Cele mai bizare metode de înfrumuseţare din istorie Daniela Şerb 2225 vizualizări Brigitte Bardot, scăldându-se în lapte

, în rolul faimoasei soţii a lui Nero, Poppaea, în filmul „Mio Figlio Nerone”, din 1956Portret al Elizabetei I a Angliei, care obişnuia să îşi acopere faţa cu un strat gros de pudră albăElizabeth Taylor, una dintre cele mai convingătoare Cleopatre din istoria filmului, în pelicula „Cleopatra” din 1963Portret al Dianei de Poitiers, amanta regelui Henric al II-lea, care îşi punea zilnic aur în apa de băut, ca elixir al tineretiiGheisa - gravura de epoca „Femeia fără machiaj e ca mâncarea fără sare”, aprecia scriitorul roman de comedii, Plautus. Dar când începe istoria cosmeticii? Nu ştim exact, dar cu mult timp în urmă, ne asigură istoricii. Cu certitudine însă femeile nu au ezitat să-şi rişte sănătatea şi chiar viaţa numai pentru un moment de frumuseţe trecătoare.

Click aici pentru a vedea o galerie foto

Frumuseţea începe cu igiena corporală. Un adevăr descoperit de femei încă din Antichitate. Şi nu numai de ele. Prin urmare, baia e la loc de cinste. Şi nu orice fel de baie, ci mai ales cea în lapte şi miere. Legenda spune că însăşi Cleopatra se scufunda zilnic în acest amestec miraculos din care ieşea şi mai frumoasă, şi mai seducătoare. Aşa i-a cucerit pe câţiva dintre cei mai inabordabili bărbaţi ai acelor timpuri.

Laptele pentru îmbăiat se refolosea

Băile în lapte, luxul aristocraţiei. De altfel, baia în lapte era un tratament de înfrumuseţare foarte popular printre femei, încă din timpuri străvechi. Laptele conţine acid lactic care elimină celulele moarte ale pielii şi revigorează tenul. Surse antice arată că pe vremea Cleopatrei soarele puternic şi nisipul aveau o acţiune devastatoare asupra epidermei. Se spune că, pentru a-şi păstra pielea fină, servitoarele Cleopatrei dizolvau o cupă cu miere într-un litru de lapte fierbinte în care adăugau puţin ulei parfumat.

Există mărturii credibile că oamenii refoloseau pentru consum laptele în care se spălau. Răsfăţul băilor în lapte nu era străin nici soţiilor împăratului roman Nero (3768). între 1660 şi 1685. în care celebra regină a Egiptului se scufunda timp de 15 minute. a cerut servitorilor să facă o gaură în plafon. deşi istoria nu ne spune şi dacă această cură l-a salvat din braţele nemiloasei sale boli. trupul era pregătit să primească beneficiile îmbăierii. Diana de Poitiers. Plinius cel Bătrân a scris în a sa Naturalis Historia că Poppaea. În timpurile mai recente. a fost cea care a dat startul tradiţiei băilor în lapte. Băile în lapte erau un lux pe care şi-l putea permite numai aristocraţia. satiriza băile soţiei lui Nero spunând că ar fi trebuit să-şi ia măgăriţele la capătul lumii atunci când a fost exilată. oamenii au făcut băi în lapte pentru presupusele beneficii aduse sănătăţii.Compoziţia era apoi turnată într-o cadă cu lapte la temperatura corpului. marchizul de Rochechouart. amanta regelui francez Henric II. mierea şi diversele ierburi. În secolul al XVI-lea. pentru ca laptele să curgă direct în vană. una dintre nevestele lui Nero. În secolul XVII. din laptele în care făceau baie oaspeţii se făcea brânză. sora mai mică a împăratului Napoleon. băile în lapte devin populare printre nobilii din Anglia. buticurile de frumuseţe comercializează diverse produse care au la bază laptele. făcea băi în lapte pentru a se păstra veşnic tânără. Nimic însă nu se pierdea. În timpul domniei lui Charles II. pentru a fi sigură că va avea suficient de mult lapte pentru băile ei. În unele cazuri. Pauline. La sfârşitul secolului al XVIII-lea. În Franţa prerevoluţionară circula o istorisire despre guvernatorul oraşului Avignon. căruia medicii îi recomandaseră băile în lapte de mamă pentru a-şi salva viaţa. Abatele Rohan de Marqueste utiliza laptele în care se spăla pentru a găti mâncarea călugăriţelor din mănăstire. Băile în lapte au revenit la modă în timpurile moderne. anumiţi practicieni homeopaţi au indicat băile în lapte de capră drept remediu pentru artrită. poet aproape contemporan cu Plinius. Şi nu puţine sunt bârfele . Acum. Juvenal. cardinalul Richelieu a cerut servitorilor săi să vândă laptele imediat ce a terminat să se spele în el. dar sub o altă formă. Abia după aceea. deasupra căzii. Înainte de a intra în vană corpul reginei era frecat cu un amestec de sare de mare şi cremă de lapte. după cum consemnează istoria. Doicile traversau oraşul pentru a umple cu laptele lor baia guvernatorului. În Elveţia secolului XIX.

femeile puteau să-şi adauge roşu pe faţă prin transformarea anumitor minerale în pudră. Pudra era utilizată în Europa aristocrată atât pentru faţă. cupru. cât şi de bărbaţi. chiar dacă promiteau să le aducă tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. faimoasa Elizabeta I a Angliei. VI. Cosmeticele erau folosite şi din raţiuni simbolice. încă din perioada antică. 476). înfăţişând-o pe Whoopi Goldberg scufundată în cada cu lapte. Vechii egipteni foloseau cosmeticele pe scară largă. mixturi care se dovedeau toxice şi chiar mortale. femeile au căutat soluţii pentru a sublinia cu negru ochii. De multe ori şi-au riscat sănătatea folosind cosmetice făcute din arsenic. dar şi pentru peruci. De pildă. În epoca victoriană cosmeticele par să intre într-un con de umbră în favoarea simplităţii şi a naturaleţei. îşi acoperea faţa cu un strat gros de pudră albă. să aibă la dispoziţie o baie plină cu lapte. cunoscută ca Regina Fecioară. Unele foloseau khol pentru a trasa conturul ochilor. a vopsi buzele şi a adăuga o umbră de smarald pleoapelor. iar cele mai multe portrete ale ei o înfăţişează în acest fel. în timpul turneelor. folosirea cosmeticelor dădea posibilitatea ascunderii vârstei reale. Cosmeticele erau folosite şi în Persia. În culturile antice. Alte minerale erau folosite pentru a colora pleoapele şi a vopsi părul. Chiar şi femeile sărace îşi machiau ochii în vechiul Egipt. Scurtă istorie a produselor cosmetice Secole la rând. pentru a masca cicatricele lăsate de diverse boli. A fost o vreme când cosmeticele erau folosite atât de femei. După convertirea triburilor arabe la Islam şi cucerirea acestor teritorii au fost interzise numai cosmeticele care modificau trăsăturile naturale pentru a . Această substanţă era obţinută din amestecul sulfatului de plumb cu migdale calcinate. Satire. Pe de altă parte. Celebra fotografie făcută de Annie Leibovitz. producţia de cosmetice din vechea Romă era asigurată de sclave care erau cunoscute sub numele de Cosmetae (vezi Juvenal. Se credea că un bun contur al ochilor ţinea departe spiritele rele şi îmbunătăţea vederea. plumb şi chiar mercur. zgură şi alte ingrediente. Oricum.care vorbesc despre tabietul unor vedete de a pretinde. a căpătat peste noapte o notorietate mondială.

Abu al-Qssum alZahrawi sau Abulcasis. Peste ea se aplica pudra de orez. publicate în anul 1000. găinaţul de pasăre pentru a obţine culori mai deschise.000 de ani înainte de Hristos. arome. gheişele foloseau rujuri obţinute din strivirea petalelor de şofrănel cu care îşi colorau identic atât buzele. gelatină şi ouă. Cu cât statutul persoanei era mai înalt. clasele de jos aveau pielea mai închisă din cauza expunerii îndelungate la soare în timpul muncii în agricultură. Chinezii sunt cei care au inventat vopsirea unghiilor. esenţe şi uleiuri. Elizabeta I a Angliei însăşi folosea frecvent mercurul alb în ceea ce s-a impus mai apoi ca „măşti ale tinereţii” reginei. Curtezanele foloseau. Culorile folosite indicau clasa socială: dinastia Chou – auriu şi argintiu. Mai întâi cu gumă arabică. Contururile roşii subliniau atât ochii cât şi nasul. Henna ca substanţă cosmetică îşi are originea în nordul Africii. O varietate de produse erau utilizate în acest scop. Multe femei s-au intoxicat. printre care şi arsenicul şi mercurul alb. consacra integral volumul 19 cosmeticelor. cam cu 3. cu atât aceasta petrecea mai mult timp în spaţii închise pentru a-şi proteja tenul pal. .cauza dorinţa incontrolabilă a bărbaţilor. Baza de machiaj era constituită dintr-o versiune mai diluată a cerii pe care o utilizau luptătorii de sumo. autorul a 24 de volume de enciclopedie medicală Kitab Al-Tasrif. Din timpul Renaşterii şi până în secolul al XX-lea. de asemenea. Legea islamică nu interzice cosmeticele cu condiţia ca acestea să nu facă rău corpului. Ohaguro (vopsirea dinţilor în negru) avea loc în cadrul ceremoniei Erikae în cadrul căreia gheişa novice devenea independentă. În Japonia. cât şi pleoapele. Volumul vorbeşte despre parfumuri. dinastiile următoare – roşu sau negru. iar altele au murit în urma aplicării unor astfel de mixturi cosmetice. Albul privilegiat Pielea de culoare albă a avut statutul său privilegiat în istorie. considerate o ramură a medicinei. Claselor de jos le era interzisă vopsirea unghiilor în culori strălucitoare. Pudra aplicată pe faţă îi dădea un aer şi mai aristocrat.

Frumoasele vremii au avut de ales între pericolul otrăvurilor viu colorate ale cosmeticelor şi degradarea adusă cu sine de bătrâneţe. fondatorul mărcii L’Oreal.În secolul al XX-lea. Vopseaua sintetică pentru păr a fost inventată în 1907 de Eugene Schueller. încolţeşte ideea folosirii machiajului excesiv pentru a obţine un look strălucitor. Elizabeth Arden şi Helena Rubinstein. iar smulgerea lor le-ar fi îngropat în uitare. Goana după tinereţe fără bătrâneţe a fost mereu pe muchie de cuţit. încep să folosească rujul roşu puternic şi tuşul negru pentru sublinierea liniei ochilor. în special în America. care dădeau tonul în materie. Vedetele de cinema precum Mary Pickford şi Jean Harlow. Dar ar fi avut de ales? . Măştile frumuseţii le asigurau dominaţia asupra puternicilor zilei. În aceste condiţii apar şi se dezvoltă firme celebre de cosmetică precum Max Factor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful