Infrumusetarea in antichitate

Cele mai bizare metode de înfrumuseţare din istorie Daniela Şerb 2225 vizualizări Brigitte Bardot, scăldându-se în lapte

, în rolul faimoasei soţii a lui Nero, Poppaea, în filmul „Mio Figlio Nerone”, din 1956Portret al Elizabetei I a Angliei, care obişnuia să îşi acopere faţa cu un strat gros de pudră albăElizabeth Taylor, una dintre cele mai convingătoare Cleopatre din istoria filmului, în pelicula „Cleopatra” din 1963Portret al Dianei de Poitiers, amanta regelui Henric al II-lea, care îşi punea zilnic aur în apa de băut, ca elixir al tineretiiGheisa - gravura de epoca „Femeia fără machiaj e ca mâncarea fără sare”, aprecia scriitorul roman de comedii, Plautus. Dar când începe istoria cosmeticii? Nu ştim exact, dar cu mult timp în urmă, ne asigură istoricii. Cu certitudine însă femeile nu au ezitat să-şi rişte sănătatea şi chiar viaţa numai pentru un moment de frumuseţe trecătoare.

Click aici pentru a vedea o galerie foto

Frumuseţea începe cu igiena corporală. Un adevăr descoperit de femei încă din Antichitate. Şi nu numai de ele. Prin urmare, baia e la loc de cinste. Şi nu orice fel de baie, ci mai ales cea în lapte şi miere. Legenda spune că însăşi Cleopatra se scufunda zilnic în acest amestec miraculos din care ieşea şi mai frumoasă, şi mai seducătoare. Aşa i-a cucerit pe câţiva dintre cei mai inabordabili bărbaţi ai acelor timpuri.

Laptele pentru îmbăiat se refolosea

Băile în lapte, luxul aristocraţiei. De altfel, baia în lapte era un tratament de înfrumuseţare foarte popular printre femei, încă din timpuri străvechi. Laptele conţine acid lactic care elimină celulele moarte ale pielii şi revigorează tenul. Surse antice arată că pe vremea Cleopatrei soarele puternic şi nisipul aveau o acţiune devastatoare asupra epidermei. Se spune că, pentru a-şi păstra pielea fină, servitoarele Cleopatrei dizolvau o cupă cu miere într-un litru de lapte fierbinte în care adăugau puţin ulei parfumat.

una dintre nevestele lui Nero. oamenii au făcut băi în lapte pentru presupusele beneficii aduse sănătăţii. În Elveţia secolului XIX. În secolul XVII. În Franţa prerevoluţionară circula o istorisire despre guvernatorul oraşului Avignon. În timpul domniei lui Charles II. cardinalul Richelieu a cerut servitorilor săi să vândă laptele imediat ce a terminat să se spele în el. anumiţi practicieni homeopaţi au indicat băile în lapte de capră drept remediu pentru artrită. Înainte de a intra în vană corpul reginei era frecat cu un amestec de sare de mare şi cremă de lapte. Abatele Rohan de Marqueste utiliza laptele în care se spăla pentru a găti mâncarea călugăriţelor din mănăstire. Acum. deasupra căzii. Abia după aceea. pentru ca laptele să curgă direct în vană. pentru a fi sigură că va avea suficient de mult lapte pentru băile ei. Pauline. sora mai mică a împăratului Napoleon. În timpurile mai recente. băile în lapte devin populare printre nobilii din Anglia. marchizul de Rochechouart. amanta regelui francez Henric II. Şi nu puţine sunt bârfele . În unele cazuri. satiriza băile soţiei lui Nero spunând că ar fi trebuit să-şi ia măgăriţele la capătul lumii atunci când a fost exilată. Diana de Poitiers. dar sub o altă formă. Nimic însă nu se pierdea. Băile în lapte au revenit la modă în timpurile moderne. În secolul al XVI-lea. Plinius cel Bătrân a scris în a sa Naturalis Historia că Poppaea. a cerut servitorilor să facă o gaură în plafon. trupul era pregătit să primească beneficiile îmbăierii. în care celebra regină a Egiptului se scufunda timp de 15 minute. poet aproape contemporan cu Plinius. după cum consemnează istoria. a fost cea care a dat startul tradiţiei băilor în lapte. Există mărturii credibile că oamenii refoloseau pentru consum laptele în care se spălau. Doicile traversau oraşul pentru a umple cu laptele lor baia guvernatorului. La sfârşitul secolului al XVIII-lea. între 1660 şi 1685.Compoziţia era apoi turnată într-o cadă cu lapte la temperatura corpului. făcea băi în lapte pentru a se păstra veşnic tânără. buticurile de frumuseţe comercializează diverse produse care au la bază laptele. Juvenal. Răsfăţul băilor în lapte nu era străin nici soţiilor împăratului roman Nero (3768). deşi istoria nu ne spune şi dacă această cură l-a salvat din braţele nemiloasei sale boli. mierea şi diversele ierburi. căruia medicii îi recomandaseră băile în lapte de mamă pentru a-şi salva viaţa. din laptele în care făceau baie oaspeţii se făcea brânză. Băile în lapte erau un lux pe care şi-l putea permite numai aristocraţia.

plumb şi chiar mercur. În epoca victoriană cosmeticele par să intre într-un con de umbră în favoarea simplităţii şi a naturaleţei. chiar dacă promiteau să le aducă tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. să aibă la dispoziţie o baie plină cu lapte. În culturile antice. Pe de altă parte. A fost o vreme când cosmeticele erau folosite atât de femei. folosirea cosmeticelor dădea posibilitatea ascunderii vârstei reale. Cosmeticele erau folosite şi din raţiuni simbolice. îşi acoperea faţa cu un strat gros de pudră albă. După convertirea triburilor arabe la Islam şi cucerirea acestor teritorii au fost interzise numai cosmeticele care modificau trăsăturile naturale pentru a . femeile au căutat soluţii pentru a sublinia cu negru ochii. încă din perioada antică. Satire. Scurtă istorie a produselor cosmetice Secole la rând. Oricum. Această substanţă era obţinută din amestecul sulfatului de plumb cu migdale calcinate. cât şi de bărbaţi. 476). dar şi pentru peruci. Unele foloseau khol pentru a trasa conturul ochilor. femeile puteau să-şi adauge roşu pe faţă prin transformarea anumitor minerale în pudră. Chiar şi femeile sărace îşi machiau ochii în vechiul Egipt. Celebra fotografie făcută de Annie Leibovitz. Cosmeticele erau folosite şi în Persia. De pildă. înfăţişând-o pe Whoopi Goldberg scufundată în cada cu lapte. cupru. a căpătat peste noapte o notorietate mondială. Se credea că un bun contur al ochilor ţinea departe spiritele rele şi îmbunătăţea vederea. cunoscută ca Regina Fecioară. mixturi care se dovedeau toxice şi chiar mortale. VI. a vopsi buzele şi a adăuga o umbră de smarald pleoapelor. Pudra era utilizată în Europa aristocrată atât pentru faţă. faimoasa Elizabeta I a Angliei.care vorbesc despre tabietul unor vedete de a pretinde. producţia de cosmetice din vechea Romă era asigurată de sclave care erau cunoscute sub numele de Cosmetae (vezi Juvenal. pentru a masca cicatricele lăsate de diverse boli. Vechii egipteni foloseau cosmeticele pe scară largă. în timpul turneelor. Alte minerale erau folosite pentru a colora pleoapele şi a vopsi părul. zgură şi alte ingrediente. iar cele mai multe portrete ale ei o înfăţişează în acest fel. De multe ori şi-au riscat sănătatea folosind cosmetice făcute din arsenic.

autorul a 24 de volume de enciclopedie medicală Kitab Al-Tasrif. Pudra aplicată pe faţă îi dădea un aer şi mai aristocrat. Cu cât statutul persoanei era mai înalt. Legea islamică nu interzice cosmeticele cu condiţia ca acestea să nu facă rău corpului. Din timpul Renaşterii şi până în secolul al XX-lea. Henna ca substanţă cosmetică îşi are originea în nordul Africii. clasele de jos aveau pielea mai închisă din cauza expunerii îndelungate la soare în timpul muncii în agricultură. Culorile folosite indicau clasa socială: dinastia Chou – auriu şi argintiu.cauza dorinţa incontrolabilă a bărbaţilor. de asemenea. Abu al-Qssum alZahrawi sau Abulcasis. În Japonia. . Elizabeta I a Angliei însăşi folosea frecvent mercurul alb în ceea ce s-a impus mai apoi ca „măşti ale tinereţii” reginei. consacra integral volumul 19 cosmeticelor. considerate o ramură a medicinei. Baza de machiaj era constituită dintr-o versiune mai diluată a cerii pe care o utilizau luptătorii de sumo. Mai întâi cu gumă arabică. găinaţul de pasăre pentru a obţine culori mai deschise. cam cu 3. cu atât aceasta petrecea mai mult timp în spaţii închise pentru a-şi proteja tenul pal. publicate în anul 1000. Multe femei s-au intoxicat. gheişele foloseau rujuri obţinute din strivirea petalelor de şofrănel cu care îşi colorau identic atât buzele. cât şi pleoapele. Claselor de jos le era interzisă vopsirea unghiilor în culori strălucitoare. Curtezanele foloseau. esenţe şi uleiuri. Peste ea se aplica pudra de orez. Ohaguro (vopsirea dinţilor în negru) avea loc în cadrul ceremoniei Erikae în cadrul căreia gheişa novice devenea independentă. arome. dinastiile următoare – roşu sau negru. Albul privilegiat Pielea de culoare albă a avut statutul său privilegiat în istorie. gelatină şi ouă. printre care şi arsenicul şi mercurul alb. Volumul vorbeşte despre parfumuri.000 de ani înainte de Hristos. Contururile roşii subliniau atât ochii cât şi nasul. O varietate de produse erau utilizate în acest scop. iar altele au murit în urma aplicării unor astfel de mixturi cosmetice. Chinezii sunt cei care au inventat vopsirea unghiilor.

Elizabeth Arden şi Helena Rubinstein. iar smulgerea lor le-ar fi îngropat în uitare. fondatorul mărcii L’Oreal. Frumoasele vremii au avut de ales între pericolul otrăvurilor viu colorate ale cosmeticelor şi degradarea adusă cu sine de bătrâneţe. Vedetele de cinema precum Mary Pickford şi Jean Harlow. care dădeau tonul în materie.În secolul al XX-lea. încep să folosească rujul roşu puternic şi tuşul negru pentru sublinierea liniei ochilor. în special în America. Vopseaua sintetică pentru păr a fost inventată în 1907 de Eugene Schueller. Dar ar fi avut de ales? . Măştile frumuseţii le asigurau dominaţia asupra puternicilor zilei. încolţeşte ideea folosirii machiajului excesiv pentru a obţine un look strălucitor. Goana după tinereţe fără bătrâneţe a fost mereu pe muchie de cuţit. În aceste condiţii apar şi se dezvoltă firme celebre de cosmetică precum Max Factor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful