Cele mai bizare metode de înfrumuseţare din istorie Daniela Şerb 2225 vizualizări Brigitte Bardot, scăldându-se în lapte

, în rolul faimoasei soţii a lui Nero, Poppaea, în filmul „Mio Figlio Nerone”, din 1956Portret al Elizabetei I a Angliei, care obişnuia să îşi acopere faţa cu un strat gros de pudră albăElizabeth Taylor, una dintre cele mai convingătoare Cleopatre din istoria filmului, în pelicula „Cleopatra” din 1963Portret al Dianei de Poitiers, amanta regelui Henric al II-lea, care îşi punea zilnic aur în apa de băut, ca elixir al tineretiiGheisa - gravura de epoca „Femeia fără machiaj e ca mâncarea fără sare”, aprecia scriitorul roman de comedii, Plautus. Dar când începe istoria cosmeticii? Nu ştim exact, dar cu mult timp în urmă, ne asigură istoricii. Cu certitudine însă femeile nu au ezitat să-şi rişte sănătatea şi chiar viaţa numai pentru un moment de frumuseţe trecătoare.

Click aici pentru a vedea o galerie foto

Frumuseţea începe cu igiena corporală. Un adevăr descoperit de femei încă din Antichitate. Şi nu numai de ele. Prin urmare, baia e la loc de cinste. Şi nu orice fel de baie, ci mai ales cea în lapte şi miere. Legenda spune că însăşi Cleopatra se scufunda zilnic în acest amestec miraculos din care ieşea şi mai frumoasă, şi mai seducătoare. Aşa i-a cucerit pe câţiva dintre cei mai inabordabili bărbaţi ai acelor timpuri.

Laptele pentru îmbăiat se refolosea

Băile în lapte, luxul aristocraţiei. De altfel, baia în lapte era un tratament de înfrumuseţare foarte popular printre femei, încă din timpuri străvechi. Laptele conţine acid lactic care elimină celulele moarte ale pielii şi revigorează tenul. Surse antice arată că pe vremea Cleopatrei soarele puternic şi nisipul aveau o acţiune devastatoare asupra epidermei. Se spune că, pentru a-şi păstra pielea fină, servitoarele Cleopatrei dizolvau o cupă cu miere într-un litru de lapte fierbinte în care adăugau puţin ulei parfumat.

una dintre nevestele lui Nero. trupul era pregătit să primească beneficiile îmbăierii. mierea şi diversele ierburi. Abia după aceea. În Elveţia secolului XIX. pentru a fi sigură că va avea suficient de mult lapte pentru băile ei. În timpurile mai recente. Juvenal. poet aproape contemporan cu Plinius. În Franţa prerevoluţionară circula o istorisire despre guvernatorul oraşului Avignon. căruia medicii îi recomandaseră băile în lapte de mamă pentru a-şi salva viaţa. Băile în lapte erau un lux pe care şi-l putea permite numai aristocraţia. în care celebra regină a Egiptului se scufunda timp de 15 minute. În secolul al XVI-lea. deasupra căzii. dar sub o altă formă. între 1660 şi 1685. oamenii au făcut băi în lapte pentru presupusele beneficii aduse sănătăţii. În unele cazuri. anumiţi practicieni homeopaţi au indicat băile în lapte de capră drept remediu pentru artrită. pentru ca laptele să curgă direct în vană. a cerut servitorilor să facă o gaură în plafon. Doicile traversau oraşul pentru a umple cu laptele lor baia guvernatorului. buticurile de frumuseţe comercializează diverse produse care au la bază laptele. Băile în lapte au revenit la modă în timpurile moderne. Pauline. La sfârşitul secolului al XVIII-lea. Abatele Rohan de Marqueste utiliza laptele în care se spăla pentru a găti mâncarea călugăriţelor din mănăstire. din laptele în care făceau baie oaspeţii se făcea brânză. Răsfăţul băilor în lapte nu era străin nici soţiilor împăratului roman Nero (3768). băile în lapte devin populare printre nobilii din Anglia. deşi istoria nu ne spune şi dacă această cură l-a salvat din braţele nemiloasei sale boli. cardinalul Richelieu a cerut servitorilor săi să vândă laptele imediat ce a terminat să se spele în el. Acum. a fost cea care a dat startul tradiţiei băilor în lapte. Şi nu puţine sunt bârfele .Compoziţia era apoi turnată într-o cadă cu lapte la temperatura corpului. făcea băi în lapte pentru a se păstra veşnic tânără. satiriza băile soţiei lui Nero spunând că ar fi trebuit să-şi ia măgăriţele la capătul lumii atunci când a fost exilată. Nimic însă nu se pierdea. după cum consemnează istoria. marchizul de Rochechouart. Diana de Poitiers. Există mărturii credibile că oamenii refoloseau pentru consum laptele în care se spălau. În secolul XVII. Înainte de a intra în vană corpul reginei era frecat cu un amestec de sare de mare şi cremă de lapte. În timpul domniei lui Charles II. amanta regelui francez Henric II. Plinius cel Bătrân a scris în a sa Naturalis Historia că Poppaea. sora mai mică a împăratului Napoleon.

femeile au căutat soluţii pentru a sublinia cu negru ochii. chiar dacă promiteau să le aducă tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Alte minerale erau folosite pentru a colora pleoapele şi a vopsi părul. Vechii egipteni foloseau cosmeticele pe scară largă. iar cele mai multe portrete ale ei o înfăţişează în acest fel. femeile puteau să-şi adauge roşu pe faţă prin transformarea anumitor minerale în pudră. Pe de altă parte. înfăţişând-o pe Whoopi Goldberg scufundată în cada cu lapte. să aibă la dispoziţie o baie plină cu lapte. mixturi care se dovedeau toxice şi chiar mortale. îşi acoperea faţa cu un strat gros de pudră albă. După convertirea triburilor arabe la Islam şi cucerirea acestor teritorii au fost interzise numai cosmeticele care modificau trăsăturile naturale pentru a . faimoasa Elizabeta I a Angliei.care vorbesc despre tabietul unor vedete de a pretinde. De multe ori şi-au riscat sănătatea folosind cosmetice făcute din arsenic. plumb şi chiar mercur. Se credea că un bun contur al ochilor ţinea departe spiritele rele şi îmbunătăţea vederea. în timpul turneelor. folosirea cosmeticelor dădea posibilitatea ascunderii vârstei reale. Pudra era utilizată în Europa aristocrată atât pentru faţă. cunoscută ca Regina Fecioară. Chiar şi femeile sărace îşi machiau ochii în vechiul Egipt. Unele foloseau khol pentru a trasa conturul ochilor. cât şi de bărbaţi. pentru a masca cicatricele lăsate de diverse boli. A fost o vreme când cosmeticele erau folosite atât de femei. În epoca victoriană cosmeticele par să intre într-un con de umbră în favoarea simplităţii şi a naturaleţei. zgură şi alte ingrediente. a căpătat peste noapte o notorietate mondială. Această substanţă era obţinută din amestecul sulfatului de plumb cu migdale calcinate. 476). Cosmeticele erau folosite şi din raţiuni simbolice. dar şi pentru peruci. VI. În culturile antice. încă din perioada antică. Cosmeticele erau folosite şi în Persia. Celebra fotografie făcută de Annie Leibovitz. Oricum. a vopsi buzele şi a adăuga o umbră de smarald pleoapelor. producţia de cosmetice din vechea Romă era asigurată de sclave care erau cunoscute sub numele de Cosmetae (vezi Juvenal. cupru. Satire. De pildă. Scurtă istorie a produselor cosmetice Secole la rând.

consacra integral volumul 19 cosmeticelor. arome. autorul a 24 de volume de enciclopedie medicală Kitab Al-Tasrif. cât şi pleoapele. Henna ca substanţă cosmetică îşi are originea în nordul Africii. Cu cât statutul persoanei era mai înalt. iar altele au murit în urma aplicării unor astfel de mixturi cosmetice. Curtezanele foloseau. Culorile folosite indicau clasa socială: dinastia Chou – auriu şi argintiu. de asemenea. În Japonia. dinastiile următoare – roşu sau negru. Baza de machiaj era constituită dintr-o versiune mai diluată a cerii pe care o utilizau luptătorii de sumo. Multe femei s-au intoxicat.cauza dorinţa incontrolabilă a bărbaţilor. clasele de jos aveau pielea mai închisă din cauza expunerii îndelungate la soare în timpul muncii în agricultură. Albul privilegiat Pielea de culoare albă a avut statutul său privilegiat în istorie. considerate o ramură a medicinei. Legea islamică nu interzice cosmeticele cu condiţia ca acestea să nu facă rău corpului. Din timpul Renaşterii şi până în secolul al XX-lea. O varietate de produse erau utilizate în acest scop. . Elizabeta I a Angliei însăşi folosea frecvent mercurul alb în ceea ce s-a impus mai apoi ca „măşti ale tinereţii” reginei. publicate în anul 1000. Ohaguro (vopsirea dinţilor în negru) avea loc în cadrul ceremoniei Erikae în cadrul căreia gheişa novice devenea independentă. Abu al-Qssum alZahrawi sau Abulcasis. Claselor de jos le era interzisă vopsirea unghiilor în culori strălucitoare. Contururile roşii subliniau atât ochii cât şi nasul. Volumul vorbeşte despre parfumuri. printre care şi arsenicul şi mercurul alb. cam cu 3. Peste ea se aplica pudra de orez.000 de ani înainte de Hristos. cu atât aceasta petrecea mai mult timp în spaţii închise pentru a-şi proteja tenul pal. Chinezii sunt cei care au inventat vopsirea unghiilor. gelatină şi ouă. gheişele foloseau rujuri obţinute din strivirea petalelor de şofrănel cu care îşi colorau identic atât buzele. Pudra aplicată pe faţă îi dădea un aer şi mai aristocrat. găinaţul de pasăre pentru a obţine culori mai deschise. Mai întâi cu gumă arabică. esenţe şi uleiuri.

Vopseaua sintetică pentru păr a fost inventată în 1907 de Eugene Schueller. Dar ar fi avut de ales? . Frumoasele vremii au avut de ales între pericolul otrăvurilor viu colorate ale cosmeticelor şi degradarea adusă cu sine de bătrâneţe. care dădeau tonul în materie. Goana după tinereţe fără bătrâneţe a fost mereu pe muchie de cuţit. Vedetele de cinema precum Mary Pickford şi Jean Harlow. În aceste condiţii apar şi se dezvoltă firme celebre de cosmetică precum Max Factor. fondatorul mărcii L’Oreal. Măştile frumuseţii le asigurau dominaţia asupra puternicilor zilei. încolţeşte ideea folosirii machiajului excesiv pentru a obţine un look strălucitor.În secolul al XX-lea. Elizabeth Arden şi Helena Rubinstein. încep să folosească rujul roşu puternic şi tuşul negru pentru sublinierea liniei ochilor. iar smulgerea lor le-ar fi îngropat în uitare. în special în America.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful