Sunteți pe pagina 1din 4

Ingerii de serviciu

Marţi, Septembrie 14, 2010


de Camelia Patrascanu

Cand plini de bune intentii dam un sfat sau oferim un sprijin o facem cu sentimentul ca ajutorul nostru
foloseste, salveaza. Ideea de salvare presupune un salvator. In care persoana aflata in dificultate isi pune nadejdile
mai mult decat in ea insasi. Crede ca solutia se gaseste la celalalt. Altfel s-ar fi salvat singura, nu-i asa? Da, … de
aici incep problemele.

Odata ce s-a convins ca solutia este in terenul salvatorului, isi preda puterea personala in mainile acestuia.
Astfel, intentia buna a salvatorului devine un act de incapacitare la adresa celui salvat. In forul lui interior, cel salvat
se recunoaste incapabil, infirm.

Primii care au nevoie de ajutorul nostru sunt copiii. Apoi rudele, prietenii, clientii, etc. Oricum, fiecare dintre
noi a jucat, la un moment dat, rolul de salvator.

Este important sa stim cum sa livram celorlalti solutia, sfatul, suportul, sprijinul, astfel incat sa le oferim cu
adevarat putere.

Superioritatea salvatorului

E greu sa rezisti sentimentului de superioritate cand crezi ca tu detii solutia vietii cuiva. Dar asta ar insemna sa
ignori faptul ca fara tine persoana este tot timpul in grija Vietii, in grija lui Dumnezeu. Si ca fara tine viata va
gasi o modalitate de a scoate persoana din impas. Tu poti fi, pentru moment, un instrument destul de bun. Daca nu,
se va gasi altcineva sau altceva. Nu neglija puterea de imaginatie a Vietii!

Ingamfarea de a crede ca experienta sau invatatura ta detin secretul fericirii altuia este platita cu pretul
nefericirii celui manipulat si dependenta de ajutorul tau.

Superioritatea face rau atat salvatorului pervertit la trufie morala cat si celui salvat, impins sa creada ca
solutiile lui se afla doar in mana binfacatorului sau. Reducandu-si astfel posibilitatile extraordinare oferite in
permanenta de Viata.
Uciderea posibilitatilor

Cand acorzi ajutorul trebuie sa vezi aceasta legatura a


persoanei cu Viata insasi, sa-i vezi posibilitatile de salvare cu si fara tine. Sa-i vezi posibilitatile! Nu neputintele.

O mama mi se plangea odata de fiul ei ce se afla intr-un anturaj dubios. Dorea sa il salveze cat nu era prea
tarziu. Am rugat-o ca inainte de a face orice gest de salvare sa imi spuna cum vede in prezent viata fiului ei. Un
dezastru! a exclamat. Ce vede in viitor? Catastrofe! Fara sa-si dea seama profetea ce era mai rau pentru el, dar
pretindea ca il poate salva de calamitatile date ca sigure, desi nu ii vedea nici o posibilitate de salvare (decat prin
ea), nici o putere de a se extrage singur sau de a putea sa faca in viata si altceva decat sa intre in probleme.

Cand salvatorul nu vede decat dezastrul in care te afli nu face decat sa te adanceasca si mai mult in
drama. Salvatorul trebuie sa vada reusita, POSIBILITATILE, sa te vada inconjurat de posibile piste care te
duc spre viitoruri materializabile. Este o profetire a succesului ce se poate realiza chiar daca salvatorul nu mai este
acolo.

Cand vezi posibilitatile de salvare pentru cineva, te vindeci de superioritate, de convingerea paguboasa ca
doar tu detii cheia salvarii, te vindeci de ideea falsa ca fara tine (fara sfatul, indrumarile, povetele, ocrotirea, grija,
bunurile, banii sau iubirea ta) dezastrul este iminent.

Incepi sa vezi ceea ce esti cu adevarat – doar un pasager, care in calatoria sa intinde o mana de ajutor.
Cel aflat in dificultate are posibilitatea sa te prinda de mana. Daca nu o face, ii raman intotdeauna si alte posibilitati
(si chiar o iesire din situatie aparent mai putin fericita poate conduce, in functie de modul in care a traversat
individul lectia sa de viata, catre un final fericit).

Dar daca te vezi singura lui sansa, ii


ingradesti viziunea asupra posibilitatilor infinite pe care i le ofera existenta.
Cand un parinte ucide posibilitatile copilului sau – prin griji exagerate, prin prognoze catastrofice – ii creeaza
matricea ratarii. La nivel energetic si sufletesc copiii simt aceasta ghilotina si se revolta. La suprafata, actele lor de
rebeliune si de nerecunostinta par ilogice. Dar, de fapt, ei protesteaza impotriva uciderii viitorului lor. Nu a viitorului
adus de calea (gresita, poate) pe care se afla. Ci a Vietii pe care o au in fata, a posibilitatilor ce pornesc din fiinta lor,
posibilitati pe care parintele nu le mai vede sau nu le mai gireaza.

O alta mama imi povestea ca fiul ei era dependent de alcool si de substante ilegale, era deosebit de violent si
se ajunsese pana intr-acolo incat toate rudele o somau sa rupa orice fel de legaturi cu el deoarece il vedeau ca
iremediabil pierdut. Era distrusa. Astrologic, tanarul avea posibilitati remarcabile de realizare in viata. I-am
explicat ce atitudine sa adopte fata de el – am insistat sa lase ca aceste posibilitati remarcabile sa existe in campul
copilului ei. Ne-am revazut dupa cinci ani. Mi-a spus ca a facut intocmai cum i-am spus si ca era fericita pentru
aceasta. Fiul ei era casatorit, licentiat, avea o afacere si devenise omul descris de harta sa astrala. Posibilitatea s-a
materializat pentru ca parintele a crezut in ea pentru ca nu i-a ucis-o asa cum cerea familia.

Uneori este extrem de greu sa te convingi ca mai exista posibilitati de salvare, ca desi gestul de ajutor iti este
respins in ceasul al 12-lea, sa admiti ca viata are propriul ei timp si propriile ei variante de succes. Este greu sa vezi
drumul salvarii pentru o persoana care pare absenta in propria viata, neinteresata de implinirea vietii sale. Dar este
unul din cele mai pretioase daruri de vindecare pe care il poti face: sa vezi mereu vii si accesibile posibilitatile
de salvare. Astfel creezi pentru acea persoana legaturi puternice cu o alta varianta a vieti sale. La un moment dat,
aceste odgoane o vor trage afara din povestea ei. Daca ajutorul tau direct nu a putut s-o faca, aceasta legare magica
la o alta varianta a viitorului sau va lucra in timp.

Asa cum am discutat pe marginea articolului despre Legea Vibratiei, orice intentie/gand/traire/viziune
genereaza un camp de influenta. Viziunea posibilitatilor de reusita va crea matricea succesului. Astfel devenim
ursitori benefici si ingeri salvatori fara sa ne impunem ajutorul in viziune personala.

Mesianismul ca profesie

In ultimii ani ne-am aflat sub un bombardament mediatic cu privire la dezastrele incalzirii globale, cu privire
la decaderea morala, la lipsa perspectivelor pentru civilizatia noastra, referitor la interesele corporatiilor… E clar,
trebuie sa fim slavati.

Nici o problema, avem o gramada de salvatori!

Avem autori, indrumatori, invatatori, maestri, propagandisti, traineri, politicieni, moderatori, analisti,
specialisti in channeling care ne pot face legatura cu ingeri specializati, cu fiinte astrale capabile de salvari colective.
Toti vor sa ne intinda o mana de ajutor. Iar cei care au nevoie de sprijin nu trebuie sa ezite sa o prinda si sa fie
recunoscatori pentru asta.

Dar daca toti acesti salvatori ne ucid posibilitatile, sprijinul lor este mai mult un bilet spre dependenta, spre
nesiguranta si iluzii. Iar uciderea posibilitatilor incepe cu convingerea lor ca in ceasul al 12-lea doar ajutorul lor
profesionist ne mai poate salva. Ca suntem pe marginea prapastiei.

Chiar daca suntem cu adevarat pe marginea prapastiei, un salvator adevarat iti va intinde mana dar va accepta
ca exista si posibilitati in afara gestului sau. Si asta se va vedea din seninatatea cu care accepta ca ii respingi sprijinul
sau indrumarea.

Daca planeta trebuie cu adevarat salvata, atunci trebuie sa incepem sa vedem pentru ea variante de salvare –
cu si fara noi. Pamantul are propiile lui mecanisme de reglare ce functioneaza fara sa ne intrebe daca suntem de
acord. Dar acordul nostru poate dirija si accelera procesul.

Daca omenirea trebuie salvata atunci sa incepem cu noi insine, gasind posibilitati de traire a unei vieti
implinite apeland in primul rand la propiile resorturi, la sufletul si constiinta noastra.
Daca un semen ne cere sprjinul sa il oferim vazand pentru el posibilitati de salvare si in afara ajutorului
nostru.

Concluzie

De fiecare data cand ne oferim sprijinul, sa eliberam persoana ajutata de conditionarile noastre. Cand
intindem o mana de ajutor sa intelegem ca o facem si pentru noi – vrand-nevrand ne punem intr-o pozitie de putere.

Si cu atat mai mult, trebuie sa onoram pe cel sprijinit, vazand in el puterea de a face fata situatiei, fie ca ne
accepta sau ne respinge sprijinul.

In mod real, nimeni nu are nevoie sa fie salvat de nimic. Viata are grija de asta. Viata creeaza pretextul
salvarii, ajutandu-ne sa ne imbogatim sufletul si sa ne accesam Constiinta.

Fiecare este responsabil pentru el insusi, fiecare detine in interiorul sau toate solutiile problemelor sale.
Darul pe care ni-l putem face este sa ne ajutam reciproc in recunoastera posibilitatilor.