Cele mai bizare metode de înfrumuseţare din istorie Daniela Şerb 2225 vizualizări Brigitte Bardot, scăldându-se în lapte

, în rolul faimoasei soţii a lui Nero, Poppaea, în filmul „Mio Figlio Nerone”, din 1956Portret al Elizabetei I a Angliei, care obişnuia să îşi acopere faţa cu un strat gros de pudră albăElizabeth Taylor, una dintre cele mai convingătoare Cleopatre din istoria filmului, în pelicula „Cleopatra” din 1963Portret al Dianei de Poitiers, amanta regelui Henric al II-lea, care îşi punea zilnic aur în apa de băut, ca elixir al tineretiiGheisa - gravura de epoca „Femeia fără machiaj e ca mâncarea fără sare”, aprecia scriitorul roman de comedii, Plautus. Dar când începe istoria cosmeticii? Nu ştim exact, dar cu mult timp în urmă, ne asigură istoricii. Cu certitudine însă femeile nu au ezitat să-şi rişte sănătatea şi chiar viaţa numai pentru un moment de frumuseţe trecătoare.

Click aici pentru a vedea o galerie foto

Frumuseţea începe cu igiena corporală. Un adevăr descoperit de femei încă din Antichitate. Şi nu numai de ele. Prin urmare, baia e la loc de cinste. Şi nu orice fel de baie, ci mai ales cea în lapte şi miere. Legenda spune că însăşi Cleopatra se scufunda zilnic în acest amestec miraculos din care ieşea şi mai frumoasă, şi mai seducătoare. Aşa i-a cucerit pe câţiva dintre cei mai inabordabili bărbaţi ai acelor timpuri.

Laptele pentru îmbăiat se refolosea

Băile în lapte, luxul aristocraţiei. De altfel, baia în lapte era un tratament de înfrumuseţare foarte popular printre femei, încă din timpuri străvechi. Laptele conţine acid lactic care elimină celulele moarte ale pielii şi revigorează tenul. Surse antice arată că pe vremea Cleopatrei soarele puternic şi nisipul aveau o acţiune devastatoare asupra epidermei. Se spune că, pentru a-şi păstra pielea fină, servitoarele Cleopatrei dizolvau o cupă cu miere într-un litru de lapte fierbinte în care adăugau puţin ulei parfumat.

În Elveţia secolului XIX. Abatele Rohan de Marqueste utiliza laptele în care se spăla pentru a găti mâncarea călugăriţelor din mănăstire.Compoziţia era apoi turnată într-o cadă cu lapte la temperatura corpului. În secolul al XVI-lea. poet aproape contemporan cu Plinius. între 1660 şi 1685. în care celebra regină a Egiptului se scufunda timp de 15 minute. Băile în lapte erau un lux pe care şi-l putea permite numai aristocraţia. Abia după aceea. Există mărturii credibile că oamenii refoloseau pentru consum laptele în care se spălau. pentru a fi sigură că va avea suficient de mult lapte pentru băile ei. una dintre nevestele lui Nero. cardinalul Richelieu a cerut servitorilor săi să vândă laptele imediat ce a terminat să se spele în el. sora mai mică a împăratului Napoleon. făcea băi în lapte pentru a se păstra veşnic tânără. deasupra căzii. a fost cea care a dat startul tradiţiei băilor în lapte. Răsfăţul băilor în lapte nu era străin nici soţiilor împăratului roman Nero (3768). În Franţa prerevoluţionară circula o istorisire despre guvernatorul oraşului Avignon. marchizul de Rochechouart. dar sub o altă formă. după cum consemnează istoria. anumiţi practicieni homeopaţi au indicat băile în lapte de capră drept remediu pentru artrită. Juvenal. căruia medicii îi recomandaseră băile în lapte de mamă pentru a-şi salva viaţa. buticurile de frumuseţe comercializează diverse produse care au la bază laptele. Plinius cel Bătrân a scris în a sa Naturalis Historia că Poppaea. Pauline. pentru ca laptele să curgă direct în vană. băile în lapte devin populare printre nobilii din Anglia. deşi istoria nu ne spune şi dacă această cură l-a salvat din braţele nemiloasei sale boli. din laptele în care făceau baie oaspeţii se făcea brânză. satiriza băile soţiei lui Nero spunând că ar fi trebuit să-şi ia măgăriţele la capătul lumii atunci când a fost exilată. trupul era pregătit să primească beneficiile îmbăierii. La sfârşitul secolului al XVIII-lea. oamenii au făcut băi în lapte pentru presupusele beneficii aduse sănătăţii. mierea şi diversele ierburi. În timpul domniei lui Charles II. În timpurile mai recente. În unele cazuri. Băile în lapte au revenit la modă în timpurile moderne. amanta regelui francez Henric II. Acum. Şi nu puţine sunt bârfele . Înainte de a intra în vană corpul reginei era frecat cu un amestec de sare de mare şi cremă de lapte. Nimic însă nu se pierdea. Diana de Poitiers. În secolul XVII. Doicile traversau oraşul pentru a umple cu laptele lor baia guvernatorului. a cerut servitorilor să facă o gaură în plafon.

plumb şi chiar mercur. Pe de altă parte. Pudra era utilizată în Europa aristocrată atât pentru faţă. De multe ori şi-au riscat sănătatea folosind cosmetice făcute din arsenic. iar cele mai multe portrete ale ei o înfăţişează în acest fel. femeile puteau să-şi adauge roşu pe faţă prin transformarea anumitor minerale în pudră. dar şi pentru peruci. cunoscută ca Regina Fecioară. Celebra fotografie făcută de Annie Leibovitz.care vorbesc despre tabietul unor vedete de a pretinde. a vopsi buzele şi a adăuga o umbră de smarald pleoapelor. Cosmeticele erau folosite şi din raţiuni simbolice. Unele foloseau khol pentru a trasa conturul ochilor. a căpătat peste noapte o notorietate mondială. Alte minerale erau folosite pentru a colora pleoapele şi a vopsi părul. Cosmeticele erau folosite şi în Persia. în timpul turneelor. cât şi de bărbaţi. mixturi care se dovedeau toxice şi chiar mortale. pentru a masca cicatricele lăsate de diverse boli. femeile au căutat soluţii pentru a sublinia cu negru ochii. să aibă la dispoziţie o baie plină cu lapte. încă din perioada antică. faimoasa Elizabeta I a Angliei. Vechii egipteni foloseau cosmeticele pe scară largă. Satire. producţia de cosmetice din vechea Romă era asigurată de sclave care erau cunoscute sub numele de Cosmetae (vezi Juvenal. zgură şi alte ingrediente. chiar dacă promiteau să le aducă tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. După convertirea triburilor arabe la Islam şi cucerirea acestor teritorii au fost interzise numai cosmeticele care modificau trăsăturile naturale pentru a . De pildă. folosirea cosmeticelor dădea posibilitatea ascunderii vârstei reale. Scurtă istorie a produselor cosmetice Secole la rând. În epoca victoriană cosmeticele par să intre într-un con de umbră în favoarea simplităţii şi a naturaleţei. 476). VI. înfăţişând-o pe Whoopi Goldberg scufundată în cada cu lapte. Se credea că un bun contur al ochilor ţinea departe spiritele rele şi îmbunătăţea vederea. Chiar şi femeile sărace îşi machiau ochii în vechiul Egipt. Oricum. A fost o vreme când cosmeticele erau folosite atât de femei. îşi acoperea faţa cu un strat gros de pudră albă. Această substanţă era obţinută din amestecul sulfatului de plumb cu migdale calcinate. În culturile antice. cupru.

gheişele foloseau rujuri obţinute din strivirea petalelor de şofrănel cu care îşi colorau identic atât buzele. Elizabeta I a Angliei însăşi folosea frecvent mercurul alb în ceea ce s-a impus mai apoi ca „măşti ale tinereţii” reginei. Chinezii sunt cei care au inventat vopsirea unghiilor. de asemenea. Cu cât statutul persoanei era mai înalt. gelatină şi ouă. O varietate de produse erau utilizate în acest scop. . Curtezanele foloseau. Din timpul Renaşterii şi până în secolul al XX-lea. arome. clasele de jos aveau pielea mai închisă din cauza expunerii îndelungate la soare în timpul muncii în agricultură. găinaţul de pasăre pentru a obţine culori mai deschise. Henna ca substanţă cosmetică îşi are originea în nordul Africii. autorul a 24 de volume de enciclopedie medicală Kitab Al-Tasrif.000 de ani înainte de Hristos. Abu al-Qssum alZahrawi sau Abulcasis. cu atât aceasta petrecea mai mult timp în spaţii închise pentru a-şi proteja tenul pal. Legea islamică nu interzice cosmeticele cu condiţia ca acestea să nu facă rău corpului.cauza dorinţa incontrolabilă a bărbaţilor. consacra integral volumul 19 cosmeticelor. Ohaguro (vopsirea dinţilor în negru) avea loc în cadrul ceremoniei Erikae în cadrul căreia gheişa novice devenea independentă. publicate în anul 1000. cam cu 3. Albul privilegiat Pielea de culoare albă a avut statutul său privilegiat în istorie. Volumul vorbeşte despre parfumuri. Pudra aplicată pe faţă îi dădea un aer şi mai aristocrat. dinastiile următoare – roşu sau negru. Culorile folosite indicau clasa socială: dinastia Chou – auriu şi argintiu. considerate o ramură a medicinei. Claselor de jos le era interzisă vopsirea unghiilor în culori strălucitoare. În Japonia. Mai întâi cu gumă arabică. esenţe şi uleiuri. cât şi pleoapele. Contururile roşii subliniau atât ochii cât şi nasul. Baza de machiaj era constituită dintr-o versiune mai diluată a cerii pe care o utilizau luptătorii de sumo. Multe femei s-au intoxicat. Peste ea se aplica pudra de orez. printre care şi arsenicul şi mercurul alb. iar altele au murit în urma aplicării unor astfel de mixturi cosmetice.

care dădeau tonul în materie. iar smulgerea lor le-ar fi îngropat în uitare.În secolul al XX-lea. încolţeşte ideea folosirii machiajului excesiv pentru a obţine un look strălucitor. încep să folosească rujul roşu puternic şi tuşul negru pentru sublinierea liniei ochilor. Vedetele de cinema precum Mary Pickford şi Jean Harlow. În aceste condiţii apar şi se dezvoltă firme celebre de cosmetică precum Max Factor. Măştile frumuseţii le asigurau dominaţia asupra puternicilor zilei. în special în America. Elizabeth Arden şi Helena Rubinstein. Dar ar fi avut de ales? . Vopseaua sintetică pentru păr a fost inventată în 1907 de Eugene Schueller. Frumoasele vremii au avut de ales între pericolul otrăvurilor viu colorate ale cosmeticelor şi degradarea adusă cu sine de bătrâneţe. fondatorul mărcii L’Oreal. Goana după tinereţe fără bătrâneţe a fost mereu pe muchie de cuţit.