sau din vina locatorului, inc1usiv viciile de constructie. Daca degradarea lucrului se datoreaza culpei 10 catarului , acesta este obligat sa faca toate reparatiile pe cheltuiala sa, inclusiv a celor care in mod normal ar reveni locatorului.

Locatarul raspunde si pentru stricaciunile ~i pierderile provocate de persoanele familiei sale, sau de sublocatari.

Daca locatarul nu-si indeplineste obligatia de efectuare a reparatiilor locative, locatorul po ate cere, la incetarea locatiunii, daune-interese, po ate cere efectuarea reparatiilor de catre locator in contullocatarului (in cursul locatiunii), sau rezilierea contractului.

In caz de nerestituire a bunului inchiriat, locatorul, daca este si proprietar al bunului, poate actiona impotriva locatarului fie pe calea unei actiuni in revendicare, fie pe calea unei actiuni personale, bazate pe contract. In cazul in care locatorul nu este si proprietarul bunului, el poate folosi doar actiunea personala, rezultata din contract.

Daca bunul a pierit din cauze neimputabile locatarului, acesta nu poate fi obligat la restituire.

Daca pe parcursul locatiunii, locatarul a efectuat lucrari de constructii sau plantatii la imobilullocatorului, aceste lucrari devin, prin accesiune, proprietatea locatorului". In raport de faptul ca locatarul este un detentor precar, el este considerat de rea-credinta si poate fi obligat sa ridice lucrarile respective. Daca proprietarul doreste sa Ie pastreze, atunci locatarul are dreptulla plata contravalorii muncii ~i materialelor, in conditiile art. 494 alin.3 C.civ.

4. Raspunderea pentru incendiu. Reglementarea prevazuta de art.1435 C. civ. referitoare la raspunderea pentru incendiu este mai severa decat raspunderea pentru degradarea bunului. Pentru a se exonera de raspundere, nu este suficient ca locatarul sa dovedeasca lipsa unei greseli din partea sa, ci trebuie sa dovedeasca ca incendiul a avut drept cauza un caz fortuit, un caz de forta majora, ori un viciu de constructie, sau ca focul a venit de la 0 cas a vecina, Teama de incendii de la data adoptarii reglementarii, a facut ca legiuitorul sa prevada 0 vigilenta mai exigenta din partea locatarului.

Daca sunt mai multi locatari in imobil si nu exista una din cauzele exoneratoare de raspundere mentionate, fiecare raspunde proportional cu partea de imobil pe care 0 ocupa, afara de cazul cand reuseste sa dovedeasca ca incendiul a provenit din partea de constructie ocupata de alt chirias, Pentru ipoteza cand proprietarul ocupa el insusi 0 parte din constructie, solutia este controversata. In doctrina unii autori au ararat ca in aceasta situatie nu exista 0

, ,

raspundere a locatarului pentru incendiu." Conform unei alte opinii, faptul locuirii proprietarului in imobilul inchiriat, nu poate duce, in sine, la inlaturarea raspunderii locatarilor in conditiile art. 1435 C. civ. si pentru a fi exonerati de raspundere ei trebuie sa dovedeasca fie imprejurarile prevazute de art. 1435 C.civ., fie ca incendiul a izbucnit in partea ocupata de proprietar sau nu a putut izbucni in partea folosita de ei." In caz contrar paguba se suporta proportional cu valoarea locativa a partii ce ocupa fiecare din imobil.

5. Apararea contra uzurparilor. Art. 1433 C. civ. obliga locatarul sa apere bunul ce formeaza obiectul contractului, contra uzurparilor.

Prin uzurpare se intelege orice atingere adusa proprietatii sau posesiunii lucrului dat in locatiune, de catre un tert.

, ,

Di~pozi!ia are in vedere situatia in care locatorul nu are cunostinta de incercarea de uzurpare. Intr-o astfel de situatie locatarul trebuie sa-l instiinteze in termen util pe locator

18 Evident, numai daca acesta este si proprietar al bunului. 19 Ph. Malaurie, L. Aynes, op. cit. p. 374.

20 Fr. Deak, op. cit. p. 190.

10

12009

despre situatia respectiva, pentru ca acesta sa fie in masura sa se apere contra incercarii de uzurpare. Daca locatarul nu-si indeplineste obligatia de a-I informa pe locator, el va raspunde pentru prejudiciul suferit de acesta ca urmare a neindeplinirii obligatie de informare.

Cesiunea drepturilor ~i sublecatiunea

Cesiunea. In termenii art. 1418 C. civ. " Locatarul are dreptul de a subinchiria ori a subarenda si de a ceda contractul sau catre altul, daca 0 asemenea facultate nu i-a fost interzisa.

Ea poate fi interzisa in tot ori in parte; aceasta interzicere nu se prezuma, ci trebuie sa rezulte din 0 stipulatie speciala."

Locatarul poate deci sa cedeze dreptul sau de folosinta dobandit in baza unui contract de inchiriere, unei alte persoane care, in acest fel dobandeste calitatea de locatar. Numai in situatia in care cesiunea a fost interzisa printr-o clauza expresa, locatarul nu poate ceda dreptul sau. Ca urmare, in lipsa oricarei c1auze in contract referitor la acest aspect, cesiunea este permisa.

Care vor fi efectele acestei cesiuni, stiut fiind ca in cazul cesiunii de drept comun cesiunea nu poate duce la inlocuirea debitorului rara consimtamantul expres al creditorului?

a. in raporturile dintre locatarul initial si cesionar, raporturile sunt ca la orice instrainare, Cesionarul dobandeste drepturile si obligatiile contractului iar cedentul dobandeste pretul cesiunii.

b. in raporturile dintre locator si cesionar efectele sunt in sensul ca cesionarul devine noullocatar allocatorului. EI dobandeste drepturile locatarului cedent. EI va fi, deci, titularul dreptului de folosinta nascut in baza contractului initial. In aceasta cali tate el are actiune directa impotriva locatorului, pentru a cere executarea contractului, sau chiar si rezilierea pentru neindeplinirea obligatiilor,

c. in raporturile dintre locator si locatarul cedent, acesta din urma nu este liberat prin cesiune de obligatiile sale, cesiunea obligatiilor nefiind permisa de Codul civil". Totusi, in situatia in care locatorul accepta nu numai cesiunea, ci si sa-l Iibereze pe locatar de obligatiile sale si acestea sa fie preIuate de cesionar, atunci are loc practic 0 cesiune a contractului, adica atat a drepturilor cat si a obligatiilor locatarului cedent ~i acesta nu va mai avea obligatii fata de locator.

Pentru a fi opozabila locatorului si tertilor, cesiunea trebuie sa fie notificata acestora sau acceptata prin act autentic, in conditiile art. 1393 C. civ."

Sublocatiunea, Sublocatiunea reprezinta situatia in care locatarul initial incheie un alt contract de locatiune cu un sublocatar , cu privire la bunulluat in locatiune sau 0 parte din el, astfel incat el devine locator al bunului respectiv. Realizarea ei presupune indeplinirea a doua conditii:

a. sublocatiunea sa nu fi fost interzisa printr-o clauza din contractul principaL La feI ca si in cazul cesiunii, interzicerea transmiterii folosintei unei alte persoane trebuie sa fie expresa, neputand fi dedusa pe baza unor simple prezumtiitart. 1418 C.civ.) Este po sibil ca

21 In sensul ca 0 astfel de cesiune it libereaza pe locatar chiar si rara acordul expres in acest sens allocatorului, ase vedea D. Chirica, op. cit. p. 184.

22 Curtea de Apel Brasov, sec. civ. dec nr.472/2002, in Cristina Codruta Hageanu, Viorica-Claudia Dumitrache, Contractul de inchiriere Practicd judiciard. Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2007, p. 119.

11

Dr. Gh. Ccmi'inita - Oxirocte civI"k! speciale

2009

sublocatiunea sa nu fie interzisa, dar sa fie conditionata de acordullocatorului. In acest caz ea va fi valabila numai in prezenta acestui acord. Dovada acordului nu trebuie in acest caz sa rezulte, in mod obligatoriu, dintr-un inscris, consimtamantul respectiv putand fi dedus si din imprejurari care lasa sa se deduca, Tara echivoc, acest acord.

b. contractul de sublocatiune sa nu contravina obligatiilor din contractul principal.

Locatarul, poate deci, sa dea in locatiune bunul cu privire la care a dobandit folosinta, dar nu poate ignora obligatiile din contractul principal, asa incat pentru a-si putea respecta obligatiile pe care si le asuma in noua calitate de locator, prin contractul de sublocatiune, trebuie sa nu incalce obligatiile din contractul principal.

Sublocatiunea, care reprezinta si ea un contract de locatiune, nu trebuie, cu rezerva de mai sus, sa fie incheiata in conditii identice cu contractul principal. De pilda daca s-a inchiriat un autoturism cu 0 chirie de 500 lei lunar, locatarul poate la randul lui sa-l subinchirieze cu 0 chirie de 600, sau de 400 lei lunar, sau daca contractul principal s-a incheiat pe un an, sublocatiunea poate fi incheiata pe un interval mai mic.

Contractul de sublocatiune nu produce efecte fata de locatorul principal. Efectele ei sunt limitate la raporturile dintre locatar ~i sublocatar. Primul va avea rolul de locator si va trebui sa asigure sublocatarului folosinta bunului. Chiria se va plati de catre sublocatar, propriului sau locator. Locatorul principal nu are actiune directa impotriva sublocatarului, de pilda pentru plata chiriei, si nici sublocatarul nu po ate actiona impotriva locatorului principal, pe calea unei actiuni directe. Ei pot actiona unul impotriva celuilalt numai pe calea actiunii oblice, daca sunt indeplinite conditiile art. 974 C.civ.

Nu este exclusa, insa. 0 actiune pe temei delictual intre acestia in conditiile in care sunt indeplinite conditiile acestei raspunderi.

Sectiunea a IV-a Incetarea locatiunii

Cauze de incetare a Iocatiunii, Contractul de locatiune poate inceta ca urmare a denuntarii unilaterale, a expirarii termenului, a rezilierii pentru neexecutarea obligatiilor, prin instrainarea bunului inchiriat in anumite conditii, prin pierirea bunului, dar si din unele cauze generale cum ar fi desfiintarea titlului locatorului, sau acordul partilor.

Moartea locatorului sau a locatarului, nu duce la incetarea contractului. 0 spune in mod expres art. 1440 C. civ., astfel ca drepturile si obligatiile rezultate din contract tree asupra mostenitorilor, Partile pot conveni insa in mod valabil, ca moartea uneia dintre ele sa duca la incetarea contractului.

Contractul inceteaza si in situatia in care calitatea de locator si respectiv locatar este intrunita cu privire la aceeasi persoana, cum ar fi spre exemplu, situatia in care locatarul 11 mosteneste pe locator.

Denuntarea unilaterala.

In situatia contractului incheiat pe durata nedeterminata, contractul poate lua sfarsit la initiativa oricarei parti, cu conditia respectarii termenului de preaviz ("concediu" cum 11 numeste art. 1436alin.2).

Este 0 desfiintare a contractului in urma unei manifestari unilaterale de vointa, care produce efecte Tara sa trebuiasca a fi acceptata de cealalta parte.

Dispozitia este menita sa asigure eficienta principiului potrivit caruia un contract nu poate angaja partile in mod perpetuu.

12

12009

o astfel de manifestare unilaterala in sensul denuntarii unilaterale a contractului nu trebuie sa fie motivata sau supusa unor conditii de forma. Singura conditie impusa de legiuitor este cea a termenului de preaviz, care are semnificatia unui termen rezonabil acordat celeilalte paqi pentru a gasi un alt locatar, sau un alt bun pentru inchiriere, dupa cum denuntarea este lacuta de locatar sau de catre locator.

Durata termenului nu este fixata de lege, ea se defineste prin raportare la natura lucrului si obiceiul locului, daca nu a fost stabilit prin conventia dintre parti, La expirarea termenului de preaviz contractul inceteaza iar locatarul foloseste bunul tara drept, astfel incat poate fi obligat la despagubiri pentru contravaloarea folosintei si nu la plata unei chirii care nu poate exista dupa incetarea contractului.

In practica judiciara s-a decis ca cererea de chemare in judecata pentru evacuare reprezinta 0 manifestare de vointa in sensul denuntarii unilaterale a contractului, iar termenul care se scurge de la data comunicarii cererii de chemare in judecata si pana la solutionarea cauzei acopera termenul de preaviz, astfel ca este indeplinita conditia "concediului" prevazut de art. 1436 alin. 2 C. CiV.)23.

Rezilierea contractului pentru neexecutare.

Continutul reglementarii referitor la acest caz de incetare a contractului se afla in art. 1439 alin. 2 'care are urmatorul continut;" In caz cand una din paqi nu implineste indatoririle sale principale, cealalta parte poate cere desfiintarea contractului." Este 0 aplicare a regulilor generale referitoare la reziliere in materie de contracte sinalagmatice, regula potrivit careia daca una din paqi nu-si indeplineste obligatiile sale, cealalta poate solicita rezolutiunea sau, dupa caz, rezilierea contractului.

Observant ca textullegal face referire la neindeplinirea obligatiilor principale, cum ar fi neplata chiriei sau folosirea bunului contrar destinatiei, ori efectuarea reparatiilor necesare pentru folosinta bunului, etc.

In cazul in care se solicita rezilierea, este posibila acordarea unui termen de gratie, in conditiile art. 1021 C. civ.

Este posibila si stipularea unui pact comisoriu referitor la rezilierea contractului, inc1usiv a unuia in care rezilierea nu se mai face prin intermediul justitiei, ci de drept.

Expirarea termenului.

Contractul de locatiune pe durata determinata inceteaza, de regula, la expirarea termenului pentru care a fost incheiat, asa cum prevede in mod expres Codul civil in articolul 1436. Este yorba de 0 incetare de drept, care se produce prin simpla ajungere la termen lara a mai fi necesara indeplinirea vreunei formalitati, cum ar fi spre exemplu 0 instiintare prealabila. Incetarea de drept a contractului la expirarea termenului nu este Insa 0 regula imperativa, astfel incat el poate fi prelungit prin acordul partilor. Este de asemenea posibil ca prelungirea sa intervina in baza unei dispozitii legale, sau ca partile sa conditioneze incetarea contractului, la expirarea termenului, de indeplinirea unor anumita formalitati,

Tacita relocatiune (reconductiune), Tacita relocatiune sau reconductiune, se bazeaza pe un acord de vointe subinteles, care nu este deci exprimat formal, fiind, pentru 0 parte, implicit, iar pentru cealalta, tacit. Din acest motiv ea se deosebeste de reinnoirea prin consimtamant implicit a contractului, unde consimtamantul ambelor paqi nu este tacit, ci implicit. La tacita reconductiune, dupa cum s-a spus , 0 singura parte adopta 0 atitudine implicand 0 astfel de vointa, "celalalt contractant nu raspunde prin nici un mesaj articulat, nici expres, nici implicit. Este de fapt, tacerea sa prelungita cea care confirma conventia de reinnoire." Prezumtia de acceptare a ofertei nu se bazeaza pe manifestari active din care se

23 Tribunalul Suprem, sec. civ. dec. ill. 262811987, in Culegere de decizii 1987, p.85

24 Boris Starck, Les obligations, t.2 "Contrat"ed. a 6-a, de H. Roland, si L. Boyer, Paris, Litec, 1998, p.611.

13

12009

deduce un consimtamant implicit, ci pe lipsa de reactie a cocontractantului ce prin atitudinea sa las a sa se inteleaga acceptarea unui nou contract.

Reconductiunea tacita (relocatio tacita) reprezinta 0 institutie juridica cu 0 existenta milenara, Ea a fost cunoscuta Inca din dreptul roman. Textele jurisconsultului Ulpian infatiseaza un contract de locatio-conductio asupra fondurilor rurale, pe durata determinata, ce putea fi reinnoit la expirarea termenului contractual.

Condltiile tacitei relocatiuni, In principiu, daca dupa expirarea contractului de inchiriere, locatarul continua sa foloseasca bunul inchiriat lara ca locatorul sa se opuna, un nou contract de inchiriere se considera incheiat intre parti, In conditiile contractului anterior, exceptand termenul inchirierii. Astfel, In termenii art. 1437 C.civ. .Dupa expirarea termenului stipulat prin contractul de locatiune, daca locatarul ramane si e lasat In posesie, atunci se considera locatiunea ca reinnoita, efectele ei Insa se reguleaza dupa dispozitiile articolului relativ la locatiunea tara termen". In termeni asemanatori, dar cu referire la inchirierea de locuinte art. 1452 C. civ. prevede ca " Daca locatarul, si dupa expirarea termenului locatiunii, continua a ramane In casa sau apartamentul inchiriat, tara nici 0 impiedicare din partea locatorului, e1 se considera ca voieste a Ie ocupa sub aceleasi conditii si pentru un timp determinat de obiceiullocului, si nu po ate nici sa iasa, nici sa fie concediat inainte de a se fi facut vestirea, In termenul obisnuit In localitate."

In analiza conditiilor tacitei relocatiuni mai prezinta relevanta si dispozitia din art. 1438, care arata ca atunci " Cand s-a notificat concediul, locatarul chiar daca ar fi continuat a se servi de obiectul inchiriat sau arendat, nu poate opune relocatiunea tacuta".

Din texte1e legale citate rezulta conc1uzia eli pentru a opera tacita reconductiune este necesar sa existe, in primul rand, 0 continuare a relatiilor contractuale initiale, dupa expirarea contractului de locatiune, si absenta vointei, exprese sau tacite, din partea locatorului, de a pune cap at raporturilor de locatiune. Este necesar, deci, ca locatarul sa continue sa foloseasca bunul inchiriat, iar locatorul sa nu se manifeste in sensul de a pune capat relatiilor contractuale.

Desi, aparent, indeplinirea conditiilor reconductiunii tacite poate fi analizata tara prea mari dificultatii, problema este ceva mai complicata decat pare la prima vedere. Textul articolului 1437 Cod civil vorbeste de ipoteza in care locatarul "ramane si e lasat in posesie". Trebuie mentionat, In primul rand ca terminologia folosita In acest caz de Codul civil este improprie pentru ca locatarul nu dobandeste posesia bunului, e1 fiind un simplu detentor al acestuia.

Apreciem ca pentru indeplinirea conditiilor relocatiunii tacite nu este suficienta detinerea in continuare a bunului, ci trebuie ca din aceasta detinere sa se poata deduce vointa locatarului de continuare a raporturilor locative. Detinerea bunului dupa expirarea termenului contractual poate avea si alte semnificatii decat "lasarea in posesie". Ea ar putea avea, de pilda, semnificatia acordarii timpului necesar pentru predarea bunului sau chiar a unei intarzieri in indeplinirea obligatiei de predare a acestuia, tara existenta intentiei de a ramane locatar.

In raport de aceasta situatie, ni se pare ca pentru a se putea verifica daca intr-adevar locatarul detine In continuare bunul cu intentia de continuare a raporturilor de locatiune, iar acceptarea locatorului are aceeasi semnificatie, un anumit interval de timp este necesar sa se scurga. Durata acestuia nu poate fi prestabilita in lipsa unei dispozitii legale in acest sens" si acest lucru poate crea dificultati in aprecierea existentei conditiilor tacitei relocatiuni. Daca obiceiullocului nu ar putea fi luat in considerare In acest sens, singura idee ce ar putea fi luata In cal cuI ar fi cea a unui term en rezonabil pentru a se putea desprinde, din trecerea lui,

25 Reglementarile din unele state precizeaza in mod expres intervalul de timp in care locatarul trebuie lasat sa foloseasca bunul pentru ca atitudinea pasiva a locatorului sa fie considerata consimtamant tacit la reinnoirea contractului. A se vedea in acest sens art.1879 si 2090 din Codul civil al provinciei Quebec, Canada

14

2009

concluzia unui consimtamant implicit. Fiind yorba de un tennen rezonabil, in caz de litigiu, revine instantei de judecata sarcina de a stabili daca ocuparea in continuare a bunului are 0 durata suficienta pentru a se prezuma reconductiunea,

In stransa legatura cu chestiunea de mai sus se pune problema daca simpla tacere a locatorului este suficienta pentru a rezulta reconductiunea. Mai concret, lipsa de reactie a locatorului este prin ea insfuji suficienta pentru a se prezuma acceptarea relocatiunii sau ea trebuie insotita de unele manifestari care lasa sa se vada intentia de a actiona ca un locator, cum ar fi primirea chiriei sau unele acte pozitive de asigurare a folosintei bunului inchiriat? Problema este strans legata de cea de mai sus si, la 0 prima analiza, s-ar parea ca daca am acceptat ca detinerea lucrului de catre locatar nu poate avea totdeauna semnificatia intentiei de continuare a raporturilor contractuale, consecventa ne-ar impune sa apreciem ca simpla tacere a locatorului nu este suficienta pentru a lua nastere un nou contract de locatiune, caci simpla tacere a locatorului poate avea si ea alte semnificatii, A~a cum detinerea in continuare a bunului de catre locatar poate avea semnificatia castigarii timpului necesar pentru a putea preda bunul inchiriat, tot asa, spre exemplu si atitudinea pasiva a locatorului in raport cu detinerea bunului de catre locatar ar putea sa nu insemne acceptarea continuarii raporturilor contractuale, ci acordarea timpului necesar pentru ca locatarul sa predea bunul. Consimtamantul, chiar tacit, pentru un nou contract de locatiune ar trebui sa fie neindoielnic, ceea ce ne-ar putea duce la concluzia nevoii anumitor manifestari active din care sa rezulte 0 vointa neindoielnica in directia incheierii unui nou contract,cum ar fi cea de primire a pretului locatiunii, sau de asigurare a folosintei locuintei. Totusi, aceasta teza nu poate fi acceptata pentru simplu motiv ca reinnoirea contractului in astfel de situatii ca ce1e de mai sus, se produce printr-un consimtamant implicit si nu printr-unul tacit. Ca urmare, trebuie acceptat ca in cazul tacitei relocatiuni simpla tacere este suficienta pentru a fi in prezenta tacitei relocatiuni, altfel am parasi terenul acestei institutii ~i am intra pe eel al reinnoirii contractului prin consimtamant implicit. Or, am ararat de la inceput, ca la tacita reconductiune numai locatarul exprima un consimtamant implicit, eel allocatorului fiind unul tacit. Pentru a se deduce un consimtamant valabil allocatorului nu este nevoie deci de manifestari active din partea acestuia, ci doar de 0 atitudine de pasivitate, care, manifestata pe 0 anumita perioada de timp, lasa sa se intrevada clar vointa de continuare a raporturilor contractuale.

Relocatiunea tacita nu poate opera daca consimtamantul locatorului nu poate fi prezumat pe baza atitudinii sale fata de detinerea bunului de catre locatar. Este evident ca reconductiunea este bazata pe un acord de vointe al partilor, chiar daca e1 nu este expres. Asa fiind, ea nu poate opera in nici una din situatiile in care acordul uneia din parti, pentru continuarea raporturilor contractuale, este exc1us.

Pentru a inlatura orice dubiu cu privire la 0 relocatiune tacita, locatorul se poate manifesta in mod expres in acest sens prin notificarea concediului. Concediul anuntat anterior expirarii termenului contractual impiedica tacita relocatiune, chiar daca locatarul ramane in posesia lucrului. Dupa cum s-a aratat, nu este nevoie ca anuntarea concediului sa urmeze conditiile preavizului necesar pentru denuntarea unilaterala a contractului, in mod concret sa fie facut cu un anumit termen anterior expirarii contractului, intrucat partile cunosteau, ab initio, durata contractului."

Dupa parerea no astra, contrar opiniilor exprimate in doctrina", concediul de care face vorbire art. 1438 C. civ., nu trebuie sa intervina in mod obligatoriu inainte de expirarea termenului contractual, putand avea eficacitate chiar daca este facut imediat dupa expirarea acestui termen. De altfel, anterior expirarii contractului, el poate fi lara sens deoarece este po sibil ca locatarul sa nu doreasca continuarea raporturilor contractuale si, atunci, este ilogic sa se faca opozitie la ceva ce nu exista. Apoi, din interpretarea art. 1438 Cod civil nici nu se

26 C. Toader, op.cit., p.l62.

27 Fr. Deak, op. cit. p. 198; c. Toader, op. cit., p.162.

15

12009

poate desprinde concluzia necesitatii anterioritatii concediului in raport cu expirarea tennenului contractual.

Tacita relocatiune nu opereaza nici in ipoteza in care partile au exclus-o, de la inceput, printr-o clauza contractuala. Vointa de a nu lasa sa se produca tacita relocatiune are deplina eficacitate ori de cate ori ea s-a manifestat in timp util, iar mentinerea situatiei de fapt, rezultata din contractul de locatiune, 0 anumita perioada de timp, nu poate face sa se prezume o renuntare la intentia de impiedicare a tacitei reconductiuni".

Ea nu po ate opera nici atunci cand pentru incheierea contractului de locatiune este nevoie de indeplinirea unor formalitati sau conditii speciale. Astfel, de pilda, daca inchirierea unui bun se poate face, potrivit legii, numai prin licitatie publica, folosirea in continuare a bunului de catre locatar, dupa expirarea tennenului contractual, nu poate valora relocatiune tacita", Tot asa, in cazul locuintelor de interventie, al locuintelor de protocol si al locuintelor sociale, relocatiunea tacita nu mai opereaza dupa pierderea calitatii cerute pentru a dobandi 0 astfel de locuinta."

Concluzionand, incheierea noului contract de inchiriere in conditiile relocatiunii tacite presupune indeplinirea urmatoarelor conditii:

a. existenta unui contract de locatiune pe durata determinata, al carui tennen a expirat;

b. detinerea in continuare, de catre locatar, a bunului ce a format obiectul locatiunii cu intentia de continuare a relatiilor contractuale;

c. lipsa de reactie din partea locatorului, ceea ce face sa se prezume acceptarea tacita a unui nou contract;

d. inexistenta unor conditii legale, pentru locatiune, ce exclud tacita relocatiune.

Daca in contractul initial partile au stipulat 0 clauza in sensul ca la expirarea tennenului contractual, contractul se reinnoieste in mod automat, nu vom fi in prezenta unei tacite reconductiuni, chiar daca partile, folosind 0 tenninologie improprie, vor stipula ca reinnoirea contractului se face prin tacita reconductiune, Aceasta deoarece, in acest caz, reinnoirea contractului depinde de vointa express a celor 2 paTti exprimata prealabil noului contract. Aceasta vointa va produce efecte la sosirea tennenului si spre deosebire de relocatiunea tacita, reinnoirea contractului nu poate fi impiedicata in acest caz prin opozitia unuia dintre cocontractanti, daca 0 astfel de clauza nu a fost expres prevazuta in contract."

Efectele tacite; reconductiuni.

Un nou contract. Contractul initial al partilor fiind unul pe durata determinata, implinirea tennenului convenit are ca efect incetarea acestuia. In contractele pe durata determinata efectele contractului se epuizeaza la expirarea tennenului pentru care au fost incheiate. Tacita reconductiune da nastere unui contract nou. Vechiul contract nu este mentinut, sau prelungit, ci inlocuit cu un nou contract. Unnare a acestui fapt, partile trebuie sa aiba capacitatea necesara pentru incheierea actului juridic respectiv, iar contractul va fi supus reglementarilor in vigoare la data tacitei reconductiuni, deci legii din momentul cand ia nastere noul contract.

28 Jacques Ghestin, s.a., op. cit. p. 308.

29 Curtea Suprema de Justitie, sec. com. dec nr. 770/1997, in Jurisprudetua CSJ 1997, p.439,440. 30 A. Tabacu, Contractul de inchiriere a suprafetelor locative, Ed Rosetti, Bucuresti 2005, p.232.

31 La expirarea termenului contractual nu este nevoie de un consimtamant tacit, pentru ca acesta a fost exprirnat in mod expres, anterior, odata cu incheierea contractului initial. Acel consimtamant expres la reinnoirea contractului este in contradictie cu ideea de tacita reconductiune, Tacita reconductiune, in sens strict, este, deci, cea care intervine ca urmare a continuarii relatiilor contractuale la expirarea contractului de locatiune pe durata determinata si care se bazeaza pe un nou acord de vointe intervenit dupa epuizarea efectelor contractului initial si nu pe un acord exprimat la incheierea contractului initial.

16

Dr. Gh. Ccmi'lnipl-Cooirocte cMe speciale

12009

Noul contract nu este insa supus formalitatilor prevazute pentru contractul initial.

Forma scrisa pretinsa pentru probatiunea contractului initial nu poate fi pretinsa si noului contract deoarece ar contrazice msasi ideea tacitei relocatiuni, Intocmirea unui inscris ar presupune, in mod evident, 0 manifestare de vointa explicita, ceea ce inseamna ca nu s-ar mai putea pune problema tacitei reconductiuni. Cata vreme insa legiuitorul accepts incheierea contractului prin consimtamant tacit, este evident ca el accepta si derogarea de la regula necesitatii inscrisului pentru dovedirea noului contract. Desigur, partile vor trebui sa dovedeasca contractul initial in conditiile de probatiune de la actele juridice si cu respectarea art. 1416, 1417 Cod.civ., daca este yorba de un contract de locatiune. In plus, trebuie dovedit faptul folosirii in continuare, la expirarea tennenului contractual, a bunului inchiriat si lipsa vreunei opozitii din partea locatorului fata de aceasta manifestare a locatarului. Nimic nu impiedica partile ca dupa reinnoirea contractului prin reconductiune tacita sa intocmeasca un inscris confinnativ al acestuia.

Noul contract este supus, in principiu, stipulatiilor din contractul initial. Obligatiile asumate de parti in contractul initial, vor fi mentinute si in noul contract. Concluzia rezulta in mod evident din dispozitia de la art. 1452, care leaga de noul contract aceleasi efecte ca ale celui initial din moment ce arata, referindu-se la locatar si bunurile inchiriate, ca "se considera ca voieste a le ocupa sub aceleasi conditii", Partile vor ramane legate de stipulatiile prevazute in contractul initial numai in masura in care acestea privesc locatiunea nu si de stipulatiile care au 0 existents autonoma si care nu au conditionat locatiunea"

Din dispozitiile art. 1436 Cod civil rezulta insa si 0 diferenta fata de contractul initial.

Aceasta consta in faptul ca noul contract nu mai este incheiat pe durata determinata, ci se considers incheiat pe 0 durata nedeterminata, cu toate consecintele ce rezulta pentru un astfe1 de contracr", Deci, daca 0 lege speciala nu prevede un anumit tennen, noul contract nu se va considera incheiat pe durata contractului initial, ci pe un interval de timp nedetenninat. Insa~i Codul civil a stabilit, in acest, caz 0 prezumtie referitoare la vointa partilor cu privire la durata contractului.

De asemenea, garantiile ce au insotit contractul vechi nu vor insoti contractul nou, ele trebuind prevazute in mod expres."

Pieirea lucrului.

Este de esenta contractului de Iocatiune asigurarea posibilitatii pentru locatar de a se folosi de bunul ce face obiectul contractului. Ca unnare, este normal ca daca bunul piere in totalitate contractul sa fie desfiintat. Pe aceasta linie de gandire art. 1439 C. civ. prevede : " Contractul de locatiune se desfiinteaza cand lucrul a pierit in total sau s-a facut netrebnic spre obisnuita intrebuintare." Dispozitia este logica cata vreme potrivit art.1423 "daca in timpul locatiunii, lucrul inchiriat ori arendat se strica in totalitate prin caz fortuit, contractul este de drept desfacut" si deci,locatorul nu poate fi obligat la reparatiile echivalente

32 Din acest motiv in practica judiciara franceza s-a considerat ca 0 promisiune de vanzare-cumparare inserata intr-un contract de inchiriere , conferind chiriasului dreptul de a cumpara bunul in cursul executarii contractului devine caduca la expirarea termenului contractual, tacita relocatiune avand ca efect reinnoirea contractului de inchiriere dar nu si a promisiunii de vanzare-cumparare care nu este nici de esenta, nici de natura contractului de inchiriere. 0 astfel de posibilitate ar fi existat numai daca ea ar fi fost 0 veritabila conditie a contractului de

inchiriere. A se vedea Jacques Ghestin, s.a., op. cit. p.309. '

33 De aceea s-a considerat ca pactele comisorii referitoare la incetarea inainte de termen a contractului, nu mai au aplicabilitate in noul contract care este cu durata nedeterminata, A se vedea Inalta Curte de Casatie si Justitie, sec. civ si de propr. intelectuala, decizia 5770/2004, in Cristina Codruta Hageanu, Viorica-Claudia Dumitrache, op. cit., p.20.

34 Fr Deak, op. cit. p.199; Curtea Suprema de justitie, sec. com. dec. nr. 2414/2003 in Cristina Codruta Hageanu, Viorica-Claudia Dumitrache, op. cit., p. 15.

17

12009

reconstruirii bunului care a pierit fortuit. In acest caz contractul este desfiintat de drept pentru pieirea obiectului contractului, rara ca locatorul sa poata fi obligat la plata de despagubiri.

Prin pieire se intelege nu doar distrugerea materiala a bunului ci si orice alta imprejurare de natura a face imposibila folosirea bunului, cum ar fi confiscarea acestuia, exproprierea, etc."

in situatia in care pieirea bunului s-a produs din culpa, partea vinovata va trebui sa plateasca despagubiri.

Daca bunul a pierit doar in parte, locatarul poate opta, daca bunul mai poate fi folosit, intre a cere reducerea chiriei, sau a solicita rezilierea contractului. Rezilierea poate fi ceruta daca partea pierita din bun este atat de importanta incat se poate prezuma ca rara ea locatarul nu ar fi incheiat contractul de inchiriere.

DesfIintarea titlului locatorului.

,

Desfiintarea titlului locatorului se poate realiza in multiple modalitati: constatarea nulitatii, anulare, rezolutiune, evingere de catre un tert etc.Ca si in alte situatii cand se desfiinteaza titlul transmitatorului si la locatiune, aceasta imprejurare duce, in principiu, la incetarea locatiunii ca urmare a faptului ca locatorul nu mai poate executa una din obligatiile sale principale, respectiv asigurarea folosintei bunului inchiriat.

Printre exceptiile de la aceasta regula amintim:

contractele de locatiune incheiate de uzufiuctuar raman valabile pe eel mult 5 ani, in limitele unui act de administrare, chiar daca uzufiuctul ar fi incetat;

in situatia prevazuta de art. 498 si 519 C. proc. civ., inchirierile sau arendarile anterioare inscrierii somatiei emise in procedura executiei silite imobiliare, sunt opozabile adjudecatarului imobilului si raman in fiinta dupa emiterea actului de adjudecare;

in situatia in care locatarul poate invoca in raport cu noul proprietar al imobilului, teoria proprietarului aparent, deci cand locatarul a incheiat contractul cu buna-credinta , increzandu-se in faptul ca titlullocatorului este real.

instrainarea bunului ce a format obiectul Iocatiunii,

Potrivit art. 1441 C.civ., daca locatorul vinde lucrul inchiriat sau arendat, cumparatorul este obligat sa respecte locatiunea racuta inainte de vanzare, cu conditia sa fi fost incheiata prin inscris autentic sau prin inscris sub semnatura privata, dar cu data certa, afara de cazul cand desfacerea ei din cauza vanzarii s-ar fi prevazut in insasi contractul de locatiune.

Conform textului legal mentionat, respectarea locatiunii de catre dobanditorul imobilului este supusa unei duble conditii:

- contractul de locatiune sa fie incheiat in forma autentica sau prin inscris sub semnatura privata, dar cu dam certa; Aceasta dispozitie a fost adoptata in scopul unei certitudini sub aspectul existentei si duratei contractului, pentru a nu exista posibilitatea fraudarii dobanditorului prin intocmirea unor contracte de locatiune nereale, care sa-i fie opozabile.

- in contractul de locatiune sa nu existe 0 clauza referitoare la incetarea locatiunii ca urmare a instrainarii bunului. Daca exista 0 astfel de clauza, cumparatorul nu mai este obligat sa resp~cte locatiunea, dar locatarul are dreptul sa fie despagubit de locator.

In situatia in care dobanditorul bunului nu este obligat sa respecte locatiunea, el nu poate totusi obtine evacuarea chiriasului decat daca in prealabil i-a notificat concediul si respecta termenul de preaviz(art.1443 C. Civ). Dobanditorul poate obtine incetarea locatiunii

35 Fr. Deak op. cit. p. 199.

18

12009

in aceleasi conditii chiar daca contractul este incheiat in forma autentica sau prin inscris sub semnatura privata cu data certa, cu conditia ca sa fie incheiat pe durata nedeterminata deoarece in aceasta situatie chiar si lara instrainarea bunului s-ar fi putut ajunge la denuntarea unilateral a a contractului.

In cazul contractelor de locatiune incheiata pe 0 durata mai mare de 3 ani, pentru a fi opozabile tertilor, acestea trebuie notate in cartea funciara. Daca nu s-au facut fonnele de publici tate respectarea contractului de noul dobanditor al bunului se va limita la tennenul de 3 ani, cu conditia, deja mentionata, a probarii contractului prin inscris autentic sau act sub semnatura privata cu data certa,

In raport de cele de mai sus rezulta ca vanzarea bunului dat in locatiune reprezinta cauza de incetare a contractului doar atunci cand in contract exista 0 clauza in acest sens sau cand locatiunea nu po ate fi probata prin inscris autentic sau act sub semnatura privata cu data certa.

Atunci cand locatiunea inceteaza ca unnare a transmiterii bunului inchiriat, in raport de dispozitiile art. 1442 C.civ. locatarul are dreptul la despagubiri de la locator, iar cand acesta nu 0 face, de catre cumparator. El nu are dreptul la despagubiri daca acest drept a fost exclus printr-o clauza contractuala, Pana la plata despagubirilor, locatarului ii este recunoscut un drept de retentie asupra bunului inchiriat. In cazul in care dobanditorul bunului plateste despagubirile in locullocatorului, el are drept de regres impotriva acestuia."

In situatia in care locatiunea nu inceteaza ca efect al instrainarii bunului, noul proprietar dobandeste drepturile si obligatiile fostului locator, dar numai de la data transmiterii proprietatii bunului. De aceea noul proprietar nu ar putea, de pilda, sa ceara rezilierea contractului pentru neplata chiriei de catre locatar, daca aceasta chirie se refera la perioada anterioara dobandirii proprietatii si inclusiv a calitatii de locator. Nu este insa exclus ca fostul locator sa cesioneze noului proprietar drepturile sale referitoare la chiria neincasata pentru trecut, caz in care acesta din urma poate sa-l urmareasca silit pe locatar pentru aceasta chirie.

36 Pentru amiinunte a se vedea D. Andrei, Dreptulla despagubiri al constructorului locatar, in Revista romdnd de drept nr. 311978, p. 32 si unn.

19

12009

Capitolul IV CONTRACTUL DE iMPRUMUT

DE FOLOSINTA

Notiune ~i earaetere juridiee.

Codul civil defineste contractul de imprumut de folosinta In articolul 1560, ca fiind 0 conventie In baza careia una dintre parti- comodantul- pune un lucru la dispozitia celeilalte --comodatarul- pentru folosinta temporara, cu obligatia de a-I restitui In natura dupa folosire.

In conformitate cu originea sa romana, contractul de comodat a ramas un contract eu titlu gratuit. De fapt este un contract esentialmente cu titlu gratuit deoarece acest caracter este de esenta contractului. Daca In schimbul folosintei s-ar

, ,

efectua 0 alta prestatie contractul nu ar mai fi unul de imprumut ci un alt contract, de exemplu de locatiune. Caracterul gratuit influenteaza dupa cum se va vedea, unele trasaturi ale contractului. Se va vedea, de exemplu, ca imprumutatul are 0 raspundere mai severa pentru lucrul imprumutat, caci, daca este cazul, el trebuie sa-~i sacrifice bunul sau pentru a-I salva pe cel imprumutat,

Intrucat din contract nu iau nastere obligatii contractuale pentru imprumutator, singurul obligat fiind imprumutatul, contractul are caracter unilateral. Desi Codul civil vorbeste In articolele 1572-1575 de obligatiile comodantului, contractul ramane unilateral deoarece textele legale In discutie au In vedere unele obligatii care nu iau nastere din contract, ci ca unnare a unor imprejurari ivite pe parcursul contractului.

Contractul de imprumut face parte, ca si depozitul sau gajul, din categoria contractelor reale. EI poate lua nastere numai daca acordul partilor este insotit de remiterea bunului. Simp luI acord de vointa neinsotit de predarea bunului, nu po ate avea valoarea unui contract de comodat, ci eel mult a unui antecontract. Daca bunul se afla deja in detentia comodatarului, acordul de vointa, In sensul incheierii contractului, da nastere unui contract valabil.

Caraeterul translativ de foloslnta. Contractul nu este translativ de proprietate deoarece, prin intermediullui se transmite doar folosinta temporara asupra bunului nu si proprietatea. Comodantul ramane proprietarul bunului, iar comodatarul este un simplu detentor precar, el nefiind nici eel putin posesor.

Conditiile de valabilitate a eontraetului.

Cerintele de valabilitate ale contractului sunt cele din dreptul comun.

Subliniem doar ca, intrucat comodatul intra in categoria actelor de administrare, capacitatea ceruta partilor este cea necesara pentru incheierea actelor de administrare. In doctrina s-a apreciat ca In unele situatii, cum este cazul cand comodatul se incheie pe un termen relativ lung, dar si In alte situatii, contractul are consecinte importante, ceea ce ar impune asimilarea lui, din punct de vedere al capacitatii, actelor de dispozitie."

37 A se vede in acest sens C. Toader, op. cit p.243 si doctrina franceza citata de autoare.

20

2009

Referitor la obiectul contractului, mentionam ca e1 poate consta atat intr-un bun mobil cat si intr-un bun imobil", traditiunea urmand sa se realizeze intr-o forma adecvata naturii bunului. A vand in vedere ca bunurile ce au format obiectul contractului urmeaza a fi restituite dupa folosire, ele pot fi doar bunuri nefungibile si neconsumptibile. In doctrina s-a ararat, ca si bunurile consumptibile potrivit naturii lor pot forma obiect al contractului daca au fost privite de paqi ca nefungibile si individual determinate, caz in care bunurile nu sunt folosite la destinatia ce rezulta din natura lor, ci potrivit unei alte destinatii (cazul unor fructe imprumutate pentru aranjarea unei expozitii).

In raport de faptul ca, obiectul contractului vizeaza doar transmiterea temporara a dreptului de folosinta, calitatea de comodant nu este neaparat legata de calitatea de proprietar al bunului, ea putand apartine si altor persoane cum ar fi un uzufructuar sau un locatar. Comodatarul nu poate fi el insusi comodant deoarece, dupa cum rezulta din art.1560 Cod civil, in afara unei stipulatii contrare, el detine bunul numai pentru folosinta proprie.

Dovada contractu lui de co mod at.

Dovada consimtamantului partilor se face conform regulilor de probatiune specifice actelor juridice. Daca valoarea bunului imprumutat depascste 250 lei atunci proba contractului se face pe baza de inscris, Contractul nefiind sinalagmatic inscrisul sub semnatura privata se bucura de deplina valoare probatorie chiar daca este incheiat intr-un singur exemplar, formalitatea multiplului exemplar fiind prevazuta doar pentru contractele sinalagmatice.

Dovada faptului material al predarii bunului imprumutat este posibila prin orice mijloc de proba.

Efectele contractului de comodat.

Drepturile comodatarului.

Spre deosebire de depozitar si la fel ca ~i locatarul, comodatarul are dreptul de a se servi de bunul imprumutat, acesta fiind scopul contractului. Folosinta bunului este permisa conform destinatiei ce rezulta din natura bunului sau stabilita prin conventia partilor. Ea nu poate fi transmisa unei alte persoane decat atunci cand 0 astfel de posibilitate a fost prevazuta in conventia partilor.

Cu privire la drepturile comodatarului, trebuie sa facem precizarea ca, desi contractul este unul unilateral, se pot naste obligatii si in sarcina comodantului.obligatii carora le corespunde dreptul de retentie al comodatarului. Astfel, in cazul intervenirii unor cheltuieli necesare si urgente pentru conservarea bunului, comodatarul are dreptul de a fi despagubit pentru efectuarea lor, daca aceste cheltuieli nu au fost prilejuite prin fapta sa ori a persoanelor pentru care este tinut a raspunde.In situatia in care comodantul refuza plata cheltuielilor, comodatarul va avea dreptul de a retine bunul, deci un drept de retentie.pana la restituirea cheltuielilor suportate. De retinut insa ca.dreptul de retentie exclude dreptul de folosinta al comodatarului.

38 Pentru 0 opinie ramasa izolata in sensul ca obiect al contractului poate fi doar un bun mobil, a se vedea v. Patulea, Nota la decizia 224/1969 a Trib. Jud. Botosani, in Revista romdnd de drept nr. 111971, p.118-119.

21

2009

Obhgatiile comodatarului.

Obligatia de a conserva lucrul imprumutat, Aceasta obligatie este prevazuta in mod expres de dispozitia din articolul 1564 Cod civil, unde se arata ca: "comodatarul este dator sa ingrijeasca ca un bun proprietar, de conservarea lucrului imprumutat." EI raspunde, deci, pentru pieirea sau deteriorarea, din culpa sa, a bunului imprumutat. Raspunderea exists ~i in cazul deteriorarii bunului de catre un tert caruia el i-a incredintat bunul. In aprecierea culpei sale, trebuie pomit de la faptul ca acest comportament pe care trebuie sa-l aiba comodatarul, este eel al unui bonus pater familias, adica al tipului abstract de om prudent, diligent si nu de eel al diligentei depuse in legatura cu propriile bunuri.

Daca bunul a pierit sau s-a deteriorat lara nici 0 vina din partea comodatarului, el nu este tinut a raspunde. Nu exista, deci, 0 raspundere a comodatarului pentru pieirea bunului ca urmare a folosirii lui normale.

Daca bunul a pierit in mod fortuit, riscul pieirii fortuite 11 suporta proprietarul, potrivit regulii res perit domino. Proprietarul poate fi comodantul, dar poate fi si un tert.

Obligatia de a folosi bunul conform destinatiei, Comodatarul are, cum am ararat mai sus, dreptul de a se folosi de bun, dar acest drept este limitat in sensul ca folosinta este permisa, dupa cum rezulta din art. 1564 Cod civil, numai in functie de destinatia ce rezulta din natura bunului respectiv sau din conventia partilor. Un autoturism nu poate fi folosit pentru a participa la curse daca a fost imprumutat pentru 0 deplasare obisnuita intr-o anumita localitate.

Sanctiunea care poate interveni in astfel de situatii, este plata de daune interese (art1564 C. civ.), suportarea riscurilor pierii fortuite a bunului (art. 1565 C. civ.) sau chiar rezilierea contractului",

Suportarea cheltuielilor de foloslnta, Cheltuielile inerente folosirii bunului imprumutat sunt in sarcina comodatarului (art. 1569 C.civ.) Este yorba de cheltuieli care sunt necesare pentru a se putea folosi bunul imprumutat, cum ar fi spre exemplu, benzina pentru folosirea unui autoturism, si nu de un contraechivalent al folosintei, aceasta fiind gratuita.

Obligatia de restituire. In contractul de comodat, comodantul

ramane proprietarul bunului" si ca urmare acest bun trebuie sa-i fie restituit. Obligatia de restituire catre comodant exista insa si atunci cand, comodantul nu este proprietarul bunului, ci un uzufructuar sau un locatar.

Creditorii obligatiei de restituire sunt comodantul, reprezentantul sau sau mostenitorii comodantului.

Obligatia de restituire este principal a obligatie a comodatarului si este prevazuta expres de dispozitiile art. 1560 C.civ. Ea are ca obiect chiar bunul imprumutat si nu un alt bun echivalent sau contravaloarea bunului. Comodantul nu poate fi obligat sa accepte un alt bun in locul celui dat spre folosinta, chiar daca acesta are 0 valoare mai mare decat bunul imprumutat. Nici comodantul nu are dreptul sa ceara restituirea altui bun sau contravaloarea acestuia daca restituirea In natura este posibila. Dad partile convin, comodatarul poate fi liberat de obligatie si prin restituirea unui alt bun decat eel imprumutat. Suntem in prezenta unei novatii prin schimbare de obiect".

39 In doctrina se admite posibilitatea de reziliere desi este yorba de un contract unilateral si nu sinalagmatic.

40 A vem in vedere ipoteza mai frecventa cand comodantul este si proprietarul bunului imprumutat si nu ipotezele, mai rare, cand comodant este 0 alta persoana decat proprietarul.

41 Fr.Deak, op. cit. p. 346; C. Toader, op. cit. p.246

22

2009

In cazul in care bunul nu mai poate fi restituit in natura, comodatarul este obligat sa achite contravaloarea lui, calculata in functie de valoarea de circulatie a bunului la momentul pronuntarii hotararii, Numai in acest fel comodantul are posibilitatea sa-si procure un alt bun in locul celui nerestituit.

Daca bunul imprumutat este producator de fructe si nu s-a convenit in alt mod, comodatarul este obligat sa restituie ~i fructele bunului. Evident ca, in acest caz, in raport de dispozitiile art. 484 C.civ., el are dreptulla restituirea cheltuielilor facute pentru realizarea acestora.

In raport de dispozitiile art. 1570 C.civ. comodatarul nu poate refuza restituirea bunului invocand compensatia cu 0 creanta ce ar avea-o asupra comodantului, deoarece compensatia poate opera intre datorii care au ca obiect lucruri fungibile de aceeasi specie(art. 1145 C. civ.), in schimb la comodat obiectul po ate fi un bun nefungibil.

Restituirea trebuie lacuta la locul stabilit prin contract, iar in lipsa unei astfel de c1auze, potrivit regulilor generale in materie de predare a bunurilor individual determinate, la locul unde se afla bunul in momentul contractarii. In cazul in care comodatarul refuza restituirea bunului, comodantul are un drept de optiune intre doua actiuni.

a. Prima actiune este cea in revendicare, care implies dovada, uneori dificila, a dreptului de proprietate. Ea are avantajul ca este imprescriptibila si poate fi intentata si impotriva tertelor persoane. Poate fi folosita cu succes numai daca, comodantul este si proprietarul bunului. Proprietarul poate revendica bunul de la comodatar chiar daca nu are si calitatea de comodant. Comodatarul nu se poate apara prin posesia de bunacredinta sau prin invocarea uzucapiunii deoarece el este un simplu detentor.

b. 0 alta actiune este cea bazatd pe contract. Aici comodantul trebuie sa-si dovedeasca doar aceasta calitate si nu ~i pe cea de proprietar. Ea va reprezenta singura posibilitate pentru comodantul care nu este si proprietarul bunului si care va putea obtine restituirea bunului dovedind doar ca a imprumutat bunul comodatarului. Aceasta actiune este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani.

Momentul restituirii. Momentul restituirii bunului depinde de durata imprumutului.

Daca imprumutul este facut pe termen determinat, obligatia de restituire trebuie indeplinita la expirarea termenului pentru care a fost incheiat contractul, lara a fi nevoie de 0 punere in intarziere a debitorului.

Daca nu s-a fixat un termen de restituire, acesta poate fi determinat in functie de momentul in care a fost satisfacuta trebuinta comodatarului, avuta in vedere la incheierea contractului. In cazul in care, scadenta obligatiei de restituire nu poate fi determinata in acest fel, termenul restituirii va fi determinat de catre instanta, pentru ca folosinta nu poate dura la infinit iar momentul respectiv nu poate depinde exc1usiv de vointa comodatarului" .

Spre deosebire de contractul de depozit, comodantul nu po ate cere, in principiu, restituirea lucrului dupa bunul sau plac. EI poate cere restituirea inainte de implinirea termenului sau satisfacerea trebuintei comodatarului, numai daca, asa cum arata art. 1573 C.civ., ar cadea intr-o trebuinta mare si neprevazuta, Exista aici, dupa cum s-a mai spus, 0 atingere adusa fortei obligatorii a contractului, pentru cauza de impreviziune, care se explica, prin favoarea ce trebuie lacuta comodantului, care presteaza un serviciu gratuit comodatarului."

42 Fr. Deak, op. cit. p. 348.

43 Ph. Malaurie, L. Aynes, op. cit. p.492.

23

Dr. Gh. Ccmilnira-Crntta:te civib speciale

12009

Dreptul de retentie. Pentru garantarea creantelor comodatarului irnpotriva comodantului in Iegatura cu bunul imprumutat, art. 1570 C.civ. instituie un drept de retentie in favoarea comodatarului. Textul mentionat are in vedere cheltuielile extraordinare, necesare si urgente facute pentru conservarea lucrului. Dreptul de retentie functioneaza insa si in cazul altor creante ale comodatarului nascute in legatura cu bunul, cum ar fi, de pilda, cele privind despagubirile datorate comodatarului pentru pagubele create de viciile ascunse ale bunului.

Responsabilitatea imprumutatului.

Raspunderea comodatarului fata de comodant este 0 raspundere contractual a, in timp ce fata de terti el va raspunde pe temei delictual.

in stabilirea raspunderii, trebuie pornit de la faptul ca, proprietar al bunului ramane comodantul sau 0 alta persoana, atunci cand, imprumutul este facut de altcineva decat proprietarul. Ca urmare, comodatarul nu raspunde de pieirea sau deteriorarea fortuita a bunului imprumutat, fiind aplicabila regula res perit domino. Cu toate acestea, sunt unele situatii in care raspunderea revine comodatarului:

daca bunul a fost evaluat la data contractarii si nu exista 0 clauza contrara (art. 1567 C.civ);

cand comodatarul intrebuinteaza bunul contrar destinatiei rezultate din natura sa,

, ,

ori stabilite prin contract;

cand prelungeste folosinta bunului dupa scadenta (1565 C.civ), daca nu poate face dovada ca bunul ar fi pierit ~i la comodant chiar daca ar fi fost restituit la timp (art. 1156 alin 2 C. civ.);

daca ar fi putut salva lucrul imprumutat inlocuindu-l cu unul al san, sau daca, ambele fiind in pericol a scapat lucrul sau lasand sa piara eel al comodantului (art. 1566 C.civ.)

Comodatarul raspunde si pentru pieirea sau deteriorarea bunului din vina sa.

Pentru a inlatura aceasta responsabilitate, el este cel care trebuie sa dovedeasca ca bunul a pierit, ori s-a deteriorat din motive fortuite sau ca urmare a unei folosinte normale si tara vina din partea sa. Sarcina probei in acest sens revine deci comodatarului si nu comodantului, obligatia fiind considerata in doctrina franceza, 0 obligatie de rezultat."

Raspunderea comodatarului functioneaza si in cazul in care deteriorarea sau pieirea bunului se datoreaza unui tert, caruia el i-a incredintat bunul.

Pluralitatea de comodatari. in situatia in care bunul a fost imprumutat mai multor comodatari, in raport de dispozitiile art. 1571 C. civ., exista 0 raspundere solidara a fiecaruia dintre acestia, fata de comodant. Este un caz de solidaritate legala pasiva care, poate fi inlaturat prin conventia partilor.

Obligatiile comodantului.

Contractul de comodat este un contract unilateral asa incat, incheierea lui da nastere la obligatii doar in sarcina comodatarului. Pentru comodant nu se nasc obligatii in momentul incheierii contractului, dar este posibil ca datorita unor imprejurari aparute pe parcursul executarii contractului, sa ia nastere unele obligatii extracontractuale in sarcina acestuia.

Restituirea cheltuielilor de conservare a lucrului.

Potrivit art. 1574 " Daca in curgerea termenului, imprumutatul a fost silit, pentru pastrarea lucrului, sa faca oarecare speze extraordinare, necesare si asa de

44 Idem, p.493.

24

2009

urgent incat sa nu fi putut preveni pe comodant, acesta va fi dator a i le inapoia". Comodantul este deci, dator sa restituie comodatarului acele cheltuieli facute cu conservarea lucrului imprumutat, ce au avut caracter necesar si urgent.

Obligatia de restituire fiind extracontractuala, se poate fundamenta fie pe gestiunea intereselor altuia, fie pe principiul imbogatirii lara justa cauza, daca conditiile gestiunii de afaceri nu sunt indeplinite,

Plata despagubirilor pentru daunele provocate de viciile bunului

imprumutat.

Comodantul este obligat sa-l despagubeasca pe comodatar de eventualele pre judicii provocate ca urmare a viciilor bunului imprumutat, daca el cunostea existenta acestor vicii si nu le-a comunicat comodatarului. Raspunderea comodantului este tot extracontractuala, respectiv delictuala ~i urmeaza a fi angajata in baza art. 998,999 C.civ. Tot pe temei delictual, va raspunde comodantul si in caz de impiedicare sau stanjenire a comodatarului in folosirea bunului imprumutat de catre tertul caruia comodantul i-a transmis proprietatea bunului respectiv. Daca comodantul a instrainat bunul catre un tert, acestuia nu-i este opozabil contractul de comodat si poate sa-l revendice oricand de la comodatar, asa incat este justificata antrenarea raspunderii comodantului pentru fapta sa ilicita, Daca insa, prin contract comodantul si-ar asuma si obligatia de garantie, ceea ce in practica nu prea se intampla, raspunderea ar fi una contractuala.

Comodatarul are, dupa cum s-a ararat mai sus, un drept de retentie asupra bunului pana la momentul in care, comodantul plateste despagubirile sau cheltuielile datorate de catre comodant in conditiile de mai sus.

incetarea contractului de comodat

Cel mai frecvent, contractul de comodat inceteaza prin restituirea bunului de catre comodatar la termenul convenit, sau dupa satisfacerea trebuintelor avute in vedere de parti, la incheierea contractului. In principiu, comodatarul poate restitui bunul si inainte de termen, exceptand situatia in care termenul a fost convenit ~i in interesul comodantului.

In caz de nerespectare culpabila a obligatiilor de catre comodatar, se admite in doctrina", posibilitatea pentru comodant de a cere rezilierea contractului in baza art. 1 020-1 021 C.civ., desi rezilierea este 0 sanctiune specifica contractelor sinalagmatice, iar contractul de comodat este un contract unilateral.

Contractul inceteaza si in cazul mortii comodatarului, dar numai in ipoteza in care a fost incheiat in considerarea calitatilor personale ale acestuia si deci, are caracter intuitu personae. In caz contrar, drepturile si obligatiile contractuale se transmit mostenitorilor comodatarului.

Comodatul poate inceta si prin unele din modurile generale de stingere a obligatiilor, cum ar fi: confuziunea, remiterea de datorie sau darea in plata.

45 Fr. Deak, op. cit. p. 353; C. Macovei, op. cit. p. 268.

25

12009

CAPITOLULV IMPRUMUTUL DE CONSUMATIE

Notiune ~i caractere juridice.

Notiune.

im'prumutul de consumatie, pe care Codul civil 11 considers adevaratul imprumut, este definit in articolul 1576 Cod civil, in sensul ca, e1 reprezinta un contract prin care una din parti, numita imprumutator, transmite celeilalte parti, respectiv imprumutarului, dreptul de proprietate asupra unor bunuri fungibile si consumptibile, cu obligatia pentru imprumutat de a restitui, la scadenta, aceeasi cantitate de bunuri, de acelasi gen si de aceeasi calitate.

Caractere juridice.

Codul civil a conceput imprumutul de consumatie ca pe un contract ce prezinta urmatoarele caract ere juridice:

~ contract unilateral deoarece creeaza obligatii doar in sarcina irnprumutatului.

Imprumutatorul nu are obligatii rezultate din contract, neexistand nici eel putin 0 obligatie de predare a bunului deoarece predarea bunului reprezinta 0 conditie pentru nasterea contractului. in sarcina imprumutatorului pot lua nastere unele obligatii care, desi au legatura cu contractul, nu iau nastere din incheierea acestuia, ci eventual, pe temei delictual.

~ caracter real, rezultat din faptul ca nasterea valabila a contractului, este conditionata nu numai de consimtamantul valabil al partilor, ci si de remiterea materials a bunului. Consimtamantul partilor neinsotit de remiterea bunului nu poate reprezenta decat, eventual, un antecontract ce creeaza pentru paqi obligatia de a incheia in viitor contractul, in conditiile impuse de caracterul real al acestuia.

~ Contract, de regula, cu titlu gratuit, poate fi ~i cu titlu oneros in cazul imprumutului cu dobanda, in cazul in care contractul este cu titlu oneros, el nu i~i pierde caracterul unilateral, deoarece si obligatia de plata a dobanzilor revine tot imprumutatului.

~ caracter translativ de proprietate. Prin incheierea contractului, bunurile imprumutate tree din proprietatea imprumutatorului in cea a imprumutatului, care Ie poate consuma si nu doar folosi ca la contractul de comodat. Din acest motiv, in cazul in care, bunurile ar pieri in mod fortuit, riscul rezultat din aceasta imprejurare este suportat de imprumutat, potrivit regulii res perit domino.

26

12009

Conditiile de valabilitate ale contractului.

,

Capacitatea partilor.

Intrucat contractul are caracter translativ de proprietate, el reprezinta un act de dispozitie. Ca unnare capacitatea pretinsa imprumutatorului, este cea necesara pentru incheierea unor acte de dispozitie, Deci, cei lipsiti de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, pot incheia imprumutul doar prin reprezentant legal, respectiv cu asistarea reprezentantului legal.

Imprumutatul, care trebuie sa restituie bunuri de acelasi gen, de aceeasi calitate si cantitate, cu cele primite in proprietate, trebuie sa aiba si el capacitatea de a incheia acte de dispozitie.

Obiectul contractului.

Spre deosebire de comodat, obiect al imprumutului de consumatie, pot fi doar bunurile fungibile si consumptibile prin natura lor. Partile nu pot transfonna, prin vointa lor, in cazul acestui contract, bunuri neconsumptibile si nefungibile ca fiind consumptibile si fungibile. Spre exemplu, nu s-ar putea imprumuta un autoturism cu obligatia de a restitui altul, chiar si aceeasi marca si capacitate deoarece, am fi in prezenta unui contract de schimb.

Bunul imprumutat, trebuie sa fie proprietatea imprumutatorului, datorita caracterului translativ de proprietate al contractului. Totusi, fiind yorba de bunuri mobile, daca bunul nu a fost proprietatea imprumutatorului dar imprumutatul a fost de buna credinta, el se poate apara invocand posesia de buna-credinta, in baza art. 1909- 1910 C. civ.

Cele1alte conditii de valabilitate, respectiv consimtamantul si cauza nu prezinta particularitati fata de conditiile generale de valabilitate ale contractelor.

Cu privire la clauza penala in contractele de imprumut de consumatie. Clauza penala este definita de Codul civil (art. 1066) ca fiind "aceea prin care 0 persoana, spre a da asigurare pentru executarea unor obligatii, se leaga a da un lucru in caz de neexecutare din parte-i".

In doctrina, clauza penala a fost definita, ca fiind, acea conventie accesorie prin care partile, determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca unnare a neexecutarii, executarii cu intarziere sau necorespunzatoare, a obligatiei de catre debitorul sau",

Clauza penala nu se cumuleaza cu executarea obligatiei principale, ea avand un caracter altemativ, astfel ca, in principiu, executarea obligatiei principale nu se po ate cumula cu cea prevazuta in clauza penala, exceptie facand doar daunele moratorii pentru intarziere la executarea obligatiei.

Regula este ca in cazul obligatiilor de a da 0 suma de bani, neexecutarea obligatiei nu poate da nastere, in principiu, la daune compensatorii, deoarece acestea s-ar identifica cu insusi obiectul obligatiei principale, care poate fi executata in natura. De aceea in astfel de cazuri, in principiu, se acorda doar daune moratorii",

In materie de imprumut, prin Decizia nr. XI din 24.10.2005, pronuntata intr-un recurs in interesullegii cu privire la aplicarea disp. art. 1, 2 si ale art. 3 alin. 1 si 2 din 00 nr.9/2000 aprobata prin Lg. nr.35612002, Inalta Curte de Casatie si Justitie, a

46 C. Barsan, c. Statescu - Drept civil. Teoria Generala a Obligatiilor, ed. All Beck 2000, pag. 325.

47 C. Barsan, C. Statescu, op. cit., pag. 313

27

Dr. Gh Ccrnanitii-Crntnde civiC speciale

12009

stabilit urmatoarele: " Clauza penala prin care se stabileste obligatia restituirii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe langii dobanda contractuala convenita sau pe langii dobanda legala, contravine prevederilor legii". S-a retinut ca prin L. nr. 31311879 ale carei dispozitii sunt in vigoare si constitutionale, potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr. 524/02.12.1997, s-a previizut cii este anulata clauza penala din contractele de imprumut si cii "judecatorul, in caz de imprumut, va putea condamna numai la plata dobanzii prevazuta in art. 1589 C. civ.".

S-a mai retinut cii prevederile art. 1 din Ordonanta Guvemului nr. 9/2000, astfel cum a fost aprobata prin Legea nr. 35612002, potrivit carora "partile sunt lib ere sii stabileasca, in conventii, rata dobanzii pentru intarzierea la plata unei obligatii banesti", nu ingaduie decat practicarea de dobanzi limitate in raporturile civile, conform prevederilor art. 5 alin. 1 din aceeasi lege, referitoare la posibilitatea de a depasi dobanda legala cu eel mult 50% pe an si cii "nu exista temei legal care sii permita stabilirea, in cadrul raporturilor civile, a altor dobanzi decat a celor convenite prin contract, al carer cuantum nu poate depasi dobanda legala decat cu eel mult 50% pe an, sau de sanctiuni constand in penalitati de intarziere",

Decizia citata nu are, dupa parerea noastra, semnificatia cii ar fi interzisa clauza prin care se prevad despagubiri pentru intarziere in restituirea imprumutului, in conditiile in care, limita acestora nu depaseste cu 50%dobanda legala. Ea interzice doar cumularea acestor penalitati cu eventualele dobanzi conventionale sau cu dobanda legala, de asemenea maniera incat sii se ajungii la depasirea dobanzii legale cu mai mult de 50%.

Dovada contractului de imprumut.

Proba contractului de imprumut este supusa regulilor generale de probatiune specifice actelor juridice.

Astfel, daca valoarea bunurilor imprumutate depaseste suma de 250 lei, dovada contractului se face numai prin inscris autentic sau inscris sub semnatura privata, nu si prin alte inscrisuri ori proba cu martori sau prezumtii". Se poate recurge la proba cu martori cand imprumutatul este de acord cu acest mijloc de proba sau cand, potrivit art. 1198 c. civ., imprumutatorul a fost, in momentul incheierii contractului, in imposibilitate fizica sau morala de a preconstitui sau de a conserva un astfel de inscris. Proba cu martori sau prezumtii este admisibila si in cazul cand exista un inceput de dovada scrisa daca acesta provine de la imprumutat, (art. 1197 C. CiV.)49. Proba prin prezumtii este admisibila, conform art. 1203 C.civ., si atunci cand, se pune problema dovedirii unei fraude la lege ori a unei situatii asimilate cu frauda la lege (falsitatea sau caracterul ilicit ori imoral al cauzei).

Imprumutul nu este supus formalitatii multiplului exemplar prevazuta de art. 1179 C. civ., deoarece este un contract unilateral si nu sinalagmatic. Sub acest aspect in practica judiciara s-a retinut cii, cerinta pluralitatii de exemplare prevazuta de art. 1179 si unn. C. civ., se are in vedere numai pentru conventiile sinalagmatice perfecte din care rezulta drepturi si obligatii reciproce, iar nu si in cazul imprumutului, unde numai una dintre Piirti se obliga si, ca atare, numai creditorul are interesul sii posede inscrisul doveditor al drepturilor sale. 50

Intrucat contractul de imprumut de consumatie (propriu-zis) are ca obiect 0 suma de bani sau 0 catime de bunuri fungibile si este unilateral, inscrisul doveditor al

48 o. Ciipiitanii, Tratat de drept civil, vol. L Partea generald, Ed. Academiei, Bucuresti, 1989, p. 262-303 49 Fr. Deak, op. cit., p.389

50 Trib. Jud. Alba, dec. civ. nr.432 din 7 iun. 1977, RD nr.2/1983, p. 53

28

12009

contractului, trebuie, in raport de dispozitiile art. 1180 C.civ., sa fie scris in intregime de catre imprumutat sau eel putin acesta, sa adauge, la finele actului, cuvintele bun si aprobat, sau 0 formula echivalenta, aratand in litere suma sau catimea lucrurilor si apoi sa semneze. Dispozitia nu este aplicabila in cazul inscrisului autentic, care este nul ca atare, dar valabil ca inscris sub semnatura privata, in baza regulilor referitoare la conversiunea actului juridic". In caz de neconcordanta, intre continutul actului si suma aratata in formula bun si aprobat, obligatia se prezuma, iuris tan tum, pentu cantitatea cea mai mica (art. 1181 C. civ.), potrivit regulii de interpretare a conventiei in favoarea debitorului (art. 938 C. CiV)52.

In caz de nerespectare a formalitatii prevazute de art. 1180 C. civ., inscrisul este nul ca inscris sub semnatura privata, nu are forta probanta a inscrisului sub semnatura privata, ci valoreaza numai inceput de dovada scrisa ce poate fi completat, in dovedirea conventiei, cu alte mijloace de proba, inclusiv prin proba cu martori si prezumtii". Nu trebuie confundata, forta probanta a inscrisului cu valabilitatea conventiei. Faptul ca inscrisul este nul ca mijloc probator, nu atrage ~i nulitatea conventiei de imprumut, ea ramanand valabila, probatiunea reprezentand 0 alta chestiune decat valabilitatea. Neregularitatea inscrisului se acopera si prin executarea voluntara a obligatiei de catre imprumutat, in limita acestei executari, ori prin recunoasterea express sau tacita (rezultand din folosirea in justitie a chitantei de plata partiala, eliberata de creditor din care rezulta restul datoriei) a obligatiei de catre irnprumutat",

Faptul material al predarii bunurilor, nu si actul incheiat, poate fi dovedit prin orice mijloc de proba, fiind un fapt juridic.

Efectele contractului de imprumut

Exista obligatil pentru imprumutator? Contractul de imprumut fiind unul pe care l-am caracterizat ca unilateral, nu genereaza obligatii in sarcina imprumutatorului. Din dispozitiile art. 1580 ~i 1575 C.civ. rezulta insa, 0 obligatie a imprumutatorului de a raspunde de pagubele cauzate imprumutatului, de acele vicii ale bunurilor transmise pe care le-a cunoscut si nu le-a comunicat acestuia.

Daca viciile bunurilor transmise au fost aparente, sau daca, desi sunt ascunse nu le-a cunoscut nici imprumutatorul, nu exista nici 0 raspundere a acestuia. Oricum, chiar si in cazul in care, viciile care l-au prejudiciat pe imprumutat au fost cunoscute de catre imprumutator, raspunderea lui nu este una rezultata din contract, ci una delictuala, astfel incat, trebuie indeplinite toate conditiile necesare pentru aplicarea dispozitiilor art. 998,999 C.CiV.55 Problema nu prezinta important a practica deosebita, deoarece, asa cum de altfel s-a ararat in doctrina, bunurile fungibile si consumptibile prezinta rar vicii ascunse ce ar putea produce pagube imprumutatului. 56

51 A. Pop, Gh. Beleiu, Drept civil, Teoria generald a dreptului civil, TUB, Bucuresti, 1990, p. 517 52 A. Ionascu, Probele in procesul civil, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1969, p. 131-132

53 TS. s. civ., dec. nr. 256/1987, in CD. 1987, p. 78

54 A. Ionascu, op. cit. p. 132-134

55 Fr. Deak, op. cit. p.363.

56 Ibidem

29

Dr. Gh. CananitA -Crntnde civJ"e speciale

12009

Obligatiile imprumutatului. 1.0bligatia de restituire.

Obiectul obligatiei de restituire. Riispunderea imprumutatului. Principala obligatie a imprumutatului, este cea de a restitui, la scadenta, bunurile imprumutate. Caracterul translativ de proprietate al contractului impune insa, 0 anumita particularitate modului de indeplinire a acestei obligatii, in sensul ca, nu vor fi restituite chiar bunurile imprumutate, ci bunuri de aceeasi specie, in aceeasi cantitate si de aceeasi calitate. Deci, se vor restitui alte bunuri decat cele imprumutate, dar identice cu acestea, din aceeasi specie. Daca s-ar conveni sa se restituie bunuri de alta natura dedit cele imprumutate contractul nu ar mai fi de imprumut ci, eventual, de schimb.

Este ire1evant daca, intre momentul incheierii contractului ~i momentul executarii obligatiei de restituire, valoarea bunurilor a crescut sau a scazut. Imprumutatul trebuie sa restituie aceeasi cantitate de bunuri precum cele imprumutate si de aceeasi cali tate.

In cazul imprumutului de bani, imprumutatul trebuie sa restituie la scadenta aceeasi suma de bani, indiferent de cresterea sau scaderea cursului monedei. Este 0 consecinta a principiului nominalismului monetar consacrat de art. 1578 C.civ. Partile pot insa, prin conventia lor sa deroge de la acest principiu ~i sa stipuleze ca sumele imprumutate, vor fi restituite reactualizate, sau pot stabili alte criterii de indexare."

Pentru cazul in care, nu s-au prevazut c1auze de reactualizare, instanta no astra suprema a stabilit, ca restituirea imprumutului se va face cu respectarea principiului nominalismului monetar, deci in functie de suma numerics imprumutata, numai daca restituirea urmeaza a fi fiicuta la termenul convenit, nu si in situatia in care, termenul de plata nu a fost stabilit iar devalorizarea sumei este rezultatul neplatii, 0 perioada indelungata, a sumei imprumutate."

Obligatia de restituire a bunurilor imprumutate exista indiferent daca ea a fost prevazuta sau nu in contract. Important este, sub acest aspect, sa rezulte ca bunurile au fost transmise cu titlu de imprumut. Indata ce s-a stabilit ca bunurile au fost imprumutate, obligatia de imprumut rezulta ca 0 consecinta fireasca a imprumutului, fiind subinteleasa in lipsa unei stipulatii exprese in acest sens".

Locul restituirii. Obligatia de restituire va fi executata la locul prevazut in contract in acest sens. Daca nu s-a prevazut locul unde urmeaza sa se faca restituirea, in doctrina s-a apreciat, ca ea urmeaza a se face, in raport de prevederile art. 1585 alin 2 C.civ., la locul unde s-a incheiat contractul de imprumut." Alti autori au sustinut ca locul restituirii depinde de caracterul gratuit sau oneros al contractului, respectiv cand imprumutul este cu titlu oneros restituirea se va face la domiciliul imprumutatului, iar cand este gratuit la locul unde s-a contractat imprumutul in raport de prevederile art. 1583 alin.2 C.CiV.61 Noi apreciem, ca dispozitia de la art.l585 alin.2, nu se refera in nici un fel la locul platii, ea stabilind doar regulile dupa care se face plata prin echivalent. Ca urmare, reglementarea referitoare la imprumut, nu cuprinde norme referitoare la locul platii, motiv pentru care, apreciem ca devin

57 c. Toader, op. cit. p. 256; c. Macovei, op. cit. p. 276.

58 C.S.I., sec.civ. dec.civ. nr. 2081/2002 in Bu1etinul Jurisprudentei, 2002

59 Tribuna1ul Suprem,sec.civ.decciv.nr.722/1972, in Culegere de decizii, 1972, p.l15. 60 In acest sens c. Macovei, op. cit. p. 277.

61 In sensul ca locul restituirii difera dupa cum contractul este gratuit sau oneros, a se vedea T. Prescure, op.cit. p. 347, E.S.Romano, op. cit. p.276,277.

30

2009

aplicabile prevederile generale de la art. 1104 alin. 3 C.civ., in sensul ca, ea se va face la domiciliul debitorului.

Scadenta obligatiei de restituire. Obligatia de restituire a bunurilor imprumutate trebuie indeplinita la termenul stipulat de parti in contract.

In cazul imprumutului de consumatie, restituirea bunurilor imprumutate trebuie sa aiba loc la termenul stipulat, creditorul neavand facultatea de a cere anticipat restituirea, 0 astfel de prevedere existand doar in cazul contractului de comodat. Nimic nu impiedica insa partile sa decida de comun acord ca restituirea sa aiba loc ~i inainte de term en.

Practica a demonstrat ca sunt suficient de multe cazuri, cand partile nu stabilesc momentul exact al scadentei imprumutului. Pentru astfel de situatii Codul civil prevede ca termenul de indeplinire va fi stabilit de catre instanta de judecata, in raport de circumstantele concrete ale cauzei(art.1582 C.civ.). La fel, in situatia in care s-a prevazut ca imprumutul se va restitui cand debitorul va putea sau va avea mijloacele necesare, judecatorul este eel chemat sa stabileasca termenul restituirii(art. 1583 C. civ.).

Daca contractul este anulat, intrucat a fost incheiat prin manopere dolosive, restituirea poate fi ceruta inainte de scadenta obligatiei, potrivit principiului restitutio in integrum, ca urmare a desfiintarii retroactive a contractului'".

Dispozitiile art. 1583 C. civ. sunt aplicabile ~i in cazul in care partile, indica sursa materiala a restituirii lucrurilor (sumei) imprumutate, precum si in cazul in care imprumutatul se obliga sa restituie lucrurile cand va voi (cum voluero). In aceasta din urma situatie daca contractul s-ar considera nul in baza art. 1010 C. civ. pentru conditie pur potestativa din partea debitorului, imprumutatul ar fi obligat la restituire imediata, ceea ce ar contraveni intentiei din contract a partilor, De aceea, situatia este asimilata cu cea a unui imprumut lara termen si nu se considers ca suntem in prezenta unei conditii pur potestative",

Prescriptia actiunii in restituire

Daca imprumutatul nu restituie la scadenta bunurile, pe care s-a obligat sa le restituie, imprumutatorul, 11 va putea actiona in judecata printr-o actiune cu caracter personal, izvorata din contract (ex contractu). EI nu poate folosi, ca in cazul imprumutului de folosinta, si actiunea in revendicare, deoarece, in cazul imprumutului de consumatie, care este translativ de proprietate, el nu mai este proprietarul bunurilor imprumutate.

Actiunea civila in restituire este prescriptibila in term en de trei ani, iar acest termen curge da la data scadentei prevazuta in contract,care este data la care se naste dreptulla actiune, conform art.7 alin. 1 si 3 din Decretul 167/1958.

Stabilirea momentului inceperii curgerii termenului de prescriptie este mai dificila in situatia cand, termenul restituirii nu a fost stipulat (art. 1583 C. civ.), ori cand s-a stipulat ca imprumutatul sa plateasca cand va putea sau va avea mijloace (art. 1583 C. civ.), ori cand va voi, sau se indica numai sursa restituirii. Pentru toate aceste cazuri, tinand cont ca restituirea nu poate fi ceruta imediat, deoarece ar contraveni scopului contractului, ci numai dupa ce instanta stabileste un tennen pentru aceasta, in raport cu imprejurarile cauzei, problema nu a fost solutionata unitar. Astfel, intr-o opinie, pe care 0 impartasim, s-a considerat ca dreptul material la actiune in restituirea imprumutului curge numai de la data, stabilita de catre instanta de judecata, ca termen de restituire'". Aceasta opinie are in vedere dispozitiile art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958, care prevede ca, in cazul unei obligatii afectate de un termen

62 Trib. Jud. Neamt, dec. civ. nr. 770/1982, in Revista romanii de drept nr. 911983, p. 62. 63 Fr Deak, op. cit. p.359.

31

2009

suspensiv - si in cazul examinat, termenul incert ce urmeaza a fi stabilit de instanta, la cererea imprumutatorului, este unul suspensiv, nepermitand creditorului sa ceara restituirea imprumutului inaintea implinirii lui - prescriptia incepe sa curga de la data expirarii termenului. Intr-o alta opinie", se considera ca acest term en curge de la data incheierii contractului, aceasta opinie avand in vedere, in principal, dispozitiile art. 7 alin. din Decretul 167/1958, care prevede ca: "In obligatiile care urmeaza sa se execute la cererea creditorului, precum si in acelea, al carer termen de executare nu este stabilit, prescriptia incepe sa curga de la data nasterii raportului de drept". In aceasta opinie, se pleaca insa, de la ideea ca, nu este nevoie de doua actiuni in justitie - una pentru stabilirea termenului si cealalta pentru obligarea debitorului la restituirea imprumutului - ci de una singura, prin care se rezolva ambele aspecte, chiar daca nu sa solicitat restituirea acestui imprumut. Nu putem fi de acord cu ideea acestei actiuni unice, stiut fiind faptul ca, procesul civil este putemic marcat de principiul disponibilitatii, iar daca creditorul nu cere decat stabilirea termenului de restituire, instanta nu poate acorda mai mult decat s-a cerut, in concret, nu poate obliga debitorul la restituirea imprumutului. Pe de alta parte, dupa parerea no astra, simpla stabilire a termenului de restituire nu cuprinde implicit si 0 dispozitie de restituire a imprumutului care sa poata fi pusa in executare, fiind nevoie de 0 dispozitie express, in acest sens, a instantei de judecata. De aceea consideram ca termenul de prescriptie incepe sa curga, in situatiile analizate, de la data stabilita de instanta ca moment al restituirii.

In ceea ce priveste actiunea, ce are drept finalitate stabilirea termenului de restituire, consideram, ca si aceasta este prescriptibila in termen de 3 ani si acesta curge de la data nasterii raportului contractual, deoarece, din acest moment, se naste dreptulla actiune pentru stabilirea termenului (dar nu pentru restituirea imprumutului).

Dupa expirarea termenului de prescriptie a dreptului material la actiunea in restituire, conform dreptului comun, obligatia de restituire nu se stinge cu totul, ci devine imperfecta (naturals), adica nu i se poate cere executarea prin interventia fortei de constrangere a statului, iar in cazul in care este totusi, executata voluntar de catre imprumutat, acesta nu poate cere inapoierea prestatiei efectuate (art. 1092 alin. 2 C. civ. si art. 20 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958).

In practica judiciara si in literatura de specialitate s-a admis insa, obligativitatea conventiei prin care, ulterior implinirii termenului de prescriptie, imprumutatul s-a obligat sa restituie bunul imprumutat", considerand-se ca aceasta operatiune reprezinta 0 novatie a obligatiei civile imperfecte, in una perfecta a carei executare, poate fi obtinuta si prin constrangere".

Riispu~derea imprumutatului. In cele mai multe situatii imprurnutatul are posibilitatea de a restitui bunuri de aceeasi natura cu cele imprumutate. Este 0 situatie fireasca, cata vreme, obiectul contractului 11 formeaza bunuri generice. Totusi, pentru ipoteza in care, astfel de bunuri nu s-ar mai gasi (sau ar exista undeva de unde imprumutatul le-ar procura numai cu cheltuieli insemnate, care nu au fost avute in vedere de parti la momentul incheierii contractului), legiuitorul a prevazut in articolul 1585 alin.2 C.civ. , ca plata se va face in bani, stabilind totodata di plata se va face dupa valoarea pe care 0 au lucrurile la termenul si la locul unde urma sa se faca restituirea, iar daca acestea nu au fost determinate, dupa valoarea bunurilor de la

64 D. Alexandreso, op. cit., p. 680; A. Sitaru, D.A.A. Sitaru, Consideratii referitoare la termenul incert intr-o situatie speciala, in RRD nr. 7/1983; D. Chirica, op. cit., p. 217; Aspazia Cojocaru., op. cit., p. 175

65 Fr. Deak, op. cit., p. 361

66 Trib. Jud. Caras-Severin, dec. civ. nr. 1015/1979, cu nota de E. Ziveliu, Gh. Ciulei, in RRD nr. 111981, p. 54- 56

67 Fr. Deak, op. cit. p. 362

32

I lOU!}

momentul si locul incheierii contractului. Dupa cum s-a aratat in practica judiciara si in doctrina", reglementarea cuprinsa in art. 1585 C. civ. este derogatorie de la regulile generale ale raspunderii civile contractuale, putand avantaja sau dezavantaja pe una din parti astfel incat, textul trebuie sa fie interpretat si aplicat restrictiv, numai in cazul executarii obligatiei de restituire (prin echivalent) la scadenta stabilita in contract sau de instants , iar nu si in cazul cand aceasta este intarziata culpabil peste momentul scadentei, situatie in care, daunele-interese compensatorii urmeaza a se calcula dupa dreptul comun, adica in raport cu momentul pronuntarii hotararii.

Pentru neindeplinirea la termen a obligatiei de restituire, imprumutatul poate fi obligat, la cerere, si la plata unor daune moratorii. In raport de dispozitiile art.1586 C. civ., aceste daune pot fi acordate doar de la data cererii de chemare in judecata.

2.0bligatia de plata a dobanzilor. Este 0 obligatie care exists numai in cazul imprumutului cu dobanda, pe care 11 vom trata separat, motiv pentru care, 0 vom analiza in sectiunea referitoare la acesta.

IMPRUMUTUL CU DOBANDA.

Notiune, In raport de dispozitiile art. 1587 C. civ., in contractele de imprumut care au ca obiect bani sau alte bunuri mobile, se pot stipula dobanzi in favoarea imprumutatorului, Rezulta ca, textul mentionat, consacra 0 forma de imprumut cu titlu oneros. In acest caz, imprumutatorul, pretinde de la imprumutat, pe liinga obligatia de restituire, 0 prestatie oarecare in schimbul transferarii proprietatii bunurilor imprumutate. Aceasta prestatie, numita dobdndd, consta, de regula, intr-o suma de bani, despre care, in doctrina s-a aratat ca reprezinta fructe civile produse de lucrul imprumutat". Dobanda poate consta insa, si intr-o alta prestatie asa cum arata in mod expres art.6 din O.G. ill. 9/2000.70

Irnprumutul cu titlu oneros poarta denumirea de imprumut cu dobanda, cu privire la care - prin derogare sau in completarea regulilor prevazute pentru imprumutul cu titlu gratuit - se aplica unele norme speciale stabilite in Codul civil (art. 1587-1590) sau alte acte normative, in special, o. G. ill. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti.

Imprumutul cu dobanda presupune deci, in principiu, ca pe langa restituirea bunurilor imprumutate, imprumutatul sa plateasca si 0 suma de bani." Imprumutul cu dobanda are un dublu obiect: lucrul irnprumutat (numit in Codul civil, capital) si dobanda.

68 Fr Deak, op.cit. p.362; Curtea Suprema de Justitie, sec.civ.dec.civ. nr. 208112002, in Buletinul Jurisprudentei pe anu12002, Editura All Beck, 2004, p. 47-51.

69 Fr. Deak, op. cit., p. 363

70 Textul susmentionat a inlaturat discutiile anterioare referitoare la faptul daca este posibil ca dobanda sa fie stipulata si intr-o alta prestatie decat ° suma de bani.

71 E. Safta-Romano, op. cit., p. 60

33

12009

Lucrul imprumutat. Cea mai raspandita forma de imprumut cu dobanda se refera la imprumuturile banesti, Stipularea dobanzii nu este exclusa insa, nici in cazul imprumutarii altor bunuri mobile.

in cazul imprumutului in bani, imprumutatul trebuie sa restituie la scadenta suma imprumutata, indiferent de scaderea sau sporirea valorii banilor in intervalul de timp, ce se scurge de la data acordarii imprumutului si pana la scadenta? ( principiul nominalismului monetar consacrat de art. 1578 C. civ.), cu exceptia cazului cand, prin acte normative speciale, se dispune altfel. Se admite insa, asa cum am ararat mai sus, ca dispozitiile art. 1578 C. civ. nu sunt aplicabile in cazul in care schimbarea valorii monedei are loc dupa scadenta si dupa ce imprumutatul a fost pus in intarziere pentru restituirea sumei datorate.

Dobanda.

In esenta, dobanda este 0 prestatie la care se obliga imprumutatul catre imprumutator, pe langa aceea de restituire a bunurilor imprumutate. Credem ca, nu este intru-totul corecta formula folosita in doctrina, de catre majoritatea autorilor" in sensul ca, dobanda reprezinta: "un echivalent al folosintei lucrului imprumutat", deoarece, imprumutatul devine proprietar al bunurilor imprumutate si folosinta ii apartine, astfel ca nu poate plati pentru ceva ce-i revine in calitate de proprietar. Ea reprezinta, eventual, un contraechivalent pentru lipsa posibilitatii de folosinta a bunurilor de catre imprumutator, rezultata din transferul proprietatii acestora.

Dobanda nu curge de drept. Pentru a fi datorata este necesar sa existe 0 clauza express in acest sens, neputand fi prezumata." Astfel, potrivit art. 1587 C. civ., in cazul imprumuturilor de bani, producte sau alte bunuri mobile se pot stipula dobanzi; prin urmare in lipsa de stipulatie, imprumutul este cu titlu gratuit. Tot in acest sens, potrivit art. 2 din O. G. ill. 9/2000, debitorul datoreaza dobanda numai in cazul in care, potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale, obligatia este purtatoare de dobanzi.

Cu toate acestea, in cazul in care imprumutatul plateste dobanzi rara ca acestea sa fie stipulate, sau plateste dobanzi mai mari decat cele stabilite (dar rara a depasi dobanda conventional a maxima permisa de lege: art. 5 alin. 1 din O. G. ill. 912000), acesta "nu mai poate a le repeti si nici a le imputa asupra capitalului" (art. 1588 C. civ.). in doctrina, aceasta prevedere legala a fost fundamentata, fie pe existenta unei obligatii naturale (imperfecte) de a plati dobanda in schimbul folosirii unui capital", fie pe recunoasterea unei conventii tacite in acest sens."

Daca partile n-au convenit nici 0 dobanda, iar irnprumutatul 0 plateste din eroare, se considera ca ne aflam in prezenta unei plati nedatorate, astfel incat, actiunea in repetitiune, este admisibila." Desigur, trebuie dovedita neindoielnic, existenta erorii in efectuarea platii. De aceeasi actiune vor beneficia si mostenitorii imprumutatului, cand au platit din eroare dobanzi nestipulate sau mai mari decat cele convenite."

Dobanda conventionala. Dobanda legala. Potrivit dispozitiilor art. 1587 C. civ., corel ate cu dispozitiile art. 5. alin 2 din O.G. ill. 9/2000, dobanda datorata, este cea stabilita prin contract. Partile sunt lib ere sa stabileasca nivelul dobanzii

72 D. Chirica, op. cit., p. 219; Fr. Deak, op. cit., p. 364

73 A se vedea spre exemplu FR. Deak, op. cit. p 363.; C. Macovei, op.cit. p. 282. 74 I. Zinveliu, op. cit., p. 237

75 I. Rosetti-Balanescu, AI. Baicoianu, Drept civil roman, vol. III, Ed. Socec, Bucuresti, 1948, p.377 76 C. Hamangiu, N. Georgean, vol. 9, op. cit., p. 238

77 Fr. Deak, op. cit., p. 365

78 E. Safta-Romano, op. cit., p. 60

34

2009

remuneratorii, cu singura conditie, ca aceasta sa nu depaseasca cu mai mult de 50% pe an dobanda legala ( art. 5 din O.G. nr. 912000). Daca s-a convenit 0 dobanda mai mare decat cuantumul maxim permis de lege, obligatia respectiva este nul a, nulitatea fiind prevazuta in mod expres de art. 8 din O.G. nr. 9/2000. Apreciem si noi, alaturi de alti autori", ca nulitatea respectiva este una partiala si nu totala, Ca urmare, clauza prevazand dobanda mai mare decat cea admisa, nu va fi nula in totalitate, ci numai in masura in care, se va depasi limita mentionata. Se vor datora deci, dobanzi, dar numai pana la limita maxima permisa de art.5 din O.G. nr. 9/2000.

Dobanda conventional a nu inceteaza sa curga dupa expirarea termenului de restituire a imprumutului. De la data cererii de chemare in judecata imprumutatul datoreaza insa dobanda legala, daca aceasta este mai mare decat dobanda convenita de parti.

in cazul in care in contractul de imprumut partile au stabilit ca se datoreaza dobanda, dar nu au stabilit cuantumul ei, imprumutatul este obligat sa plateasca dobanda legala. Se prezuma in acest caz, ca partile, au avut in vedere acest cuantum al dobanzii. Aceasta solutie poate fi aplicata ~i in cazul in care, potrivit dispozitiilor legale, obligatia este purtatoare de dobanzi, dar lara aratarea cuantumului acestora'P( art. 2 si 5 alin. 2 din O.G. nr. 912000).De asemenea, art. 5 alin. 2 din O.G. nr. 912000 dispune ca, dobanda trebuie sa fie stabilita prin act scris, in lipsa acestuia datorandu-se numai dobanda Iegala,

in prezent, in raporturile civile, dobanda legal a este prevazuta de art. 3 din O.G. nr. 912000 si este stabilita la nivelul dobanzii de referinta al Bancii Nationale a Romaniei, diminuat cu 20%.81 Nivelul dobanzii de referinta al Bancii Nationale a Romaniei, in raport de care se stabileste dobanda legal a, este eel din prima zi lucratoare a anului, pentru dobanda legala cuvenita pentru semestru I al anului in curs, si eel din prima zi lucratoare a lunii iulie pentru dobanda legala cuvenita pe semestrul II al anului in curs. Nivelul dobanzii de referinta mentionat, se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, prin grija Bancii Nationale a Romaniei, obligatie ce rezulta din art. 3 al O.G. nr. 9/2000.

Scadenta obligatlei de plata a dobanzilor. Dobanda trebuie platita la momentul convenit de parti, iar in lipsa unei intelegeri, odata cu restituirea capitalului. Desi in principiu dobanda se plateste dupa 0 anumita perioada de folosire a bunurilor imprumutate, reglementarea actual a consacra posibilitatea platii anticipate a dobanzilor, Potrivit art. 7 din O.G. nr. 9/2000, plata anticipata a dobanzilor se poate efectua pe eel mult 6 luni. Dobanda astfel incasata ramane bine dobandita creditorului indiferent de variatiile ulterioare.

79 C. Toader, op. cit. p. 257; T. Prescure, op. cit. p.31. 80 Fr. Deak, op. cit., p. 365

81 Anterior anului 1998, dobanda legala a fost prevazuta de Decretul nr. 31111954 pentru stabilirea dobanzii legale. Potrivit acestuia, dobanda stabilita in conventii nu putea sa depaseasca 6% pe an. Aceasta dobanda nu putea sa depaseasca 6% pe an indiferent de fluctuatiile monedei nationale, fiind aplicabila pentru toate conventiile civile. Deoarece dupa anul 1989 moneda nationala a suferit fluctuatii putemice, depreciindu-se constant, prevederile Decretului 31111954 nu s-au mai dovedit juste si echitabile, generand opinii diferite in literatura juridic a cu privire la calcularea dobanzii in materie civila. Astfel, s-asustinut fie ca nivelul dobanzii era legal mentinut la 6% pe an prin neabrogarea Decretului nr, 31111954, fie ca De~retul nr. 31111954 si-a incetat integral aplicarea odata cu liberalizarea preturilor, in cadrul reformelor legate de trecerea tfuii noastre la economia de piata, Mai mult decat atat, in perioada 17 ianuarie 1998-29 ianuarie 2000, adica de la abrogarea Decretului 31111954 si pana la intrarea in vigoare a O.G. nr. 912000, nu a existat nici un act normativ care sa stabileasca dobanda Iegala,

35

Dr. Gb. CcmiinitA - Cootra::te ci\.ili speciale

12009

Se apreciaza" ca 0 astfel de plata se poate face doar cu acordul partilor, respectiv al irnprumutatorului si al imprumutatului, intrucat, acest gen de contracte este unul incheiat in interesul ambelor parti, si apoi in art. 7 din O.G. nr. 912000 plata anticipata este prevazuta ca 0 posibilitate (se poate efectua), ceea ce presupune implicit, pe langa dorinta de plata anticipata a imprumutatului, si acceptul imprumutatorului. In caz contrar plata nu se poate efectua anticipat.

Ca principiu, O.G. nr. 912000 interzice anatocismul (dobanda la dobanda), In mod exceptional, art. 8 alin. 2 dispune ca, dobanzile se pot capitaliza si pot produce dobanzi in temeiul unei conventii speciale, incheiate in acest sens, dupa scadenta lor, dar numai pentru dobanzi datorate pe eel putin un an.

I?ovada. In principiu, dovada platii dobanzilor se face in conditiile dreptului comun. In plus, art. 1590 C. civ. Instituie, prezumtia platii dobanzilor, in cazul in care, imprumutatorul elibereaza 0 chitanta de primire a capitalului, lara a face mentiuni in privinta dobanzilor. Explicatia acestei solutii legislative rezida in aceea ca, de regula, dobanzile se platesc pe masura restituirii imprumutului, astfel incat, atunci cand se restituie ultima rata a imprumutului, dobanda este si ea achitata. S-a considerat ca, aceasta prezumtie este absoluta (juri set de jure), neputand fi rasturnata prin proba contrarie'". Intr~o alta opinie 84 se considera ca prezumtia prevazuta de art. 1590 C. civ., va putea fi rasturnata prin proba contrarie (opinie care se bazeaza pe interpretarea dispozitiilor art. 1202 alin. 2 C. civ.).

Cu to ate ca art. 1590 C. civ. vizeaza in mod direct plata integral a a capitalului imprumutat, prezumtia urmeaza a fi aplicata si in caz de plata partiala, dar cu urmatoarele precizari: daca chitanta s-a dat lara rezerve pentru plata partiala a capitalului datorat, se prezuma plata dobanzii aferente capitalului achitat; in schimb, daca chitanta este eliberata de creditor pentru primirea unei paqi din datorie (care consta din capital si dobanzile aferente), urmeaza a se aplica regulile imputatiei platii, respectivart. 1111 C.civ., potrivit caruia suma platita se imputa, cu intaietate, asupra dobanzilor 85.

Raspunderea imprumutatului in cazul imprumuturilor banesti.

In cazul imprumutului unor sume de bani, regulile referitoare la raspunderea imprumutatului, imbraca unele aspecte specifice.

Neindeplinirea la termen a obligatiei de restituire, da nastere dreptului creditorului la daune moratorii. Daunele moratorii, in cazul in care nu au fost prevazute in contract, sunt echivalente cu dobanda legala( art. 1088 C.civ.). Din dispozitiile art. 1088 alin. 2 C. civ., mai rezulta ca:

- daunele interese se cuvin, lara ca imprumutatorul, sa fie obligat, sa dovedeasca vreun prejudiciu;

- ele se datoreaza doar din momentul in care, debitorul a fost pus in intarziere, prin cererea de chemare in judecata, Nu este suficienta punerea in intarziere pe calea unei simple notificari'".

82 F. Cotea, M. Cotea, op. cit., p. 29

83 D. Chirica, op. cit., p. 222; Fr. Deak, op. cit., p. 366; I. Zinveliu, op. cit., p. 238 84 E. Safta-Romano, op. cit., p. 61

85 Fr. Deak, op. cit. p. 366.

86 Regula dupa care, dobanda moratorie se calculeaza de la data chemarii in judecata, se aplica numai in cazul neexecutarii obligatiilor banesti contractuale ( daune-interese moratorii). In materia raspunderii civile delictuale (despagubiri) debitorul este de drept in intarziere.

36

12009

Raspunderea contractual a a imprumutatului este antrenata numai in masura in care, neexecutarea are caracter culpabil. Culpa debitorului este prezumata pana la dovada contrarie. Ca urmare, debitorul poate fi scutit de plata dobanzilor moratorii numai daca dovedeste ca restituirea imprumutului, nu s-a facut la termen, din motive neimputabile lui. Desigur ca, aceasta dovada, in eventualitatea in care este facutii, nu-l scuteste ~i de restituirea sumei imprumutate,

Dobanda moratorie nu incepe sa curga daca nu a fost solicitata prin actiune".

In plus, ea nu mai poate fi acordata daca, la data introducerii actiunii, imprumutul fusese restituit integral, chiar daca, plata s-a facut cu depasirea termenului de scadenta." Daca imprumutul a fost restituit doar partial, dobanda moratorie va putea fi ceruta doar pentru partea de imprumut nerestituita,

Acordarea dobanzii moratorii, doar de la data cererii de chemare in judecata, nu inseamna ca dobanda conventionala nu se va acorda si pentru perioada de la expirarea termenului de plata, pana la punerea in intarziere, prin cerere de chemare in judecata. Mai mult decat atat, aceasta dobanda conventionala se va acorda si dupa chemarea in judecata a imprumutatului, pana la restituirea imprumutului, daca ea este mai mare decat dobanda legala, cu conditia sa nu depascasca maximul legal ( 50% peste nivelul dobanzii legale). Deci, dobanda conventional a prevazuta intr-un contract de imprumut cu termen, nu inceteaza a curge dupa expirarea termenului de plata, deoarece, asa cum s-a spus, nu se poate admite ca un imprumut pentru care partile au stipulat dobanda, sa se transforme, in urma expiriirii termenului, intr-un contract gratuit". Daca dobanda a fost prevazuta numai pentru nerespectarea termenului de restituire, sau pe langa dobanda remuneratorie a fost prevazuta si 0 dobanda moratorie, din ziua cererii de chemare in judecata se va acorda aceasta dobanda moratorie, in cuantumul prevazut, insa eel mult dobanda maxima permisa de lege ..

Conform art. 1 din o. G. nr. 912000, dobanda pentru depasirea termenului de plata a sumei imprumutate poate fi stabilita in mod liber de catre parti. Dispozitia trebuie coroborata cu cea de la art. 5 alin. 1 din acelasi act normativ, unde se prevede ca, in raporturile civile dobanda stabilitat deci inclusiv daunele moratorii), nu poate depasi dobanda legala cu mai mult de 50% pe an.

Prescriptia dreptului la actiune pentru plata dobanzllor

In cazul in care imprumutul este purtator de dobanda, fie in virtutea conventiei partilor, fie in virtutea unei dispozitii legale, aceasta dobanda curge in mod firesc, lara cerere de chemare in judecata. In caz de intarziere in plata unei astfel de creante, de la data cererii de chemare in judecata, dobanda moratorie se datoreaza in raport cu intreaga suma legal datorata - capital plus dobanda conventionala (pentru trecut).

Dreptul la actiune pentru plata dobanzilor se prescrie in termen de 3 ani si curge de la data la care dobanzile devin scadente.

Daca imprumutatul, este obligat sa plateasca dobanzile prin prestatii succesive, dreptulla actiune, cu privire la fiecare din aceste prestatii, se stinge printr-o prescriptie deosebita (art. 12 din Decretul nr. 16711958), termenul calculandu-se de la data exigibilitatii fiecarei rate de dobanda, Intr-o alta opinie, prescriptia se calculeaza separat, pentru fiecare rata zilnica in parte, intrucat sunt fructe civile care se dobandesc zi cu zi (art. 525 C. civ.), deci nu lunar si nici potrivit conventiei dintre parti".

87 Curtea Suprema de Justitie, sec.civ. dec. civ. TIr. 51311992, in Dreptul TIr. 10/1992, p.88. 88 Fr. Deak, op. cit. p.367.

89 C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, AI. Baicoianu, op. cit., p. 625; P. Perju, Sinteza teoretica a jurisprudentei instantelor din circumscriptia Curtii de Apel Suceava, in materie civila, in Dreptul TIr. 511995, p. 45-46

90 C. Statescu, Gh. Beleiu, Momentul fnceperii cursului prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune privindplata dobiinzilor, in RRD TIr. 111983, P 12-15

37

12009

Desi dobanzile sunt pretentii accesorii, momentul inceperii cursului prescriptiei extinctive pentru acestea, nu este legat de inceputul prescriptiei dreptului la actiune privind restituirea bunurilor imprumutate".

Principiul accesorium sequitur principale nu poate fi aplicat deoarece dreptul la dobanzi nu se naste odata cu dreptulla creanta principala, el avand In acest sens, 0 existenta proprie. De asemene, stingerea obligatiei principale prin plata, dar lara plata dobanzilor nu atrage stingerea creantei la dobanzi, cu exceptia cazului cand din chitanta de plata a datoriei principale rezulta prezumtia de plata a dobanzilor (art. 1590 C. civ.). Daca insa, In chitanta eliberata, imprumutatorul a facut rezerva In privinta dobanzilor, obligatia accesorie nu se stinge odata cu cea principala".

Potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 16711958 odata cu stingerea dreptului la actiune privind dreptul principal, se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii. Astfel fiind, daca creanta principal a s-a stins prin prescriptie deoarece actiunea nu a fost intentata In cadrul termenului de trei ani de la scadenta, pe cale accesorie, se stinge si dreptul la dobanzile conventionale datorate pentru perioada de pana la stingerea datoriei principale, chiar daca, pentru aceste dobanzi, nu s-a implinit Inca termenul de prescriptie.".

Dupa implinirea terenului de prescriptie, dreptul subiectiv al imprumutatorului supravietuieste, atat in privinta creantei principale, cat si a dobanzilor (obligatie civila imperfects, naturale)".

incetarea contractului de imprumut

Plata.

Cel mai frecvent mod de stingere a contractului, il reprezinta, In mod evident plata, fie ca este efectuata la termen fie inainte de termen. Trebuie subliniat Insa, faptul ca, plata inainte de termen este valabila numai daca, termenul de plata, este stabilit In favoarea irnprumutatului. Daca el este stabilit In favoarea ambelor parti, debitorul nu va putea face plata lara consimtamantul imprumutatorului. Un interes al acestuia In respectarea termenului se regaseste, de regula, In cazul rmprumutului cu dobanda. Daca la acest gen de imprumut, nu s-a prevazut in interesul cui este stipulat termenul, se prezuma ca el este stabilit in favoarea ambelor paqi contractante, pentru ca, si creditorul are interes in respectarea termenului de restituire, pentru a putea beneficia de dobanzi.

Rezilierea contractului este considerata si ea, de catre doctrina, un caz de incetare a contractului, chiar in lipsa unui pact comisoriu, desi, suntem in prezenta unui contract unilateral si nu a unuia sinalagmatic". Totusi, sanctiunea rezilierii, nu ar avea nici 0 ratiune in cazul in care, in contract, nu s-a prevazut si 0 alta obligatie, cum ar fi, spre exemplu, cea de plata de dobanzi, sau cea de folosire a imprumutului intr-un anumit scop, etc. In lipsa unor astfel de obligatii, sau In lipsa unui pact comisoriu expres, pe langa faptul ca se forteaza aplicarea art. 1020 Cod civ. la un contract unilateral, rezilierea nu ar avea nici un efect deoarece ar putea duce doar la restituirea bunurilor imprumutate, in cazul in care, obligatia nu a fost indeplinita la termen, ceea

91 Idem, p.B

92 Fr. Deak, op. cit., p. 371

93 Trib. Jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 61611981, in RRD nr. 211982, p. 64 94 Fr. Deak, op. cit., p. 371

95 Fr. Deak, op. cit, p. 372.; C. Toader, op cit. p ..... ; T.Prescure, op.cit. p. 357.

38

12009

ce ar putea fi obtinut oricum in baza obligatiei de restituire izvorata din contract, lara desfiintarea lui.

Alte moduri de incetare a contractului.

Incctarca contractului po ate fi ~i efectul unor alte moduri de stingere a obligatiilor, respectiv al unei remiteri de datorie, al confuziunii, al compensatiei, al darii in plata, etc.

Moartea imprumutatului nu duce la stingerea contractului. In acest caz obligatiile contractuale tree asupra mostenitorilor imprumutatului. Chiar daca, contractul a fost incheiat intuitu personae ( de exemplu cand moartea a fost prevazuta ca un eveniment ce determina scadenta datoriei), mostenitorii trebuie sa execute obligatia de restituire chiar inainte de implinirea termenului prevazut in contract.

Daca imprumutatul, este mostenitorul imprumutatorului, datoria se poate stinge prin confuziune, urmare a intrunirii de catre imprumutat atat a calitatii de debitor cat si a celei de creditor.

39

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->