Cele mai bizare metode de înfrumuseţare din istorie Daniela Şerb 2225 vizualizări Brigitte Bardot, scăldându-se în lapte

, în rolul faimoasei soţii a lui Nero, Poppaea, în filmul „Mio Figlio Nerone”, din 1956Portret al Elizabetei I a Angliei, care obişnuia să îşi acopere faţa cu un strat gros de pudră albăElizabeth Taylor, una dintre cele mai convingătoare Cleopatre din istoria filmului, în pelicula „Cleopatra” din 1963Portret al Dianei de Poitiers, amanta regelui Henric al II-lea, care îşi punea zilnic aur în apa de băut, ca elixir al tineretiiGheisa - gravura de epoca „Femeia fără machiaj e ca mâncarea fără sare”, aprecia scriitorul roman de comedii, Plautus. Dar când începe istoria cosmeticii? Nu ştim exact, dar cu mult timp în urmă, ne asigură istoricii. Cu certitudine însă femeile nu au ezitat să-şi rişte sănătatea şi chiar viaţa numai pentru un moment de frumuseţe trecătoare.

Click aici pentru a vedea o galerie foto

Frumuseţea începe cu igiena corporală. Un adevăr descoperit de femei încă din Antichitate. Şi nu numai de ele. Prin urmare, baia e la loc de cinste. Şi nu orice fel de baie, ci mai ales cea în lapte şi miere. Legenda spune că însăşi Cleopatra se scufunda zilnic în acest amestec miraculos din care ieşea şi mai frumoasă, şi mai seducătoare. Aşa i-a cucerit pe câţiva dintre cei mai inabordabili bărbaţi ai acelor timpuri.

Laptele pentru îmbăiat se refolosea

Băile în lapte, luxul aristocraţiei. De altfel, baia în lapte era un tratament de înfrumuseţare foarte popular printre femei, încă din timpuri străvechi. Laptele conţine acid lactic care elimină celulele moarte ale pielii şi revigorează tenul. Surse antice arată că pe vremea Cleopatrei soarele puternic şi nisipul aveau o acţiune devastatoare asupra epidermei. Se spune că, pentru a-şi păstra pielea fină, servitoarele Cleopatrei dizolvau o cupă cu miere într-un litru de lapte fierbinte în care adăugau puţin ulei parfumat.

mierea şi diversele ierburi. În unele cazuri. poet aproape contemporan cu Plinius. marchizul de Rochechouart. a fost cea care a dat startul tradiţiei băilor în lapte. Există mărturii credibile că oamenii refoloseau pentru consum laptele în care se spălau. Şi nu puţine sunt bârfele . deasupra căzii. Doicile traversau oraşul pentru a umple cu laptele lor baia guvernatorului. În secolul al XVI-lea. Diana de Poitiers. în care celebra regină a Egiptului se scufunda timp de 15 minute. pentru ca laptele să curgă direct în vană. căruia medicii îi recomandaseră băile în lapte de mamă pentru a-şi salva viaţa. Juvenal. amanta regelui francez Henric II. dar sub o altă formă. deşi istoria nu ne spune şi dacă această cură l-a salvat din braţele nemiloasei sale boli. Pauline. Plinius cel Bătrân a scris în a sa Naturalis Historia că Poppaea. din laptele în care făceau baie oaspeţii se făcea brânză. după cum consemnează istoria. sora mai mică a împăratului Napoleon. a cerut servitorilor să facă o gaură în plafon. una dintre nevestele lui Nero. oamenii au făcut băi în lapte pentru presupusele beneficii aduse sănătăţii. Băile în lapte erau un lux pe care şi-l putea permite numai aristocraţia. cardinalul Richelieu a cerut servitorilor săi să vândă laptele imediat ce a terminat să se spele în el. satiriza băile soţiei lui Nero spunând că ar fi trebuit să-şi ia măgăriţele la capătul lumii atunci când a fost exilată. Abatele Rohan de Marqueste utiliza laptele în care se spăla pentru a găti mâncarea călugăriţelor din mănăstire. băile în lapte devin populare printre nobilii din Anglia. La sfârşitul secolului al XVIII-lea. În secolul XVII. buticurile de frumuseţe comercializează diverse produse care au la bază laptele. În timpul domniei lui Charles II. Nimic însă nu se pierdea. Acum.Compoziţia era apoi turnată într-o cadă cu lapte la temperatura corpului. Înainte de a intra în vană corpul reginei era frecat cu un amestec de sare de mare şi cremă de lapte. făcea băi în lapte pentru a se păstra veşnic tânără. Răsfăţul băilor în lapte nu era străin nici soţiilor împăratului roman Nero (3768). trupul era pregătit să primească beneficiile îmbăierii. În Elveţia secolului XIX. În timpurile mai recente. Băile în lapte au revenit la modă în timpurile moderne. Abia după aceea. pentru a fi sigură că va avea suficient de mult lapte pentru băile ei. între 1660 şi 1685. anumiţi practicieni homeopaţi au indicat băile în lapte de capră drept remediu pentru artrită. În Franţa prerevoluţionară circula o istorisire despre guvernatorul oraşului Avignon.

Satire. Pudra era utilizată în Europa aristocrată atât pentru faţă. Pe de altă parte. Chiar şi femeile sărace îşi machiau ochii în vechiul Egipt. Celebra fotografie făcută de Annie Leibovitz.care vorbesc despre tabietul unor vedete de a pretinde. a vopsi buzele şi a adăuga o umbră de smarald pleoapelor. a căpătat peste noapte o notorietate mondială. producţia de cosmetice din vechea Romă era asigurată de sclave care erau cunoscute sub numele de Cosmetae (vezi Juvenal. Vechii egipteni foloseau cosmeticele pe scară largă. Această substanţă era obţinută din amestecul sulfatului de plumb cu migdale calcinate. în timpul turneelor. 476). Oricum. să aibă la dispoziţie o baie plină cu lapte. Scurtă istorie a produselor cosmetice Secole la rând. Alte minerale erau folosite pentru a colora pleoapele şi a vopsi părul. zgură şi alte ingrediente. În culturile antice. femeile au căutat soluţii pentru a sublinia cu negru ochii. Cosmeticele erau folosite şi în Persia. încă din perioada antică. dar şi pentru peruci. De multe ori şi-au riscat sănătatea folosind cosmetice făcute din arsenic. iar cele mai multe portrete ale ei o înfăţişează în acest fel. faimoasa Elizabeta I a Angliei. De pildă. cupru. După convertirea triburilor arabe la Islam şi cucerirea acestor teritorii au fost interzise numai cosmeticele care modificau trăsăturile naturale pentru a . Cosmeticele erau folosite şi din raţiuni simbolice. cât şi de bărbaţi. A fost o vreme când cosmeticele erau folosite atât de femei. mixturi care se dovedeau toxice şi chiar mortale. folosirea cosmeticelor dădea posibilitatea ascunderii vârstei reale. plumb şi chiar mercur. îşi acoperea faţa cu un strat gros de pudră albă. chiar dacă promiteau să le aducă tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. pentru a masca cicatricele lăsate de diverse boli. În epoca victoriană cosmeticele par să intre într-un con de umbră în favoarea simplităţii şi a naturaleţei. Unele foloseau khol pentru a trasa conturul ochilor. Se credea că un bun contur al ochilor ţinea departe spiritele rele şi îmbunătăţea vederea. cunoscută ca Regina Fecioară. VI. înfăţişând-o pe Whoopi Goldberg scufundată în cada cu lapte. femeile puteau să-şi adauge roşu pe faţă prin transformarea anumitor minerale în pudră.

. Multe femei s-au intoxicat. consacra integral volumul 19 cosmeticelor. În Japonia. arome. Claselor de jos le era interzisă vopsirea unghiilor în culori strălucitoare. Din timpul Renaşterii şi până în secolul al XX-lea. cu atât aceasta petrecea mai mult timp în spaţii închise pentru a-şi proteja tenul pal. de asemenea. gheişele foloseau rujuri obţinute din strivirea petalelor de şofrănel cu care îşi colorau identic atât buzele.cauza dorinţa incontrolabilă a bărbaţilor. Chinezii sunt cei care au inventat vopsirea unghiilor. gelatină şi ouă. Pudra aplicată pe faţă îi dădea un aer şi mai aristocrat. Peste ea se aplica pudra de orez. publicate în anul 1000. Henna ca substanţă cosmetică îşi are originea în nordul Africii. dinastiile următoare – roşu sau negru. Abu al-Qssum alZahrawi sau Abulcasis. Albul privilegiat Pielea de culoare albă a avut statutul său privilegiat în istorie. clasele de jos aveau pielea mai închisă din cauza expunerii îndelungate la soare în timpul muncii în agricultură. autorul a 24 de volume de enciclopedie medicală Kitab Al-Tasrif. Contururile roşii subliniau atât ochii cât şi nasul. Mai întâi cu gumă arabică. Curtezanele foloseau. Cu cât statutul persoanei era mai înalt. găinaţul de pasăre pentru a obţine culori mai deschise. cât şi pleoapele. esenţe şi uleiuri.000 de ani înainte de Hristos. Culorile folosite indicau clasa socială: dinastia Chou – auriu şi argintiu. considerate o ramură a medicinei. cam cu 3. Ohaguro (vopsirea dinţilor în negru) avea loc în cadrul ceremoniei Erikae în cadrul căreia gheişa novice devenea independentă. Baza de machiaj era constituită dintr-o versiune mai diluată a cerii pe care o utilizau luptătorii de sumo. Legea islamică nu interzice cosmeticele cu condiţia ca acestea să nu facă rău corpului. Volumul vorbeşte despre parfumuri. O varietate de produse erau utilizate în acest scop. iar altele au murit în urma aplicării unor astfel de mixturi cosmetice. Elizabeta I a Angliei însăşi folosea frecvent mercurul alb în ceea ce s-a impus mai apoi ca „măşti ale tinereţii” reginei. printre care şi arsenicul şi mercurul alb.

Frumoasele vremii au avut de ales între pericolul otrăvurilor viu colorate ale cosmeticelor şi degradarea adusă cu sine de bătrâneţe. care dădeau tonul în materie. Dar ar fi avut de ales? . încep să folosească rujul roşu puternic şi tuşul negru pentru sublinierea liniei ochilor. încolţeşte ideea folosirii machiajului excesiv pentru a obţine un look strălucitor. Goana după tinereţe fără bătrâneţe a fost mereu pe muchie de cuţit. În aceste condiţii apar şi se dezvoltă firme celebre de cosmetică precum Max Factor. în special în America.În secolul al XX-lea. Vedetele de cinema precum Mary Pickford şi Jean Harlow. Vopseaua sintetică pentru păr a fost inventată în 1907 de Eugene Schueller. Măştile frumuseţii le asigurau dominaţia asupra puternicilor zilei. iar smulgerea lor le-ar fi îngropat în uitare. Elizabeth Arden şi Helena Rubinstein. fondatorul mărcii L’Oreal.