Sunteți pe pagina 1din 2

27. 03.

2008
Curs 2- Morală

Caracteristicile moralei creştine

Morala creştină îşi întemeiază întregul său conţinut pe autoritatea divină, pe


voinţa lui Dumnezeu. Binele moral trebuie înfăptuit ca răspunsul omului în
chemarea iubitoare a lui Dumnezeu. Chemarea iubitoare a lui Dumnezeu se
adresează libertăţii noastre. Mântuitorul ne spune că : „ Cel ce vrea să vină după
Mine...”, ca răspuns în chip liber absolut chemării lui Dumnezeu.
Poruncile sunt caracteristice V.T., Legea Evangheliei fiind Legea Libertăţii
depline. Poruncile ce se concentrează în iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui
având autoritatea divină, se impun conştiinţei morale ca un imperativ absolut al
vieţii omului. Morala creştină cuprinde adevărul ce depăşeşte puterile naturale ale
omului, adevăr pe care omul nu l-ar putea cunoaşte prin propriile puteri. Menirea
omului este un astfel de adevăr.
Mântuirea este o taină care nu stă în puterile omeneşti. Jerta lui Hristos este
un adevăr revelat, rugăciunea, smerenia, împărtăşirea de darurile Duhului Sf. Prin
Sf. Taine, toate acestea constituie adevăruri, căi către împărăţia lui Dumnezeu.
Morala creştină foloseşte mijloace harice. Nu e doar o modalitate de
cunoaştere a religiei ci şi una de creştere duhovnicească. Omul virtuos nu este doar
un om educat ci unul ce a dobândit harul lui Dumnezeu şi este în comuniune
deplină cu El. Virtutea iubirii este cel mai înalt şi puternic motiv al faptelor
omeneşti, dar morală creştină foloseşte mijloace naturale puse de ştiinţele
umaniste la cunoştinţă; ştiinţe prin care se urmăreşte călăuzirea şi educare omului.
Creştinul îşi doreşte o viaţă nouă, nu o simplă călăuzire şi pentru a dobândi
această viaţă trebuie să se împărtăşească de harul Duhului Sf. transmis prin Sf.
Taine de Biserică.
Morala creştină are un profund caracter dialogal. Omul este fiinţă
comunitară, intentionalitatea spre comuniune cu Dumnezeu şi cu semenii săi (Pr.
D. Stăniloae). Omul este responsabilizat de prezenţa lui Dumnezeu şi a semenilor,
chemat să dea un răspuns. De modul în care răspundem lui Dumnezeu şi semenilor
depinde viitorul şi veşnicia omului. Responsabilitatea omuluise extinde şi asupra
cosmosului.
În viziunea creştinismului răsăritean vedem viziunea cosmosului
revelatoare şi liturgică. Prin om toate sunt chemate la schimbare. Sfântul
realizează în viaţă sa armonia şi unitatea paradisiacă. Răspunsul omului dat lui
Dumnezeu are 2 forme. Este un răspuns direct după ce omul vede slavă lui
Dumnezeu şi lucrarea Sa în lume, răspuns ce se constituie în religie, morală şi cult.
O altă formă de răspuns la revelaţia lui Dumnezeu, constă în recunoaşterea
şi promovarea valorilor create şi descoperite de Dumnezeu. Şi astfel omul îşi
afirmă adevărată să identitate în lume. Menirea omului este împlinită atunci când
Curs 2- Morala
by Ioan Iustin Vadana
omul împlineşte voinţa lui Dumnezeu şi face ca numele Său să se sfinţească întru
el. A intră într-un dialog real şi viu cu Dumnezeu, înseamnă a fi om cu adevărat
responsabil de modul în care îţi duci viaţă pe pământ. Întreagă revelaţie ne
descoperă caracterul de dialog al actului religios şi al vieţii morale.
Sf. Ev. Ioan ne învăţa că, cine primeşte cuvântul intră în viaţă teologală a
omului cu Dumnezeu : „Cine-L respinge rămâne în întunericul luminii şi astfel va
fi judecat”(In. 3.17); „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui” (În. 13.55);
astfel chemarea lui Dumnezeu se dă prin actul credinţei.
În centrul dialogului lui Dumnezeu cu lumea este Mântuitorul Hristos.
Morala fiind astfel hristocentrica. Mântuitorul nu este un simplu model de vieţuire
ci fundamentul vieţii celei noi. El a venit că viaţă să aibă lumea din belşug : „har
peste har”. Dacă în V.T. dialogul lui Dumnezeu cu omul îmbracă formă
poruncitoare, fiind un dialog psihologic, sufletesc, în N.T. dialogul este ontologic
sau fiinţial. Sf. Ap. Pavel spune : „dacă cineva este în Hristos este făptură nouă”
(II Cor. 5.17).
Hristos propune şi realizează în Sine şi în fiecare om, ontologic, o nouă
Biserică. Acesta nouă ontologie, prin înviere, se exprimă în mod firesc într-un nou
etos, etos-ul lui Dumnezeu. Locuirea umanităţii prin Fiul în sânul Sf. Traimi,
devine model pentru umanitate – Adam cel nou. Învăţătura Mântuitorului este un
dar al lui Dumnezeu deplin, definitiv şi eshatologic. Fără ajutorul lui Dumnezeu,
fără lumina învierii Sale, omul rămâne în întuneric şi în moarte. Fără Hristos omul
nu poate face nimic pentru mântuirea sa : „Eu sunt vită, voi sunteţi mlădiţele”.
Morala creştină acceptă omul cu tot ceea ce reprezintă el, dar vede plinirea
lui numai la nivel ontologic, duhovnicesc. Trăirea adevărului împărăţiei lui
Dumnezeu în istorie creează paradoxul vieţii creştine. Viaţă omului este supra-
omenească; este omenească în ea fiind prezent inclusiv păcatul, dar este
supraomenească prin prezenţa şi intervenţia lui Dumnezeu în istorie. Morala ce nu
are că obiectiv scoaterea păcatului din om şi din lume nu este creştină. Caracterul
ontologic al moralei creştine ce se fundamentează pe întrega operă de
răscumpărare a lui Dumnezeu, dându-ne ocazia să devenim : „fii ai lui
Dumnezeu”. Creştinul nu este doar o făptură a lui Dumnezeu ci şi fiul lui
Dumnezeu. Etos-ul creştin vine din această calitate nouă a operei, de fiu al lui
Dumnezeu.

Curs 2- Morala
by Ioan Iustin Vadana