Sunteți pe pagina 1din 1

IERTARE

Totul a început într-o zi de vară…prietena mea cea mai bună,Bianca,mi-a zis că l-a vazut pe
Marius,la braţ cu o fată…destul de frumoasă…avea părul şaten,ca al lui…zâmbeau şi erau
fericiţi…ca doi îndrăgostiţi…
Bianca mi-a propus să încep să mă intâlnesc şi cu alţi băieţi…dar i-am zis că încă nu..am
încredere in el..si aştept să văd dacă el îmi zice ceva…
În aceea noapte m-am tot gândit la acest lucru..mi-am propus să ascult sfaturile Biancăi…să mă
intâlnesc şi cu alţi băieţi…dar eu pe el îl iubesc…nu aş putea să îl trădez…mi-am pus in gând să
fiu o perioadă mai rece faţă de el,deşi acest lucru mă durea…căci îl iubeam mai mult decat orice
pe lumea asta…
În următoarele zile am început să fiu mai retrasă faţă de el..Într-o zi m-a invitat la un film..nu am
putut să îl refuz….În sala de cinema mi-a luat uşor mâna şi a pus-o peste a lui ca să o
incălzească…mi-am retras uşor mâna,deşi aceea atingere îmi dădea fiori pe spate…El s-a mirat
de această reacţie a mea,dar mi-a respectat decizia…când am ieşit,i-a căzut din buzunar un
bileţel:”Ne intâlnim deseară.Odihneşte-te până ajung eu.Te iubesc,A!”
Acest bileţel mi-a confirmat dubiile…atât mi-a trebuit…Se întâlnea,deci,cu altcineva…De asta
părea aşa obosit în ultima vreme…Nu am schiţat niciun zâmbet….nu am făcut nicio scenă de
gelozie…i-am zis că nu mă simt prea bine….şi am plecat…dusă am fost…
Au trecut două săptămâni de când nu l-am văzut…două săptămâni care au fost un chin…nu i-am
răspuns la telefon…evitam locurile în care se ducea el….am stat şi pe la bunici câteva zile..
Dar în ziua când am venit de la bunici,el a venit la mine să mă intrebe de ce îl evit..de ce nu îi
răspund la telefon,la mesaje..să imi ceară explicaţii…
I-am zis că am luat decizia de a mă întâlni şi cu alţi băieţi…cât am putut să îl mint…în tot acest
timp m-am gândit la el…
Am îndurat acest chin timp de incă două săptămâni…nu mai puteam…spre norocul meu l-am
întâlnit cu cel mai bun prieten al lui…nu am putut ţine in mine aceea dorinţă de a afla ceva nou
despre Marius aşa că l-am întrebat ce face..timp de cateva secunde a stat şi s-a uitat cu ezitare la
mine…într-un final mi-a zis că e foarte bolnav…doctorii au spus că dacă nu îi găsesc un donator
cât mai repede nu mai are mult de trăit…sora lui,Andreea, nu e compatibilă cu el..ar fi frumos să
treci pe la el…suferă mult ca l-ai respins…
Când am auzit am simtit că îmi fuge pământul de sub picioare…îmi venea să intru în pamant de
supărare…într-un final am realizat că sora lui era aceea “A.”…Ce proastă am putut sa fiu..cum i-
am putut face una ca asta…
Imediat am alergat cât am putut eu de repede la el…Dar când am ajuns in faţa uşei am căzut în
genunchi şi am început să plâng..pur şi simplu am încremenit…
Un miros discret de ceară şi de tămâie,şi un plânset sfâşietor m-au anunţat că era prea târziu…
mult prea târziu ca să îmi cer iertare…!