Sunteți pe pagina 1din 3

20.03.

2008
Curs I-Morala

Introducere :
Etimologia, obiectul, obiectivul si definitia disciplinei

Crestinismul este descoperirea iubirii lui Dumnezeu fata de om. El


presupune in acelasi timp revelatie, credinta, doctrina si viata conforma credintei.
In centru vietii crestine nu stau invataturi teoretice cu privire la Dumnezeu, ci viata
traita cu Hristos si in Hristos. Din aceasta viata s-a nascut doctrina, morala si viata
cultica a crestinatatii. Toate adevarurile de credinta trebuie traite, desi nu pot fi
traite in acelasi mod si in orice imprejrari de catre orice om. In opinia Sf. Grigorie
de Nyssa „Energiile bune ale lui Dumnezeu trebuie sa fie urmate in viata pe cat
posibil” (Tratatul despre desavarsire). Acelasi sfant parinte ne indeamna sa urmam
toate cele pe care le-am vazut la Domnul Hristos.
Lucrurile tainice pe care firea umana nu le poate urma trebuie cinstite si
adorate cu respect. Cum ar fi Invatatura despre Sfanta Treime; este greu de imitat
in viata de zi cu zi . Modelul iubirii trinitare trebuie sa ne ramana permanent in
atentie.
Preocuparea teologiei morale vizeaza tocmai modul de traire al adevarurilor
de credinta. Cand vorbeste despre moduri, vorbeste implicit de cele 2 aspecte ale
ei : obiectiv si subiectiv.
Aspectul obiectiv se refera la tot ce a facut Mantuitorul Hristos pentru
rascumpararea umanitatii si indumnezeirea omului.
Mantuirea subiectiva se refera la modul improprierii mantuirii obiective
de fiecare om in parte. Acelasi lucru este posibil e posibil prin credinta si fapte
bune.
Credinta si faptele bune constituie obiectul moralei. Caracterul moral
sau imoral al faptelor omenesti e dat de relatia acestor fapte cu viata lui
Dumnezeu. Moralitatea faptelor omenesti este garantata in masura in care acestea
sunt expresia raspunsului pe care omul il da chemarii lui Dumnezeu.

Etimologia cuvantului „morala”


Disciplina pe care urmeaza sa o prezentam poarta numele de „morala
crestina”. In limbajul uzual exista 2 termeni pentru acceasta disciplina : morala si
etica; la care adesea se adauga si atributele : crestina si filosofica.
Grecii de exemplu nu au alt cuvant decat cel de etica (itos), care inseamna
exact ceea ce noi definim prin termenul de morala.
Etica, insa, li s-a parut filosofilor ca ar exprima mai bine obiectul
demersului lor de abstractizare, adica de cugetare filosofica cu privire la

Curs I-Morala
by Ioan Iustin Vadana
principiile generale ale activitatii morale sau studiul metodic al diverselor sisteme
de morala.
Morala in schimb a fost inteleasa ca fiind un anumit mod de a te comporta.
Cuvunatul „etic” vine de la gracescul itos (comportament). La randul sau acest
termen a insemnat odinioara obicei. La Homer cuvantul ites insemna locuinta
oamenilor si a animalelor, locul unde aveau liniste si siguranta vietii. Mai
tarziu a insemnat patrie iarapoi in intreaga gandire a civilizatiei grecesti a primit
semnificatia de „interior”. Aristotel numeste virtuti etice, virtutile ce se
intemeiaza pe obicei, pe deprindere, si se deosebesc de virtutile care nu sunt etice,
fundamentate pe cunoasterea abstracta. Intreaga filosofie dupa el a intrebuintat
acest terment.
In N.T. termentul iti este folosit la 1 Cor. 15.33, in sensul de datina, obicei.
La Lc 1.9, in sensul de datina liturgica, apare apoi cu sensul de datina individuala,
la Fa. 1.14, datina nationala.
Cuvantul morala vine de la adjectivul latinesc moralis, morale, care e
tradus in greaca itos. Este un adjectiv substantivizat. Provine de la mos, moris,
care inseamna obicei. Seneca foloseste philosophia moralis. Desi cei doi termeni
sunt sinonimi, vom folosi pentru primul termen morala, pe de o parte din
considerente lincvistice, iar pe de alta parte datorita caracterului practic al moralei.

Obiectul moralei crestine


Il constituie faptele omenesti nascute din credinta in Iisus Hristos. Multe
din stiintele omenesti (drept, etc.) studiaza faptele omenesti; spre deosebire de
activitatea morala care are ca obiect faptele credintei sau credinta faptuitoare, in
acte constiente si libere.
Pr. Sofronie de Essex afirma ca : „orice fapta care nu se savarseste in
deplina libertate nu are valoare vesnica”. Actele savarsite din frica, constrangere
nu constituie obiectul moralei.

Metodele de cercetare
Sunt cele utilizate de stiintele umaniste : observatia, ancheta, sinteza,
demonstratia, verificarea, etc. Se intelege ca morala crestina nu cerceteaza doar
faptele omenesti ci si vorbele, gandurile, inconstientul uman, toate raportate la
vointa lui Dumnezeu.
Totodata morala nu observa doar calitatea prezenta sau trecuta a faptelor
omenesti ci si perspectiva deschisa in viitor ale acestor fapte.
Obiectivul moralei este fericita vedere a lui Dumnezeu, incepand din veacul
acesta si continuand in cel ce va sa vina. Nu e o fericire relativa ci fericirea deplina
a sufletului care participa la viata de iubire a Sf. Treimi.
Morala crestina vrea a orienteze faptele omului spre scopul final in
imparatia lui Dumnezeu. Fericirea in Dumnezeu este sinonima cu asemanarea cu
sfintii si comuniunea cu ei si Dumnezeu in Treime.

Curs I-Morala
by Ioan Iustin Vadana
Definitia moralei
Teologia morala este disciplina teoretica care pe baza revelatiei
dumnezeiesti transmisa prin Sf. Scriptura si Sf. Traditie si propovaduite de
Biserica, infatiseaza in mod sistematic voia lui Dumnezeu si normele dupa care
trebuie sa se ghideze omul spre a dobandi fericita asemanare cu Dumnezeu.

Curs I-Morala
by Ioan Iustin Vadana