Sunteți pe pagina 1din 2

Cursul 4

Morala Crestina- morala religioasa

In ultima instanta, ceea ce conteaza este modul tau de orientare.


Fundamentata pe revelatia supranaturala, M.C vrea sa fie prin excelenta, una religioasa.
Spunem aceasta, pentru a nu considera ca va tebui sa intelegem normele morale crestine, ca pe orice alte exigent
cu character moral sau disciplinar.
In mod normal, toate religiile stau la baza sistemelor morale, din spatial in care se exercita sau stau la
baza comportamentului etic al adeptilor acestei religii.
Morala si religia nu sunt intotdeauna legate in mod necesar, exista mai intai un prim nivel in care
sistemul de comportare este determinat de ceea ce reprezinta actuala religie. Al doilea nivel in care poti sa
elaborezi sisteme etice, postuland un anumit absolute, dar care nu prea sa intereseze.
Morala incepe intotdeauna cu imperativul constiintei, in fata a ceea ce noi numim sine moral.
Morala postuleaza fundamentul sau, pe care il numeste Bine Suprem sau Dumnezeu. In fapt punctual de
vedere metafizic, nu este intotdeauna atat de patrunzator in interiorul sistemelor morale.
Platon venera zeii cetatii, vorbind despre idea Binelui Absolut, se pare ca nu l-a numit pe Dumnezeu, nu
a vorbit de un Dumnezeu viu, ci el vorbea de Daimon.
Dumnezeu acesta cu autoritate este numit ,,Theos”, dar nu rezulta ca Aristotel era un tip religios.
La Aristotel, ,,Theos ‘’ nu era nici Creator, nici Proniator.
Daca Morala nu-l intalneste pe Dumnezeul religiei, asa zisa ,,religie” nu va atinge niciodata pe
Dumnezeul pe care il merita Morala.
Sf. Vasile cel Mare,,Scopul crestinilor este sa ajunga la impropierea bunurilor religioase”
Nefundamentata pe revelatia supranaturala, Morala ramane una statica, pentru ca statica este si religia,
va promova si va sustine o morala inchisa, prin intermediul unor exigente.
O asemenea intelegere morala, nu va putea servi drept model.
Spiritele alese, depasind traditiile lor religioase interioare, vorbeau de infidelitatea fata de constiinta lor.
Atunci cand sentimental religios a pierdut din vitalitate, conduita morala, poate sa pretinda ca
supravietuieste si ca de bine ,,de rau” ii mentine valorile pe care religia le iradia altadata.
Este cazul morale noastre laice, avem o serie de principia, care au pornit de la exigentele religioase.
Ex morale antireligioase, in care toate obligatiile, toate legile, normele isi gaseau ratiunea de a fi in eul omului,
iar desavarsirea in interiorul acestor sisteme morale, se face fara nici o referinta la Dumnezeu, daca nu cumva
chiar impotriva Lui. Ex iluminismul, individualismul englezesc
M.C se vrea prin excelenta religioasa adica ea cuprinde un intreg system de gandire, de eforturi, care sa
te puna in relatie cu cineva.
Ea este religioasa pentru ca ne mentine in legatura cu Dumnezeu
Avem de a face cu o morala umanist-religioasa, se numeste asa, pentru ca religia nu este decat o suprastructura
care o sanctioneaza.
Relatia dintre un asemenea sistem de religie si morala, este una exterioara. Morala crestina nu vrea sa
vada in religie, doar autoritatea care sanctioneaza, ci este morala profund patrunsa de factorul religiei, de
factorul liturgic, de harul lui Dumnezeu.
M.C trebuie sa fie marcata de dialogul dintre Dumnezeu si om, caci numai asa ea creeaza o
responsabilitate.
M.C gandeste responsabilitatea, ca fiind capacitatea omului, de a fi responsabil fata de Dumnezeul Cel
Viu.
Pentru crestin , care se simte interpelat(solicitat), in mod personal de Dumnezeu, aceasta responsabilitate
in fata lui Dumnezeu, intra in raspunsul Tatalui in Iisus Hristos.
Adeziunea la normele morale nu este dictata de cautarea exclusiva a desavarsirii individuale, nici din
convenient fata de anumite exigent, sau de dragul punerii de accord cu anumite principii, care ne plac, ci e
dictata de credinta.
Adeziunea la aceste norme, vine din raspunsul la solicitarea lui Dumnezeu.
In felul acesta, viata morala sic ea religioasa se intrepatrund si M.C confirma faptul ca este morala religioasa.
M.C conduce spre Morala religioasa. M.C conduce spre viata religioasa.

Caracteristicile vietii religioase


Viata religioasa este ca un raspuns.
In functie de dialogul stabilit intre Dumnezeu si om , sunt virtutiile teologice: credinta, nadejdea si
dragostea, in care consta si fiinta religiei.
Virtutiile acestea ne conduc spre Dumnezeu, dar ne dau si asegurarea ca Dumnezeu se pleaca spre noi,
ca Persoanele Sf. Treimi locuiesc in noi.
Aceste virtuti sunt hristocentrice, pentru ca prin ele Hristos-Dumnezeu se comunica prin Duhul Sfant in
Biserica, incat sa realizam comuniunea cu Dumnezeu
Cultul Bisericii atat cel privat cat sic el public, marcheaza viata morala, individuala si sociala a
crestinului.
In felul acesta, reliogiozitatea are un rol foarte important in M.C in morala crestina si cea cotidiana.
Viata religioasa ca responsabilitate.
In al doilea rand, viata morala ca responsabilitate in fata lui Dumnezeu. Omul se manifesta in calitate de fiinta,
care actioneaza in Biserica, dupa modelul sau, care este Iisus Hristos, si se aseamana cu Dumnezeu in modul in
care se comporta in lumea inconjuratoare si cu semenii. In demersurile noastre trebuie sa raspundem iubirii lui
Dumnezeu. Fapta morala a omului este integrata in dialogul interior, dintre om si Dumnezeu.
Fapta morala a crestinului devine pentru acesta responsabilitate, care i se impartaseste prin raspunsul
filial dat lui Dumnezeu.
Mt. XXV,40 ,, Daca a-ti facut vreunuia dintre acestia ai Mei mai mici , Mie a-ti facut”
Morala atrage atentia ca suntem responsabili in fata lui Dumnezeu, de modul in care raspundem fratilor
nostril, care si ei sunt cuprinsi in Hristos, in calitate de membri ai Bisericii.
M.C are in vedere mantuirea ca fericire si ca desavarsire.
Tot efortul moral vizeaza mantuirea si fericirea in imparatia lui Dumnezeu. Mantuirea este mai presus de
orice alta valoare, este mai presus de orice performanta duhovniceasca, la care am putea ajunge prin practicarea
virtutiilor. Omul trebuie sa stapaneasca lumea dar prin pierderea mantuirii.
Responsabilitatea fata de aproapele, trebuie sa fie coordonata cu grija fata de propria mantuire.
Responsabilitatea mea in fata lui Dumnezeu, inseamna sa adopt punctul sau de vedere, fata de orice om
si sa actioneze in consecinta.
Nu iubesc mantuirea aproapelui mai putin decat pe a mea, pentru ca le privesc pe amandoua in interiorul
iubirii fata de Dumnezeu.