Cele mai bizare metode de înfrumuseţare din istorie Daniela Şerb 2225 vizualizări Brigitte Bardot, scăldându-se în lapte

, în rolul faimoasei soţii a lui Nero, Poppaea, în filmul „Mio Figlio Nerone”, din 1956Portret al Elizabetei I a Angliei, care obişnuia să îşi acopere faţa cu un strat gros de pudră albăElizabeth Taylor, una dintre cele mai convingătoare Cleopatre din istoria filmului, în pelicula „Cleopatra” din 1963Portret al Dianei de Poitiers, amanta regelui Henric al II-lea, care îşi punea zilnic aur în apa de băut, ca elixir al tineretiiGheisa - gravura de epoca „Femeia fără machiaj e ca mâncarea fără sare”, aprecia scriitorul roman de comedii, Plautus. Dar când începe istoria cosmeticii? Nu ştim exact, dar cu mult timp în urmă, ne asigură istoricii. Cu certitudine însă femeile nu au ezitat să-şi rişte sănătatea şi chiar viaţa numai pentru un moment de frumuseţe trecătoare.

Click aici pentru a vedea o galerie foto

Frumuseţea începe cu igiena corporală. Un adevăr descoperit de femei încă din Antichitate. Şi nu numai de ele. Prin urmare, baia e la loc de cinste. Şi nu orice fel de baie, ci mai ales cea în lapte şi miere. Legenda spune că însăşi Cleopatra se scufunda zilnic în acest amestec miraculos din care ieşea şi mai frumoasă, şi mai seducătoare. Aşa i-a cucerit pe câţiva dintre cei mai inabordabili bărbaţi ai acelor timpuri.

Laptele pentru îmbăiat se refolosea

Băile în lapte, luxul aristocraţiei. De altfel, baia în lapte era un tratament de înfrumuseţare foarte popular printre femei, încă din timpuri străvechi. Laptele conţine acid lactic care elimină celulele moarte ale pielii şi revigorează tenul. Surse antice arată că pe vremea Cleopatrei soarele puternic şi nisipul aveau o acţiune devastatoare asupra epidermei. Se spune că, pentru a-şi păstra pielea fină, servitoarele Cleopatrei dizolvau o cupă cu miere într-un litru de lapte fierbinte în care adăugau puţin ulei parfumat.

cardinalul Richelieu a cerut servitorilor săi să vândă laptele imediat ce a terminat să se spele în el. În timpul domniei lui Charles II. În secolul XVII. a cerut servitorilor să facă o gaură în plafon. mierea şi diversele ierburi. marchizul de Rochechouart. deşi istoria nu ne spune şi dacă această cură l-a salvat din braţele nemiloasei sale boli. Răsfăţul băilor în lapte nu era străin nici soţiilor împăratului roman Nero (3768). Pauline. Juvenal. Băile în lapte erau un lux pe care şi-l putea permite numai aristocraţia. În secolul al XVI-lea. Plinius cel Bătrân a scris în a sa Naturalis Historia că Poppaea. În timpurile mai recente. din laptele în care făceau baie oaspeţii se făcea brânză. Acum. Diana de Poitiers. anumiţi practicieni homeopaţi au indicat băile în lapte de capră drept remediu pentru artrită. după cum consemnează istoria. băile în lapte devin populare printre nobilii din Anglia. a fost cea care a dat startul tradiţiei băilor în lapte. Nimic însă nu se pierdea. căruia medicii îi recomandaseră băile în lapte de mamă pentru a-şi salva viaţa. Există mărturii credibile că oamenii refoloseau pentru consum laptele în care se spălau. Abatele Rohan de Marqueste utiliza laptele în care se spăla pentru a găti mâncarea călugăriţelor din mănăstire. trupul era pregătit să primească beneficiile îmbăierii. În unele cazuri. Băile în lapte au revenit la modă în timpurile moderne. în care celebra regină a Egiptului se scufunda timp de 15 minute. pentru ca laptele să curgă direct în vană. poet aproape contemporan cu Plinius. oamenii au făcut băi în lapte pentru presupusele beneficii aduse sănătăţii. Doicile traversau oraşul pentru a umple cu laptele lor baia guvernatorului. amanta regelui francez Henric II. sora mai mică a împăratului Napoleon. Înainte de a intra în vană corpul reginei era frecat cu un amestec de sare de mare şi cremă de lapte. făcea băi în lapte pentru a se păstra veşnic tânără. satiriza băile soţiei lui Nero spunând că ar fi trebuit să-şi ia măgăriţele la capătul lumii atunci când a fost exilată. deasupra căzii. Şi nu puţine sunt bârfele . dar sub o altă formă. În Elveţia secolului XIX. În Franţa prerevoluţionară circula o istorisire despre guvernatorul oraşului Avignon. La sfârşitul secolului al XVIII-lea. pentru a fi sigură că va avea suficient de mult lapte pentru băile ei.Compoziţia era apoi turnată într-o cadă cu lapte la temperatura corpului. una dintre nevestele lui Nero. între 1660 şi 1685. buticurile de frumuseţe comercializează diverse produse care au la bază laptele. Abia după aceea.

în timpul turneelor. chiar dacă promiteau să le aducă tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. plumb şi chiar mercur. a vopsi buzele şi a adăuga o umbră de smarald pleoapelor. Satire. producţia de cosmetice din vechea Romă era asigurată de sclave care erau cunoscute sub numele de Cosmetae (vezi Juvenal. înfăţişând-o pe Whoopi Goldberg scufundată în cada cu lapte. Se credea că un bun contur al ochilor ţinea departe spiritele rele şi îmbunătăţea vederea. Pe de altă parte. Această substanţă era obţinută din amestecul sulfatului de plumb cu migdale calcinate. A fost o vreme când cosmeticele erau folosite atât de femei. VI. Pudra era utilizată în Europa aristocrată atât pentru faţă. folosirea cosmeticelor dădea posibilitatea ascunderii vârstei reale. iar cele mai multe portrete ale ei o înfăţişează în acest fel. cât şi de bărbaţi. După convertirea triburilor arabe la Islam şi cucerirea acestor teritorii au fost interzise numai cosmeticele care modificau trăsăturile naturale pentru a . Cosmeticele erau folosite şi din raţiuni simbolice. cunoscută ca Regina Fecioară. a căpătat peste noapte o notorietate mondială. Unele foloseau khol pentru a trasa conturul ochilor. femeile puteau să-şi adauge roşu pe faţă prin transformarea anumitor minerale în pudră. Cosmeticele erau folosite şi în Persia. Vechii egipteni foloseau cosmeticele pe scară largă. mixturi care se dovedeau toxice şi chiar mortale.care vorbesc despre tabietul unor vedete de a pretinde. 476). Chiar şi femeile sărace îşi machiau ochii în vechiul Egipt. De pildă. cupru. zgură şi alte ingrediente. încă din perioada antică. În epoca victoriană cosmeticele par să intre într-un con de umbră în favoarea simplităţii şi a naturaleţei. De multe ori şi-au riscat sănătatea folosind cosmetice făcute din arsenic. dar şi pentru peruci. Alte minerale erau folosite pentru a colora pleoapele şi a vopsi părul. faimoasa Elizabeta I a Angliei. Oricum. îşi acoperea faţa cu un strat gros de pudră albă. În culturile antice. femeile au căutat soluţii pentru a sublinia cu negru ochii. pentru a masca cicatricele lăsate de diverse boli. să aibă la dispoziţie o baie plină cu lapte. Scurtă istorie a produselor cosmetice Secole la rând. Celebra fotografie făcută de Annie Leibovitz.

considerate o ramură a medicinei. gheişele foloseau rujuri obţinute din strivirea petalelor de şofrănel cu care îşi colorau identic atât buzele. cât şi pleoapele. . Culorile folosite indicau clasa socială: dinastia Chou – auriu şi argintiu. publicate în anul 1000. dinastiile următoare – roşu sau negru. Mai întâi cu gumă arabică.cauza dorinţa incontrolabilă a bărbaţilor. esenţe şi uleiuri. Curtezanele foloseau. Din timpul Renaşterii şi până în secolul al XX-lea. O varietate de produse erau utilizate în acest scop.000 de ani înainte de Hristos. cam cu 3. clasele de jos aveau pielea mai închisă din cauza expunerii îndelungate la soare în timpul muncii în agricultură. Contururile roşii subliniau atât ochii cât şi nasul. Abu al-Qssum alZahrawi sau Abulcasis. printre care şi arsenicul şi mercurul alb. gelatină şi ouă. de asemenea. Legea islamică nu interzice cosmeticele cu condiţia ca acestea să nu facă rău corpului. iar altele au murit în urma aplicării unor astfel de mixturi cosmetice. Chinezii sunt cei care au inventat vopsirea unghiilor. Henna ca substanţă cosmetică îşi are originea în nordul Africii. Elizabeta I a Angliei însăşi folosea frecvent mercurul alb în ceea ce s-a impus mai apoi ca „măşti ale tinereţii” reginei. Volumul vorbeşte despre parfumuri. Albul privilegiat Pielea de culoare albă a avut statutul său privilegiat în istorie. Pudra aplicată pe faţă îi dădea un aer şi mai aristocrat. găinaţul de pasăre pentru a obţine culori mai deschise. autorul a 24 de volume de enciclopedie medicală Kitab Al-Tasrif. Peste ea se aplica pudra de orez. Baza de machiaj era constituită dintr-o versiune mai diluată a cerii pe care o utilizau luptătorii de sumo. În Japonia. consacra integral volumul 19 cosmeticelor. Multe femei s-au intoxicat. cu atât aceasta petrecea mai mult timp în spaţii închise pentru a-şi proteja tenul pal. arome. Ohaguro (vopsirea dinţilor în negru) avea loc în cadrul ceremoniei Erikae în cadrul căreia gheişa novice devenea independentă. Cu cât statutul persoanei era mai înalt. Claselor de jos le era interzisă vopsirea unghiilor în culori strălucitoare.

Dar ar fi avut de ales? . în special în America. Vopseaua sintetică pentru păr a fost inventată în 1907 de Eugene Schueller. Vedetele de cinema precum Mary Pickford şi Jean Harlow. Elizabeth Arden şi Helena Rubinstein. încep să folosească rujul roşu puternic şi tuşul negru pentru sublinierea liniei ochilor. În aceste condiţii apar şi se dezvoltă firme celebre de cosmetică precum Max Factor. încolţeşte ideea folosirii machiajului excesiv pentru a obţine un look strălucitor. Frumoasele vremii au avut de ales între pericolul otrăvurilor viu colorate ale cosmeticelor şi degradarea adusă cu sine de bătrâneţe. care dădeau tonul în materie. Goana după tinereţe fără bătrâneţe a fost mereu pe muchie de cuţit. iar smulgerea lor le-ar fi îngropat în uitare. fondatorul mărcii L’Oreal. Măştile frumuseţii le asigurau dominaţia asupra puternicilor zilei.În secolul al XX-lea.