Cele mai bizare metode de înfrumuseţare din istorie Daniela Şerb 2225 vizualizări Brigitte Bardot, scăldându-se în lapte

, în rolul faimoasei soţii a lui Nero, Poppaea, în filmul „Mio Figlio Nerone”, din 1956Portret al Elizabetei I a Angliei, care obişnuia să îşi acopere faţa cu un strat gros de pudră albăElizabeth Taylor, una dintre cele mai convingătoare Cleopatre din istoria filmului, în pelicula „Cleopatra” din 1963Portret al Dianei de Poitiers, amanta regelui Henric al II-lea, care îşi punea zilnic aur în apa de băut, ca elixir al tineretiiGheisa - gravura de epoca „Femeia fără machiaj e ca mâncarea fără sare”, aprecia scriitorul roman de comedii, Plautus. Dar când începe istoria cosmeticii? Nu ştim exact, dar cu mult timp în urmă, ne asigură istoricii. Cu certitudine însă femeile nu au ezitat să-şi rişte sănătatea şi chiar viaţa numai pentru un moment de frumuseţe trecătoare.

Click aici pentru a vedea o galerie foto

Frumuseţea începe cu igiena corporală. Un adevăr descoperit de femei încă din Antichitate. Şi nu numai de ele. Prin urmare, baia e la loc de cinste. Şi nu orice fel de baie, ci mai ales cea în lapte şi miere. Legenda spune că însăşi Cleopatra se scufunda zilnic în acest amestec miraculos din care ieşea şi mai frumoasă, şi mai seducătoare. Aşa i-a cucerit pe câţiva dintre cei mai inabordabili bărbaţi ai acelor timpuri.

Laptele pentru îmbăiat se refolosea

Băile în lapte, luxul aristocraţiei. De altfel, baia în lapte era un tratament de înfrumuseţare foarte popular printre femei, încă din timpuri străvechi. Laptele conţine acid lactic care elimină celulele moarte ale pielii şi revigorează tenul. Surse antice arată că pe vremea Cleopatrei soarele puternic şi nisipul aveau o acţiune devastatoare asupra epidermei. Se spune că, pentru a-şi păstra pielea fină, servitoarele Cleopatrei dizolvau o cupă cu miere într-un litru de lapte fierbinte în care adăugau puţin ulei parfumat.

Băile în lapte au revenit la modă în timpurile moderne. mierea şi diversele ierburi. trupul era pregătit să primească beneficiile îmbăierii. pentru ca laptele să curgă direct în vană. Abatele Rohan de Marqueste utiliza laptele în care se spăla pentru a găti mâncarea călugăriţelor din mănăstire. făcea băi în lapte pentru a se păstra veşnic tânără. Diana de Poitiers. cardinalul Richelieu a cerut servitorilor săi să vândă laptele imediat ce a terminat să se spele în el. În timpul domniei lui Charles II. Doicile traversau oraşul pentru a umple cu laptele lor baia guvernatorului. băile în lapte devin populare printre nobilii din Anglia. Pauline. pentru a fi sigură că va avea suficient de mult lapte pentru băile ei. poet aproape contemporan cu Plinius. Băile în lapte erau un lux pe care şi-l putea permite numai aristocraţia. Abia după aceea. din laptele în care făceau baie oaspeţii se făcea brânză. Răsfăţul băilor în lapte nu era străin nici soţiilor împăratului roman Nero (3768). una dintre nevestele lui Nero. Plinius cel Bătrân a scris în a sa Naturalis Historia că Poppaea. În unele cazuri. Nimic însă nu se pierdea. căruia medicii îi recomandaseră băile în lapte de mamă pentru a-şi salva viaţa. satiriza băile soţiei lui Nero spunând că ar fi trebuit să-şi ia măgăriţele la capătul lumii atunci când a fost exilată. dar sub o altă formă. La sfârşitul secolului al XVIII-lea. În secolul al XVI-lea. după cum consemnează istoria. a fost cea care a dat startul tradiţiei băilor în lapte. marchizul de Rochechouart. Acum. sora mai mică a împăratului Napoleon. În Franţa prerevoluţionară circula o istorisire despre guvernatorul oraşului Avignon. În secolul XVII. Juvenal. în care celebra regină a Egiptului se scufunda timp de 15 minute. amanta regelui francez Henric II. a cerut servitorilor să facă o gaură în plafon. anumiţi practicieni homeopaţi au indicat băile în lapte de capră drept remediu pentru artrită. Înainte de a intra în vană corpul reginei era frecat cu un amestec de sare de mare şi cremă de lapte. buticurile de frumuseţe comercializează diverse produse care au la bază laptele. între 1660 şi 1685. oamenii au făcut băi în lapte pentru presupusele beneficii aduse sănătăţii.Compoziţia era apoi turnată într-o cadă cu lapte la temperatura corpului. deasupra căzii. În Elveţia secolului XIX. Există mărturii credibile că oamenii refoloseau pentru consum laptele în care se spălau. deşi istoria nu ne spune şi dacă această cură l-a salvat din braţele nemiloasei sale boli. Şi nu puţine sunt bârfele . În timpurile mai recente.

De multe ori şi-au riscat sănătatea folosind cosmetice făcute din arsenic. Alte minerale erau folosite pentru a colora pleoapele şi a vopsi părul.care vorbesc despre tabietul unor vedete de a pretinde. Scurtă istorie a produselor cosmetice Secole la rând. dar şi pentru peruci. zgură şi alte ingrediente. Cosmeticele erau folosite şi din raţiuni simbolice. Satire. Unele foloseau khol pentru a trasa conturul ochilor. Pudra era utilizată în Europa aristocrată atât pentru faţă. încă din perioada antică. cât şi de bărbaţi. mixturi care se dovedeau toxice şi chiar mortale. iar cele mai multe portrete ale ei o înfăţişează în acest fel. Această substanţă era obţinută din amestecul sulfatului de plumb cu migdale calcinate. Pe de altă parte. faimoasa Elizabeta I a Angliei. A fost o vreme când cosmeticele erau folosite atât de femei. Chiar şi femeile sărace îşi machiau ochii în vechiul Egipt. pentru a masca cicatricele lăsate de diverse boli. îşi acoperea faţa cu un strat gros de pudră albă. femeile puteau să-şi adauge roşu pe faţă prin transformarea anumitor minerale în pudră. În culturile antice. înfăţişând-o pe Whoopi Goldberg scufundată în cada cu lapte. în timpul turneelor. plumb şi chiar mercur. După convertirea triburilor arabe la Islam şi cucerirea acestor teritorii au fost interzise numai cosmeticele care modificau trăsăturile naturale pentru a . cunoscută ca Regina Fecioară. Celebra fotografie făcută de Annie Leibovitz. VI. folosirea cosmeticelor dădea posibilitatea ascunderii vârstei reale. Oricum. a vopsi buzele şi a adăuga o umbră de smarald pleoapelor. a căpătat peste noapte o notorietate mondială. să aibă la dispoziţie o baie plină cu lapte. Cosmeticele erau folosite şi în Persia. Vechii egipteni foloseau cosmeticele pe scară largă. chiar dacă promiteau să le aducă tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. De pildă. femeile au căutat soluţii pentru a sublinia cu negru ochii. producţia de cosmetice din vechea Romă era asigurată de sclave care erau cunoscute sub numele de Cosmetae (vezi Juvenal. 476). Se credea că un bun contur al ochilor ţinea departe spiritele rele şi îmbunătăţea vederea. cupru. În epoca victoriană cosmeticele par să intre într-un con de umbră în favoarea simplităţii şi a naturaleţei.

consacra integral volumul 19 cosmeticelor. considerate o ramură a medicinei. dinastiile următoare – roşu sau negru. O varietate de produse erau utilizate în acest scop. . arome. cam cu 3. Curtezanele foloseau. Chinezii sunt cei care au inventat vopsirea unghiilor. esenţe şi uleiuri. Albul privilegiat Pielea de culoare albă a avut statutul său privilegiat în istorie. printre care şi arsenicul şi mercurul alb. Cu cât statutul persoanei era mai înalt. Abu al-Qssum alZahrawi sau Abulcasis. Ohaguro (vopsirea dinţilor în negru) avea loc în cadrul ceremoniei Erikae în cadrul căreia gheişa novice devenea independentă. Claselor de jos le era interzisă vopsirea unghiilor în culori strălucitoare. Pudra aplicată pe faţă îi dădea un aer şi mai aristocrat. Henna ca substanţă cosmetică îşi are originea în nordul Africii. de asemenea. Din timpul Renaşterii şi până în secolul al XX-lea. publicate în anul 1000. Mai întâi cu gumă arabică. Peste ea se aplica pudra de orez. cu atât aceasta petrecea mai mult timp în spaţii închise pentru a-şi proteja tenul pal.cauza dorinţa incontrolabilă a bărbaţilor. iar altele au murit în urma aplicării unor astfel de mixturi cosmetice. Elizabeta I a Angliei însăşi folosea frecvent mercurul alb în ceea ce s-a impus mai apoi ca „măşti ale tinereţii” reginei. Baza de machiaj era constituită dintr-o versiune mai diluată a cerii pe care o utilizau luptătorii de sumo. gelatină şi ouă. autorul a 24 de volume de enciclopedie medicală Kitab Al-Tasrif. Multe femei s-au intoxicat. Volumul vorbeşte despre parfumuri. Contururile roşii subliniau atât ochii cât şi nasul. În Japonia. cât şi pleoapele. Legea islamică nu interzice cosmeticele cu condiţia ca acestea să nu facă rău corpului. gheişele foloseau rujuri obţinute din strivirea petalelor de şofrănel cu care îşi colorau identic atât buzele. găinaţul de pasăre pentru a obţine culori mai deschise.000 de ani înainte de Hristos. clasele de jos aveau pielea mai închisă din cauza expunerii îndelungate la soare în timpul muncii în agricultură. Culorile folosite indicau clasa socială: dinastia Chou – auriu şi argintiu.

Dar ar fi avut de ales? . Vopseaua sintetică pentru păr a fost inventată în 1907 de Eugene Schueller. Măştile frumuseţii le asigurau dominaţia asupra puternicilor zilei. încolţeşte ideea folosirii machiajului excesiv pentru a obţine un look strălucitor. fondatorul mărcii L’Oreal. Goana după tinereţe fără bătrâneţe a fost mereu pe muchie de cuţit. În aceste condiţii apar şi se dezvoltă firme celebre de cosmetică precum Max Factor. Vedetele de cinema precum Mary Pickford şi Jean Harlow. Frumoasele vremii au avut de ales între pericolul otrăvurilor viu colorate ale cosmeticelor şi degradarea adusă cu sine de bătrâneţe. în special în America. încep să folosească rujul roşu puternic şi tuşul negru pentru sublinierea liniei ochilor. iar smulgerea lor le-ar fi îngropat în uitare. Elizabeth Arden şi Helena Rubinstein.În secolul al XX-lea. care dădeau tonul în materie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful