P. 1
Jurisprudenta procedura civila.sintetizata

Jurisprudenta procedura civila.sintetizata

3.0

|Views: 2,824|Likes:
Published by Adrian Sandu
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

PROCEDURA CIVILA
PRINCIPII GENERALE ALE PROCESULUI CIVIL. ROLUL ACTIV AL INSTANTEI 1*Principiul disponibilităţii. Nelegalitatea introducerii în cauză, din oficiu, a altor persoane În dreptul român, nefiind cunoscută instituţia introducerii în cauză, din oficiu, a unor persoane, instanţa nu poate să dispună din oficiu citarea altei persoane decât cea indicată prin cererea de chemare în judecată, care să dobândească astfel calitate procesual
Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

PROCEDURA CIVILA
PRINCIPII GENERALE ALE PROCESULUI CIVIL. ROLUL ACTIV AL INSTANTEI 1*Principiul disponibilităţii. Nelegalitatea introducerii în cauză, din oficiu, a altor persoane În dreptul român, nefiind cunoscută instituţia introducerii în cauză, din oficiu, a unor persoane, instanţa nu poate să dispună din oficiu citarea altei persoane decât cea indicată prin cererea de chemare în judecată, care să dobândească astfel calitate procesual

More info:

Published by: Adrian Sandu on Jan 23, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/02/2014

pdf

text

original

Jurisprudenta I.C.C.J.

***** Procedura civila

20022009

PROCEDURA CIVILA
PRINCIPII GENERALE ALE PROCESULUI CIVIL. ROLUL ACTIV AL INSTANTEI 1*Principiul disponibilităţii. Nelegalitatea introducerii în cauză, din oficiu, a altor persoane În dreptul român, nefiind cunoscută instituţia introducerii în cauză, din oficiu, a unor persoane, instanţa nu poate să dispună din oficiu citarea altei persoane decât cea indicată prin cererea de chemare în judecată, care să dobândească astfel calitate procesuală pasivă şi să fie obligată faţă de reclamant. Secţia civilă, decizia nr.494 din 8 februarie 2002 2*Principiul contradictorialităţii Este încălcat principiul contradictorialităţii, iar hotărârea astfel pronunţată este lovită de nulitate, atunci când instanţa, primind după închiderea dezbaterilor un set de acte, pe care nu le-a pus în discuţia părţilor, pronunţă hotărârea pe baza lor. Secţia civilă, decizia nr.1852 din 14 mai 2002 3*Apel declarat împotriva sentinţei primei instanţe de soluţionare a cauzei pe excepţii. Respingerea apelului pe fondul cauzei. Încălcarea principiului dreptului la apărare şi al contradictorialităţii. Reţinând că instanţa de fond a soluţionat greşit cauza prin admiterea unor excepţii, instanţa de apel urmează, conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ., să anuleze sentinţa şi să evoce fondul respectând dreptul părţilor de a-şi face apărări în legătură cu obiectul şi cauza acţiunii. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5683 din 19 octombrie 2004 4*Judecata în apel. Principiul contradictorialităţii. Rolul activ al judecătorului. Privarea părţii de un grad de jurisdicţie Instanţa de apel nu trebuie să se limiteze a expune, în hotărâre, toate criticile invocate de apelant, având obligaţia de a se pronunţa cu privire la fiecare motiv, să pună în discuţia părţilor excepţiile pe care le ridică din oficiu, pentru a da posibilitate instanţei de recurs să exercite controlul judiciar. Analizarea direct în recurs a criticilor aduse hotărârii primei instanţe ar duce la privarea părţii de un grad de jurisdicţie şi la încălcarea principiului „non omisso medio”, ceea ce este inadmisibil. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5699 din 19 octombrie 2004 5*Judecata acţiunii civile, în lipsa părţilor, deşi nu s-a cerut judecata în lipsă. Consecinţe. Dispoziţiile art. 242 alin. 1pct. 2 au caracter imperativ şi obligă pe judecător să suspende judecata dacă părţile lipsesc şi nu au cerut judecata în lipsă. În lipsa unei dispoziţii legale, în situaţia redată, instanţa, invocând greşit dispoziţiile art. 128 şi ale art. 129 alin. 2 C.pr.civ., nu poate trece la judecarea cauzei, ca sancţiune, fondată eronat pe art. 723 alin. 1 C.pr.civ., pentru reclamantul care, deşi legal citat, nu se prezintă spre asi susţine acţiunea. Procedând la judecarea cauzei, în lipsa părţilor, care nu au cerut judecata în lipsă, se încalcă dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii prin hotărârea de respingere a acţiunii 1

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

ca prescrisă sau ca nefondată. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2364 din 23 martie 2005. 6*Acţiune pentru constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate. Încălcarea de către instanţa de judecată a principiului disponibilităţii. Faţă de prevederile art. 129 alin. (6) din Codul de procedură civilă este eronată aprecierea instanţei în sensul că reclamantul nu trebuia să-şi întemeieze acţiunea pe dispoziţiile Codului Civil. Această interpretare este dată cu încălcarea legii şi constituie motiv de casare întrucât încalcă principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil.Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5661 din 27 iunie 2005. 7* Respingând acţiunea – în speţă pentru obligarea la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru preluarea de către stat, în mod abuziv, a două mori cu motivarea că nu au fost elaborate încă normele metodologice pentru acordarea de titluri de valoare - instanţa a încălcat principiul legalităţii, echivalent cu o denegare de dreptate, conform art. 3 din C.civ. Instanţa investită cu o acţiune trebuie să judece procesul pe baza legislaţiei în vigoare, neputând respinge cererea părţii pentru că urmează ca, în viitor, să se elaboreze alte legi, care să reglementeze raportul juridic dedus judecăţii. 8* Obligaţia instanţei este de a se pronunţa asupra obiectului cererii dedusă judecăţii care constituie garanţia aplicării principiului disponibilităţii, consacrat prin art.129 alin.6 Cod procedură civilă. Judecătorul nu poate soluţiona un litigiu decât pe baza cererii părţii interesate şi numai în limitele sesizării, principiul disponibilităţii cuprinzând în conţinutul său prerogativa dreptului reclamantului de a determina limitele acţiunii. Dacă formulările părţilor sunt confuze, împiedicând determinarea obiectului cererii de chemare în judecată, instanţa are îndatorirea, respectând regula dezbaterilor contradictorii, să ceară precizările necesare, cu finalitatea de a evita, în favoarea respectării cu rigoare a disponibilităţii, un ultra sau minus petita. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2150 din 27 februarie 2006. 9*Principii ale procesului civil. Principiul contradictorialităţii. Dreptul la apărare. Nulitatea hotărârii. Proces echitabil. În procesul civil, părţile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfăşurarea judecăţii, atât prin susţinerea şi dovedirea drepturilor proprii, cât şi prin dreptul de a combate susţinerile părţii potrivnice şi de a-şi exprima poziţia faţă de măsurile pe care instanţa le poate dispune. Aceste drepturi legale ale participanţilor la judecată sunt asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, principiul contradictorialităţii. Pentru asigurarea contradictorialităţii în procesul civil, instanţa are obligaţia de a pune în discuţia părţilor toate aspectele de fapt şi de drept pe baza cărora va soluţiona litigiul. Nerespectarea acestui principiu, care asigură implicit şi respectarea dreptului la apărare, este sancţionată cu nulitatea hotărârii. Noţiunea de proces echitabil presupune respectarea şi aplicarea principiului contradictorialităţii, cât şi a dreptului la apărare, iar potrivit art. 129 alin. 1 c.pr.civ., judecătorul are îndatorirea să facă respectate şi să respecte el însuşi principiul contradictorialităţii şi celelalte principii ale procesului civil. Î.C.C.J. Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2508 din 20 martie 2007. 2

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

10*Acţiune pentru obligarea unei societăţi comerciale să pronunţe o decizie privind restituirea unui imobil. Introducerea în cauză, din oficiu, de către instanţă, a Ministerul Finanţelor Publice ca reprezentant al Statului Român şi a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului. Încălcarea principiului disponibilităţii. Unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil este cel al disponibilităţii, în conţinutul căruia intră şi dreptul reclamantului de a determina limitele cererii de chemare în judecată, ale cadrului procesual în care se va desfăşura judecata cu privire la obiect şi la părţi. În respectarea acestui principiu, instanţa nu poate introduce din oficiu o altă persoană în proces. Numai părţile pot lărgi sfera subiectivă a procesului prin formularea cererilor de intervenţie forţată. De asemenea, terţii pot solicita să participe la judecată sub forma intervenţiei voluntare. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2952 din 2 aprilie 2007 11*Acţiune. Determinarea obiectului şi temeiului acţiunii Instanţa are obligaţia de a se pronunţa asupra obiectului cererii deduse judecăţii. Dacă formulările reclamantei, fiind confuze, împiedică determinarea obiectului şi temeiului juridic ale cererii de chemare în judecată, instanţa are îndatorirea, respectând regula dezbaterilor contradictorii, să ceară precizările necesare, iar nu să refuze judecata pe fond a cauzei. Secţia civilă, decizia nr.1982 din 16 mai 2003 12* Instanţa, investită cu o acţiune în revendicare, motivată pe dispoziţiile art. 480 C.civ., în măsura în care consideră că, în raport cu obiectul acţiunii, temeiul juridic este altul, are îndatorirea, în virtutea rolului său activ, conform art. 130 C.pr.civ., să dea calificarea juridică exactă. 13* În temeiul dispoziţiilor art. 84, ale art. 112 pct. 4 şi ale art. 129 alin. (5) C.pr.civ., instanţa are obligaţia să stabilească corect cadrul procesual, normele legale şi instituţiile juridice aplicabile, în raport cu situaţiile de fapt invocate prin acţiune.Faptul că, persoana îndreptăţită, invocă, în mod eronat, şi alte dispoziţii decât cele ale Legii nr. 10/2001, precizând totodată că unitatea deţinătoare nu i-a răspuns la notificare, nu justifică respingerea acţiunii ca neîntemeiată pe această din urmă lege. 14*Excepţia lipsei de interes a părţii în promovarea căii de atac. Excepţia lipsei de interes al părţii care formulează cereri în procesul civil are caracter dirimant şi atunci când este admisă duce la respingerea acţiunii. Această excepţie trebuie pusă în discuţia părţilor, pentru că, altfel, acestea sunt puse în imposibilitatea de a cunoaşte temeiul respingerii cererii lor şi de a-şi formula apărarea corespunzătoare, fapt care generează o vătămare, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii pronunţate în aceste condiţii. Hotărârea pronunţată în aceste condiţii este nulă, în baza art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, text de lege care instituie sancţiunea nulităţii pentru actele procesuale îndeplinite cu neobservarea formelor legale prin care s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3781 din 10 mai 2007.

3

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

15*Rolul activ al instanţei. Limitarea lui de principiul disponibilităţii Instanţa, în numele exercitării rolului activ nu poate schimba cadrul procesual stabilit de reclamantă în temeiul principiului disponibilităţii. (Secţia comercială, decizia nr.2909 din 3 octombrie 2007) 16*Acţiune privind anularea unor contracte de vânzare cumpărare. Introducerea în cauză a altor persoane. Principiul disponibilităţii părţilor. Conform principiului disponibilităţii, consacrat de art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, instanţele sunt obligate să se pronunţe în limitele în care au fost învestite prin cererea de chemare în judecată şi prin eventualele cereri reconvenţionale sau de intervenţie. Cadrul procesual, atât sub aspectul obiectului cât şi al părţilor între care se derulează litigiul, este cel fixat de părţi, nefiind permis instanţei ca, din oficiu, să se pronunţe în afara limitelor în care a fost învestită, prin introducerea în cauză a altor persoane decât cele între care se poartă procesul. Ca atare, soluţia chemării în judecată, din oficiu, de către instanţă a unei persoane fizice sau juridice care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, nu-şi găseşte corespondent în nici una din prevederile Codului de procedură civilă. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5210 din 27 iunie 2007. 17*Art. 156 Dispoziţiile art. 156 Cod procedură civilă nu constituie o restrângere şi nici nu încalcă dreptul la apărare consacrat de art. 24 din Constituţie, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia şi al împiedicării înfăptuirii justiţiei. De asemenea, facultatea instituită pentru judecător, de a nu acorda un termen pentru lipsă de apărare (caz în care se va amâna pronunţarea, la cererea părţii, pentru depunerea de concluzii scrise) sau de a acorda un singur termen în acest scop, implică responsabilitatea acestuia în înfăptuirea actului de justiţie, iar pentru eventualele abuzuri sau greşeli de judecată datorate încălcării dreptului la apărare, legea prevede remediile necesare. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 503 din 30 ianuarie 2008. 18*Art. 129 alin. 6 Prin principiul disponibilităţii se înţelege faptul că părţile pot determina nu numai existenţa procesului prin declanşarea procedurii judiciare şi prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de interveni o hotărâre pe fondul pretenţiei supuse judecăţii, ci şi conţinutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual în privinţa obiectului şi a participanţilor la proces, a fazelor şi etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge. Cadrul procesual este stabilit de către reclamant, care menţionează în cererea de judecată persoanele cu care înţelege să se judece şi obiectul cererii, adică ceea ce pretinde. Instanţa nu poate introduce din oficiu o altă persoană în proces decât cele arătate de reclamant prin cerere. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 771 din 7 februarie 2008 19* Judecătorul naţional devenit, după data de 1 ianuarie 2007 judecător comunitar, este obligat să aplice direct dreptul comunitar, dacă se constată incompatibilitatea dreptului naţional cu acesta, în virtutea principiilor efectului direct al dreptului comunitar şi al supremaţiei acestuia. Astfel, orice instanţă naţională trebuie ca, într-o cauză ce intră în jurisdicţia sa, să aplice dreptul comunitar în totalitatea sa şi să protejeze drepturile pe care acesta le conferă cetăţenilor şi este obligată, ca atare, să nu aplice orice prevedere din dreptul naţional care ar putea veni în conflict cu 4

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

dreptul comunitar, fie anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a regulii comunitare. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 2119 din 31 martie 2008

20* Este esenţial nelegal refuzul apriori al judecătorului naţional de a aplica dreptul intern pentru simplul motiv al incidenţei dreptului comunitar, fără să cerceteze şi să identifice eventualele ipoteze de conflict între dreptul comunitar şi dreptul intern, aplicând fie norma internă conformă cu dreptul comunitar, fie dreptul comunitar, în mod imediat, direct şi prevalent, integrat automat sau transpus în sistemul naţional de drept. I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 2253 din 3 aprilie 2008 21*Cerere în justiţie greşit intitulată în raport cu conţinutul acesteia. Rolul activ al instanţei În exercitarea rolului său activ, potrivit art.84 C.proc.civ., instanţa trebuie să soluţioneze o cerere în justiţie în raport cu conţinutul acesteia, iar nu potrivit denumirii sale greşite, şi prin urmare instanţa trebuie să soluţioneze cererea, drept apel, dacă din analiza conţinutului nu există nici un dubiu cu privire la scopul urmărit de partea care a depus-o şi anume sesizarea instanţei de apel, iar nu să considere apel doar revenirea tardivă asupra acestei cereri. Secţia comercială, decizia nr.1570 din 5 martie 2002 22*Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. Contradictorialitate Instanţa a considerat că pretenţia reclamantului la profitul minim garantat este prescrisă prin trecerea termenului de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 dar nu a pus în discuţia părţilor această excepţie încălcând principiul contradictorialităţii care guvernează procesul civil. Secţia comercială, decizia nr.2367 din 2 aprilie 2002 23*Contract de leasing. Obligaţie de a face. Competenţă materială Întrucât obiectul litigiului dintre părţi are caracter nepatrimonial, fiind vorba de obligaţia de a face şi cum reclamantul nu a transformat această obligaţie de a face sau a nu face în dezdăunări, cu menţionarea obligaţiei alternative, rezultă că sunt incidente dispoziţiile art.2 pct.1 lit.a) C.proc.civ., care prevăd că procesele în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani , sunt de competenţa în primă instanţă a tribunalului. (Secţia comercială, decizia nr 1756 din 18 mai 2004) 24*Dreptul la apărare. Nulitatea actelor de procedură C.proc.civ., art. 921,art.100,art. 107, art.156 Dreptul la apărare este asigurat atât prin acordarea termenului solicitat, în conformitate cu art.156 C.proc.civ. cât şi prin îndeplinirea procedurii de citare, prin afişare, atunci când se constată lipsa oricărei persoane la sediul persoanei juridice, conform art.921 , astfel că, fiind respectate prevederile art.100 şi art.107, nu se justifică sancţiunea nulităţii actelor de procedură. (Secţia comercială, decizia nr.3198 din 30 septembrie 2004) 25*Principiul contradictorialităţii şi oralităţii. Încălcare.Consecinţe. C.proc.civ.,art.105 alin.(2), art.304 pct. Deşi a pus în discuţia părţilor nulitatea hotărârii primei instanţe, prin încălcarea art.105 alin.(2) C.proc.civ., instanţa de apel s-a pronunţat şi asupra aspectelor de fond, fără a acorda cuvântul părţilor pe acest aspect, încălcând principiile oralităţii dezbaterilor şi contradictorialităţii, astfel că hotărârea pronunţată este lovită de nulitate, urmând a 5

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

fi casată, conform art.304 pct. 5 C.proc.civ. (Secţia comercială,decizia nr.3245 din 5 octombrie 2004) 26*Exercitarea drepturilor procesuale. Principiul bunei-credinţe Simpla exercitare a unor căi de atac nu face proba exercitării cu rea-credinţă a unor drepturi procesuale, astfel că nu s-a dovedit încălcarea art.723C.civ. De altfel, buna-credinţă a debitoarei se apreciază prin atitudinea sa faţă de obligaţia pe care o are. Or, debitoarea a achitat în cea mai mare măsură datoria şi nu rezultă că nu va achita şi diferenţa rămasă. (Secţia comercială, decizia nr.2547 din 13 aprilie 2005) 27*Principiul ocrotirii bunei-credinţe. Contract de închiriere. Nulitate Principiul ocrotirii bunei-credinţe exprimă cerinţa ca interesele celor ce participă cu bună-credinţă la raporturile juridice civile, să fie temeinic proteguite faţă de cele ale participanţilor de reacredinţă, care vor fi sancţionaţi pentru conduita lor necorespunzătoare. Prezumţia de bună-credinţă a recurentei, la încheierea contractului de închiriere şi a actului subsecvent (procesul-verbal anexă la contract), a fost răsturnată, având în vedere că aceasta, deşi cunoştea existenţa contractului de închiriere încheiat între SC DI SRL şi coproprietare, a încheiat pentru acelaşi spaţiu un alt contract de închiriere, cu scopul de a frauda interesele SC DI SRL şi ale coproprietarei AMI, în lipsa consimţământului acesteia, aspecte ce relevă neîndeplinirea condiţiilor de valabilitate cerute de art.948 C.civ. (Secţia comercială, decizia nr.1052 din 15 martie 2006)

28*Admisibilitatea unei căi de atac. Principiul de drept aplicabil Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordine de drept. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr. 2982 din 21 octombrie 2008)
29*Rolul activ al instanţei. Accepţie Rolul activ nu înseamnă, aşa cum a evidenţiat şi jurisprudenţa, încălcarea principiului disponibilităţii în procesul civil, deoarece obligaţia de a-şi proba apărările revine reclamantului, în condiţiile dispoziţiilor art.1169 din Codul civil, instanţa neputând să se substituie voinţei părţilor, judecătorul fiind însă obligat să descopere adevărul şi să dea părţilor, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor şi intereselor legitime. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.3559 din 27 noiembrie 2008) 30*Acţiune în anulare. Modificarea cererii. Admisibilitate şi efecte. Cod civil, art.953, art. 955; C. proc. civ, art.132; Legea nr.31/1990, art.1; Decretul nr.31/1954, art.34 Modificarea obiectului cererii iniţiale, prin concluzii scrise depuse ulterior primei zile de înfăţişare, după închiderea dezbaterilor şi fără a fi puse în discuţia părţilor, reprezintă o încălcare a principiilor de bază ale dreptului procesual civil, cum ar fi cel al contradictorialităţii şi cel al dreptului la apărare. Secţia comercială, Decizia nr.3054 din 24 noiembrie 2009 31*Depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti. Accepţiune Depăşirea atribuţiilor „puterii judecătoreşti” reprezintă o situaţie gravă, de natură a înfrânge principiul separaţiei puterilor în stat şi se concretizează într-o imixtiune a instanţei de judecată în sfera activităţii 6

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

executive sau legislative, aşa cum a fost consacrată de Constituţie sau de o lege organică, nefiind un motiv de recurs care să se circumscrie art.304.6 Cod procedură civilă. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.2876 din 15 octombrie 2008)

32*Rolul activ al instanţei Limitele aplicării principiului rolului activ al instanţei din perspectiva dispoziţiilor art.287 pct.3 şi art.112 pct.4 Cod procedură civilă. Judecătorul nu este ţinut de temeiul de drept indicat de reclamant, dar este la fel de evident că acest temei de drept (greşit ori nu) trebuie să existe evidenţiat în concret în cuprinsul cererii de apel ( art. 287 pct.3 Cod procedură civilă) şi al cererii de chemare în judecată (art. 112 pct.4 Cod procedură civilă). Aplicarea principiului rolului activ nu trebuie (şi nici nu poate) să suplinească pasivitatea părţilor din proces, totodată nu poate să aducă atingere echilibrului procesual, egalităţii părţilor litigante şi nici să determine magistratul să abdice de la respectarea obligaţiei de a asigura o judecată imparţială în cauză. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.1417 din 9 aprilie 2008) 33*Rolul activ al instanţei. Principiul disponibilităţii. Rolul activ nu înseamnă, încălcarea principiului disponibilităţii în procesul civil, deoarece obligaţia de a-şi proba apărările revine reclamantului, în condiţiile dispoziţiilor art.1169 din Codul civil, instanţa neputând să se substituie voinţei părţilor, judecătorul fiind însă obligat să descopere adevărul şi să dea părţilor, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor şi intereselor legitime. Este de necontestat că art.6 pct.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă accepţie, asigurarea şi recunoaşterea, aplicarea universală şi efectivă a obligaţiei de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. În soluţionarea cauzei, instanţa de apel a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echităţii juridice, ţinând cont de toate garanţiile conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate şi al egalităţii armelor în procesul civil. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr. 1975 din 5 iunie 2008) 34*Cerere de chemare în judecată. Modalităţile de exercitare a acţiunii civile în cadrul procesului penal. Excepţii de la principiul irevocabilităţii dreptului de opţiune Persoana fizică care are capacitate deplină de exerciţiu sau persoana juridică are posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile civile fie prin exercitarea acţiunii civile în cadrul procesului penal, fie prin exercitarea acţiunii civile în afara procesului penal, la instanţa civilă. Pentru buna desfăşurare a procesului penal, dreptul de opţiune este irevocabil, în sensul că persoana fizică sau juridică prejudiciată material prin infracţiune, alegând una dintre cele două căi de exercitare a acţiunii civile, nu o poate părăsi (electa una via non datur recursus ad alteram), iar în cazul în care părăseşte cale aleasă, ea pierde definitiv dreptul de a mai obţine repararea pe cale judiciară a pagubei produse prin infracţiune.
7

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

De la principiul irevocabilităţii dreptului de opţiune, există şi unele excepţii, când partea civilă poate părăsi procesul penal şi poate exercita acţiunea civilă în faţa instanţei civile, în cazul în care urmărirea penală sau judecata a fost suspendată, precum şi în cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale sau când instanţa a lăsat nerezolvată acţiunea civilă, aspecte care nu se regăsesc în prezenta speţă. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr. 3737 din 11 decembrie 2008)

COMPETENTA 35*Competenţă teritorială alternativă. Determinare în raport cu locul executării contractului Prevederile art.10 pct.1 C.proc. civ. nu sunt aplicabile în cazul în care, prin convenţia părţilor, nu s-a stabilit locul executării obligaţiei, într-o atare situaţie urmând a fi aplicată regula de drept comun prevăzută de art. 5 C.proc. civ., în sensul că este competentă teritorial instanţa de la domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului. Secţia civilă, decizia nr.120 din 22 ianuarie 2002 36*Regulator de competenţă. Condiţia existenţei unui conflict negativ între instanţe judecătoreşti Procedura regulatorului de competenţă funcţionează numai atunci când conflictul sa ivit între diferitele categorii de instanţe judecătoreşti, iar nu şi în cazul posibilelor conflicte între diferitele secţii ale aceleiaşi instanţe sau între două complete de judecată ale aceleiaşi instanţe. Secţia civilă, decizia nr.302 din 30 ianuarie 2002 37*Competenţă materială. Actualizarea despăgubirilor stabilite,sub forma unor prestaţii periodice,prin hotărâre judecătorească irevocabilă Competenţa de soluţionare a cererii privind actualizarea despăgubirilor, stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă, nu este determinată de criteriul valoric, ci de natura litigiului, respectiv de faptul că reprezintă o cerere accesorie de competenţa instanţei care a judecat cererea principală şi a stabilit irevocabil condiţiile răspunderii civile delictuale. Secţia civilă, decizia nr.583 din 13 februarie 2002 38*Competenţă materială. Acţiune în nulitatea unui contract de vânzare-cumpărare La stabilirea competenţei materiale după valoare, în cadrul procesual al acţiunilor în nulitatea unui contract de vânzare-cumpărare, trebuie avut în vedere preţul stipulat în contract, deoarece, cât timp nu este contestat, preţul constituie singurul element de apreciere de natură obiectivă, neavând relevanţă alte estimări străine contractului. Secţia civilă, decizia nr.1593 din 17 aprilie 2002 39*Declinare de competenţă. Căi de atac şi termene în care pot fi exercitate Dispoziţiile art.158 alin.3 C.proc.civ., potrivit cărora hotărârea prin care instanţa se declară necompetentă poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, nu îşi găsesc aplicare în ipoteza în care excepţia de necompetenţă a fost admisă cu încălcarea procedurii de rezolvare a excepţiei, care, imperativ, presupune dezbateri contradictorii; în acest caz, reformarea hotărârii de declinare poate fi cerută şi pe calea apelului, în termenul prevăzut de art. 284 alin. 1 C. proc. civ. Secţia civilă, decizia nr.1608 din 19 aprilie 2002 8

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

40*Conflict de competenţă teritorială în materie de moştenire În cazul dezbaterii succesiunilor de pe urma mai multor defuncţi, potrivit art. 14 şi art.12 C.proc. civ., reclamantul are alegerea între instanţele deopotrivă competente teritorial, stabilite în funcţie de ultimul domiciliu al fiecărui defunct; instanţa astfel aleasă este competentă să soluţioneze cauza în ansamblul ei. Secţia civilă, decizia nr 2124 din 28 mai 2002 41*Bunuri comune. Împărţire. Instanţa competentă Competenţa de soluţionare a acţiunilor de împărţire a bunurilor comune revine judecătoriei, indiferent de valoarea bunurilor în discuţie Secţia civilă, decizia nr.1628 din 17 aprilie 2003 42*Competenţa de judecată. Rangul actului normativ prin care se stabileşte Conform art.125 alin.3 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecată se stabileşte prin lege, iar nu prin hotărâre a Guvernului. Secţia civilă, decizia nr.2269 din 29 mai 2003 43*Competenţă. Contestaţie la executarea hotărârii de stabilire a unor drepturi salariale.Competenţa de soluţionare Competenţă. Contestaţia la executare este de competenţa instanţei de executare când se susţine că nu se datorează suma salariului din hotărârea pusă în executare, iar nu de competenţa instanţei a cărei hotărâre se cere a fi executată. Secţia civilă, decizia nr.2349 din 3 iunie 2003 44*Competenţa de judecată în cereri principale în raport cu cererile accesorii şi incidentale Conform art.17 C.proc.civ., cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente a judeca cererea principală, chiar dacă s-ar nesocoti norme de competenţă materială sau exclusivă. Secţia civilă, decizia nr. 3685 din 26 septembrie 2003 45*Competenţă. Acţiunea concubinei tatălui decedat al pârâtului pentru compensarea în bani a contribuţiei reclamantei la dobândirea unor bunuri.Instanţa competentă În cazul redat, competenţa de soluţionare a litigiului revine instanţei ultimului domiciliu al defunctului, în baza art.14 C.proc.civ. Secţia civilă, decizia nr.3916 din 8 octombrie 2003 46*Succesiune. Acţiune pentru anularea certificatului de moştenitor şi a unei declaraţii date în faţa notarului public. Instanţa competentă Din categoria „cererilor privitoare la moştenire”, la care se referă dispoziţiile imperative ale art. 14 pct. 2 C. proc. civ., fac parte şi acţiunile prin care se contestă modul de desfăşurare a procedurii succesorale notariale, cu măsurile, operaţiunile şi actele cu efecte juridice pe care acestea le implică. Secţia civilă, decizia nr. 628 din 28 ianuarie 2004 47*Competenţa teritorială. Împărţeala bunurilor imobile din moştenire. Împrejurarea că în masa succesorală se află bunuri imobile, nu este de natură să determine, prin aplicarea art. 13 C. proc. civ. competenţa instanţei în circumscripţia căreia se află nemişcătoarele, deoarece sunt imperative dispoziţiile art. 14 din acelaşi cod, care au prioritate, prevăzând competenţa instanţei ultimului domiciliu al defunctului. Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 4555 din 15 iunie 2004 48*Competenţa materială de soluţionare a acţiunii în nulitatea contractului de vânzarecumpărare, formulat de un terţ, chiriaş al imobilului. Acţiunea în nulitatea contractului prin care 9

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

s-a vândut imobilului aflat în posesia reclamantului, chiriaş, terţ faţă de contract, este personală şi neevaluabilă în bani, competenţa materială de soluţionare revenind judecătoriei în temeiul art. 1 alin. (1) Cod pr.civ. Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6443 din 18 noiembrie 2004 49*Plângerea militarului împotriva actului administrativ jurisdicţional,conform OG nr.121/1998, este de competenţa instanţei de contencios administrativ, iar nu a instanţei civile.

50*Competenţa de soluţionare a acţiunii de împărţeală a bunurilor comune Cererea de partaj a bunurilor comune poate fi introdusă alături de acţiunea de divorţ, de competenţa judecătoriei, caz în care, având caracterul unei cereri accesorii, se judecă în instanţa investită cu cererea principală, conform art. 17 C. proc. civ. Dacă acţiunea de partaj a fost formulată după rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ, nu mai are caracterul unei cereri accesorii, ci este o acţiune principală, de sine stătătoare şi având ca obiect partajul unui bun imobil, competenţa de soluţionare revine instanţei prevăzută de art. 13 alin. (1) C. proc. civ. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1712 din 4 martie 2005 51*Competenţa teritorială a instanţei convenită de părţi printr-un contract. Admisibilitate În materia competenţei teritoriale reglementată de norme de ordine privată, menţionarea într-un contract a unei clauze atributive de competenţă are drept consecinţă prorogarea voluntară de competenţă permisă de dispoziţiile art. 19 C. proc. civ. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.3497 din 28 aprilie 2005 52*Competenţă. Conflict negativ de competenţă.Regulator de competenţă În baza dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie rezolvă, printr-un regulator de competenţă, conflicte negative de competenţă ivite între instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare, în cazurile prevăzute în textul citat. Între Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi instanţele judecătoreşti ce-i sunt ierarhic inferioare nu există conflict negativ de competenţă, acestea din urmă având obligaţia de a judeca pricina ce i s-a trimis spre soluţionare de către instanţa supremă. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Încheierea nr. 3891 din 11 mai 2005 53*Competenţă teritorială alternativă În cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune, reclamantul are alegerea instanţei de judecată - instanţa domiciliului pârâtului, conform art. 5 C. proc. civ., sau instanţa locului unde se află imobilul, conform art. 10 pct. 2 din acelaşi cod – şi, odată făcută alegerea, conform art. 12, reclamantul nu mai are dreptul a formula o altă cerere.I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6115 din 7 iulie 2005 54*Competenţă. Acte de stare civilă. Cereri pentru anulare, modificare, rectificare, completare. Competenţa teritorială de soluţionare Conform art. 57 al Legii nr. 119/1996, acţiunile având ca obiect anularea, modificarea, rectificarea, completarea actelor de stare civilă, 10

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

competenţa teritorială de soluţionare diferă în raport cu persoana care exercită acţiunea, aparţinând: judecătoriei în a cărei rază teritorială se află domiciliul persoanei fizice interesate sau sediul instituţiei publice ce exercită acţiunea (alin. 2); judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, când acţiunea se exercită de un cetăţean străin sau cetăţean român cu domiciliul în străinătate (alin.3) I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6514 din 8 septembrie 2005 55*Despăgubiri pentru erori judiciare. Competenţa de soluţionare a cererii Acţiunea , pentru despăgubiri cuvenite pentru erori judiciare, este de competenţa: tribunalului, conform art. 2 pct. 2 lit. b C.pr.civ., dacă despăgubirile sunt solicitate pentru erori judiciare săvârşite în procesele penale, conform art. 504 C.pr.civ; judecătorie, conform art. 1 pct.1 C.pr.civ. sau tribunal, conform art. 2 pct. 1 lit.b din acelaşi cod, după cum despăgubirile solicitate sunt sub sau peste valoarea de 5 milioane de lei, dacă despăgubirile sunt solicitate pentru erori judiciare săvârşite în procesele civile, printre care şi cele contravenţionale, conform art. 998 şi următoarele din C.civil. NOTĂ. Privitor la valoarea obiectului litigiului, în raport cu care competenţa revine judecătoriei sau tribunalului, se vor avea în vedere dispoziţiile art. 2 C.pr.civ., de la data acţiunii, dispoziţii care, între timp s-au modificat. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 9712 din 24 noiembrie 2005 56*Art. 1,2; c.p.p. 221 Articolul 52 alin.(3) din Constituţie stabileşte răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, indiferent de modul în care s-au produs, fără ca textul să privească doar prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârşite în procesele penale, la care se referă în mod expres articolul 2 alin.(1) lit. h C.proc.civ. Acest text este de strictă interpretare şi nu priveşte prejudiciile produse prin neefectuarea de către organul de urmărire penală a actelor de procedură necesare pornirii procesului penal. Aplicarea sa presupune existenţa unui proces penal, în cursul căruia s-au săvârşit erori judiciare prin care au fost cauzate prejudicii titularului cererii. Astfel, acţiunea având ca obiect repararea pagubelor produse prin faptul că procurorul nu s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, este, conform art. 1 alin.(1) C.proc.civ., de competenţa judecătoriei şi nu tribunalului. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 2600 din 16 aprilie 2008 57*Acţiune pentru anularea deciziei/dispoziţiei primarului formulată de terţe persoane. Competenţa de soluţionare a cauzei. Conform dispoziţiilor art.1 alin.1 Cod procedură civilă, judecătoriile soluţionează în primă instanţă „toate cererile şi procesele, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe”. Normele de competenţă fiind de strictă interpretare, rezultă că, în măsura în care Codul de procedură civilă sau legile speciale nu prevăd în mod expres competenţa materială a altei instanţe pentru soluţionarea în primă instanţă a unei anumite cereri, competenţa revine judecătoriei. În speţă, nici dispoziţiile art.2 Cod procedură civil şi, nici dispoziţiile Legii nr.10/2001, nu reglementează competenţa tribunalului pentru judecarea acţiunilor directe formulate de terţe persoane împotriva dispoziţiei de restituire în natură, examinată conform art.23 din Legea nr.10/2001 ca şi titlu de proprietate, împrejurare în raport de care s-a constatat că, în temeiul dispoziţiilor art.1 Cod procedură civilă, competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă revine 11

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

judecătoriei. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1073 din 1 februarie 2006 58*Acţiune pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare a unui apartament vândut în baza Legii nr. 112/1995. Instanţa competentă să judece în primă instanţa cauza. Întrucât nici dispoziţiile art. 2 C.proc.civ., nici dispoziţiile Legii nr. 10/2001, nu reglementează competenţa tribunalului pentru judecarea acţiunilor prin care se solicită constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, în general a actelor de înstrăinare încheiate cu privire la imobile care fac obiectul legii speciale de reparaţie, competenţa judecării cauzei urmează să fie stabilită în funcţie de valoarea imobilului. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5540 din 7 iunie 2006. 59* Potrivit art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003, sindicatele pot reprezenta în justiţie pe membrii săi, în vederea soluţionării unor conflicte de muncă intervenite între aceştia şi angajatorii lor, situaţie în care sindicatul nu are calitate procesuală, ci numai calitatea de reprezentant al membrilor săi. Ca atare, în aplicarea prevederilor art. 284 alin. 2 Codul muncii, care reglementează competenţa teritorială exclusivă în materia conflictelor de muncă determinant nu este sediul sindicatului ci domiciliul sau reşedinţa membrilor în numele cărora sindicatul s-a adresat justiţiei, cei din urmă având calitate procesuală activă exercitată prin sindicat. 60*art. 10 pct. 3, art. 20, art. 22 pct. 3, 269 alin. (1) În cererile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin în temeiul art.10 pct.3 C.proc.civ., competenţa este alternativă, între instanţa de la domiciliul pârâtului şi instanţa locului de plată. Atunci când creditoarea a optat pentru investirea cu formulă executorie a biletului la ordin, în condiţiile art.10 pct.3 în favoarea instanţei locului plăţii, prevăzut în biletul la ordin, această instanţă era datoare să respecte principiul disponibilităţii regăsit în dreptul de opţiune al societăţii creditoare. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 1301 din 27 februarie 2008 61* În conformitate cu prevederile art. 21 alin.(1) al Legii nr. 119/1996 „cu privire la actele de stare civilă”, acţiunea vizând întocmirea actului de naştere al copilului, urmare declaraţiei tardive, este de competenţa judecătoriei în a cărei rază are domiciliul persoana interesată sau unde are sediul instituţia de ocrotire a copilului. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 1476 din 4 martie 2008 62* Art. 2 Caracterizarea unui litigiu ca fiind de natură civilă sau comercială trebuie făcută în raport de normele juridice aplicabile raporturilor juridice existente între părţi. Contractele comerciale se disting printr-un element definitoriu: comercialitate, în sensul că, potrivit legii, ele sunt acte de comerţ prin care se stabilesc raporturi juridice comerciale şi din care izvorăsc obligaţii comerciale. Litigiul având ca obiect, acţiunea în nulitate absolută a unui contract de vânzarecumpărare - din acest contract neizvorând obligaţii comerciale - este de natură civilă şi competenţa de soluţionare aparţine judecătoriei în raport de valoarea obiectului cererii. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr.1776 din 17 martie 2008 12

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

63*În cazul în care amenda aplicată pentru o contravenţie, săvârşită într-o altă localitate decât cea de domiciliu, nu a fost achitată şi nici nu există posibilitatea executării silite, pentru înlocuirea amenzii cu sancţiunea obligării la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, organul constatator, potrivit textului art.2 pct.6 din Legea nr.61/1991, trebuie să sesizeze instanţa în a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia. Textul menţionat instituie printr-o normă imperativă un caz de competenţă teritorială exclusivă, considerente faţă de care, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârşită fapta. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.2898 din 12 mai 2008 64*Prorogare voluntara de competenta În cazul în care într-un contract a fost inserată o clauză atributivă de competenţă, operează prorogarea voluntară de competenţă, permisă de dispoziţiile art.19 Cod procedură civilă. Potrivit acestui text părţile pot conveni, prin înscris sau declaraţie verbală în faţa instanţei, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, au competenţă teritorială. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 3065 din 15 mai 2008 65*Art. 1, 111 Cererea prin care o persoană solicită, în temeiul Decretului-lege nr.118/1990, să i se recunoască vechimea în muncă pentru perioada în care a fost persecutată sau urmărită din motive politice, este o acţiune în constatare, de drept comun întemeiată pe dispoziţiile art.111 teza I C.proc.civ., a cărei soluţionare intră în competenţa judecătoriei conform art.1 pct.1 C.proc.civ. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 4071 din 17 iunie 2008 66*Art. 17 Nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 17 C.proc.civ., când printr-o acţiune s-au formulat mai multe capete de cerere printre care şi cel privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, care nu este unul incidental, ci un capăt de cerere principal. Prin decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că o astfel de acţiune are caracter evaluabil în bani, chiar dacă nu s-a solicitat repunerea în situaţia anterioară, competenţa instanţei stabilindu-se ţinând cont de valoarea imobilului ce face obiectul unui astfel de contract. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 469 din 22 ianuarie 2009 67* C.proc.civ., art. 22 alin.(3), art. 373 alin.(2), art. 453, art. 460 Cererea de înfiinţare a popririi fiind adresată unui alt executor decât cei la care se referă art. 453 C.proc.civ. (de la domiciliul debitorului sau al terţului poprit), nu se poate reţine că prin această cerere a fost aleasă instanţa de înfiinţare poprire, precum şi cea de validare şi pentru că cererea de validare a popririi a fost adresată instanţei de la domiciliul terţului poprit, competenţa soluţionării aparţine acestei instanţe, aleasă de creditor. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 2191 din 26 februarie 2009 68*C.pr.civ. art. 1; art. 5 Prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu s-a prevăzut o competenţă materială sau teritorială specială, derogatorie de la dreptul comun, pentru acţiunile prin care se solicită anularea convenţiei de predare - preluare sau, după caz, pentru contestaţiile 13

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

îndreptate împotriva procesului de constatare unilaterală a preluării imobilului, acte întocmite în baza dispoziţiilor art. 25 alin. (5) . Aşa fiind, având în vedere faptul că reclamanţii au dedus judecăţii o acţiune în anulabilitate, de drept comun, a convenţiei de predare-preluare a imobilului restituit acestora, în raport de prevederile art. 1 pct. 1 şi art. 5 Cod procedură civilă, competenţa de a judeca în primă instanţă cauza revine judecătoriei. Î.C.C.J, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 7325 din 8 iulie 2009. 69*Competenţă materială. Litigiu comercial nepatrimonial Cererea societăţii comerciale, privind interzicerea pârâtelor de a intra în incinta activelor ce fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare, are natură comercială nepatrimonială şi pe cale de consecinţă, competenţa materială în soluţionarea în primă instanţă revine tribunalului, potrivit art.2 pct.1 lit.a) C.proc.civ. (Secţia comercială, decizia nr.1371 din 20 aprilie 2004) 70*Conflict negativ de competenţă. Acţiune în pretenţii formulată de banca aflată în faliment,prin lichidator Acţiunea în pretenţii formulată,prin lichidatorul judiciar,de banca aflată în faliment,în calitate de creditor,este de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul principal al debitorului băncii,potrivit art5.C.proc.civ.,nefiind aplicabile dispoziţiile speciale privind competenţa teritorială exclusivă a tribunalului pentru soluţionarea cererilor în materia reorganizării judiciare şi a falimentului. (Secţia comercială, decizia nr.1592 din 13 martie 2003) 71*Conflict negativ de competenţă. Contestaţie la executare. Potrivit dispoziţiilor art. 400 alin.(1) şi (2) C.proc.civ., contestaţia la titlu se îndreaptă la instanţa care l-a emis, în timp ce, contestaţia la executarea propriu-zisă la instanţa în circumscripţia căreia se execută titlul executoriu. Cum în cauză, s-a început executarea la Bacău, Judecătoria Bacău este competentă să soluţioneze contestaţia la executare. (Secţia comercială, decizia nr.374 din 29 ianuarie 2004) 72*Competenţă materială. Contract de asigurare a riscului de neplată la termen. Clauză compromisorie. Acţiune în anularea hotărârii arbitrale Întrucât acţiunea asigurătorului, de recuperare a daunei plătită beneficiarului asigurării, se întemeiază pe convenţia de asigurare a riscului de neplată la termen, în care este înscrisă clauza compromisorie, competenţa materială revine Curţii de arbitraj comercial. (Secţia comercială, decizia nr.475 din 9 februarie 2004) 73* Potrivit art.365 alin.(1)C.proc.civ. competenţa în soluţionarea acţiunii în anularea hotărârii arbitrale revine instanţei judecătoreşti imediat superioare instanţei de judecată care,în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond,în primă instanţă. Or,în speţă, instanţa competentă să soluţioneze acţiunea în anulare la data pronunţării hotărârii arbitrale este Tribunalul Constanţa , ca instanţă ierarhic superioară Judecătoriei Constanţa, care a fost competentă să soluţioneze litigiul pe fond, în lipsa convenţiei arbitrale. 74*Competenţă teritorială şi materială. Cereri în materia reorganizării judiciare şi a falimentului. Acţiune în pretenţii Cererile în materia reorganizării judiciare şi a falimentului sunt 14

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

de competenţa exclusivă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul principal al debitorului, conform prevederilor art.8 din Legea nr.64/1995 şi art. 12 alin.(2) din Legea nr.83/ 1998 privind procedura falimentului băncilor. În speţă, acţiunea este în pretenţii şi nu se încadrează în enumerarea prevăzută în art.60-61 din Legea nr.64/1995 a acţiunilor pe care lichidatorul le poate introduce la judecătorul sindic, competenţa de soluţionare fiind cea stabilită, conform art.5 C.proc.civ., la instanţa domiciliului pârâtului. (Secţia comercială, decizia nr.4303 din 27 septembrie 2005) 75*Contract de acordare a asistenţei juridice . Prezumţia de comercialitate. Competenţa materială Contractul de prestări servicii juridice de către firma de avocatură (pârâtă) pentru comerciantul reclamant vizează operaţiuni străine de activitatea de comerciant a reclamantului, fapt ce înlătură prezumţia de comercialitate prevăzută de dispoziţiile art. 4 şi art. 56 C.com. Ca urmare, în litigiul privind rezilierea contractului, solicitată de reclamant, sunt aplicabile dispoziţiile procedurale care reglementează competenţa materială în dreptul comun. Potrivit art.1 pct.1 şi art.10 pct.1 C.proc.civ., competentă în soluţionarea litigiului este instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte a obligaţiunii, în speţă, judecătoria sectorului 2 Bucureşti.(Secţia Comercială, decizia comercială nr.731 din 17 februarie 2006 76*Bilet la ordin. Investire cu formulă executorie.Conflict negativ de competenţă Există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi cauză, art.20 alin.(1) C.proc.civ. Dacă cele două instanţe nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, conflictul ivit se judecă de ICCJ (art.22 alin.3 C.proc.civ.) Când cererile izvorăsc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin, înafară de instanţa domiciliului pârâtului mai este competentă instanţa locului de plată (art.10 alin.3 C.proc.civ.). (Secţia comercială, decizia nr.3344 din 1 noiembrie 2006) 77*Cererea de întoarcere a executării. Instanţa competentă Potrivit art.4042 alin.(3) C.proc.civ., dacă cererea de întoarcere a executării nu s-a soluţionat în cadrul procesului de judecare a litigiului de fond sau în faţa instanţei care desfiinţează titlul executoriu, cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii. (Secţia comercială, decizia nr.790 din 20 februarie 2007) 78*Competenţă materială. Excepţia necompetenţei generale a instanţelor române pentru inexistenţa unui element de extraneitate În cazul contractului cu element de extraneitate, părţile pot alege prin consens legea aplicabilă condiţiilor de fond şi efectelor acestuia , aşa cum prevăd dispoziţiile art.73 din Legea nr.105/1992. Convenţia de prorogare voluntară de competenţă în favoarea unei instanţe judecătoreşti străine operează numai cât priveşte un litigiu născut în legătură cu un raport de drept internaţional privat şi numai dacă instanţa aleasă de părţi nu este necompetentă, în mod absolut, aceasta fiind o cerinţă de fond ce rezultă din dispoziţiile art.148-150 din Legea nr.105/1992. 15

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

Potrivit art.1 alin.(2) din Legea nr.31/1990, societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române. Litigiul născut în legătură cu un contract de antrepriză încheiat şi executat în România, între două societăţi comerciale persoane juridice de naţionalitate română, nu cuprinde nici un element de extraneitate care să atragă un conflict de legi şi să determine, în speţă, aplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr.105/1992. Ca atare, raportul juridic dedus judecăţii este de competenţa instanţelor române. (Secţia comercială, decizia nr.1167 din 15 martie 2007) 79*Conflict de competenţă. Investirea cu formulă executorie a sentinţei prin care s-a admis acţiunea în anulare a unei hotărâri arbitrale Competenţa de a investi cu formulă executorie sentinţa curţii de apel pronunţată în fond, în urma admiterii acţiunii în anularea hotărârii arbitrale, revine tribunalului , respectiv instanţei de judecată care, în lipsa convenţiei arbitrale , ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă. (Secţia comercială, decizia nr.3697 din 15 nov.2007) 80* Executarea garanţiei reale mobiliare. Opoziţie la vânzarea bunului. Instanţa competentă Opoziţia la executarea garanţiei reale mobiliare, constând în vânzarea acţiunilor , mijloc procesual prin care debitorul contestă măsura de executare silită iniţiată de creditor după procedura specială prevăzută de Titlul VI cap.V din Legea nr.99/1999, se judecă după procedura specială prevăzută de Legea nr.99/1999, în concret art.75, completată cu normele dreptului comun privind executarea silită iar competenţa revine judecătoriei în circumscripţia căreia se face executarea. (Secţia comercială, decizia nr.3805 din 22 noiembrie 2007) 81* Obligaţii comerciale. Competenţă teritorială În cererile privitoare la obligaţii comerciale art.10 pct.4 Cod procedură civilă stabileşte o competenţă alternativă, reclamantul putând alege între instanţa locului unde obligaţia a luat naştere şi aceea a locului plăţii, pe lângă instanţa sediului principal al debitoarei, toate instanţele fiind deopotrivă competente. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.446 din 12 februarie 2009) 82* Acţiune în rectificarea tabulară. Instanţa competentă material să soluţioneze o acţiune în rectificare tabulară Dacă acţiunea în rectificare se exercită după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti pronunţate asupra acţiunii de fond ori dacă poate fi promovată numai pe cale principală, competenţa de soluţionare a cauzei revine judecătoriei, ca instanţă cu plenitudine de jurisdicţie. ICCJ, Secţia Comercială, Decizia nr.1194 din 8 aprilie 2009 83* Schimbarea sediului debitoarei ulterior deschiderii procedurii insolvenţei. Competenţa teritorială. Legea nr.85/2006, art.6 Dacă ulterior introducerii acţiunii la instanţă, debitoarea şi-a mutat sediul dintr-o localitate în alta, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei unde se afla sediul debitoarei la momentul formulării cererii, întrucât în acest loc s-a desfăşurat activitatea societăţii de la înfiinţarea sa şi până în prezent, unde s-au născut datoriile acesteia. ICCJ, Secţia comercială, Decizia nr.2132 din 17 septembrie 2009 84*-Obligaţii comerciale. Competenţă teritorială. Criterii. Conflict negativ de competenţă. C. proc. civ., art.5, art.10 pct.4, art.12, art.22 alin.3 şi 5. În cazul unei obligaţii 16

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

comerciale care a luat naştere la sediul societăţii pârâte, unde se află şi locul plăţii, şi în raport de criteriile prevăzute de art.5 şi 10 pct.4 C. proc. civ., este competentă instanţa de la sediul pârâtei, reclamanta neavând alegerea între mai multe instanţe. Secţia Comercială, Decizia nr.2417 din 14 octombrie 2009 85* Contestaţie la executare. Acţiune în daune. Competenţă materială. C. proc. civ., art.373 alin.2, art.400, art.404 alin.2 Instanţa legal învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare este competentă să soluţioneze şi cererea în daune. Potrivit art.400 C. proc. civ. coroborat cu art.373 alin.2 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare propriu-zisă, şi deci a cererii în daune, revine instanţei de executare, respectiv judecătoriei în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. I.C.C.J., Secţia comercială, Decizia nr.2484 din 20 octombrie 2009

86* Somaţie de plată. Acţiune în anulare. Competenţă teritorială. C. proc. civ., art.5; OUG nr.5/2001, art.2 alin.1, art.8 alin.1-2. Împotriva ordonanţei dată în somaţia de plată, debitorul poate formula cerere în anulare, cerere ce are natura unei căi de atac speciale, deoarece obiectul ei îl constituie o hotărâre judecătorească, rezultatul putând fi anularea sau confirmarea irevocabilă a respectivei hotărâri. Competenţa soluţionării cererii în anulare aparţine, conform art.8 alin.2 din OUG nr.5/2001, instanţei competente „pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă”. Secţia comercială, Decizia nr. 3017 din 19 noiembrie 2009 87*Bilet la ordin. Învestire cu formulă executorie. Competenţă materială. C. proc. civ., art.10 pct.3, art.12 În cazul în care „locul plăţii” a fost stabilit, potrivit titlului executoriu, ca fiind oraşul Bucureşti, oricare din instanţele competente material, situate la locul plăţii, are competenţa de a soluţiona cererea de învestire cu formulă executorie a unui bilet la ordin, deci inclusiv Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, conform alegerii reclamantei, alegerea între instanţe deopotrivă competente aparţinând reclamantei conform art.12 Cod procedură civilă. Secţia comercială, Decizia nr.3265 din 8 decembrie 2009

88*Instanţa competentă să soluţioneze cererile de autorizare a convocării AGA. Dispoziţii legale incidente Conform art.119 al.3 din Legea 31/1990 – temeiul de drept al acţiunii – autorizarea convocării adunării generale se va face de instanţa de la sediul societăţii, text legal care este în acord cu dispoziţia cuprinsă în dreptul comun, respectiv art.15 Cod procedură civilă potrivit căruia „cererile în materie de societate, până la sfârşitul lichidării în fapt, sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal”. Cu alte cuvinte, sub aspectul competenţei teritoriale, regula este aceea a soluţionării cererilor – în materie de societate – categorie în care se încadrează şi prezentul litigiu – de către instanţa în a cărei rază teritorială se află sediul societăţii. Această instanţă, este în mod evident tribunalul, ca instanţă de drept comun în materie comercială revenindu-i competenţa de a soluţiona orice cerere în materie al cărei obiect este neevaluabil în bani, conform art.2 al.1 lit.a Cod procedură civilă. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.798 din 28 februarie 2008)
17

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

89*Competenţă materială Declinarea de competenţă între un organ cu activitate jurisdicţională şi instanţa statală. Dispoziţii legale incidente Dispoziţiile cuprinse în art.158 alin.3 cod procedură civilă constituie în adevăr, soluţia procedurală a declinărilor de competenţă aplicabile în cazul când instanţele judecătoreşti se declară necompetente. Se admite că necompetenţa, în funcţie de natura imperativă sau dispozitivă a normelor, are drept consecinţă declinarea competenţei în favoarea altei instanţe sau în favoarea unui organ cu activitate jurisdicţională atunci când raportul litigios este în legătură cu o convenţie arbitrală valabilă. Nu este mai puţin adevărat că în acest caz dispoziţiile citate nu fac nicio distincţie între organele cu activitate jurisdicţională competente care pot fi organe ale statului sau private şi, ca urmare, în practică dispoziţiile art.158 (3) Cod procedură civilă au constituit fundamentul declinărilor de competenţă de la instanţa statală care s-a dezinvestit către arbitraje care sunt organe jurisdicţionale cu un caracter privat. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.1201 din 21 martie 2008, în acelaşi sens, decizia nr.1058 din 13 martie 2008) 90*Competenţă materială Despăgubiri pentru anularea unei licitaţii într-o achiziţie publică În raport de dispoziţiile art. 2 (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, văzând şi dispoziţiile art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, se constată că litigiul dedus judecăţii nu are caracter comercial, Înalta Curte urmând a admite excepţia necompetenţei materiale a instanţelor comerciale, cauza fiind de competenţa instanţelor de contencios administrativ. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.1656 din 15 mai 2008)
91*Competenţă teritorială. Obligaţia de a face. Contract de leasing vizând un bun imobil. Întrucât din promisiunea de vânzare-cumpărare (contract de leasing) a unui imobil se naşte numai obligaţia de a face, competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii în constatare nu se stabileşte potrivit art.13, ci potrivit art.10 pct.1 sau art.5 Cod procedură civilă.(Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr. 2310 din 25 iunie 2008) 92*Competenţă materială. Calificarea naturii litigiului după temeiul cererii de chemare în judecată Calitatea de comerciant a pârâtei nu schimbă natura civilă a obligaţiilor acesteia, invocate în cauză şi calificate astfel de Legea nr.10/2001, care reprezintă temeiul chemării în judecată şi a pârâtei menţionate, natura civilă fiind avută în vedere ca excepţie şi de dispoziţiile art.4 Cod comercial, dispoziţii corect aplicate şi de către instanţa a cărei decizie este recurată. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr. 2351 din 26 iunie 2008)

93*Instanţa competentă material în soluţionarea unei cereri având ca obiect anularea unei somaţii de plată În considerarea caracterului cererii în anulare – de cale de atac de retractare – reiese că prevederile art.8 al.2 din OG 5/2001 reglementează doar competenţa materială a instanţei în soluţionarea acestei cereri, nu şi competenţa teritorială care nu mai poate fi pusă în discuţie în acest cadru procesual. Competenţa materială de soluţionare a cererii în anulare revine judecătoriei care soluţionase şi cererea pentru emiterea somaţiei de plată, instanţă care nu putea, prin aplicarea regulilor privind competenţa teritorială, reglementată conform art.5 Cod procedură civilă, să-şi decline competenţa în favoarea unei
18

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

alte instanţe, chiar de acelaşi grad. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.2828 din 9 octombrie 2008) 94*Instanţa competentă material să soluţioneze opoziţia la executare cambială Opoziţia la executare este de competenţa judecătoriei care a investit cambia cu formulă executorie. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr. 2992 din 21 octombrie 2008) 95*Conflict de competenţă Instanţa competentă să soluţioneze contestaţia împotriva procesului verbal de sechestru asigurator – ca act de executare propriu-zis – emis de un organ fiscal Competenţa revine judecătoriei aflată în raza de activitate a organului emitent al actului contestat, în speţă fiind vorba de a o competenţă teritorială exclusivă reglementată prin norme imperative, respectiv prevederile art.172 Cod procedură fiscală, aprobat prin OG 92/1993 cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art.129 din acelaşi cod. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr. 3111 din 29 octombrie 2008) 96*Instanţa competentă teritorial în soluţionarea contestaţiei la executare, prin poprire, a unor creanţe fiscale In soluţionarea contestaţiei la executare formulată împotriva popririi pornite pentru executarea creanţelor fiscale dispoziţiile art.150 Cod procedură fiscală stabilesc competenţa teritorială în favoarea judecătoriei de la sediul terţului poprit. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.3026 din 22 octombrie 2008; în acelaşi sens, a se vedea şi decizia nr.3256 din 5 noiembrie 2008)

COMPUNEREA PROCEDURALE

SI

CONSTITUIREA

INSTANTEI.

INCIDENTE

97*Revizuire. Compunerea instanţei Revizuirea se judecă de instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, în aceeaşi compunere a completului de judecată, ca şi cauza în care a fost pronunţată hotărârea atacată. În cazul special prevăzut de art. 322 pct.7 C.proc. civ., dacă hotărârea a cărei revizuire se cere a fost pronunţată în recurs, în complet de 3 judecători, instanţa ierarhic superioară competentă să soluţioneze cererea de revizuire trebuie să judece în aceeaşi compunere, iar nu în complet format dintr-un judecător. Secţia civilă, decizia nr.2093 din 28 mai 2002 98*Incompatibilitate. Cazul judecătorilor recursului care au participat ulterior la soluţionarea apelului, în urma admiterii, anterior, a recursul Dispoziţiile art.24 alin. 1 C. proc. civ. sunt de ordine publică, astfel că indiferent de împrejurarea că una şi aceeaşi curte de apel a avut competenţa, dată de modificările aduse Codului de procedură civilă, de a judeca una şi aceeaşi pricină atât ca instanţă de recurs, cât şi ca instanţă de trimitere a rejudecării apelului, sunt incidente dispoziţiile procedurale arătate, potrivit cărora judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de 19

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

rejudecare după casare.I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5291 din 16 iunie 2005 99*Cerere de recuzare. Încheiere de îndreptarea erorii materiale. Căi de atac împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale. Încheierea care îndreaptă eroarea materială strecurată în încheierea prin care s-a respins o cerere de recuzare poate fi atacată, potrivit art. 2813 alin.(1) numai odată cu fondul cauzei, bineînţeles, în măsura în care hotărârea ce se va da pe fond va fi supusă, potrivit legii, vreunei căi de atac. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2628 din 10 martie 2006 100*Art. 24 Dispoziţiile art. 24 din Codul de procedură civilă nu sunt incidente în cazul în care unul dintre membrii completului de judecată a făcut parte din completul care a pronunţat o hotărâre, ce constituie titlul executoriu şi a cărui executare se solicită a fi suspendată, întrucât în faza de executare, dreptul material soluţionat prin titlul executoriu nu este supus judecăţii. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 1626 din 11 martie 2008

101*Recuzare. Încheiere de admitere sau respingere. Cale de atac Încheierea prin care sa încuviinţat sau respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul, conform art. 34 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 495 din 23 ianuarie 2004 102*Căi de atac. Acţiunea în anularea hotărârii arbitrale. Compunerea instanţei Acţiunea în anulare constituie o cale unică de atac ce se poate exercita împotriva hotărârii arbitrale, având conţinut şi efecte similare căii de atac a recursului îndreptat împotriva hotărârilor judecătoreşti. Pe cale de consecinţă, completul de judecată pentru soluţionarea unei asemenea căi de atac va fi constituit în raport cu nivelul instanţei competente, din numărul de judecători prevăzut pentru judecarea recursului, respectiv din trei judecători. (Secţia comercială, decizia nr.5104 din 30 noiembrie 2004) 103*Compunerea instanţei de judecată. Incompatibilitate. În conformitate cu dispoziţiile art.24 C.proc.civ. „judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu mai poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare.” În speţă, a fost încălcată teza finală a textului amintit, pentru că hotărârea recurată, decizia comercială nr. 443 din 19 octombrie 2004 a curţii de apel, a fost pronunţată, în rejudecare, de un complet din care a făcut parte unul dintre judecătorii care pronunţaseră anterior în apel, decizia civilă nr.3503 din 8 decembrie 2000. (Secţia comercială, decizia nr. 4312 din 28 septembrie 2005)

104*Incompatibilitate Sancţiunea nerespectării dispoziţiilor imperative ale art.24 (1) Cod procedură civilă În cazul în care judecătorii care au soluţionat apelul în ultimul ciclu procesual sunt cei care s-au pronunţat şi în primul ciclu procesual, devine aplicabilă sancţiunii nulităţii deciziei recurate faţă de caracterul imperativ al art.24 Cod procedură
20

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

civilă. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.129 din 23 ianuarie 2008)

PARTILE. ATRAGEREA TERTILOR IN PROCES 105*Art. 41, 105 Conform dispoziţiilor art.41 alin.(1) C.proc.civ., poate să fie parte în judecată, orice persoană care are folosinţa drepturilor civile. Capacitatea procesuală de folosinţă, constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual, reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacităţii civile şi presupune ca partea din proces să fie în viaţă pe tot parcursul acestuia. În cazul în care una dintre părţi era decedată la momentul închiderii dezbaterilor la prima instanţă, fără să poată fi aplicabile dispoziţiile art.243 alin. final C.proc.civ., conform cărora, decesul părţii nu împiedică pronunţarea hotărârii, dacă a intervenit ulterior închiderii dezbaterilor în dosarul respectiv, hotărârile judecătoreşti pronunţate de prima instanţă şi instanţa de apel, precum şi toate actele de procedură săvârşite de instanţe ulterior decesului părţii şi în legătură cu aceasta, sunt lovite de nulitate absolută, în condiţiile art.105 alin.(2) C.proc.civ. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 4237 din 25 iunie 2008

106*Art. 49, 54, 56 Potrivit art.56 Cod procedură civilă „apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia dintre părţi se socoteşte neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs”. Chiar dacă legiuitorul, în cuprinsul art.56, a făcut trimitere expresă doar la apel sau recurs, textul trebuie interpretat în sensul că intervenientul accesoriu va putea exercita oricare dintre căile de atac numai dacă partea pentru care a intervenit a exercitat-o ea însăşi. În condiţiile în care partea principală nu înţelege să declanşeze o cale de atac, fie că este vorba despre apel sau despre căile extraordinare de atac, pasivitatea acesteia are şi semnificaţia lipsei interesului concret şi actual de a solicita modificarea, desfiinţarea sau anularea hotărârii judecătoreşti pronunţate în defavoarea sa, ca expresie a achiesării implicite la hotărâre. O interpretare contrară ar conduce la situaţia paradoxală ca urmare a exercitării unei căi de atac, exclusiv de către intervenientul accesoriu, să se ajungă la modificarea hotărârii în pofida voinţei părţii în favoarea căreia a fost formulată cererea de intervenţie şi ca intervenientul accesoriu să se judece în contradictoriu cu această parte, care ar dobândi în proces calitate de intimat. ÎCCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4238 din 25 iunie 2008 107* Recurs neavenit Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părţi se socoteşte neavenit dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs. ICCJ, Secţia comercială, Decizia nr.1162 din 7 aprilie 2009

21

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila
ASISTENTA JURIDICA. REPREZENTAREA

20022009

108*Reprezentarea părţilor în judecată. Cazul avocatului care declară apelul sau recursul Pentru promovarea apelului sau recursului, avocatul are nevoie de o împuternicire specială, în acest scop, numai în situaţia în care nu a reprezentat sau asistat partea la judecata cauzei în faţa instanţei de fond. Altfel, avocatul nu numai că are dreptul, dar chiar obligaţia profesională să exercite şi să semneze, pentru cei reprezentaţi, cererea de apel sau recurs, întrucât de îndeplinirea acestui act procedural depinde păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care sar pierde prin neexercitarea lor la timp, cum rezultă din art.69 C.proc.civ. Secţia civilă, decizia nr.1946 din 14 mai 2003 109*Reprezentarea judiciară. În raport cu dispoziţiile art. 67 alin. 1 şi art. 68 alin. 2 C.pr.civ., recurusl poate fi declarat de persoana interesată iar nu şi de şi de notarul public care, potrivit actului pe care l-a autentificat, era în drept să urmărească înscrierea în cartea funcairă a drepturilor prevăzute în litigiul născut în legătură cu refuzul de a se face înscrierile solicitate. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4125 din 19 mai 2005.

CITAREA. COMUNICAREA ACTELOR DE PROCEDURA 110*Judecata fără citarea părţilor la domiciliul ales. Consecinţe Citarea părţii la domiciliul său, iar nu la domiciliul ales – posibilitate reglementată prin art.93 C.proc.civ. – şi necomunicarea sentinţei la adresa şi persoana indicată, constituie o vătămare, în sensul la care se referă art.105 alin.2 C.proc.civ. ce nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii recurate. Secţia civilă, decizia nr.1944 din 14 mai 2003 11*Proprietate indiviză. Revendicare. Regula unanimităţii. Citarea tuturor coindivizarilor. Scopul citării Cum un coindivizar nu poate valorifica singur prin justiţie un drept asupra căruia nu are decât o cotă parte ideală, abstractă, instanţa va pretinde reclamantului să indice numele şi adresele tuturor coproprietarilor în vederea introducerii lor în cauză şi a se stabili dacă sunt de acord cu acţiunea în revendicare. Secţia civilă, decizia nr.5440 din 16 decembrie 2003 112*Apel. Locul comunicării hotărârii primei instanţe. Tardivitatea apelului. Citarea şi comunicarea actelor de procedură se comunică la domiciliul ales de parte numai în cazul în care, conform art. 93 C.pr.civ. s-a indicat şi persoana responsabilă cu primirea actelor. În lipsa acestei desemnări, hotărârea primei instanţe se comunică la domiciliul părţii şi termenul de exercitare a căii de atac se calculează de la data acestei comunicări. Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5613 din 14 octombrie 2004 22

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

113*Hotărâre judecătorească. Comunicarea hotărârii primei instanţe. Apel respins ca tardiv. Recurs în cadrul căruia se susţine că este falsificată dovada de comunicare a hotărârii. Partea, care pretinde că este falsificată dovada de comunicare a hotărârii primei instanţe, trebuie să reclame faptul organelor de urmărire penală şi, totodată, să facă cerere de repunere în termenul de apel, la instanţa competentă a soluţiona această cale de atac, iar nu să se adreseze direct instanţei de recurs, invocând dispoziţiile art. 105 şi art. 180 – 184 Cod procedură civilă.Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 7221 din 17 decembrie 2004. 114* Potrivit art. 90 alin. 1 Cod procedură civilă, înmânarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură se face, la domiciliul sau reşedinţa celui citat. Această dispoziţie trebuie înţeleasă în sensul că atunci când partea, în afară de domiciliu are şi o reşedinţă, unde în fapt locuieşte, ea trebuie să fie citată la reşedinţă deoarece citarea are drept scop încunoştiinţarea părţi despre existenţa procesului, pentru care să se poată prezenta şi să-şi facă apărările pe care le consideră necesare. 115*Procedura de citare. Schimbarea sediului social al societătăţii comerciale Schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecăţii, trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei, prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului, cu aplicarea dispoziţiilor art.98 C.proc.civ. (Secţia comercială, decizia nr.3548 din 8 noiembrie 2007) 116* Citarea prin afişare. Neindicarea motivului afişării şi locului unde s-a făcut afişarea. Nulitate. Citarea unei persoane juridice prin afişare, fără menţionarea locului unde s-a făcut afişarea citaţiei este un act procedural nul. (Secţia Comercială, decizia nr.784 din 9 februarie 2005) 117*Comunicarea actelor de procedură. Persoana juridică. Potrivit art.92 C.proc.civ., teza finală, comunicarea actelor de procedură, chiar pentru persoanele juridice, se poate îndeplini prin afişare în cazul în care se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora. (Secţia comercială, decizia nr.4690 din 13 octombrie 2005) 118* Comunicarea actelor de procedură. Cerere de repunere în termenul de apel Potrivit dispoziţiilor art.103 C.proc.civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedecată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei. În acest din urmă caz , actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării. Absenţa asociaţilor de la sediul societăţii nu reprezintă o situaţie excepţională , mai presus de voinţa lor, ci chiar voinţa acestora, respectiv a societăţii comerciale, persoană juridică şi ca atare, nu poate justifica repunerea în termenul de exercitare a căii de atac. (Secţia comercială, decizia nr.1822 din 24 mai 2006)

119*Procedura de citare Procedura de citare şi de comunicare a actelor conform Legii nr.189 din 13 mai 2003 privind asistenţa juridică internaţională în materie civilă şi comercială. Condiţii de aplicare Soluţionarea cauzei s-a făcut în contradictoriu cu asociaţii, 23

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

numai că citarea acestora, cetăţeni italieni şi persoana juridică străină, nu s-a făcut conform Legii nr.189 din 13 mai 2003 privind asistenţa juridică internaţională în materie civilă şi comercială. Comunicarea actelor de procedură în străinătate se efectuează prin Ministerul Justiţiei şi nu potrivit art.87 Cod procedură civilă care prevede expres că sunt aplicabile acte normative speciale. Din actele dosarului nu rezultă că acestor asociaţi li s-au comunicat copii de acţiune şi cerere reconvenţională, după cum citaţia cu pârâta nu a fost primită de aceasta. În aceste condiţii rezultă că prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art.105 alin.2 Cod procedură civilă. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.1150 din 20 martie 2008) 120* Procedura de citare Condiţiile cerute de lege (art.921 Cod procedură civilă ) pentru citarea şi comunicarea actelor de procedură prin afişare. Comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afişare în cazul persoanelor juridice precum şi al asociaţiilor care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepţia cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.1354 din 4 aprilie 2008)

TERMENELE. SANCTIUNILE NERESPECTARII. REPUNEREA IN TERMEN 121*Apel tardiv. Cerere adresată instanţei de recurs pentru repunerea în termenul de apel În aplicarea art. 103 C. proc. civ., se reţine că cererea de repunere în termen este un incident procedural asupra căruia se pronunţă instanţa competenţă să soluţioneze calea de atac. Ca urmare, cererea de repunere în termenul de declarare a apelului se adresează instanţei de apel, aceasta fiind competentă să soluţioneze cererea, iar nu instanţa de recurs. Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 3790 din 20 mai 2004 122*Termenul de apel curge chiar dacă comunicarea hotărârii a fost făcută odată cu somaţia de executare, conform art. 284 alin. (2) C. proc. civ., nefiind admisibilă aplicarea extensivă a acestor proceduri, prin analogie şi a teoriei echipolenţei, prin a se prezuma că partea a luat cunoştinţă pe alte căi de hotărârea judecătorească care o nemulţumeşte. 123*Apel. Cerere de repunere în termenul de declarare a apelului.Cererea de repunere părţii în termenul de declarare a apelului este reglementată prin art. 103 din Codul de procedură civilă, cu dispoziţii mai restrictive - „o împrejurare mai presus de voinţa părţii” – decât acelea prevăzute în art. 19 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 – cauze „temeinic justificate” 124*-Recurs formulat tardiv. Cerere de repunere în termen formulată cu depăşirea termenului prevăzut de art. 103 alin. 2 Termenul de recurs este un termen legal imperativ, astfel încât nerespectarea lui va atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu consecinţa respingerii recursului ca tardiv formulat. Cererea de repunere în termenul de exercitare a 24

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

recursului trebuie formulată în termenul prevăzut de art. 103 alin. 2 Cod procedură civilă, făcându-se dovada acelei împrejurări mai presus de voinţa părţii care au împiedicat-o să efectueze actul procedural în termenul prevăzut de lege. I.C.C.J. Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală, decizia civilă nr. 1859 din 27 februarie 2007 125*Art. 101, 284 În aplicarea dispoziţiilor art. 284 alin. (1) şi art. 101 alin. (1) Cod procedură civilă, ceea ce se exclude din calculul termenului procedural este ziua când începe acesta să curgă, precum şi ziua în care termenul se sfârşeşte, şi nu eventualele zile nelucrătoare cuprinse în intervalul dintre cele două date de referinţă. Cum nu există niciun temei legal pentru ca din acest interval să se scadă zilele considerate sărbători legale, sâmbetele şi duminicile, în speţă, decizia de respingere a apelului ca tardiv este legală. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 982 din 15 februarie 2008 126*Art. 85, 105, 107 Procedând la judecată în absenţa apelantului-pârât, care nu a fost citat, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 85 şi art. 107 Cod procedură civilă, care prevăd că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, respectiv că preşedintele va amâna judecata ori de câte ori va constata că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii. Încălcarea normelor procedurale enunţate, ce se constituie în garanţii ale asigurării a două din principiile fundamentale ale procesului civil, principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare, atrage asupra hotărârii pronunţate în aceste condiţii sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 105 alin.(2) Cod procedură civilă, fiind astfel incident în speţă motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4265 din 26 iunie 2008. 127* Potrivit dispoziţiilor art.103 C.proc.civ. neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa. În acest din urmă caz, actul de procedură se îndeplineşte în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării. 128*Reclamanta nu a îndeplinit în termen actul procedural al declarării recursului şi a susţinut că la momentul comunicării deciziei instanţei de apel, administratorul şi asociatul unic, mandatara acestuia şi singurii cei doi salariaţi s-au aflat în concediu de odihnă, neputând lua cunoştinţă de comunicarea actelor de procedură. Întrucât nu a făcut dovada că ar fi menţionat la ORC suspendarea activităţii sale pentru perioada menţionată (18 decembrie-16 ianuarie 2005) şi părăsirea sediului social, a rezultat că absenţa societăţii reclamante de la sediu nu putea fi calificată ca determinată de o împrejurare mai presus de voinţa sa , astfel că cererea de repunere în termenul de recurs a fost respinsă, fiind incidente dispoziţiile art.103 C.proc.civ. (Secţia comercială, decizia nr.2560 din 21 septembrie 200 129* Recurs. Termenul de exercitare a căii de atac. Tardivitate. C. proc. civ., art.100 alin.1 lit.a, alin.4, art.310 Dovada înmânării sau afişării actului procedural o face procesul-verbal încheiat de agentul procedural, respectiv data – ziua, luna, anul - când a fost încheiat, şi nicidecum 25

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

ştampila poştei, ce reprezintă data când respectivul proces-verbal încheiat de agentul procedural este comunicat instanţei. Secţia comercială, Decizia nr.3159 din data de 27 noiembrie 2009

NULITATILE. 130*Nulitatea actelor de procedură. Acoperirea neregularităţilor. Cazul necitării la efectuarea unei expertize Neregularitatea provocată de necitarea unei părţi la efectuarea expertizei este sancţionată cu nulitate relativă care se acoperă dacă nu a fost invocată la prima zi de înfăţişare după săvârşirea expertizei şi înainte de se pune concluzii în fond conform art.108 alin.3 C.proc.civ. Secţia civilă, decizia nr.2267 din 29 mai 2003 131*Acte de executare silită Acţiune în anulare fondată pe art. 105 C. proc. civ. Inadmisibilitate Dispoziţiile legale privind contestaţia la executare au caracterul unor dispoziţii speciale (art. 399 şi urm. C. proc. civ. ce derogă de la normele de drept comun (art.105 C. proc. civ.). Ca urmare, în cazul în care actele de executare sunt întocmite de un executor judecătoresc fără competenţă, partea vătămată poate face contestaţie la executarea, cu consecinţele ce decurg din art. 404 C. proc. civ., iar nu acţiune fondată pe art. 105 alin. (2) din acelaşi cod. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 493 din 26 ianuarie 2005 132*Procedura de citare a societăţii în insolvenţă . Condiţii. NulitatePotrivit art.105 alin.(2) C.proc.civ. actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule, dacă prin acestea s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se putea înlătura decât prin anularea lor. În raport cu aceste dispoziţii legale şi cele ale art.87 C.proc.civ., nu a fost citat administratorul judiciar al societăţii aflate în procedura reorganizării judiciare şi falimentului. (Secţia comercială, decizia nr.111 din 17 ianuarie 2006)

133*Contract autentic de înstrăinare a unui imobil. Nulitate absolută şi nulitate relativă. În aplicarea art. 1171 C.civ. menţiunile cuprinse în înscrisul autentic referitoare la faptele materiale săvârşite de agentul instrumentator – în speţă notarul public – sau cele petrecute în faţa sa şi constatate de către acesta prin propriile simţuri, în timp ce se află în exerciţiul funcţiunii şi în limitele competenţei sale, nu pot fi înlăturate decât prin înscrierea în fals. Menţiunile făcute numai pe baza declaraţiilor părţilor, cu referire în cauză la plata preţului, anterior semnării contractului în formă autentică, fără a fi verificate personal de notar, sunt prezumate a fi autentice până la proba contrară.Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5369 din 17 iunie 2005 134*Art. 41, 105 Conform dispoziţiilor art.41 alin.(1) C.proc.civ., poate să fie parte în judecată, orice persoană care are folosinţa drepturilor civile. Capacitatea procesuală de folosinţă, constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual, reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacităţii civile şi presupune ca partea din proces să fie în viaţă pe tot parcursul acestuia. În cazul în care una dintre părţi era decedată la momentul închiderii dezbaterilor la prima instanţă, fără să poată fi aplicabile dispoziţiile art.243 alin. final C.proc.civ., conform 26

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

cărora, decesul părţii nu împiedică pronunţarea hotărârii, dacă a intervenit ulterior închiderii dezbaterilor în dosarul respectiv, hotărârile judecătoreşti pronunţate de prima instanţă şi instanţa de apel, precum şi toate actele de procedură săvârşite de instanţe ulterior decesului părţii şi în legătură cu aceasta, sunt lovite de nulitate absolută, în condiţiile art.105 alin.(2) C.proc.civ. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 4237 din 25 iunie 2008 135* Art. 85, 105, 107 Procedând la judecată în absenţa apelantului-pârât, care nu a fost citat, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 85 şi art. 107 Cod procedură civilă, care prevăd că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, respectiv că preşedintele va amâna judecata ori de câte ori va constata că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii. Încălcarea normelor procedurale enunţate, ce se constituie în garanţii ale asigurării a două din principiile fundamentale ale procesului civil, principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare, atrage asupra hotărârii pronunţate în aceste condiţii sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 105 alin.(2) Cod procedură civilă, fiind astfel incident în speţă motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4265 din 26 iunie 2008. 136*Procedura de citare. Nulitate Potrivit art.105 alin.(2) C.proc.civ. actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În raport cu aceste dispoziţii legale şi cele ale art.88 alin.(2) C.proc.civ., rezultă că pârâţii nu au fost citaţi cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege pentru termenul când instanţa a anulat apelul acestora ca netimbrat, pricinuindu-le o vătămare, sub sancţiunea nulităţii actelor îndeplinite cu neobservarea formelor legale. (Secţia comercială, decizia nr.3392 din 3 iunie 2005) 137*Contract de vânzare-cumpărare. Nulitate absolută. Încălcarea dreptului de proprietate În speţă, s-a pus problema încălcării dreptului de proprietate pe motiv că înstrăinarea bunului de către debitoare s-a făcut cu intenţia vădită de a-şi induce o stare de insolvabilitate. Promovarea unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta debitoare şi cealaltă pârâtă cumpărătoare privind bunul în litigiu are scopul de a apăra creditoarea de încălcarea dreptului său de proprietate. (Secţia comercială, decizia nr.330 din 27 ianuarie 2006) 138*Nulitatea actelor de procedură. Condiţii În conformitate cu dispoziţiile art.105 alin. (2) C.proc.civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie. (Secţia comercială, decizia nr.2386 din 15 iunie 2007

27

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

139*Nulitatea actelor de procedură. Cauze de nulitate. Condiţia vătămării părţii. Schimbarea naturii actului juridic 1. Recurenta nu a invocat necitarea sa, ci neîndeplinirea procedurii de citare cu cea de a doua pârâtă, care , deşi nu a fost citată în apel, nu a invocat această neregularitate şi a declarat că nu se pretinde vătămată. Cum nulitatea rezultată din necitare are un caracter relativ, ea poate fi invocată numai de partea ocrotită de norma încadrată, ceea ce, în speţă, nu s-a realizat. Interesul pe care recurenta îl justifică în obţinerea nulităţii, cu referire la relaţia sa cu pârâta, nu se confundă cu vătămarea impusă de art.105 alin.(2) C.proc.civ. (Secţia comercială, decizia nr.3703 din 16 noiembrie 2007)

AMENDA JUDICIARA 140*Recuzare. Cerere respinsă. Amendarea petiţionarului. Căi de atac. Reexaminare. Inadmisibilitatea recursului Încheierea prin care instanţa, respingând cererea de recuzare, aplică o amendă, este supusă reexaminării în baza cererii de ridicare sau reducere a amenzii, care se soluţionează de către aceeaşi instanţă, prin încheiere irevocabilă, conform art. 1085 C. proc. civ., iar nu şi căii de atac a recursului. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2721 din 6 aprilie 2004

CEREREA DE CHEMARE IN JUDECATA. PROCEDURA 141* Cererea de chemare în judecată stabileşte cadrul procesual în limitele căruia se va desfăşura judecata, atât din punctul de vedere al părţilor cât şi din punctul de vedere al obiectului cererii. Stabilirea cadrului procesual este specific procedurii parcurse de instanţa de fond, deoarece, potrivit art. 294 alin. 1 C.pr.civ., în apel nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.

142* Cererea prin care reclamantul, ulterior datei înregistrării acţiunii, urmăreşte restituirea imobilului trecut în mod abuziv la stat, cheamă în judecată şi persoanele care au cumpărat de la stat bunul şi cere anularea contractelor, constituie o întregire/modificare a acţiunii, în sensul reglementat prin art. 132 C. proc. civ., iar nu o cerere de chemare în judecată a altor persoane, conform art. 57 – 59 din acelaşi cod, deoarece aceste persoane nu pretind acelaşi drept ca şi reclamantul.I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5516 din 7 octombrie 2004 143* Acţiunea. Modificarea, completarea acţiunii. Codul de procedură civilă, prin art. 132, distinge două categorii de cereri: de întregire şi de modificare a cererii iniţiale. Cererile de întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii iniţiale, cum ar fi, de exemplu, prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea bunurilor sau pentru completarea elementelor de fapt. Din contră, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul 28

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

urmăreşte să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare în judecată, precum : părţile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia. Distincţia este importantă, deoarece, conform art. 132 şi art. 134 C.pr.civ., cererea de modificare a acţiunii nu poate fi primită, fără acordul celorlalte părţi, decât la prima zi de înfăţişare, care este aceea în care părţile pot pune concluzii. Alfel, cererea este tardivă ca şi aceea care a fost introdusă în rejudecare, urmare a casării cu trimitere, unde judecata se desfăşoară în limite precis determinate, în sensul dispoziţiilor art. 315 C.pr.civ., limite ce nu pot fi depăşite ori ignorate prin soluţionarea unui alt obiect al acţiunii care nu exista formulat la data când s-a judecat primul recurs. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1403 din 23 februarie 2005 144* Lipsa împuternicirii avocaţiale. Nejustificarea calităţii de reprezentant. Absenţa contestatorilor la termenul acordat pentru semnarea acţiunii în justiţie. Anularea cererii de chemare în judecată. 1.În conformitate cu prevederile art. 83 al. 1 C. Proc. Civilă, la cererea de chemare în judecată semnată de avocat, trebuie alăturată şi împuternicirea avocaţială. 2.Lipsa contestatorilor , legal citaţi , la termenul acordat pentru semnarea cererii de chemare în judecată şi imposibilitatea dovedirii mandatului acordat avocatului , care a formulat şi semnat cererea de chemare în judecată, sunt sancţionate cu anularea cererii de chemare în judecată, conform dispoziţiilor art. 133 Cod Procedură Civilă. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5362 din 1 iunie 2006. 144* Cerere de chemare în judecată. Cadrul procesual. Notificare prealabil. Întrucât investirea instanţei nu s-a făcut printr-o notificare prealabilă ci printr-o acţiune care se referea la credite scadente la o anumită dată, instanţele au încălcat dispoziţiile legale în măsura în care nu au soluţionat cauza în limitele în care fuseseră investite ci s-au pronunţat cu privire la valoarea creditelor restante la o anumită dată stabilită într-o notificare anterioară introducerii acţiunii. Secţia comercială, decizia nr.2192 din 27 martie 2002

145* Modificarea acţiunii după prima zi de înfăţişare. Condiţii Potrivit art.132 alin.(1) Cod procedură civilă, la prima zi de înfăţişare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea acţiunii. Din interpretarea corectă a dispoziţiilor înscrise în art.129, art.130 şi art.132 Cod procedură civilă rezultă, într-adevăr, că modificarea unei acţiuni nu se poate face decât la prima zi de înfăţişare sau în cadrul termenului acordat de instanţă în acest scop, în formele prescrise de lege. Însă, dispoziţiile referitoare la modificarea acţiunii nu au caracter imperativ. Prin urmare, în caz de neopunere a părţii adverse, acţiunea poate fi modificată chiar şi după primul termen de judecată fără ca instanţa să poată invoca excepţia de tardivitate.Ca urmare, faţă de caracterul dispozitiv al normei legale sus enunţate, obiecţiunile în legătură cu neregularitatea sa nu pot fi invocate direct în căile de atac, întrucât aceasta nu constituie o chestiune de ordine publică. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelctuală, decizia civilă nr. 4482 din 1 iunie 2007

29

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

146*Cerere de chemare în judecată. Modificare.Condiţii Cererea de introducere în cauză a unui alt pârât,în locul pârâtului iniţial,lipsit de capacitate procesuală,constituie o modificare a cererii de chemare în judecată,care, potrivit art 132alin.(1) C.proc.civ.,nu poate fi formulată după prima zi de înfaţişare. (Secţia comercială, decizia nr.3507 din 16 septembrie 2003) 147*Exercitarea acţiunii civile. Condiţii. Condiţiile exercitării acţiunii civile au o valoare generală, iar doctrina şi jurisprudenţa le-au grupat în: a) condiţii relative la persoană (interesul şi calitatea) ; b) condiţii relative la necesitatea de a acţiona într-un anumit termen. Calitatea procesuală semnifică titlul care conferă unei persoane puterea de a aduce în justiţie dreptul a cărui sancţiune o cere, context în care reclamanta nu a făcut dovada calităţii de proprietar al imobilului din care este solicitată evacuarea pârâtei. (Secţia comercială, decizia nr.3214 din 27 mai 2005)

CERERE RECONVENTIONALA 148*Procedura punerii sub interdicţie. Cerere reconvenţională Cererea prin care pârâtul, faţă de care s-a solicitat punerea sub interedicţie, solicită, la rândul lui, punerea sub interdicţie a reclamantului, nu îndeplineşte condiţiile unei cereri reconvenţionale, în sensul art. 119 alin. 1şi 2 C.proc. civ., nefiind parcursă procedura prealabilă, prevăzută de art. 30 şi urm. din Decretul nr. 32/1954. Secţia civilă, decizia nr.1098 din 15 martie 2002 149*Cerere reconvenţională. Compensaţie judiciară. Cum pârâta a invocat pretenţii în legătură cu cererea (sau mijloacele de probă) reclamantei, trebuia să formuleze o cerere reconvenţională, care, pentru a fi admisibilă, în speţă,trebuia să tindă la o compensaţie judiciară a datoriilor reciproce ale celor două părţi. (Secţia comercială,decizia nr.1694 din 13 mai 2004) 150* Cerere principală. Cerere reconvenţională. Disjungere Soluţia de disjungere a cererii reconvenţionale este justificată numai atunci când cererea principală este în stare de judecată iar pentru soluţionarea cererii reconvenţionale fiind necesară administrarea de noi probe, s-ar tergiversa judecarea acţiunii principale, conform art.120 alin.(2) C.proc.civ. (Secţia comercială, decizia nr.3547 din10 iunie 2005) INCHEIERI INTERLOCUTORII 151* Căi de atac. Încheiere de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.Inadmisibilitatea recursului Încheierea interlocutorie prin care instanţa de apel a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a unei părţi poate fi atacată cu recurs numai odată cu decizia de soluţionare cauzei. Secţia civilă, decizia nr.518 din 12 februarie 2003 152* Încheiere prin care s-a dispus disjungerea unei cereri. Căi de atac Încheierea prin care instanţa de fond a dispus disjungerea a două cereri, nu întrerupe judecata – care continuă, dar separat – în sensul prevăzut de art. 282 alin. (2) C. proc. civ. şi, ca urmare, nu este supusă căii de atac a apelului sau, după caz, a recursului. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6050 din 3 noiembrie 2004 30

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

153* Încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie. Cale de atac Încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra admisibilităţii în principiu cererii de intervenţie fiind o încheiere interlocutorie şi nu preparatorie trebuia atacată în mod expres odată cu hotărârea dată asupra fondului prin raportare la art.52, la art.268 şi art.282 alin.2 Cod procedură civilă. ICCJ, Secţia Comercială, Decizia nr.1166 din 7 aprilie 2009

154* Din economia art.77 din Legea nr.85/2006, rezultă fără putinţă de tăgadă, că scutirea de plata taxelor de timbru are caracter general, în sensul că priveşte toate acţiunile promovate de administratorul judiciar sau lichidator, indiferent împotriva cui sunt îndreptate şi indiferent care este felul sau natura cererii formulate astfel încât nici una dintre aceste acţiuni nu poate fi anulată ca netimbrată. Încheierea de şedinţă prin care s-a dispus asupra taxei de timbru are caracter preparatoriu aşa cum a stabilit şi instanţa de apel întrucât măsura luată nu este rezultatul unor dezbateri contradictorii a părţilor asupra aspectelor de fapt şi de drept ale instanţei iar alin.2 al art.282 Cod procedură civilă stabileşte expres că „împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii”. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.683 din 21 februarie 2008) 155* Inadmisibilitatea recursului declarat împotriva unei încheieri premergătoare „Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii”. Având în vedere dispoziţiile legale anterioare citate şi constatând că prin încheierea atacată nu s-a întrerupt judecata, Înalta Curte apreciază că această încheiere premergătoare poate fi atacată cu recurs numai odată cu hotărârea ce urmează să se pronunţe în dosar. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.3638 din 3 decembrie 2008) 156* Încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie. Cale de atac Încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra admisibilităţii în principiu cererii de intervenţie fiind o încheiere interlocutorie şi nu preparatorie trebuia atacată în mod expres odată cu hotărârea dată asupra fondului prin raportare la art.52, la art.268 şi art.282 alin.2 Cod procedură civilă. ICCJ, Secţia Comercială, Decizia nr.1166 din 7 aprilie 2009
PROBE 157*Căsătorie. Nulitatea căsătoriei. Dol prin reticenţă. Condiţii În conformitate cu prevederile art.1169 C.civ. dovada dolului prin reticenţă, ca temei de nulitate a căsătoriei, revine reclamantului Secţia civilă, decizia nr.935 din 11 martie 2003 158*Contract de împrumut. Proba împrumutului Dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depăşeşte suma de 250 lei se face cu înscris, conform art.1191 alin.1 C.civ. Aceste dispoziţii nu sunt imperative, părţile putând să se abată de la ele, cum rezultă din alin.3 al art.1191. De asemenea, conform art.1197, când există un început de dovadă scrisă, se pot 31

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

administra oricare alte probe, iar în art.1198 se enumeră şi alte cazuri în care nu operează obligativitatea probei cu înscrisuri. Secţia civilă, decizia nr.1300 din 1 aprilie 2003 159*Expertiză. Termenul în care trebuie solicitată expertiza contrarie. Potrivit art. 212 alin. 2 C. proc. civ., expertiza contrarie trebuie cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării. Aceste norme care reglementează condiţiile în care trebuie să se invoce regularitatea raportului de expertiză au caracter dispozitiv. Drept urmare, faţă de prevederile art. 108 alin. 3 C. proc. civ., neinvocarea nulităţii raportului de expertiză la prima zi de înfăţişare după depunere şi înainte de a se fi pus concluzii în fond, atrage sancţiunea decăderii. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2197 din 28 februarie 2006. 160*Prezumţii. Lipsa de fundament. Afirmaţii nedovedite. Lipsa condiţiilor răspunderii civile. Potrivit dispoziţiilor art. 1199 Cod civil , prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut. În speţă, instanţa de apel s-a întemeiat în mod nelegal pe prezumţii „fără greutate şi puterea de a naşte probabilitatea”. Totodată , instanţa nu a pornit, aşa cum impune textul de lege, de la fapte cunoscute (bazate pe probe directe), care să inducă existenţa faptului vecin şi conex cu cel generator de drepturi, ci a pornit tot de la presupuneri, de la afirmaţii nedovedite ale reclamantului, care nu puteau conduce la prezumţii. În condiţiile în care reclamantul nu a făcut dovada că a fost deţinut în celulă alături de persoane anchetate anterior de acesta, prezumţia în legătură cu presiunea psihică la care acesta a fost supus, este nejustificată. Tot astfel, în condiţiile în care nu a rezultat că intervenţia chirurgicală a fost determinată de arestul preventiv (producându-se la distanţă mare în timp şi în legătură cu un alt eveniment), prezumţia suferinţelor fizice şi morale determinate de această intervenţie, pusă în legătură cu starea de arest, este lipsită de fundament. Î.C.C.J. , Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1604 din 21 februarie 2007. 161* Factură fiscală. Natura juridică. În aplicarea prevederilor art.46 Cod comercial şi ale art.6 din Legea nr.82/1991, factura fiscală nu este decât un document justificativ, care stă la baza înregistrărilor în contabilitate furnizorului sau prestatorului şi a cumpărătorului, respectiv beneficiarului, ea fiind un mijloc de probă cu privire la operaţiunea facturată, neavând calitatea de act juridic, care să trebuiască să îndeplinească cerinţele art.948 Cod civil, nici chiar atunci când – ca în cauza de faţă – probează existenţa unui contract comercial consensual, pentru care părţile nu au confecţionat un instrumentum. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.1017 din 26 martie 2009)

162* Probe Proba cu expertiză. Neregularitatea decăderii din proba cu expertiză sub motiv de neplată a onorariului de expert, în condiţiile reglementate de art.170 alin.4 Cod procedură civilă Reclamanta a solicitat proba cu expertiza contabilă prin cererea de apel, dar nu a fost încunoştiinţată de admiterea acestei probe şi de obligaţia achitării onorariului de expert. Instanţa, făcând aplicarea art.170 alin.3 Cod procedură civilă, a decăzut-o pe apelanta reclamantă din proba solicitată, iar cauza s-a soluţionat, cu neobservarea faptului că în speţă devin incidente prevederile art.170 alin.4 Cod procedură civilă în sensul că depunerea sumei se va putea face şi după împlinirea termenului, amânarea judecăţii nefiind 32

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

pricinuită de apelantă. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.206 din 29 ianuarie 2008)

EXCEPTII PROCESUALE. CALITATEA PROCESUALA 163* Calitate procesuală pasivă în litigiile care privesc imobile trecute în proprietatea statuluiInstanţele judecătoreşti sunt competente să stabilească valabilitatea titlului statului asupra bunurilor care au intrat în proprietatea sa în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, conform art.6 alin.3 din Legea nr.213/1998, iar în conformitate cu art.12, în litigiile care privesc astfel de bunuri, statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor, iar unităţile administrativteritoriale de către consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau, după caz, de consiliile locale care dau mandat scris preşedintelui consiliului sau primarului. Secţia civilă, decizia nr.1214 din 26 martie 2003 164* Legatul cu titlu particular, instituit asupra unui imobil abuziv naţionalizat, sub condiţia retrocedării, conferă legatarului calitatea procesuală activă de a revendica imobilul de la stat. 165*Despăgubiri pentru bijuteriile din aur confiscate prin hotărâre penală ulterior desfiinţată. Acţiunea formulată de unul din moştenitorii titularului dreptului de proprietate.Admisibilitate Prin derogare de la regula exercitării de către toţi coindivizorii a acţiunii privitoare la bunurile indivize, acţiunea se poate introduce de un singur coindivizar, fără a avea nevoie de consimţământul celorlalţi, când se exercită acte de conservare a patrimoniului succesoral, cum ar fi întreruperea prescripţiei. Secţia civilă, decizia nr.3966 din 10 octombrie 2003 166* Ministerul Finanţelor Publice, ca reprezentant al statului, are calitate procesuală pasivă în litigiile ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 atunci când unitatea deţinătoare nu a fost identificată, conform art. 26 (3) din actul normativ indicat….. În litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor unităţilor administrativteritoriale au calitate procesuală atât consiliile judeţene sau locale cât şi preşedintele consiliului sau primarul localităţii, în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998

167*Calitate procesuală. Primărie. Primar. Comunele, oraşele, municipiile, judeţele sunt persoane juridice de drept public (conform art. 19 din Legea nr. 215/2001) şi pot sta în justiţie prin reprezentanţii lor legali, anume primarii (art. 67 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 şi art. 87 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ.) În litigiile fondate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, deşi se fece referire la „actele primarului” ( astfel, conform art. 20, restituirea în natură sau prin echivelent se face prin dispoziţia motivată a primarului) acesta, stă în proces ca reprezentant legal al uinităţii administrativ – teritoriale, iar nu în nume propriu. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 709 din 2 februarie 2005. 33

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

168* Calitatea procesuală pasivă. Acţiune pentru prescripţia achizitivă/uzucapiune. Proprietar/pârât decedat anterior datei acţiunii. Întrucât, potrivit art. 7 din Decretul nr. 31/1954, capacitatea de folosinţă încetează odată cu moartea persoanei fizice, aceasta nu are nici calitatea de a fi parte într-un proces în sensul reglementat prin art. 41 şi următ. C.pr.civ. Obligaţia idenţificării moştenitorilor, în vederea citării acestora revine reclamantului acţiunii - având, în speţă, ca obiect, dobândirea proprietăţii imobilului prin prescripţie achizitivă/uzucapiune - iar nu instanţei sesizată. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2383 din 24 martie 2005. 169* Persoană juridică în dizolvare. Capacitate de folosinţă şi de exerciţiu. Calitate procesuală Persoană juridică – în speţă o societate comercială – încetează a avea fiinţă prin dizolvare, conform art. 40 din Decretul nr. 31/1954, dar, în vederea realizării activului şi a plăţii pasivului, la care se referă art. 51 din acelaşi decret, se poate acţiona, însă prin lichidator, iar nu în nume propriu, caz din urmă în care societatea comercială nu are calitate procesuală.I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5302 din 16 iunie 2005 170* Motiv de ordine publică. Persoană lipsită de folosinţa drepturilor civile. Lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale. Hotărâri judecătoreşti . Nelegalitate. Potrivit art.43 (1) Cod procedură civilă, lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii. Conform art. 41(1) Cod procedură civilă, numai persoanele care au folosinţa drepturilor civile pot să fie parte în judecată . Astfel, rezultă că hotărârile pronunţate cu nerespectarea prevederilor articolului menţionat sunt date cu încălcarea prevederilor legale . Î.C.C.J. , Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2594 din 22 martie 2007. 171*Excepţie de ordine publică. Lipsa calităţii procesuale pasive.Principiul contradictorialităţii Pentru a nu încălca principiul contradictorialităţii care guvernează procesul civil, instanţele trebuie să pună în discuţia părţilor, anterior pronunţării, excepţiile invocate (de exemplu excepţia de ordine publică a lipsei calităţii procesuale pasive) şi numai în funcţie de modul de soluţionare a acestora, pot hotărî asupra fondului. Secţia comercială, decizia nr.2145 din 22 martie 2002 172* Semnarea cererii de recurs de către consilierul juridic al societăţii comerciale recurente, fără un mandat special dat acestuia de către reprezentantul legal al societăţii, având menţiunea expresă de a declara şi a semna în numele reprezentantului cererea , atrage nulitatea recursului. 173* Societate comercială. Calitate procesuală activă Prin invocarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a societăţii comerciale reclamante, pârâta a acreditat ideea că o astfel de acţiune privind buna desfăşurare a activităţii sociale poate fi promovată numai de persoana fizică lezată. Această susţinere nu poate fi primită, întrucât un atribut al personalităţii juridice aparţinând persoanei juridice, societate comercială, este şi dreptul de a sta în instanţă în calitate de reclamantă (Secţia comercială, decizia nr.910 din 3 martie 2005) 174*Societate comercială. Sucursale. Personalitate juridică. Excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu Potrivit art.161 alin.(1) C.proc.civ., când instanţa constată lipsa capacităţii de 34

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

exerciţiu al drepturilor procedurale a părţii sau când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri. În condiţiile în care însăşi legea recunoaşte sucursalelor aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, în limitele autonomiei funcţionale stabilite de societatea a cărei dezmembrământ este, pentru a se stabili dacă aceasta poate sta în instanţă cu scopul de a-şi apăra drepturile conferite şi obligaţiile asumate în aceste limite şi implicit de a-şi exercita drepturile procesuale în acest scop, se impunea ca instanţa de apel să-i confere posibilitatea de a prezenta” delegarea de competenţă.” (Secţia comercială, decizia nr.2033 din 2 iunie 2006) 175*Dreptul de proprietate al statului sau al unităţilor administrativ- teritoriale. Calitatea procesuală Dreptul de proprietate publică şi dreptul de proprietate privată poate aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, în funcţie de regimul juridic al bunului respectiv. În ceea ce priveşte dreptul de proprietate privată a statului sau al unităţilor administrativ teritoriale asupra bunului din domeniul privat, acesta este supus domeniului juridic de drept comun. În situaţiile în care bunul în litigiu nu face parte din domeniul public al statului, calitate de pârât nu poate avea decât unitatea administrativ teritorială, care ,conform art.4 din Legea nr.69/1991,are un patrimoniu , din care poate face parte bunul respectiv, sau orice altă persoană juridică, ce invocă un drept asupra bunului respectiv. (Secţia comercială, decizia nr.2069 din 6 iunie 2006)

176*Capacitate procesuală Închiderea procedurii insolvenţei şi radierea pârâtei debitoare din Registrul comerţului Consecinţe asupra capacităţii civile a societăţii comerciale. În urma închiderii procedurii falimentului şi radierii societăţii aceasta nu mai beneficiază de capacitatea de a avea şi de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile, sau altfel spus nu mai subzistă ca subiect de drept şi nici nu mai are îndreptăţirea legală de a fi parte în proces întrucât este lipsită de legitimatio ad causam. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.706 din 22 februarie 2008) 177*Legitimare procesuală. Criterii de determinare Legitimarea procesuală a reclamantei nu este conferită exclusiv de calitatea sa de parte, respectiv de cumpărător, în contractele de vânzare - cumpărare acţiuni, evocate prin acţiunea introductivă, întrucât raportul de drept procesual se leagă valabil între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii ca şi din existenţa unei legături de conexitate cu un astfel de raport. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.1366 din 8 aprilie 2008) 178*Excepţia lipsei calităţii de reprezentant. Admitere. Consecinţe Constatându-se că reprezentantul B.S. nu a făcut dovada calităţii sale de reprezentant şi că reprezentantul legal al contestatoarei, respectiv lichidatorul judiciar, nu-şi însuşeşte contestaţia declarată de acţionarul majoritar, Înalta Curte urmează să admită excepţia lipsei calităţii lui B.S. de reprezentant al contestatoarei şi, cu aplicarea dispoziţiilor art.161 alin.2 Cod procedură civilă, urmează să anuleze cererea. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.1871 din 29 mai 2008)
35

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

179*Dreptul de a promova acţiunea. Dreptul de reprezentare. Prezumţia – în cazul unei societăţi comerciale – privind existenţa dreptului de a promova acţiunea cât şi a dreptului de reprezentare în condiţiile legii. Complinirea neregulii procedurale privind lipsa semnăturii de pe cererea de chemare în judecată în condiţiile art.133 (2) Cod procedură civilă Dreptul de chemare în judecată a fost exercitat de societate prin reprezentantul său de către avocatul ales care a semnat cererea de chemare în judecată, instanţa reţinând corect că se află în situaţia complinirii neregulii privind lipsa semnăturii unei cereri de chemare în judecată reglementată de art.133 (2) Cod procedură civilă. Fiind în faţa unei societăţi comerciale există prezumţia privind existenţa dreptului de a promova acţiunea cât şi a dreptului de reprezentare, în condiţiile legii, contrariul nefiind demonstrat în condiţiile în care dispoziţiile art.68 (1) Cod procedură civilă nu sunt aplicabile. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.184 din 25 ianuarie 2008)

AUTORITATEA DE LUCRU JUDECAT, LITISPENDENTA. CONEXITATEA. 180*Acţiune în revendicare. Excepţia autorităţii lucrului judecat Principiul puterii lucrului judecat, rezultând din art. 1201 C.civ., împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi, chiar cu poziţia procesuală investită, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute unei părţi printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunţată într-un alt proces. Pentru a exista identitate de obiect între două acţiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în acelaşi mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acţiuni să rezulte că scopul final urmărit este acelaşi în ambele acţiuni. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4525 din 30 mai 2005 181* Contract de credit. Procedura de recuperare a debitului restant. Dobânzi Dacă debitorul rambursează creditul cu întârziere şi în rate, determină creditorul la continuarea procedurii de recuperare a debitului restant, astfel că în această situaţie debitorul datorează nu numai sumele prevăzute în dispozitivul sentinţei rămasă definitivă dar şi dobânzile care curg de la pronunţarea sentinţei şi până la achitarea totală, ceea ce determină intentarea unei acţiuni separate având acest obiect, neputându-se invoca autoritatea de lucru judecat, chiar dacă ambele acţiuni au la bază acelaşi contract de credit. Secţia comercială, decizia nr.1666 din 6 martie 2002 182* Retrocedarea terenului expropriat. Bun comun. Acţiune numai a unuia din soţi. Inaplicabilitatea regulii unanimităţii. Conexarea acţiunii nesoluţionată în primă instanţă cu o altă acţiune aflată în faza apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe. Inadmisibilitate - Regula unanimităţii nu este aplicabilă la proprietatea comună a soţilor, codevălmaşul putând introduce singur acţiune împotriva terţului – în speţă retrocedarea unui teren expropriat – întrucât are ca scop mărirea patrimoniului comun, profitând implicit şi celuilalt soţ. - Litispendenţa, reglementată prin art. 163 C. proc. civ., există numai în cazul în care două sau mai multe acţiuni au aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi înaintea mai multor instanţe, iar nu şi în cazul în care acestea diferă. 36

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

- Conexarea acţiunilor în temeiul art. 164 C. proc. civ., ca măsură de bună administrare a justiţiei, este posibilă numai atunci când mai multe pricini, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură, se află înaintea aceleiaşi instanţei sau instanţe deosebite, dar de acelaşi grad. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5065 din 9 iunie 2005 183*Hotărâre irevocabilă. Drept de proprietate. Puterea lucrului judecat. Principiul securităţii raporturilor juridice şi a hotărârilor judecătoreşti, devenite res judicata, trebuie respectat, întrucât în caz contrar, desfiinţarea unei hotărâri irevocabile creează un climat de insecuritate juridică care reduce încrederea persoanelor în sistemul judiciar şi în statul de drept. Î.C.C.J. Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3111 din 24 martie 2006. 184*Lipsa împuternicirii avocaţiale. Nejustificarea calităţii de reprezentant. Absenţa contestatorilor la termenul acordat pentru semnarea acţiunii în justiţie. Anularea cererii de chemare în judecată. 1.În conformitate cu prevederile art. 83 al. 1 C. Proc. Civilă, la cererea de chemare în judecată semnată de avocat, trebuie alăturată şi împuternicirea avocaţială. 2.Lipsa contestatorilor , legal citaţi , la termenul acordat pentru semnarea cererii de chemare în judecată şi imposibilitatea dovedirii mandatului acordat avocatului , care a formulat şi semnat cererea de chemare în judecată, sunt sancţionate cu anularea cererii de chemare în judecată, conform dispoziţiilor art. 133 Cod Procedură Civilă. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5362 din 1 iunie 2006. 185*Excepţia lipsei de interes a părţii în promovarea căii de atac. Excepţia lipsei de interes al părţii care formulează cereri în procesul civil are caracter dirimant şi atunci când este admisă duce la respingerea acţiunii. Această excepţie trebuie pusă în discuţia părţilor, pentru că, altfel, acestea sunt puse în imposibilitatea de a cunoaşte temeiul respingerii cererii lor şi de a-şi formula apărarea corespunzătoare, fapt care generează o vătămare, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii pronunţate în aceste condiţii. Hotărârea pronunţată în aceste condiţii este nulă, în baza art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, text de lege care instituie sancţiunea nulităţii pentru actele procesuale îndeplinite cu neobservarea formelor legale prin care s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3781 din 10 mai 2007. 186*Principiul autorităţii de lucru judecat. Încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat. Nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilităţii raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasă odată tranşată de instanţă să nu mai poată fi adusă înaintea judecăţii, iar pe de altă parte ca, ceea ce a stabilit o primă instanţă să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanţe ulterioare. Autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepţiei procesuale ( non bis in idem), ci şi sub forma prezumţiei de lucru judecat, altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului judecat care presupune ca ceea ce a stabilit o instanţă să nu fie contrazis de cea ulterioară. 37

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

Potrivit prezumţiei lucrului judecat (art.1200 pct.4, cu referire la art.1202 alin.(2) Cod civil), o hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părţi (res judicata pro veritate habetur), neputându-se primi vreo dovadă contrară, faţă de caracterul absolut al prezumţiei (art.1202 alin.(2) Cod civil). Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5834 din 19 septembrie 2007. 187* C.civ., art. 1200, art. 1201, art. 1202; C.proc.civ., art. 166 Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală (conform art. 1201 C.civ. şi art. 166 C.proc.civ.) şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.). Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti. Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ., în relaţia dintre părţi, această prezumţie are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acţiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătoreşte anterior. Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea altor principii. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 995 din 4 februarie 2009 188* Autoritate de lucru judecat. Condiţii Potrivit dispoziţiilor art.1201 C.civ. este lucru judecat , atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate. (Secţia comercială, decizia nr.3046 din 18 octombrie 2006) 189* Acţiune în constatarea nulităţii contractului de închiriere. Lipsa interesului Întrucât, la data promovării acţiunii în constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere dintre pârâte, de către reclamanta intimată , contractul încetase prin denunţare unilaterală de către locatar, necontestată , iar bunul închiriat fusese restituit locatorului , reclamanta intimată nu mai justifică vreun interes actual , nefiind expusă unui posibil prejudiciu prin contractul evocat. (Secţia comercială, decizia nr.3545 din 8 noiembrie 200)

38

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

189* Hotărâre arbitrală. Autoritate de lucru judecat. Existenţa autorităţii de lucru judecat între o hotărâre pronunţată de o instanţă de drept comun şi o hotărâre pronunţată de un tribunal arbitral. Dispoziţiile art.1201 Cod civil nu permit ca un litigiu soluţionat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă să mai facă obiectul unui nou proces având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.1031 din 26 martie 2009)

190* Puterea de lucru judecat Condiţii de admisibilitate în raport de dispoziţiile art.1201 Cod civil. Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceiaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate (art.1201 Cod civil). Şi în primul litigiu şi în cel de-al doilea, părţile s-au judecat la tribunalul arbitral competent potrivit legii, în baza aceleiaşi clauze compromisorii.Ca şi în primul litigiu, finalizat prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia comercială nr.3556/10 noiembrie 2006, calitate de reclamantă în acţiunea în anulare a avut SC A.M.G. SA, aceasta şi într-un caz şi în celălalt, având şi calitatea de recurentă – pârâtă şi respectiv intimată fiind tot SC D.T.C. SRL. Din verificarea deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.3556 din 10 noiembrie 2006 se constată că obiectul acţiunii în anulare în primul litigiu ca şi criticile din recurs antamează aceleaşi probleme de drept, şi care au primit deja o rezolvare prin chiar decizia menţionată. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.735 din 22 februarie 2008)

EXCEPTIA DE NECONSTITUTIONALITATE 191* Excepţia de neconstituţionalitate a legii ridicată în faţa instanţei judecătoreşti. Competenţa de soluţionare. Soluţionarea excepţiei ridicate în faţa instanţei judecătoreşti, de neconstituţionalitate asupra unei legi sau ordonanţe ori a unor texte dintr-o lege sau ordonanţă este de atributul exclusiv al Curţii Constituţionale, în afară de cazurile limitativ prevăzute în art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2810 din 8 aprilie 2004 192* Excepţie de neconstituţionalitate. Încheiere de respingere. Cerere de repunere în termenul de recurs. Potrivit art.103 alin.(1) C.proc.civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa. În speţă, reclamanta a declarat recurs în 20 de zile de la pronunţarea Curţii de Apel Bucureşti, încălcând dispoziţiile art.29 alin.(6) din Legea nr.47/1992, care prevăd un termen de recurs de 48 de ore de la pronunţare. (Secţia comercială, decizia nr.1541 din 26 aprilie 2007) 39

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

193* Excepţia de neconstituţionalitate. Admisibilitate Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea pronunţării asupra excepţiei de neconstituţionalitate a art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997, nu poate fi primită deoarece vizează o prevedere legală care nu are legătură cu soluţionarea litigiului dintre părţi. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr. 3355 din 12 noiembrie 2008) 194* Cerere de sesizare a Curţii Constituţionale formulată într-o cale de atac inadmisibilă Între excepţia inadmisibilităţii recursului şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate (întrucât soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate propriu-zise revine exclusiv Curţii Constituţionale) Înalta Curte stabileşte că are prioritate soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii recursului. Aceasta întrucât nu se poate pune în discuţie şi, eventual, da curs unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale decât în situaţia în care instanţa de judecată este legal sesizată, respectiv, cea în care instanţa de recurs este învestită cu un recurs admisibil. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr. 3715 din 10 decembrie 2008)

TIMBRAJUL 195* În raport cu natura unitară a pretenţiilor deduse judecăţii, şi cu prevederile art. 11 şi 20 alin. 1-3 din Legea nr. 146/1997, insuficienta timbrare justifică anularea în totalitate a acţiunii, neexistând temei legal pentru o judecare a pretenţiilor reclamantului proporţional cu valoarea sumelor achitate în contul întregii taxe judiciare de timbru datorate. 196* Acţiune. Timbrare. Taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar. Un caz de scutire reglementat prin Legea nr. 146/1997. Sensul reglementării Sunt scutite de taxe de timbru acţiunile şi cererile referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daune materiale şi morale decurgând din acestea, formulate cu prilejul soluţionării dosarului penal sau prin acţiune civilă separată, introdusă la instanţa civilă potrivit art. 19 şi 20 C. proc. pen., sau ca urmare a amnistiei intervenite în cursul procesului penal, conform art. 15 lit. „o” din Legea nr. 146/1997 şi art. 24 lit. „o” din Normele metodologice pentru aplicarea legii menţionate (aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C din 22 aprilie 1999). Simpla plângere adresată organului de urmărire penală, prin care o persoană reclamă săvârşirea unei pretinse infracţiuni, plângere neurmată de punerea în mişcare a acţiunii penale, nu înseamnă, însă, „cauză penală” în sensul normelor citate, situaţie în care nu intervine scutirea de plata taxelor judiciare de timbru. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6631 din 26 noiembrie 2004 197*Taxă judiciară de timbru. Acţiune civilă separată de procesul penal. Scutire de plata taxei. Condiţie. Acţiunea la instanţa civilă, pentru daune produse prin infracţiune, este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. o din Legea nr. 146/1997, numai dacă este sau a fost pendinte o cauză penală ca urmare a puneii în mişcare a răspunderii penale printr-un act de inculpare, în condiţiile legii. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3247 din 21 aprilie 2005. 40

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

198*Apel anulat ca netimbrat. Scutirea de plata taxei judiciare de timbru, art.17 din Legea nr.146/1997Sumele încasate cu titlu de chirie şi virate la bugetul de stat capătă caracter de venit public, operând scutirea de plata taxei judiciare de timbru, conform art.17 din Legea nr.146/1997. Or, instanţa de apel, în mod greşit, a anulat apelul ca netimbrat. Secţia comercială, decizia nr.6644 din 8 noiembrie 2002 199*Taxă de timbru. Îndeplinirea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru Achitarea taxei judiciare de timbru de către avocat – ca mandatar al părţii – nu constituie o încălcare a dispoziţiilor legii întrucât Legea 146/1997 nu face referire la numele persoanei care apare pe chitanţa emisă de la organul fiscal. ICCJ, Secţia Comercială, Decizia nr.1938 din 18 iunie 2009

200* Taxa de timbru Efectul nedeterminării cuantumului unui capăt de cerere şi netimbrarea acestuia asupra acţiunii - considerată ca un tot unitar - în interpretarea art.20 alin.4 din Legea nr.146/1997 În speţă s-a făcut aplicarea articolului 20 (2) şi (4) din Legea nr.146/1997 faţă de referirile la elementele care determină o valoare mai mare raportată la obiectul litigiului în unitatea lui şi de particularitatea fiecărui capăt de cerere, reţinându-se corect că primul capăt de cerere era determinat şi timbrat legal, ceea ce nu îndreptăţea instanţa de fond să anuleze în totalitate acţiunea ca netimbrată. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.196 din 25 ianuarie 2008)

CALIFICAREA ACTIUNILOR IN JUSTITIE. ACTIUNEA IN CONSTATARE. ACTIUNEA IN REALIZARE. ACTIUNI CU CARACTER PATRIMONIAL / NEPATRIMONIAL 201* Acţiune pentru constatarea pe cale judecătorească a dreptului de proprietate asupra unei construcţii. Caracterul patrimonial al acţiunii. Căi de atac. Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art. 2821 C.p.c. desemnează toate acţiunile cu caracter patrimonial, calificate ca atare de doctrină şi jurisprudenţa în materie, prin raportare la obiectul acestora, care priveşte în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani. Ca atare, litigiile având ca obiect constatarea pe cale judecătorească a dreptului de proprietate asupra unei construcţiei, acţiuni care privesc deci un drept real imobiliar, au un caracter patrimonial, în condiţiile în care se tinde la apărarea acestui drept. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1423 din 8 februarie 2006. 202*Acţiune în constatare, fondată pe art. 111 C. proc. civ. în materie succesorală. Admisibilitate Stabilirea/constatarea calităţii de moştenitor se poate face pe cale notarială sau judecătorească fără ca persoana respectivă să fie obligată să solicite şi ieşirea din indiviziune, cu acelaşi prilej, în materie succesorală nefiind aplicabile dispoziţiile finale ale art. 111 C. proc. civ. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 386 din 21 ianuarie 2005 203* Prescripţia achizitivă. Natura acţiunii pentru a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe. 41

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

1. În raport cu art. 645 şi art. 1837 C.civ., acţiunea, deşi poartă denumirea de „ acţiune în constatare” este o acţiune în realizarea unui drept real – printre care dreptul de proprietate - . 2. O astfel de acţiune este evaluabilă în bani şi, dacă valoarea este de până la 1 miliard de lei, hotărârea judecătoriei este supusă numai căii de atac a recursului, conform art. 2821 C.pr.civ. iar nu şi apelului. 3. Competenţa de soluţionare a recursului, în cazul redat, revine tribunalului, conform art. 2 pct. 3 C.pr.civ. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 8605 din 31 octombrie 2005. 204* Art. 1, 111 Cererea prin care o persoană solicită, în temeiul Decretului-lege nr.118/1990, să i se recunoască vechimea în muncă pentru perioada în care a fost persecutată sau urmărită din motive politice, este o acţiune în constatare, de drept comun întemeiată pe dispoziţiile art.111 teza I C.proc.civ., a cărei soluţionare intră în competenţa judecătoriei conform art.1 pct.1 C.proc.civ. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 4071 din 17 iunie 2008 205* Acţiune în constatare. Acţiune în realizarea dreptului pretins. Prioritate Potrivit art.111 C.proc.civ., partea care are interes în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, poate formula o cerere în acest sens, care devine inadmisibilă, dacă poate fi intentată o cerere în realizarea dreptului pretins, ca în cazul unei acţiuni de rectificare a înscrierii din cartea funciară. Secţia comercială, decizia nr.495 din 30 ianuarie 2002 206* Tranzacţie. Acţiune în constatare. Tranzacţia depusă de părţi nu întruneşte condiţiile pe care legea le impune pentru ca acest act să constituie un acord de voinţă valabil exprimat, fiind numai voinţa uneia dintre părţi, prin lipsa semnăturii reclamantei .Totodată,cererea incidentă, depusă de pârâtă,de constatare a drepturilor litigioase, nu poate fi primită nici pe calea unei acţiuni în constatare, având mai degrabă caracterul unei intâmpinări asupra căreia instanţele s-au pronunţat odată cu respingerea acţiunii şi apelului., astfel încât aşa numita tranzacţie are caracterul unei simple propuneri. (Secţia comercială,.decizia nr.2838 din 30 mai 2003) 207* Acţiunea în constatare. Condiţii. Potrivit art.111 C.proc.civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept . Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. (Secţia comercială, decizia nr.2469 din 21 iunie 2007) 208* Acţiunea în constatarea dreptului de proprietate.Interesul legitim În cazul acţiunii în constatare, dovedirea interesului nu este satisfăcută de interesul material ci de evitarea unor litigii ulterioare,lipsite de orice utilitate,în condiţiile existenţei deja a unui drept subiectiv,ocrotit de lege şi al cărui titular partea probează a fi. Or, în speţă, reclamanta a invocat un drept de proprietate inexistent, în raport cu împrejurarea că actul normativ invocat nu a constituit un drept de proprietate în favoarea acesteia, potrivit art.645C.civ. şi nici nu are aptitudinea stabilirii unei posesii utile, neechivoce , 42

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

faţă de care poate invoca dispoziţiile art.1890 C.civ. (Secţia comercială,decizia nr.5596 din 14 decembrie 2004) 209* Acţiune în constatare. Condiţii Potrivit celor reglementate în art.111 C.proc.civ. pentru exercitarea acţiunii în constatare, este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să fie justificat un interes şi prin acţiune să nu se urmărească constatarea existenţei sau inexistenţei unei stări de fapt. Conţinutul art.111 C.proc.civ. determină principiul subsidiarităţii acţiunii în constatare, în raport cu acţiunea în realizare, cu toate consecinţele ce decurg din regimul juridic distinct al celor două acţiuni. (Secţia comercială, decizia nr.2675 din 28 septembrie 2006 210* Acţiunea privind obligarea pârâtei de a permite accesul reclamantei la proprietatea sa în baza dreptului de servitute dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare precum şi cererea de demolare a construcţiei amplasată de pârâtă pe drumul spre proprietatea reclamantei au natură civilă iar nu comercială, în pofida calităţii de comerciant a părţilor. Întrucât nu suntem în prezenţa unor fapte de comerţ ci a unui drept de natură civilă, se aplică dispoziţiile procedurale care reglementează competenţa materială în dreptul comun. (Secţia comercială, decizia nr.2701 din 20 septembrie 2007) 211* Calificarea juridică a acţiunii în constatarea nulităţii unui act juridic din perspectiva finalităţii sale. Acţiunea în constatarea nulităţii unui act juridic este o acţiune în realizare şi nu în constatare întrucât prin pronunţarea nulităţii actului se produce în fapt o modificare a raporturilor juridice dintre părţi şi, nicidecum, o acţiune în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, adică o acţiune în confirmare. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.281 din 4 februarie 2009 212* Cesiune de creanţă. Acţiune în constatarea inexistenţei dreptului de creanţă. C. proc. civ., art.111. Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu va fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Prin acţiunea în constatare se neagă dreptul de creanţă al cesionarei, solicitându-se să se constate inexistenţa dreptului de creanţă transferat printr-un contract a cărui legalitate nu a fost contestată. Raportul juridic dintre cedent şi cesionar nu poate fi negat pe calea acţiunii în constatare, întrucât nu poate fi obţinut efectul constrângerii, şi anume provocarea cesionarului de a-şi valorifica pretenţiile, respectiv de a-şi dovedi dreptul, sub sancţiunea de a nu-l mai putea invoca. Secţia Comercială, Decizia nr.2253 din 2 octombrie 2009

213* Hotărâre judecătorească care ţine loc de act de vânzare-cumpărare. Caracterul declarativ al acesteia. Condiţii de admisibilitate Hotărârea judecătorească care ţine loc de act de vânzare – cumpărare are caracter declarativ, ea, constată înţelegerea părţilor intervenită anterior. Acest lucru, este posibil, numai cu privire la convenţii care la momentul încheierii lor întruneau toate condiţiile de validitate nu şi cu privire la convenţii lovite de nulitate absolută pentru lipsa uneia sau unora dintre condiţiile de validitate, întrucât nulitatea absolută nu poate fi acoperită în nici un fel şi nici nu poate fi validată prin hotărâre
43

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

judecătorească, dacă legea, prin excepţie, nu dispune în sens contrar. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.984 din 11 martie 2008)
214* Cesiune de creanţă. Acţiune în constatarea inexistenţei dreptului de creanţă. C. proc. civ., art.111. Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu va fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Prin acţiunea în constatare se neagă dreptul de creanţă al cesionarei, solicitându-se să se constate inexistenţa dreptului de creanţă transferat printr-un contract a cărui legalitate nu a fost contestată. Raportul juridic dintre cedent şi cesionar nu poate fi negat pe calea acţiunii în constatare, întrucât nu poate fi obţinut efectul constrângerii, şi anume provocarea cesionarului de a-şi valorifica pretenţiile, respectiv de a-şi dovedi dreptul, sub sancţiunea de a nu-l mai putea invoca. Secţia Comercială, Decizia nr.2253 din 2 octombrie 2009 SUSPENDAREA JUDECATII 215* Apel sau recurs declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de suspendare a cursului judecăţii În raport cu dispoziţiile art.282 alin.2, art.299 şi art.2441 C.proc.civ., sunt supuse recursului numai încheierile prin care instanţa a dispus suspendarea judecării ori s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei suspendare, iar nu şi încheierile interlocutorii de respingere a cererii de suspendare a judecăţii. Secţia civilă, decizia nr.4678 din 18 decembrie 2002 216* Suspendarea judecării recursului dispusă în baza art.244 alin.1 pct.1 C.proc.civ. Aprecierea judecătorului În reglementarea incidentelor survenite pe parcursul soluţionării cauzelor, în curs de desfăşurare, suspendarea judecăţii pentru cazurile prevăzute de art. 244 C. proc. civ. este privită ca având caracter facultativ, rămânând la latitudinea judecătorului de a aprecia, în funcţie de situaţii de fapt, de la caz la caz, oportunitatea dispunerii acestei măsuri în aşa fel încât drepturile procesuale ale părţilor să fie exercitate cu bună-credinţă. Secţia civilă, decizia nr.1092 din 19 martie 2003 217* Suspendarea judecăţii în baza art.244 pct. 2 C.proc.civ. Limita reglementării În temeiul art.244 pct.2 C.proc.civ. se poate suspenda judecata numai în cazul în care a început urmărirea penală, iar nu şi când există numai o plângere penală. Secţia civilă, decizia nr.5362 din 12 decembrie 2003 218* Hotărâre judecătorească. Decesul unei părţi în timpul procesului. Nulitatea hotărârii În conformitate cu art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea unei părţi, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moştenitorilor. Încălcarea prevederilor legale sus-menţionate, cu ocazia pronunţării hotărârii atacate, atrage nulitatea absolută a acesteia, chiar dacă în dosarul cauzei nu a existat nici un indiciu privind decesul părţii. Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 4216 din 4 iunie 2004 219* Acţiune. Părţile. Decesul pârâtului reprezentat în proces de un mandatar. Consecinţe. În raport cu art. 41 şi următoarele , art. 67 şi urm., art. 105 şi art. 243 alin. 1 pct.1 44

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

Cod procedură civilă hotărârea instanţei este sancţionată cu nulitatea în cazul în care una din părţi era decedată , chiar dacă era reprezentată de un mandatar. Într-un asemenea caz, instanţa suspendă judecata până la introducerea în proces a moştenitorului părţii decedate şi stabileşte care este opţiunea acestuia cu privire la mandatul dat de autorul său. Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5761 din 21 octombrie 2004 220* Recurs declarat împotriva încheieriide respingere a cererii de suspendare a judecăţii. Inadmisibilitate. Din dispoziţiile art. 244 1alin. (1) şi alin. (2), coroborate cu prevederile art. 282 alin (2), la care se face trimitere prin art. 299 alin. (1) C.pr.civ., rezultă că numai încheierile prin care se suspendă/înterupe judecată sunt supuse recursului separat, iar nu încheierile de respingere a cererilor. Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1198 din 2005. 221* Suspendarea judecăţii în temeiul art. 244 C.pr.civ. Suspendarea lagală facultativă a judecăţii, reglementată prin art. 244 C. pr. civ. nu este condiţionată de acordul părţilor, cum este necesar pentru suspendarea voluntară reglementată prin art. 242 C.pr.civ. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1238 din 18 februarie 2005. 222* Suspendarea judecăţii. Caz special prrevăzut de art. 1551 C.pr.civ. Condiţie. Cazul particular de suspendare facultativă a judecăţii, reglementat prin dispoziţiile art.155 1 din Codul de procedură civilă, constituie o sancţiune procedurală, instituind condiţia culpei părţii reclamante pentru neîndeplinirea unor obligaţii prevăzute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare în judecată sau în cursul judecăţii. În toate cazurile de suspendare a judecăţii în temeiul art.1551 alin.1 C.pr.civ., instanţa va arăta în cuprinsul încheierii şi obligaţiile nerespectate de partea reclamantă pentru a se putea determina, cu prilejul analizării cererii de repunere a cauzei pe rol, dacă acestea au fost sau nu aduse la îndeplinire. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1994 din 15 martie 2005. 223* Judecata acţiunii civile, în lipsa părţilor, deşi nu s-a cerut judecata în lipsă. Consecinţe. Dispoziţiile art. 242 alin. 1pct. 2 au caracter imperativ şi obligă pe judecător să suspende judecata dacă părţile lipsesc şi nu au cerut judecata în lipsă. În lipsa unei dispoziţii legale, în situaţia redată, instanţa, invocând greşit dispoziţiile art. 128 şi ale art. 129 alin. 2 C.pr.civ., nu poate trece la judecarea cauzei, ca sancţiune, fondată eronat pe art. 723 alin. 1 C.pr.civ., pentru reclamantul care, deşi legal citat, nu se prezintă spre asi susţine acţiunea. Procedând la judecarea cauzei, în lipsa părţilor, care nu au cerut judecata în lipsă, se încalcă dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii prin hotărârea de respingere a acţiunii ca prescrisă sau ca nefondată. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2364 din 23 martie 2005. 224* Art. 108, 242, 245 Pronunţând încheierea de suspendare a judecăţii, instanţa nu mai poate dispune alte măsuri în legătură cu situaţia dosarului, reînceperea judecăţii suspendate, fiind posibilă numai la cererea părţilor. Ca atare, dispunând restituirea dosarului pentru continuarea judecăţii apelului, instanţa de recurs a pus părţile în imposibilitate de a mai formula cerere de redeschidere a judecăţii, 45

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

potrivit dispoziţiilor art.245 alin.(1) pct.1 C.proc.civ. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 710 din 6 februarie 2008 225* Art. 244, 248 Suspendarea facultativă a judecăţii dăinuie, astfel cum dispune în mod expres art. 244 alin.(2) C.proc.civ., până când hotărârea pronunţată în cauza ce a determinat suspendarea a rămas irevocabilă. Odată cu rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, suspendarea încetează, iar termenul de perimare îşi reia cursul său firesc şi curge împotriva părţii, care ar fi trebuit – fiind în cunoştinţă de cauză – ca, în termenul prevăzut de art. 248 alin.(1) C.proc.civ., să ceară redeschiderea judecăţii. Instanţa de judecată are posibilitatea, iar nu obligaţia de a dispune repunerea cauzei pe rol, de îndată ce cunoaşte că hotărârea pronunţată în cauza ce a determinat suspendarea, a rămas irevocabilă, de cele mai multe ori, revine părţilor implicate în judecarea procesului ce a cauzat suspendarea, obligaţia de a încunoştinţa instanţa despre rămânerea irevocabilă a hotărârii ce a constatat existenţa sau inexistenţa dreptului de care atârnă dezlegarea pricinii. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 7369 din 25 noiembrie 2008 226* Recurs declarat împotriva încheierii de suspendare a judecării apelului. Lipsa rezoluţiei de începere a urmăririi penale. Consecinţe Instanţa poate suspenda judecata civilă atunci când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se pronunţe; dar, când se fac doar cercetări cu privire la săvârşirea acelei infracţiuni, neexistând dovada începerii urmăririi penale, atunci judecata poate continua, astfel că recursul declarat împotriva încheierii de suspendare a judecăţii apelului, este fondat. Secţia comercială, decizia nr.1397 din 27 februarie 2002 227* Suspendarea judecăţii. Cauze limitativ prevăzute de lege Deşi s-a solicitat instanţei acordarea unui termen pentru introducerea în cauză a moştenitoarei părţii decedate,urmând a se depune atât certificatul de deces cât şi certificatul de moştenitor,instanţa,în lipsa acestor acte, a dispus suspendarea judecăţii,încălcând dispoziţiile art.243 alin(1) pct.1 C.poc.iv. (Secţia comercială.decizia nr.2494 din 7 mai 2003)

228* Înţelesul sintagmei „dependenţă procesuală” în accepţiunea reglementării art.244 (1) pct.1 Cod procedură civilă Condiţia de admisibilitate a unei cereri de suspendare formulată în temeiul art.244 (1) Cod procedură civilă Instanţa poate suspenda judecata „când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi”. Drept urmare, textul citat nu impune, ca dreptul de a cărui existenţă sau neexistenţă depinde dezlegarea pricinii să facă obiectul unui alt dosar, ci unei alte judecăţi. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr. 2981 din 21 octombrie 2008)

229* Suspendarea judecăţii. Condiţii cumulative. Motivul prevăzut de art.244 alin.(1) pct.2 C.proc.civ. Pentru a suspenda judecata , în temeiul art.244 alin.(1) pct.2 C.proc. civ., nu este suficientă începerea urmăririi penale ci trebuie întrunită cumulativ şi cealaltă condiţie, 46

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

respectiv, infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală să aibă o înrîurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa în cauză. Însă, această condiţie nu este îndeplinită când actele ilegale comise de autorul infracţiunii nu pot avea influenţă asupra titlului executor ce este opozabil indiferent de aceste acte. (Secţia comercială, decizia nr.223 din 21 ianuarie 2005) 230* Încheiere de suspendare a judecăţii. Căi de atac Încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei urmează, sub aspectul căilor de atac, regimul stabilit de legea procesual civilă pentru hotărârea finală ce se va pronunţa în cauză în acea etapă procesuală. Or, în speţă, în raport cu dispoziţiile, art.244 alin.(2) C.proc. civ. se constată neîndeplinirea uneia din cerinţele ce se cer întrunite cumulativ, cu referire la existenţa unei hotărâri ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea unei căi de atac, iar caracterul autonom al încheierii este exclus, în raport cu dispoziţiile art.255 alin.(2), aşa încât recursul a fost respins ca inadmisibil. (Secţia comercială, decizia nr.3162 din 26 mai 2005) 231* Suspendarea de drept a judecăţii. Cererea de redeschidere a judecăţiiC.proc.civ., art.243, art.245 Potrivit art.243 alin.(1) pct.1 C.proc.civ., judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia din părţi, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în cauză a moştenitorilor. Conform art. 245 pct.2 C.proc.civ., judecata reîncepe prin cererea de redeschidere, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar sau după caz, a părţii interesate. (Secţia comercială, decizia nr.157 din 16 ianuarie 2007)

232* Legea nr.85/2006 privind insolvenţa Aplicarea „ope legis” a măsurii suspendării prevăzute de art.36 din lege Efectele suspendării în plan procesual Interesul în promovarea unei acţiuni după deschiderea procedurii insolvenţei Suspendarea acţiunilor operează prin efectul legii, ex lege, fără să fie necesară pronunţarea unei hotărâri în acest sens. Efectul suspensiv se produce de la pronunţarea hotărârii de deschidere a procedurii şi nu de la data înregistrării cererii introductive. Suspendarea acţiunilor sau suspendarea judecăţii, de drept, cum este cazul celei prevăzute de art.36 din Legea nr.85/2006 sau de art.243 Cod procedură civilă, are drept efect oprirea instantanee a cursului judecăţii. Acest efect se constată în fiecare dosar judiciar în parte, de către instanţa sau organul de executare, la sesizarea sau la cererea persoanei interesate ori din oficiu. Efectul suspendării, de oprire de îndată a cursului judecăţii, împiedică instanţa să mai poată lua o altă măsură decât constatarea intervenirii suspendării de drept şi, în mod evident, cu referire la prezenta cauză, o împiedică să invoce şi să soluţioneze excepţii, de procedură sau de fond. În ceea ce priveşte interesul reclamantei în promovarea prezentei acţiuni Curtea reţine că acest interes, legitim, născut, actual, direct şi personal, a existat în momentul introducerii acţiunii, formularea cererii de creanţă de către reclamantă fiind ulterioară şi făcută abia la momentul în care ea a luat act de deschiderea procedurii insolvenţei împotriva pârâtei. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.1119 din 19 martie 2008) Încheiere de respingere a cererii de repunere a cauzei pe rol. Necesitatea motivării Încheierea de respingere a cererii de repunere a cauzei pe rol, suspendată în condiţiile art. 47
47

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

alin. 1 din Legea nr. 10/2001, trebuie motivată, sub sancţiunea nulităţii, în virtutea dispoziţiilor art. 268 alin. 4 C.proc. civ. Secţia civilă, decizia nr.544 din 12 februarie 2002 PERIMARE 233* Recurs. Inadmisibilitate împotriva deciziei prin care s-a constatat perimarea judecăţii recursului Recursul împotriva deciziei prin care se constată perimarea judecăţii recursului este inadmisibil, o asemenea decizie fiind irevocabilă, potrivit art. 377 pct. 4 C.proc. civ. Secţia civilă, decizia nr.951 din 6 martie 2002 234* Contracte În materia contractelor prin care s-au vândut chiriaşilor imobilul la care se referă Legea nr.112/1995, operează principiul validităţii aparenţei de drept dacă sunt întrunite, cumulativ, condiţia privind eroarea cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului – eroare care trebuie să fie comună şi invincibilă – şi condiţia privind buna-credinţă a subdobânditorului care trebuie să fie perfectă, lipsită de orice culpă sau chiar îndoială. Secţia civilă, decizia nr.1939 din 14 mai 2003 235* Recurs împotriva deciziei prin care s-a constat perimarea judecăţii recursului. Inadmisibilitate. Recursul împotriva deciziei prin care se constată perimarea judecăţii recursului este inadmisibil, o asemenea decizie, fiind irevocabilă, potrivit art. 377 pct. 4 C.proc.civ. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4375 din 25 mai 2005. 236*Hotărâre judecătorească prin care se constată perimarea recursului. Atacarea cu recurs a hotărârii. Art. 253 alin.(2) Cod procedură civilă, care prevede că hotărârea prin care se constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, nu poate fi interpretat în sensul că şi hotărârea de perimare a recursului este supusă recursului. Hotărârile pronunţate în recurs, indiferent de soluţia adoptată, nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs şi, pentru că perimarea – este – un simplu incident în judecarea cauzei, care se rezolvă în cursul judecăţii pe cale de excepţie, nu poate să existe împotriva hotărârii prin care se rezolvă acest incident o cale de atac neîngăduită de lege cu privire la hotărârea asupra recursului. .C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 7030 din 25 octombrie 2007. 237* Contestaţie la executare. Suspendarea cauzei. Perimare. C. proc. civ., art.242 pct.2, art.244 alin.1 pct.1-2, art.248 alin.3 Orice cerere de chemare în judecată şi cale de atac se perimă de drept, chiar şi în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de un an de zile, perimarea putând fi constatată şi din oficiu. Dacă cererea de menţinere a măsurii suspendării este formulată peste termenul de şase luni prevăzut de art.248 alin.3 C. proc. civ., de la data suspendării cauzei, conform dispoziţiilor art.242 alin.1 pct.2 C. proc. civ., soluţia instanţei, de constatare a perimării, este corectă. Secţia comercială, Decizia nr. 2653 din 30 octombrie 2009

48

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

238* Perimare. Condiţie Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii. Aceasta este o chestiune de fapt, care se analizează de la caz la caz şi dovedit. Dacă pricina a rămas în nelucrare fără ca partea să aibă vreo vină, atunci perimarea nu operează. Secţia civilă, decizia nr.5496 din 18 decembrie 2003

HOTARAREA. DELIBERAREA. 239* Hotărâre. Minută. Menţiunea pronunţării hotărârii în şedinţă publică Sancţiunea nulităţii pentru lipsa menţiunii pronunţării în şedinţă publică se aplică numai când aceasta lipseşte din dispozitivul hotărârii, iar nu şi în cazul în care nu s-a făcut menţiunea în minuta hotărârii. Secţia civilă, decizia nr. 2112 din 21 mai 2003 240* Hotărârea. Amânarea pronunţării hotărârii. Lipsa încheierii de consemnare a dezbaterilor. Consecinţe Neîntocmirea încheierii de dezbateri constituie o nulitate ce rezultă din încălcarea dispoziţiilor art. 147 C. proc. civ. şi face imposibilă exercitarea controlului judiciar, cu privire la legala compunere a instanţei, la prezenţa părţilor, ordinea dezbaterilor, conţinutul concluziilor şi cererilor formulate precum şi la alte împrejurări esenţiale referitoare la modul în care au decurs dezbaterile, astfel că hotărârea pronunţată, în lipsa acestei încheieri este nulă. I.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 1213 din 11 februarie 2004 241* Hotârâre judecătorească. Cuprinsul hotărârii. În raport cu art. 261 şi art. 304 pct. 7 C. pr. civ., hotărârea este casabilă dacă nu cuprinde, explicit, motivele admiterii sau respingerii fiecăreia din cererile făcute prin acţiune, nu se examinează probele şi nu se răspunde la toate apărările formulate de părţi, deoarece, în lipsa acestora, instanţa de recurs nu poate analiza temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate.Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6814 din 3 decembrie 2004 242* Hotărâre judecătorească pronunţată de o instanţă alcătuită cu încălcarea dispoziţiilor legale. Nulitate. Hotărârea pronunţată de către o instanţă care nu a fot alcătuită potrivit dispoziţiilor legale este nulă, în acest caz operând prevederile art. 304 pct. 1 C.pr.civ. Astfel, în speţă, deşi minuta deciziei apare ca fiind pronunţată de un complet de judecată format din doi judecători, aşa cum este de altfel cerinţa legii, hotărârea menţionează în practica şi prin semnăturile de la sfârşitul ei că ar fi fost dată de un complet format din trei judecători membri ai completului de apel, ceea ce contravine dispoziţiilor legale în materie. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 532 din 19 ianuarie 2006 243* Hotărâre judecătorească. Întinderea măsurilor reparatorii. Dispozitiv incomplet. Executarea dispozitivului. Dispozitivul este un element al hotărârii judecătoreşti, prevăzut în art. 261 al.1 pct. 6 Cod. Pr. Civ. Dispozitivul este ultima parte a hotărârii şi cuprinde soluţia care s-a pronunţat în cauză, fiind o reproducere exactă a minutei întocmite cu ocazia deliberării. Dispozitivul trebuie să cuprindă toate menţiunile necesare pentru ca hotărârea să poată fi pusă în executare. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5543 din 7 iunie 2006 49

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

244* Închiderea dezbaterilor. Respectarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare După închiderea dezbaterilor (art. 150 C. proc. civ.) judecătorii ce alcătuiesc completul de judecată vor delibera în vederea pronunţării hotărârii. Astfel, după închiderea dezbaterilor nu mai pot fi depuse cereri noi , prin intermediul concluziilor scrise, întrucât , în caz contrar, instanţa ar încălca principiul contradictorialităţii dezbaterilor, al dreptului la apărare dar şi dispoziţiile art. 294 C. proc. civ. conform căruia în apel nu se poate schimba obiectul şi nici cauza cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face cereri noi. Î.C.C.J. , Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6411 din 30 iunie 2006. 245* Neconcordanţa dintre minută şi dispozitiv. Nelegalitatea hotărârii judecătoreşti. Articolul 258(1) Cod procedură civilă, aşa cum a fost modificat prin art.I pct.82 din OUG nr.138/2000, dispune „După ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancţiunea nulităţii, de către judecători şi în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflaţi în minoritate”. Hotărârea trebuie să aibă acelaşi dispozitiv cu cel întocmit în momentul pronunţării. Dispozitivul fiind unic, nu poate fi modificat ulterior, în aşa fel încât să difere faţă de cel întocmit „de îndată ce s-a întrunit majoritatea”. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1691 din 22 februarie 2007.

246* Hotărâre judecătorească Neconcordanţa existentă între minuta, dispozitivul şi considerentele unei hotărâri – consecinţe Potrivit art.258 (1) Cod procedură civilă dispozitivul hotărârii (minutei) se semnează de judecători , sub pedeapsa nulităţii şi aceasta trebuie să fie în concordanţă cu dispozitivul pe care în mod obligatoriu trebuie să-l conţină o hotărâre judecătorească în temeiul art.261 (5) Cod procedură civilă. Din minuta întocmită la data pronunţării deciziei din apel (fila 24) rezultă că s-au respins apelurile formulate de pârâta RA Aeroportul şi de intervenientul Consiliul Judeţean aşa cum s-a reţinut şi în considerentele deciziei, menţiune însă care lipseşte din dispozitivul hotărârii recurate. Cum partea din hotărâre care se execută este dispozitivul acesteia din care nu rezultă că instanţa s-a pronunţat asupra celor două apeluri şi între acesta pe de o parte şi minuta, respectiv considerente pe de altă parte, există o neconcordanţă, asupra căreia instanţa de control judiciar nu se poate pronunţa, întrucât nu rezultă care este soluţia reală, pronunţată de instanţa de apel. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.956 din 7 martie 2008)
247* Hotărâre judecătorească. Opozabilitatea hotărârii judecătoreşti faţă de terţi. Actul jurisdicţional, (ca orice act juridic, în general) produce pe lângă efecte obligatorii între părţi, întemeiate pe principiul relativităţii, şi efecte de opozabilitate faţă de terţi. Ca element nou apărut în ordinea juridică şi în cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terţi, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Faţă de aceştia însă, hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic şi cu valoarea unui mijloc de probă, (respectiv, de prezumţie relativă). Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2351 din 14 martie 2007. 50

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

248* Art. 147 Potrivit art. 147 C.proc. civ., dezbaterile urmate în şedinţă se vor trece în încheierea de şedinţă care va fi semnată de judecători şi de grefier. Dispoziţia legală menţionată are caracter imperativ, iar neîntocmirea încheierii de dezbateri, parte integrantă a hotărârii judecătoreşti, care cuprinde în principal concluziile finale ale părţilor, atrage nulitatea absolută a hotărârii cu consecinţa reluării procedurii. O astfel de omisiune, cauzează părţilor o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, instanţele ierarhice fiind în imposibilitate să ia cunoştinţă de concluziile formulate de părţi şi să exercite controlul cu privire la această parte a hotărârii, respectiv să verifice respectarea principiilor care guvernează procesul civil. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 393 din 16 ianuarie 2008 249* Hotărâre judecătorească. Considerentele hotărârii Obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art.261 cod procedură civilă, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.(Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.752 din 6 martie 2009) 250* Tribunalul Arbitral. Desfiinţarea hotărârii arbitrale. Motive. Caducitate.Lipsa unor menţiuni I. Cum niciuna din părţi nu a notificat celeilalte şi tribunalului intenţia de a invoca caducitatea, anterior primului termen de înfăţişare, recurenta nu mai poate invoca, ca motive de anulare a hotărârii, depăşirea termenului de soluţionare a litigiului de către Tribunalul Arbitral. II. Dispoziţiile art.361 C.proc.civ. prevăd expres menţiunile pe care trebuie să le cuprindă o hotărâre arbitrală, printre care nu se regăseşte calea de atac şi termenul în care se poate exercita,ca în cazul unei hotărâri judecătoreşti , aşa încât lipsa lor din cuprinsul hotărârii arbitrale nu constituie o încălcare a art. 261 alin.(1) pct.7 şi deci nici motivul prevăzut de art.364 lit.i C.proc.civ. (Secţia comercială, decizia nr.3711 din 16 noiembrie 2007)

ACTE DE DISPOZITIE ALE PARTILOR. RENUNTARE LA JUDECATA / LA DREPT. TRANZACTIE. ACHIESARE 251* Tranzacţie. Acţiune în constatare. Tranzacţia depusă de părţi nu întruneşte condiţiile pe care legea le impune pentru ca acest act să constituie un acord de voinţă valabil exprimat, fiind numai voinţa uneia dintre părţi, prin lipsa semnăturii reclamantei .Totodată,cererea incidentă, depusă de pârâtă,de constatare a drepturilor litigioase, nu poate fi primită nici pe calea unei acţiuni în constatare, având mai degrabă caracterul unei intâmpinări asupra căreia instanţele s-au pronunţat odată cu respingerea acţiunii şi apelului., astfel încât aşa numita tranzacţie are caracterul unei simple propuneri. (Secţia comercială,.decizia nr.2838 din 30 mai 2003) 51

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

252* C.proc.civ., art. 271-273; C.civ., art. 1704 – 1714; În limitele dreptului procesual civil, tranzacţia este învoiala sau contractul judiciar al părţilor, în scopul de a pune capăt unui proces existent, prin care ele îşi fac concesii reciproce, renunţând la anumite drepturi ori stipulând pretenţii noi.Cu alte cuvinte, tranzacţia este acordul intervenit între toate părţile, în prezenţa instanţei şi constatată de ea. Prin urmare, pentru ca instanţa să ia act de tranzacţia părţilor este necesar ca aceasta să intervină între toate părţile care trebuie să se înfăţişeze în faţa instanţei, să prezinte înscrisul sub semnătură privată în care este consemnată învoiala lor privind încetarea procesului existent şi să solicite pronunţarea unei hotărâri de expedient, fiind fără relevanţă că unele dintre acestea nu au exercitat calea de atac, în speţă, a apelului Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3256 din 22 mai 2008. 253*Renunţarea la judecata acţiunii. Cheltuieli de judecată C.proc.civ., art.246 Potrivit art.246 C.proc.civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă. Renunţarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel. Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli. Când părţile au intrat în dezbaterea fondului, renunţarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părţi. (Secţia comercială, decizia nr.722 din 15 februarie 2007) 254* Renunţarea la dreptul pretins. Consecinţe Potrivit art.247 alin.(1),(2) şi (5) C.proc.civ. (1) În caz de renunţare la însuşi dreptul pretins, instanţa dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond şi va hotărâ asupra cheltuielilor. (2) Renunţarea la drept se poate face şi fără învoirea celeilalte părţi, atât în primă instanţă, cât şi în apel. (5) Când renunţarea este făcută în instanţa de apel, hotărârea primei instanţe va fi anulată în total sau în parte, în măsura renunţării (Secţia comercială, decizia nr.2499 din 22 iunie 2007) 255* Hotărârea de expedient. Condiţii de validitate. Stingerea unui litigiu prin tranzacţie constituie un act de dispoziţie, astfel încât mandatarul parţilor poate sa încheie un asemenea contract şi să-l înfăţişeze instanţei numai în temeiul unei procuri speciale. Instanţa este datoare să verifice dacă tranzacţia nu urmăreşte un scop ilicit, dacă nu este potrivnică legii, intereselor părţilor ori dacă nu este rezultatul unui viciu de consimţământ, iar în cazul în care se constată o atare situaţie, cererea va trebui respinsă şi se va trece mai departe la judecarea pricinii. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.805 din 11 martie 2009)

256* Condiţiile în care recunoaşterea dreptului produce efecte juridice Având în vedere că pentru a produce efecte juridice recunoaşterea trebuie să fie făcută înainte de împlinirea termenului general de prescripţie de 3 ani prevăzut de art.3 din actul normativ sus menţionat rezultă că aceasta nu are relevanţă asupra pretenţiilor formulate de reclamantă în afara termenului de prescripţie. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr. 2496 din 19 septembrie 2008)
52

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

257* Renunţarea la însuşi dreptul pretins, în aplicarea art.247 Cod procedură civilă Nu există niciun impediment în considerarea căruia instanţa să nu ia act de renunţarea la drept, în condiţiile în care aceasta a fost săvârşită potrivit art.247 al.3 Cod procedură civilă, prin înscris autentic din cuprinsul căruia rezultă că aceasta este voinţa expresă şi neechivocă a părţii. Dat fiind faptul că în conformitate cu al.2 al aceluiaşi articol, renunţarea la drept nu este condiţionată de acordul celeilalte părţi, explicabil prin aceea că pentru pârât nu mai există riscul de a fi acţionat din nou în judecată pentru valorificarea dreptului la care se renunţă, rezultă că nici instanţa nu poate refuza pronunţarea unei hotărâri prin care luând act de această renunţare va anula în parte hotărârea primei instanţe, în măsura renunţării, după cum prevăd dispoziţiile art.247 al.5 Cod procedură civilă. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr. 3519 din 26 noiembrie 2008)
258*Hotărâre judecătorească. Neconcordanţă între dispozitiv şi considerente Contrarietatea dintre considerentele deciziei şi dispozitiv echivalează cu o nemotivare (Secţia comercială, decizia nr.963 din 15 februarie 2005)

CHELTUIELI DE JUDECATA 259*Cheltuieli de judecată. Actualizare. Cerere respinsă În lipsa unei dispoziţii legale, cheltuielile de judecată, la care se referăart. 274 C.pr.civ., nu pot fi actualizate oricât ar fi durata de timp a soluţionării litigiului.Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 916 din 8 februarie 2005. 260* Acţiune privind obligarea primăriei la emiterea deciziei/dispoziţiei de restituire în natură a unui imobil. Obligarea primăriei la plata cheltuielilor de judecată. Dispoziţiile art. 275 C.pr.civ., privind punerea în întârziere, se referă la diligenţa reclamantului care, într-un caz de drept comun, trebuie să anunţe intenţia declanşării unui litigiu în situaţia neexecutării de bună voie a obligaţiei de către viitorul pârât, adică de debitorul obligaţiei de executat. În cazul legii speciale (nr. 10/2001) nu este nevoie ca debitorul obligaţiei de executat să mai fie formal pus în întârziere după trecerea termenului legal de 60 de zile (art. 23 alin. 1 şi art. 24 alin. 1) deoarece legea stabileşte imperativ această obligaţie. Faptul că nu se prevăd şi alte sancţiuni, nu înseamnă că debitorul obligaţiei de executat este exonerat de plata cheltuielilor de judecată în procesul declanşat de reclamant tocmai ca urmare a nerespectării unui termen prevăzut expres de lege. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1172 din 2 februarie 2006. 261*Cheltuieli de judecată. Buna credinţă a părţii care a pierdut procesul. Potrivit art.274 alin.1 Cod procedură civilă „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”. La baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câştigătoare. Din acest punct de vedere este irelevantă buna-credinţă a părţii care a pierdut procesul. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5046 din 20 iunie 2007. 53

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

262* Acordarea cheltuielilor de judecată. Culpă procesuală. Textul art. 274 din Codul de procedură civilă, instituie prezumţia de culpă procesuală a celui ce cade în pretenţii, pentru că dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecăţii şi-ar fi respectat obligaţia, creditorul obligaţiei nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces. De aceea, prin art. 275 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a prevăzut că pârâtul care recunoaşte pretenţiile până la prima zi de înfăţişare nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Ca atare, în cazul în care cererea de chemare în judecată este admisă, iar pârâtul nu recunoaşte până la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului, înseamnă că operează prezumţia culpei procesuale. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6568 din 11 octombrie 2007. 263* Art. 274 Articolul 274 alin.(3) C.pr.civ., care permite instanţei să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari faţă de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justiţiabilului să beneficieze de o asistenţă judiciară calificată pe parcursul procesului. În aprecierea cuantumului onorariului, instanţa trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât şi proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului. Astfel nu este justificată reducerea onorariului achitat de parte avocatului său, doar ca urmare a anulării unui capăt de cerere ca netimbrat. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 2420 din 11 aprilie 2008 264* Acţiune privind recuperarea cheltuielilor de judecată efectuate în proces. Reducerea de către instanţă a cuantumului onorariului avocaţial. C.pr.civ. art. 274 Prin reducerea cuantumului onorariului avocaţial pus în sarcina părţii care a pierdut procesul, instanţa nu intervine în contractul de asistenţă judiciară şi nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală. Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept civil, este însă susceptibil de a fi exercitat abuziv. Dispoziţiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă au menirea de a sancţiona exercitarea abuzivă a dreptului de a obţine despăgubiri, prin convenirea între avocat şi client a unor onorarii în mod vădit disproporţionate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării Î.C.C.J, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 10144 din 15 decembrie 2009. 265* Cheltuieli de judecată. Condiţii de acordare Potrivit dispoziţiilor art.274(1) C.proc.civ. partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Conform art.275 C.proc.civ. pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. În speţă, pârâtul fiind de drept în întârziere din ziua când obligaţia sa a devenit exigibilă, conform art.43 C.com., s-au aplicat în mod greşit dispoziţiile art.275 C.proc.civ. (Secţia comercială,decizia nr.2177 din 29 martie 2005) 54

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

266* Cheltuielile de judecată. Condiţii de acordare C.proc.civ., art.274 alin.(2) Conform art.274 alin.(2) C.proc.civ., judecătorii nu pot micşora cheltuielile de timbru, taxe de procedură şi impozit proporţional, plata experţilor,despăgubirea martorilor, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat va dovedi că le-a făcut. (Secţia comercială, decizia nr.499 din 1 februarie 2007)

EXECUTAREA HOTARARILOR. EXECUTORIE. EXECUTAREA SILITA

INVESTIREA

CU

FORMULA

267* Executarea silită imobiliară. Contestaţia debitorilor care solicită urmărirea silită a unor venituri şi bunuri mobiliare, iar nu a imobilelor Creditorul are latitudinea de a-şi alege bunurile asupra cărora face executarea, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, printre care : între părţi a intervenit o convenţie de executare a veniturilor (art. 371 4 C. proc. civ.); înaintea imobilelor, se urmăresc bunurile mobile dacă debitorul este minor sau pus sub interdicţie (art. 491 C. proc. civ.); veniturile debitorului sunt suficiente pentru plata integrală a datoriei în maxim 6 luni (art. 499 C. proc. civ.). Secţia civilă, decizia nr. 2967 din 22 aprilie 2004 268* Hotărâre judecătorească. Investirea cu formulă executorie. Competenţă Potrivit art. 374 alin. (2) C. proc. civ., investirea hotărârilor judecătoreşti cu formulă executorie se face de prima instanţă, indiferent de gradul instanţei care a pronunţat hotărârea ce face obiectul investirii. Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 3122 din 28 aprilie 2004 269* Executare silită. Titlu executor. Investire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti. Căi de atacInvestirea cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti este o procedură cu caracter necontencios, în cadrul căreia nu se repune în discuţie fondul pricinii. În cadrul acestei proceduri se realizează doar un control formal al înscrisului ce urmează a fi investit, fără să se administreze probe pentru stabilirea, de exemplu, a întinderii obligaţiei. Debitorul nici nu are cale de atac împotriva încheierii de investire cu formulă executorie a hotărârii, cum se deduce din art. 3733 C. proc. civ., putând exercita contestaţia la executare în cazul în care se consideră vătămat prin executare. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6592 din 25 noiembrie 2004 270* Executare silită. Întoarcerea executării. Competenţă În cazul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a desfiinţat hotărârea pe baza cărora a avut loc, anterior, executarea silită a unei persoane, dar nu a dispus întoarcerea executării, competenţa de soluţionare a acţiunii, prin care se cere restabilirea situaţiei anterioare, revine, conform alin. 3 al art. 404 2 C. proc. civ., „instanţei judecătoreşti competentă potrivit legii”. Acest text urmează a fi aplicat în sensul că poate fi una din instanţele prevăzute în art. 1-4 din acelaşi cod, în raport cu natura/obiectul/valoarea litigiului, sau instanţa anume desemnată printr-o lege specială.I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.1126 din 15 februarie 2005 55

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

271* Acţiune în evacuarea fostului proprietar al cărui imobil a fost adjudecat, în cadrul unei licitaţii publice, de către creditorii reclama Prin actul de adjudecare, creditorul a dobândit deprtul de proprietate al imobilului debitorului său, în sensul prevăzut de art. 518 alin. (1) C.civ. şi este în drept a obţine evacuarea fostului proprietar, care nu are nici titlu de chiriaşi în raport cu dispoziţiile art.1410 C.civ. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2526 din 31 martie 2005 272* Executare silită. Încheiere de încuviinţare. Cerere ulterioară de completare a încheierii Prin procedura reglementată prin art.281-2813 C. proc. civ., nu se poate completa hotărârea – a cărei executare silită s-a încuviinţat – prin adăugare, la dispoziţiile hotărârii, a actualizării creanţelor care n-au făcut obiectul judecăţii. Notă: privitor la actualizarea obligaţiilor stabilite în bani, există reglementarea dată prin 2 art.371 C. proc.civ. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.4008 din 16 mai 2005 273* Recurs inadmisibil. Încheiere de investire a hotărârii cu formulă executorie . Prin dispoziţiile art 3733 C.pr.civ. reglementându-se, limitativ, numai plângerea creditorului împotriva hotărârii de respingere a cererii de investire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris, în cazurile prevăzute de lege, rezultă că alte părţi – în speţă, debitor – nu au nici o cale de atac, oricare ar fi soluţia preşedintelui instanţei. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5181 din 14 iunie 2005. 274* Executare silită. Contestaţie la executare. Legalitatea titlului executoriu. Existenţa unor vicii de fond ale hotărârii judecătoreşti. Existenţa unor vicii de fond ale hotărârii judecătoreşti nu constituie temei pentru a o califica drept inaptă de a constitui titlu executoriu şi ca fiind nesusceptibilă de executare silită (deci lipsită de forţă executorie), dat fiind că titlul executoriu are doar rolul de a confirma existenţa creanţei şi faptul că aceasta îndeplineşte condiţiile necesare punerii în mişcare a procedurii de executare silită. El nu poate influenţa conţinutul actului ce urmează a se executa, în faza executării silite nemaiputându-se pune în discuţie, ca regulă generală, legalitatea sau temeinicia hotărârii ce se execută. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6009 din7 iulie 2005. 275* C.proc.civ., art. 22 alin.(3), art. 373 alin.(2), art. 453, art. 460 Cererea de înfiinţare a popririi fiind adresată unui alt executor decât cei la care se referă art. 453 C.proc.civ. (de la domiciliul debitorului sau al terţului poprit), nu se poate reţine că prin această cerere a fost aleasă instanţa de înfiinţare poprire, precum şi cea de validare şi pentru că cererea de validare a popririi a fost adresată instanţei de la domiciliul terţului poprit, competenţa soluţionării aparţine acestei instanţe, aleasă de creditor. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 2191 din 26 februarie 2009 276* Executare silită.Urmărirea bunurilor mobile Nefiind aplicabile dispoziţiile art.318 C.proc.civ.,creditoarea va putea proceda la realizarea creanţei sale prin executare silită asupra autoturismului, lipsind dovezile certe din care să rezulte că bunul urmărit serveşte la desfăşurarea activităţii societăţii, pentru a putea fi exceptat, precum şi dovezile privind încălcarea, în faza executării hotărârii, a ordinii de prioritate,prevăzută în art.8 alin.(2) din Legea 56

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

nr.49/2002,în contextul în care debitorul se află în incapacitate de plată. (Secţia comercială, decizia nr.1847 din 20 mai 2004) 277* Executarea silită. Procedura necontencioasă. Răspunderea solidară a debitorilor. În cazul răspunderii solidare, creditorul cere urmărirea silită a debitorului solvabil pentru întreaga sumă, urmând ca ulterior debitorii să se desocotească, pe calea unei acţiuni separate. Totodată, în ceea ce priveşte, executarea silită şi procedura necontencioasă, instanţa fondului este obligată să examineze numai condiţiile de formă ale titlului executoriu, în timp ce criticile de fond privind înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu, se pot face de părţile nemulţumite, numai în faza contestaţiei la executare, în condiţiile art.399 C.proc.civ. (Secţia comercială, decizia nr.3915 din 24 iunie 2005) 278* Contract de prestări servicii. Daune – cominatorii În cadrul procedurii instituită prin art.5803 C.proc.civ., s-a prevăzut în cazul neîndeplinirii de bună voie a obligaţiei de a face, posibilitatea constrângerii debitorului de către instanţa de judecată la plata unei amenzi civile către stat , la cererea creditorului. Reglementarea nu exclude posibilitatea de a solicita obligarea debitorului la daune-cominatorii, acestea reprezentând o sancţiune pecuniară care se poate transforma în daune interese ce se cuvin creditorului, în măsura în care s-ar stabili, potrivit regulilor de drept comun, că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, separat de amenda civilă care se achită către stat. (Secţia comercială, decizia nr.1055 din 15 martie 2006) 279* Contract de închiriere. Întoarcerea executării. Restabilirea situaţiei anterioare. Instanţa competentă Potrivit art.4041 alin.(1) C.proc.civ.” în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită”, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării” prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia”, iar dacă nu s-a dispus aceasta, cel îndreptăţit o poate cere instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii. Întreaga reglementare a executării silite precum şi a cererilor care vizează executarea silită, stabileşte atribuţii şi competenţe doar pe seama judecătoriilor, ca instanţe de executare, fără a fi relevante criteriul valoric sau calitatea părţilor. (Secţia comercială, decizia nr.1285 din 30 martie 2006) 280* Suspendare provizorie a executării hotărârii . Condiţii Potrivit art.403 alin.(4) C.proc.civ., în cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea , preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane de lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul. (Secţia comercială, decizia nr.2838 din 6 octombrie 2006) 281* Bilet la ordin. Executarea nemijlocită a titlului executoriu. Acţiune cambială. Interes legitim Potrivit dispoziţiilor art.63 din Legea nr.58/1934 (care se aplică şi biletului la ordin), neplata la scadenţă a sumei prevăzută în titlu deschide posesorului acestuia dreptul la acţiunile directe sau la executarea nemijlocită a titlului. Aceste dispoziţii instituie un drept de opţiune în favoarea creditorului, pe care reclamanta l-a manifestat când a investit titlul executoriu (biletul la ordin) şi l-a pus în executare, neavând posibilitatea de a mai reveni asupra opţiunii iniţiale. 57

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

În atare situaţie, instanţele au constatat că nu se mai justifică un interes legitim în promovarea unei acţiuni directe. (Secţia comercială, decizia nr.4085 din 12 decembrie 2006) 282* Contract de cesiune de creanţă. Cerere de încuviinţare a executării silite Cesiunea de creanţă este o modalitate de transmitere a obligaţiilor în formă convenţională, prin care un creditor (cedent) transmite o creanţă a sa unei alte persoane (cesionar), debitorul creanţei fiind obligat faţă de cesionar, odată cu îndeplinirea formalităţilor de opozabilitate a acestei operaţiuni, fără a i se cere consimţământul. Cesiunea de creanţă odată investită cu formulă executorie reprezintă un titlu executoriu supus executării silite. Debitorul cedat are la îndemână împotriva cesionarului, toate mijloacele de apărare pe care le putea opune cedentului, pe altă cale procesuală specifică contestării executării, a cărei nulitate se poate constata pe alte căi. Notificând cesiunea de creanţă debitorului cedat, înainte de plata datoriei, acesta devine obligat faţă de cesionar, pentru valoarea nominală a creanţei, păstrând natura şi garanţiile acesteia. (Secţia comercială, decizia nr.2852 din 10 octombrie 2006) 283* Executarea silită. Obligaţia de a face. Instanţa competentă Potrivit art.5803 C.proc.civ. alin.(1) , dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. Reclamanţii au cerut pârâtei pretenţii băneşti care rezidă din faptul că aceasta nu a îndeplinit obligaţia de a face, impusă prin titlu executoriu. ICCJ a reţinut că, în mod corect, instanţa de apel a stabilit competenţa materială a Judecătoriei Bistriţa, care are în această materie, o plenitudine de competenţă în soluţionarea cauzei în primă instanţă. (Secţia Comercială, decizia nr.2913 din 12 octombrie 2006) 284* Cererea de întoarcere a executării. Instanţa competentă Potrivit art.4042 alin.(3) C.proc.civ., dacă cererea de întoarcere a executării nu s-a soluţionat în cadrul procesului de judecare a litigiului de fond sau în faţa instanţei care desfiinţează titlul executoriu, cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii. (Secţia comercială, decizia nr.790 din 20 februarie 2007) 285* Obligaţia de a face. Amenda civilă Potrivit art.5803 alin.(1) C.proc.civ., dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor , să plătească , în favoarea statului, o amendă civilă, de la 20 lei (RON) la 50 lei (RON), stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. (Secţia comercială, decizia nr.2225 din 7 iunie 2007) 286* Suspendarea executării sentinţei. Condiţii Cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face fie odată cu apelul, fie deosebit în tot cursul instanţei de apel, conform art.280 alin.(1) C.proc.civ.Suspendarea va putea fi încuviinţată numai cu dare de cauţiune, al cărei cuantum îl va fixa instanţa (4) (Secţia comercială, decizia nr.2301 din 12 iunie 2007) 58

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

287* Art. 7231 Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei. 288* Contractul de arendă. Caracterul de titlu executoriu. Investirea cu formulă executorie. Contractul de arendă are caracter de titlu executoriu , conferit de modificările intervenite la Legea nr.16/1994 prin OUG nr.157/2002. Dispoziţia relativă la caracterul de titlu executoriu al contractului îşi găseşte aplicare la momentul la care se pune problema executării silite a contractului , cu atât mai mult cu cât acesta era în derulare la momentul intrării în vigoare a OUG nr.157/2002. Prevederile actelor normative nu autorizau ca executarea silită a acestuia să se facă fără formalitatea investirii cu formulă executorie, prevăzută de art.376 alin.(1) C.proc.civ. (Secţia comercială, decizia nr.2704 din 20 septembrie 2007)

CERERI NECONTENCIOASE 289* Cerere de asigurare de dovezi. Întreruperea prescripţiei extinctive. Neavând caracter contencios, conform prevederilor art.235 c.proc.civ.,cererea de asigurare a dovezilor nu reprezintă o cauză de întrerupere a prescripţiei extinctive, nefiind asimilată unei cereri de chemare în judecată şi nefiind considerată ca o recunoaştere a dreptului a cărui acţiune se prescrie. (Secţia comercială,decizia nr.415 din 29 ianuarie 2003)

INDREPTARE EROARE COMPLETARE HOTARARE.

MATERIALA.

LAMURIRE

DISPOZITIV.

290* Art. 261, 281 Calea reglementată de dispoziţiile art. 281 C.proc.civ. vizează îndreptarea unor greşeli de ordin formal, procedural care nu sunt de natură să afecteze în vreun fel soluţia. Unor asemenea greşeli, care nu sunt apte să afecteze însăşi substanţa hotărârii, nu le poate fi asimilată nemotivarea deciziei, pentru ca această lipsă să fie acoperită prin procedura prevăzută de art. 281 C.proc.civ. Procedând astfel, instanţa a încălcat principiul dezînvestirii, care presupune că, după ce a adoptat soluţia, nu mai poate reveni asupra acesteia inclusiv, prin aducerea unor argumente suplimentare sau prin motivare propriu-zisă pentru că puterea sa jurisdicţională s-a epuizat. Lipsa motivării propriu-zise a hotărârii nu poate fi suplinită prin pronunţarea ulterioară a unei încheieri de îndreptare de eroare materială, cu justificarea că respectiva greşeală ar fi fost determinată de modalitatea tehnoredactării hotărârii. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 3837 din 11 iunie 2008 59

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

291* Hotărâre. Lămurirea hotărârii Pentru lămurirea dispozitivului hotărârii, atunci când acesta nu cuprinde date care să permită executarea ei, părţile au alegerea folosirii procedurii reglementată prin art.2811 sau prin art.400 alin.1 C.proc.civ. Secţia civilă, decizia nr.3780 din 30 octombrie 2002 292* Hotărâre. Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii. Diferenţieri În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori aceasta cuprinde dispoziţii potrivnice, cererea trebuie formulată în termenul prevăzut de lege pentru declararea, după caz, a apelului sau recursului, conform art. 281 1 C. proc. civ., iar nu şi în cazul în care se solicită înlăturarea unei erori materiale în sensul prevăzut în art. 281 din acelaşi cod. Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 493 din 23 ianuarie 2004 293* art. 2811 Faptul că o persoană nu este de acord cu valoarea despăgubirilor stabilită printr-o decizie pronunţată în apel şi menţinută în recurs – nu-i deschide calea procedurii prevăzute de art.2811 C.pr.civ. şi nu permite instanţei ca, în baza unei probe administrate ulterior, fără respectarea principiului nemijlocirii şi a unor dispoziţii legale intrate în vigoare după pronunţarea hotărârii, să schimbe dispozitivul acesteia şi să încalce astfel, puterea lucrului judecat. În realitate, prin cererea formulată, petentul nu a urmărit lămurirea dispozitivului, ci reactualizarea unei sume de bani menţionate în dispozitiv, operaţiune care însă nu este posibilă prin mijlocul procedural ales de acesta. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 536 din 1 februarie 2008. 294* art. 2811 Dispozitivul este considerat partea cea mai importantă a unei hotărâri pentru că el este pus în executare şi împotriva lui se exercită căile de atac. Având în vedere că dispozitivul este partea din hotărâre care se execută, acesta trebuie să conţină elemente clare privind modalitatea de rezolvare a cererilor părţilor, întinderea drepturilor recunoscute şi identificarea acestora prin diferiţi parametri, pentru a putea fi adus la îndeplinire pe calea executării. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4262 din 26 iunie 2008. 295* Art. 85, 2811 Dispoziţiile art. 2811 C.proc.civ. reglementează modalitatea în care părţile, ori de câte ori sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului unei hotărâri, pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice. Prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanţă prin hotărârea a cărei lămurire se doreşte. Această procedură a fost pusă la dispoziţia părţii interesate atunci când, din culpa instanţei, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăţi la executare. În procedura dispoziţiile art. 2811 Cod de procedura civilă, lămurirea înţelesului întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii poate fi făcută doar în contradictoriu cu părţile participante la proces. Hotărând obligarea unui terţ, la plata unor sume de bani şi stabilind calitatea sa de debitor al unor creanţe, instanţa a încălcat principiul disponibilităţii, atunci când a adăugat 60

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

hotărârii iniţiale un nou participant. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 6913 din 12 noiembrie 2008 296* Potrivit dispoziţiilor art. 2812 C.proc.civ., dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs, împotriva acelei hotărâri. (Secţia comercială, decizia nr.2710 din 29 septembrie 2006). 297* Exercitarea controlului de legalitate asupra unei încheieri pronunţate în temeiul art.2811 (1) Cod procedură civilă. Conţinut Controlul exercitat împotriva unei încheieri pronunţate în temeiul art.2811 (1) Cod procedură civilă, în ipoteza cauzei de admitere a cererii, nu poate să vizeze decât măsura în care lămurirea era necesară şi nu depăşeşte, modifică sau reconsideră hotărârea pronunţată. Prin înţelesul pe care îl dă sintagmei restabilirii situaţiei anterioare în sensul repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare respectiv restituirea proprietăţii către reclamant, instanţa de apel modifică soluţia fondului, modificare ce nu putea fi dispusă decât în cadrul exercitării căii de atac împotriva sentinţei pronunţate de tribunal. ICCJ, Secţia Comercială, Decizia nr.1367 din 8 mai 2009. 298* Art. 281 Pronunţarea hotărârii în contradictoriu cu o altă persoană decât cea care a fost chemată în judecată nu reprezintă o simplă greşeală materială asupra numelui părţii, ci o greşeală de judecată, care nu poate fi analizată în cadrul procedurii prevăzută de art. 281 C.proc.civ. Îndreptarea hotărârilor, aşa cum este reglementată de art. 281 C.proc.civ. nu se poate dispune decât pentru situaţiile strict reglementate de textul de lege şi, în nici un caz, nu poate duce la schimbarea rezolvării problemei de drept sau a părţilor în contradictoriu cu care au fost pronunţate ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 6199 din 23 octombrie 2008

APELUL

299* Apel. Nerespectarea caracterului devolutiv al apelului.Consecinţe În raport cu dispoziţiile art.294-298 C.proc.civ., instanţa de apel, când consideră necesar, poate, ea însăşi, să refacă o parte din mijloacele de probă sau să completeze probatoriul, prin administrare de noi probe, urmând, în final, să pronunţe o hotărâre pe fondul pricinii, iar nu să trimită cauza la instanţa de fond, în acest scop. Secţia civilă, decizia nr.635 din 19 februarie 2003 300* Apel. Cerere inadmisibilă făcută prin apel – iar nu şi la instanţa de fond - pentru actualizarea preţului plătit pentru un imobil, vânzare – cumpărare ce nu s-a mai realizat. Potrivit art. 294 alin. 2 C.pr.civ., în apel se pot cere numai „dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe”, iar nu şi „actualizarea” sumei preţului unui imobil, ce trebuie restituită, în urma rezoluţiunii promisiunii de vânzare – 61

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

cumpărare discutate de părţi. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3216 din 21 aprilie 2005 301*Apel incidental declarat de intimat în temeiul art.293 C. proc. civ. Condiţia aderării la apelul declarat de partea potrivnică Apelul incidental, reglementat prin art.293 C. proc. civ., este condiţionat de existenţa unui apel principal şi, într-o anumită măsură, depinde de acesta. Intimatul care a avut posibilitatea de a introduce un apel principal, însă nu a făcut-o, nu poate obţine, prin efectul apelului incidental, ceea ce nu ar fi putut obţine prin exerciţiul apelului principal. Secţia civilă, decizia nr.4681 din 12 noiembrie 2003 302* Apel declarat împotriva încheierii prin care instanţa de fond a respins ca tardivă cererea de completare a obiectului acţiunii şi de chemare în judecată şi a altei persoane În cazul redat, apelul este inadmisibil , încheierea putând fi atacată, conform art.282 C. proc. civ. odată cu fondul. Secţia civilă, decizia nr.5010 din 26 noiembrie 2003 303* Acţiune pentru desfiinţarea contractului. Admisibilitatea cererii pârâtului, în apel, pentru a se dispune restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului Cererea pârâtului, formulată prin apel, de obligare a reclamantului să-i restituie ceea ce i s-a prestat, nu constituie „o cerere nouă” şi inadmisibilă în raport cu art. 294 C. proc. civ., dacă prin acţiune s-a solicitat restabilirea situaţiei anterioare. Secţia civilă, decizia nr. 1223 din 11 februarie 2004 304* Apel. Limitele efectului devolutiv al apelului În raport cu art. 294 C. proc. civ., efectele apelului nu se pot răsfrânge decât numai asupra ceea ce s-a judecat de către prima instanţă, nefiind admisibil ca prin intervenţia căii de atac respective să se lărgească cadrul procesual stabilit la instanţa de fond. Secţia civilă, decizia nr. 2080 din 10 martie 2004 305* Căi de atac. Apel. Recurs. Competenţa de soluţionare. Regulator de competenţă. În litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei, apelul a fost suprimat prin art. I pct. 4 din Legeea nr. 195/2004, de aprobare, cu modificări şi completări, a OUG nr. 58/2003, şi care a intrat în vigoare la 26 mai 2004. Dar hotărârea primei instanţe, pronunţată anterior, este supusă şi apelului, iar nu doar recursului. Competenţa soluţionării apelului revine tribunalului, conform art. II alin. 2 din OUG nr.138/2000 aprobată prin Legea nr. 219/2005. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 7711 din 6 octombrie 2005 306* Căi de atac. Cerere de punere sub interdicţie. Competenţa materială În urma modificărilor aduse Codului de procedură civilă, prin reglementarea căii de atac a apelului, această cale de atac se exercită şi împotriva hotărârilor de soluţionare a cererilor de punere sub interdicţie, la care se referă art. 144 din Codul familiei şi Decretul nr. 32/1954 – iar nu numai recursul – competenţa materială revenind tribunalului, conform art. 2 pct. 2 C.proc.civ. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.8069 din 17 octombrie 2005 307*Art. 297, 312 Când instanţa de apel şi-a motivat hotărârea de desfiinţare a sentinţei pe aspecte pe care nici unul dintre apelanţi nu le-a invocat şi, deci nu a analizat nici apelul şi nici cererea de aderarea la apel formulată, se consideră că procesul a fost soluţionat fără a intra în cercetarea fondului, fiind incidente dispoziţiile art. 312 alin.(5) C.proc. civ., ceea ce 62

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

atrage casarea deciziei atacate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 2321 din 8 aprilie 2008 308* Cerere de restituire în natură a unui imobil preluat de stat. Tergiversarea sau refuzul de a se răspunde la notificarea adresată primăriei. Introducerea în cauză, de către instanţa de apel, a Consiliului judeţean. Conţinutul sintagmei „cereri noi” prevăzută de art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă. Conceptul de „cerere nouă” folosit de art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, se raportează cu necesitate la introducerea unei noi pretenţii de către părţi în faza judecăţii în apel. Soluţia decurge din funcţia fundamentală a instanţei de apel, anume aceea de a examina regularitatea hotărârii primei instanţe cu privire la pretenţiile ce au fost deduse în faţa acesteia. Cu acest înţeles, constituie, exempli gratia, cereri noi, intervenţia principală, acţiunea reconvenţională, cererea de chemare în garanţie, cererea de chemare în judecată a altei persoane etc. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 469 din 18 ianuarie 2006 309* Apel. Efectul devolutiv al apelului. Invocarea în apel a unei norme europene. Admisibilitate. Efectul devolutiv al apelului constă în reeditarea judecăţii de către instanţa de control judiciar. Părţile au posibilitatea de a supune rejudecării litigiul în ansamblul său, situaţie în care operează o devoluţiune totală sau numai o parte, situaţie în care devoluţiunea este parţială. Invocarea în apel a normelor europene care reglementează dreptul la libera circulaţie reprezintă o apărare juridică nouă şi fiind de ordine publică, poate fi invocată oricând potrivit art. 294 pct. 1 teza a 2 – a din codul de procedură civilă, neconstituind o cerere nouă în accepţiunea legii. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2652 din 23 martie 2007. 310* Efectul devolutiv al apelului. Cauză trimisă aceleiaşi curţi de apel spre rejudecare. Art.313 C.proc.civ. În cazul în care instanţa nu a admis probe noi lipsind apelantul de efectul devolutiv al apelului, Curtea Supremă de Justiţie, potrivit art.313 C.proc.civ., va putea trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe care a pronunţat hotărârea casată. Secţia comercială, decizia nr.1738 din 8 martie 2002 311* Termenul de apel curge de la data comunicării hotărârii apelate, chiar dacă această comunicare a fost făcută odată cu somaţia de executare. 312* Excepţia tardivităţii declarării cererii de apel. Excepţia prematurităţii cererii în pretenţii 1. Excepţia tardivităţii declarării apelului nu poate fi susţinută atâta timp cât la dosar nu există dovada comunicării hotărârii. Conform dispoziţiilor art.266 alin.(3)C.proc.civ., hotărârea se comunică părţilor în copie în cazul în care aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului. 2. Majorarea cuantumului pretenţiilor, în condiţiile în care aceasta a avut loc după promovarea acţiunii nu atrage prematuritatea cereii. (Secţia comercială, decizia nr. 3922 din 30 noiembrie 2007)

63

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

RECURSUL 313* Recurs inadmisibil declarat împotriva încheierii prin care secţia civilă a instanţei de recurs trimite dosarul conducerii instanţei pentru a fi repartizat secţiei comerciale. Codul de procedură civilă reglementează competenţa judecătoriilor, tribunalelor, curţilor de apel şi Curţii Supreme de Justiţie, iar nu competenţa secţiilor acestora, astfel că măsurile de repartizare a cauzelor între secţiile aceleiaşi instanţe nu constituie declinare de competenţă şi, drept urmare, nu pot fi atacate prin intermediul căilor legale decât odată cu fondul. Secţia civilă, decizia nr.3625 din 24 septembrie 2003 314* Recurs inadmisibil declarat împotriva încheierii prin care instanţa de recurs a respins cererea de suspendare a executării hotărârii recurate Întrucât soluţia de respingere a cererii de suspendare provizorie a executării unei hotărâri judecătoreşti s-a pronunţat în faza recursului, de către instanţa investită cu judecarea acestuia şi care se va pronunţa printr-o decizie irevocabilă, nesusceptibilă de a fi atacată cu un nou recurs, tot astfel şi hotărârea aceleiaşi instanţe, dată în cererea de suspendare a executării hotărârii, cerere accesorie recursului, este, la rândul său irevocabilă. Secţia civilă, decizia nr.4347 din 29 octombrie 2003 315* Recurs inadmisibil declarat împotriva încheierii de suspendare a judecării recursului Cererea de suspendare a judecării este accesorie cererii de recurs şi întrucât hotărârea ce se va pronunţa asupra recursului este irevocabilă, nici încheierea de suspendare a judecării recursului nu este susceptibilă de recurs. Secţia civilă, decizia nr.4798 din 18 noiembrie 2003 316* Recurs. Motivarea recursului. Tardivitate în raport cu data comunicării deciziei atacate la adresa la care partea a fost citată pe tot parcursul procesului Declaraţia de recurs, conform art. 302 C. proc. civ., este un act de procedură săvârşit în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă. Ea nu poate fi considerată şi cerere de ordin administrativ privind comunicarea deciziei recurate la o altă adresă decât cea la care partea a fost citată pe tot parcursul procesului. Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 70 din 13 ianuarie 2004 317* Recurs. Indicarea greşită, de către judecătorie, a căii de atac. Potrivit art. 402 alin. (2) C.pr.civ., hotărârea pronunţată cu privire la contestaţia la executare se dă fără drept de apel, cu excepţia hotărârii pronunţate în temeiul art. 4001 şi art. 401 alin. (2) C.pr.civ. Indicarea greşită de către judecătorie a denumirii căii de atac aflată la dispoziţia părţilor nu poate conduce la înfrângerea principiului legalităţii cu privire la căile de atac prevăzute de lege în diferite materii. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 532 din 27 ianuarie 2005. 318* Apel. Recurs. Admisibilitatea căii de atac. Acţiunea în revendicare este evaluabilă în bani şi, în raport cu această valoare se stabileşte, conform art. 2811 C.pr.civ., dacă hotărârea primei instanţe este sau nu supusă numai recursului, iar nu şi apelului, ceea ce nu are 64

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

semnificaţia de îngrădire a liberului acces la justiţie sau de încălcare a dreptului la un proces echitabil. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6551 din 8 septembrie 2005.

319* Recurs formulat de partea care nu a declarat apel împotriva hotărârii instanţei de fond. Critici împotriva hotărârii instanţei de fond formulate direct în recurs. Inadmisibilitate Potrivit prevederilor art. 299 C.pr.civ. partea nu poate formula, pentru prima dată în recurs, trecând peste calea apelului, critici pe care nu le-a adresat instanţei de fond şi asupra cărora aceasta nu s-a pronunţat.Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 8525 din 25 octombrie 2005 320* Casare. Nerespectarea de către instanţa de trimitere a îndrumărilor date de instanţa de casare. Consecinţe. Potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă „în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”. Soluţia consacrată de art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă are o justificare deplină şi o legitimare incontestabilă ce decurge din însăşi raţiunea controlului judiciar, dispoziţiile citate limitând însă obligativitatea deciziei instanţei de recurs la problemele de drept dezlegate şi la necesitatea administrării unor probe. Prin urmare, modul de interpretare a unui anumit text de lege ori aplicarea unui anumit principiu de drept, în condiţiile determinate de instanţa de recurs, este obligatorie pentru judecătorii fondului, iar instanţa determinată să rejudece cauza nu poate să refuze o atare interpretare sub cuvânt că judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1444 din 15 februarie 2007. 321* Recurs declarat împotriva unei decizii irevocabile. Inadmisibilitate. Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga. Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2563 din 22 martie 2007. 322* Recurs. Motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă. Încălcarea principiului contradictorialităţii şi principiului dreptului la apărare În dispoziţiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă se includ cele mai varii neregularităţi de ordin procedural care privesc atât nesocotirea normelor procedurale de ordine publică, cât şi a celor stabilite în interesul exclusiv al uneia dintre părţi. Potrivit acestor dispoziţii legale, casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art.105 alin.2 Cod procedură civilă. 65

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

Administrarea probei cu expertiză tehnică efectuată cu nesocotirea prevederilor art.208 şi art. 209 Cod procedură civilă şi judecarea pricinii cu nesocotirea principiilor contradictorialităţii şi a dreptului la apărare atrag incidenţa prevederilor art.105 alin.(2) Cod procedură civilă şi întrunirea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 3622 din 4 mai 2007 323* Recurs declarat împotriva unei încheieri pronunţată de instanţa de recurs, prin care s-a respins cererea de suspendare a judecăţii. Inadmisibilitate. O încheiere interlocutorie, prin care nu s-a întrerupt cursul judecăţii, nu poate fi atacată cu recurs pe cale separată ci odată cu atacarea fondului, dacă fondul este supus vreunei căi de atac şi, în caz pozitiv, pe calea de atac prevăzută pentru hotărârea care a finalizat judecata cauzei. În cazul în care încheierea, prin care s-a respins cererea de suspendare, este pronunţată de o instanţă de recurs, aceasta nu poate fi atacată cu recurs. ICCJ Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 6285 din 3 octombrie 2007 324* Hotărâre judecătorească prin care se constată perimarea recursului. Atacarea cu recurs a hotărârii. Art. 253 alin.(2) Cod procedură civilă, care prevede că hotărârea prin care se constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, nu poate fi interpretat în sensul că şi hotărârea de perimare a recursului este supusă recursului. Hotărârile pronunţate în recurs, indiferent de soluţia adoptată, nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs şi, pentru că perimarea – este – un simplu incident în judecarea cauzei, care se rezolvă în cursul judecăţii pe cale de excepţie, nu poate să existe împotriva hotărârii prin care se rezolvă acest incident o cale de atac neîngăduită de lege cu privire la hotărârea asupra recursului. .C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 7030 din 25 octombrie 2007. 325* Art. 302, 304, 306 Când în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei, care face obiectul recursului, ceea ce presupune indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia, iar succesiunea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs nefiind structurată din punct de vedere juridic în aşa fel încât să se poată reţine, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art.304 C.pr.civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 499 din 30 ianuarie 2008 326* Art. 105, 304 Potrivit art. 304 pct. 5 C.proc.civ., casarea hotărârii recurate se poate cere când instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2). Dispoziţiile art. 105 alin.(2) C.proc.civ. au caracter general, constituind dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură. În măsura în care neregularitatea procedurală alegată de titularul căii de atac se subsumează altui motiv de casare sau de modificare, criticile formulate sunt încadrabile în cazurile care particularizează actul de procedură cu privire la care se susţine că a fost nelegal îndeplinit. ÎCCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3830 din 11 iunie 2008. 66

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

327* Constatarea tardivităţii apelului exclude posibilitatea examinării de către instanţa de recurs a fondului cauzei 328* Art. 313 În cazul în care soluţia instanţei de recurs de trimitere a cauzei spre rejudecare la o altă curte de apel, s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 313 teza II C.proc.civ., vizând interesele unei bune administrări a justiţiei, operează prorogarea judecătorească de competenţă, iar efectele sale se extind asupra tuturor gradelor de jurisdicţie şi nu doar asupra fazei procesuale în care prorogarea a intervenit. Astfel, calea de atac împotriva unei hotărâri pronunţate de o instanţă de judecată, sesizată prin prorogare de competenţă, se judecă de instanţa imediat superioară celei care a dat hotărârea atacată, iar rejudecarea în urma desfiinţării sau casării cu trimitere, dispusă de o instanţă de control judiciar, investită ca efect al prorogării de competenţă, se judecă de o instanţă inferioară din raza celei căreia a desfiinţat sau casat hotărârea. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 4533 din 3 iulie 2008 329*Potrivit art. 3021 lit. c Cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat. 330* Art. 315 Potrivit art. 315 C.proc.civ. instanţa de trimitere trebuie să se conformeze dispoziţiilor instanţei de recurs privind necesitatea administrării probelor precum şi dezlegării date problemelor de drept. Când instanţa de apel, fără a administra probele considerate obligatorii pentru soluţionarea fondului litigiului, cu ignorarea problemelor de drept dezlegate prin decizia de casare, a soluţionat litigiul considerând că ansamblul probator administrat este suficient în a crea convingerea că sentinţa atacată este legală şi preluând motivarea instanţei de apel din primul ciclu procesual, a pronunţat o hotărâre nelegală, ceea ce atrage casarea hotărârii recurată pronunţată în asemenea condiţii pentru încălcarea prevederilor art. 315 C.proc.civ. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 6978 din 13 noiembrie 2008 331* Motivul de recurs, reglementat de art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă sancţionează hotărârea care a nesocotit principiul înscris în art. 969 Codul civil, trecând peste voinţa părţilor exprimată în contract. Dacă însă motivele invocate nu vizează faptul că instanţa ar fi interpretat greşit termenii sau clauzele contractului încheiat, ci că suprafeţele de teren solicitate de parte prin acţiune nu sunt cele dobândite prin actul de vânzare – cumpărare, acest aspect constituie o chestiune de apreciere a probelor care nu face obiectul art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 185 din 15 ianuarie 2009 332*Natura contractului. Hotărâre care cuprinde motive străine de natura pricinii Dacă instanţele, schimbând natura contractului, au apreciat că în cauză au fost deduse judecăţii 67

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

pretenţii decurgând dintr-un contract de asociere în participaţiune deşi clauzele contractului stabilite de părţi, probau indubitabil încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, în condiţiile art.1295 C.civ., acestea s-au pronunţat cu neobservarea obiectului şi cauzei precizate astfel că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, fiind supusă cazului de modificare prevăzut de art.304 pct.7 şi 8 C.proc.civ. Secţia comercială, decizia nr.1422 din 28 februarie 2002 333* Recurs. Aspecte legate de fondul pricinii Potrivit art.314 C.proc.civ.,Curtea Supremă de Justiţie(în prezent Î.C.C.J.)hotărăşte asupra fondului pricinii numai în scopul aplicării corecte a legii la imprejurări de fapt care au fost deplin stabilite.Or,în decizia recurată,acestea nu au fost stabilite iar aspectele legate de fondul pricinii nu pot fi lămurite în recurs. (Secţia comercială,decizia nr1077 din 20 februarie 2003) 334* Recurs. Propunerea şi administrarea probelor. Condiţii de admisibilitate Pârâta era datoare să solicite,cel mai târziu în apel,completarea probelor (cu expertiza de specialitate) iar nu în recurs,cale de atac care nu are cracter devolutiv şi în care nu se poate face o nouă judecată de fond, neputându-se produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, conform art.305 C.proc.civ. (Secţia comercială, decizia nr.4443 din 18 noiembrie 2003) 335* Faţă de dispoziţiile art. 299 C.proc.civ., recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, împotriva unei astfel de decizii nemaiexistând cale ordinară de atac.În speţă, este recurată o decizie pronunţată de curtea de apel în soluţionarea recursului declarat împotriva unei hotărâri dată fără drept de apel. 336* Lipsa semnăturii de pe cererea de recurs atrage nulitatea recursului, căci ,în lipsa ei, nu se poate stabili dacă recursul a fost declarat de persoana care are legitimare procesuală, în conformitate cu art.302 alin.(1) lit.d), iar nemotivarea în drept a recursului şi invocarea unor aspecte vizând netemeinicia pe fond a deciziei atacate, fără posibilitatea încadrării acestora în dispoziţiile art.304 C.proc.civ. echivalează cu nemotivarea recursului declarat. 337* Conform art.292 alin.(1) C.proc.civ. aplicabil şi în cazul recursului, potrivit art.316 C. proc.civ., nu se poate schimba motivarea cererii în calea de atac. Recurenta tinde să modifice temeiul acţiunii invocând pentru cererea de obligare la daune cominatorii, altă motivare decât cea folosită la fond întrucât sentinţa tribunalului a fost modificată, dispărând astfel temeiul juridic pe care reclamanta şi-a întemeiat cererea. 338* Apel. Norme de ordine publică. Verificarea competenţei materiale Potrivit art.304pct.3 C.proc.civ., se poate cere casarea unei hotărâri dacă s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe. Din perspectiva aestei critici, excepţia necompetenţei materiale a primei instanţe , invocată în apel, a fost respinsă cu motivarea că instanţa de casare este cea care a investit tribunalul cu judecarea pricinii. Or, din dispoziţiile articolului de lege rezultă că hotărârile instanţei de recurs sunt obligatorii asupra problemelor de drept dezlegate cât şi asupra necesităţii administrării unor probe. Numai că, în speţă, competenţa materială nu a constituit o problemă de drept dezlegată de instanţa de recurs aşa încât nu era exclusă verificarea competenţei materiale cu atât mai mult cu cât normele respective sunt de ordine publică. (Secţia comercială, decizia nr.3374 din 3 iunie 2005) 68

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

339* Efectele casării . Principiul unicităţii căii de atac, a recursului Investită cu soluţionarea apelului, ca urmare a casării cu trimitere, instanţa de control judiciar s-a pronunţat în limitele art.315 C.proc.civ., astfel că este exclusă reexaminarea chestiunii privind întrunirea cerinţelor art.720 C.proc.civ. atâta timp căt aceasta presupune declanşarea controlului judiciar prin exercitarea recursului la recurs, ceea ce este inadmisibil, în raport cu principiul unicităţii acestei căi de atac. (Secţia comercială, decizia nr.3876 din 25 iunie 2005)

CONTESTATIE IN ANULARE

340* Contestaţie în anulare. Persoanele care pot fi părţi Nu pot fi părţi în contestaţia în anulare persoanele străine de proces, chiar dacă acestea ar putea justifica un interes, ele putânduse preleva doar de neopozabilitatea hotărârii judecătoreşti, iar, dacă executarea hotărârii este de natură să le prejudicieze interesele, vor putea folosi calea contestaţiei la executare. Secţia civilă, decizia nr.1059 din 13 martie 2002 341* Contestaţie în anulare formulată pe dispoziţiile art.317 alin .1 pct.1 C.proc.civ.Înţelesul reglementării, în raport şi de dispoziţiile alineatului 2 al art.88 din acelaşi cod Retractarea hotărârii, în temeiul art.317 alin.1 pct.1 C.proc.civ. se justifică în cazul în care procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii. Printre cerinţele legii, la care se referă textul enunţat, sunt şi acelea referitoare la datele pe care trebuie să le cuprindă citaţia, conform art.88 C.proc.civ., care sancţionează cu nulitate erorile cu privire la arătările de la pct.2, 3, 4 şi 6 iar nu şi acelea de exemplu, de la pct.5 cu privire la numele şi domiciliul părţii potrivnice şi felul pricinii. Secţia civilă, decizia nr.4523 din 11 decembrie 2002 342*Contestaţie în anulare, fondată pe „greşeală materială” conform art. 318 C. proc. civ. Greşeala materială, ca motiv de contestaţie în anulare, în înţelesul restrictiv al art. 318 C. proc. civ., trebuie să existe în dosar, să fie evidentă şi săvârşită de instanţă datorită omiterii sau confundării unor elemente şi date materiale importante ale cauzei. I.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 1322 din 17 februarie 2004 343* Contestaţie în anulare. Cazurile reglementate prin art. 318 C. proc. civ. Sensul reglementării 1. Numai o greşeală materială esenţială, care a determinat o soluţie eronată poate fi invocată pe calea contestaţiei în anulare, în temeiul primei teze din art. 318 C. proc. civ. Textul vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziţii legale. 2. Contestaţia în anulare, în temeiul tezei a doua din art. 318 C. proc. civ. – omisiunea examinării vreunuia din motivele de modificare sau de casare – nu este fondată în cazul în care instanţa de recurs a grupat argumentele folosite de recurent şi a apreciat că discutarea şi aprecierea unui motiv de casare face inutilă cercetarea motivelor subsumate celui analizat, 69

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

răspunzându-se recursului printr-un considerent comun. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5738 din 20 octombrie 2004 344* Contestaţia în anulare, cale de retractare iar nu de reformare a soluţiei atacate Contestaţia în anulare ca o cale de retractare iar nu de reformare a soluţiei atacate, vizează numai hotărârea instanţei de recurs şi nu implică reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Secţia comercială, decizia nr.2382 din 2 aprilie 2002 345* Contestaţie în anulare fondată pe art. 318 alin. 1 C.pr.civ. Instanţa de recurs sesizată cu contestaţia în anulare, dacă a omis să se pronunţe, motivat asupra unui motiv de recurs, chiar dacă acest motiv a fost pus în discuţie din oficiu, urmează să-şi retracteze decizia de respingere a recursului. Contestaţia în anulare nu este însă fondată când pretinsele motive de recurs, neexaminate reprezintă, motivele propriu zise invocate de recurent, care au fost analizate sistematic în decizia contestată. În aplicarea art. 318 alin. 1 C.pr.civ., instanţa de recurs sesizată cu contestaţia în anulare, urmează a-şi retracta decizia de respingere a recursului dacă a omis a se pronunţa, motivat asupra unui motiv de recurs, chiar dacă acest motiv a fost pus în discuţie din oficiu. Contestaţia în anulare nu este însă fondată când pretinsele motive de recurs, neexaminate reprezintă, motivele propriu zise invocate de recurent, care au fost analizate sistematic în decizia contestată. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 9108 din 10 noiembrie 2005 346* Contestaţie în anulare formulată împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a soluţionat o cerere de revizuire. Cerere inadmisibilă. Contestaţia în anulare specială, reglementată de dispoziţiile art. 318 Cod procedură civilă este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita în cazurile anume prevăzute de acest text de lege, numai împotriva deciziilor pronunţate de instanţele de recurs. Ca atare, obiectul contestaţiei în anulare este format dintr-o singură categorie de hotărâri şi anume, deciziile pronunţate cu prilejul exercitării controlului judiciar. Prin urmare, alte hotărâri judecătoreşti, inclusiv cele date în soluţionarea cererilor de revizuire ( care la rândul ei face parte din categoria căilor extraordinare de atac, de retractare ) nu pot fi atacate pe calea contestaţiei în anulare. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5180 din 26 mai 2006 347*Contestaţie în anulare. Condiţii de exercitare. Contestaţia în anulare specială este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce se poate exercita în cazurile anume prevăzute de art. 318 C.pr.civ. Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară de retractare, creată de lege numai pentru remedierea unor greşeli materiale, nu şi pentru reformarea unor greşeli de fond. Greşelile materiale trebuie apreciate în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunţării hotărârii, deoarece numai în acest mod se poate hotărî dacă dezlegarea dată recursului este sau nu rezultatul unei greşeli materiale. Dispoziţiile legale ale art. 318 C.pr.civ. au un câmp limitat de aplicaţie, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă 70

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

instanţă calea unui veritabil recurs. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 453 din 22 ianuarie 2007. 348* Contestaţie în anulare. Motivare generală Dacă în cadrul contestaţiei în anulare nu se arată care dintre motivele de recurs nu a fost analizat sau care este greşeala materială, susţinându-se doar că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate, atunci în cauză nu-şi găsesc aplicarea dispoziţiile art.318 C.proc.civ., iar cererea va fi respinsă ca nefondată. Secţia comercială, decizia nr.2383 din 2 aprilie 2002 349* Contestaţie în anulare. Noţiunea de greşeală materială Conform art. 318 alin. 1 teza I C. proc. civ., hotărârea instanţei de recurs poate fi atacată cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale. Fiind un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest motiv de contestaţie în anulare, legiuitorul a avut în vedere greşelile materiale cu caracter procedural pe care instanţa le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă şi să fie în legătură cu aspectele formale ale judecăţii. Greşeala materială nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanţa a înţeles să interpreteze un text de lege pentru că, altfel, s-ar ajunge pe cale ocolită, la judecarea încă odată a aceluiaşi recurs. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5033 din 19 iunie 2007. 350* C.proc.civ. : art. 318, art. 319 Contestaţia în anulare nu beneficiază de un termen de declarare şi de un alt termen de motivare. În cazul în care se atacă o hotărâre de respingere a recursului, adică o hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă de executare silită, contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când a rămas irevocabilă, adică de la data pronunţării. Textul de lege nu prevede expres dacă termenul de 15 zile are în vedere data la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre în întregul ei sau doar de dispozitivul acesteia. Dat fiind însă că omisiunea analizării unui motiv de recurs nu ar putea fi constatată decât după motivarea hotărârii, termenul pentru motivare trebuie calculat de la data la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre în integralitatea ei. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 279 din 18 ianuarie 2008 351* C.proc.civ., art. 317 alin.(1) pct. 1, art. 318 Neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea părţilor, este sancţionată, potrivit art. 108 C.pr.civ. cu nulitatea relativă, care poate fi invocată, inclusiv în cadrul contestaţiei în anulare, numai de partea vizată de îndeplinirea nelegală a actului procedural, interesată a o invoca. Astfel, o parte nu are abilitatea procesuală să formuleze contestaţie în anulare, în baza art. 317 alin.(1) pct. 1 C.pr.civ., pentru neîndeplinirea legală a citării altei persoane care nu a fost parte în proces. Dispoziţiile art. 318 C. vizează greşeli de procedură şi nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural. A da părţilor posibilitatea de a se plânge aceleiaşi instanţe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele, a interpretat legea şi a stabilit raporturile dintre părţi, ar 71

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

însemna să se deschidă dreptul părţilor de a provoca rejudecarea căii de atac a recursului ceea ce este inadmisibil. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 280 din 18 ianuarie 2008 352* Art. 320, 377 Hotărârea judecătorească îmotriva căreia s-a formulat o contestaţie în anulare, pronunţată de o instanţă de recurs, devine potrivit art. 377 alin.(2) pct. 4 Cod procedură civilă, irevocabilă şi nesusceptibilă de recurs. Ca atare, declarând recurs împotriva unei hotărâri date în contestaţia în anulare de o instanţă de recurs, contestatorul nu s-a conformat unei condiţii specifice de admisibilitate a recursului în această materie. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 444 din 24 ianuarie 2008 353* Contestaţie în anulare. Greşeli de fapt Practica judiciară a stabilit care pot fi greşelile materiale în sensul art.318 C.proc.civ., vizând greşeli de fapt involuntare iar nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor, altfel, s-ar crea posibilitatea rejudecării căii de atac şi contestaţia în anulare s-ar transforma într-o cale ordinară de atac. Greşelile materiale vizate de art.318 C.proc.civ. nu trebuie confundate cu acelea la care se referă art.281 C.proc.civ. şi care au altă procedură de soluţionare.Secţia comercială, decizia nr.2612 din 10 aprilie 2002 354* Contestaţia în anulare. Motive Contestaţia în anulare, ca o cale extraordinară de atac, este admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege. Nu se poate reţine citarea nelegală, potrivit art.317alin(1) pct.1 C.proc.civ., având în vedere că din înscrisurile depuse la fond şi apel (contractul şi corespondenţa purtată) rezultă denumirea exactă a sediului societăţii pârâte, conform antetului contractului, iar susţinerea referitoare la greşelile de judecată şi de interpretare a unor dispoziţii legale nu pot fi analizate în cadrul acestei căi de atac, care are în vedere doar erorile materiale evidente. (Secţia comercială, decizia nr.1472 din 7 martie 2003) 355* Contestaţie în anulare. Condiţii.Neîndeplinire Fiind invocată o eroare de interpretare a probelor,o greşeală de judecată care nu este o eroare materială, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele art.318 C.proc.civ. (Secţia comercială, decizia nr.1709 din 13 mai 2004) 356* Contestaţie în anulare. Hotărâre irevocabilă. Recurs. Inadmisibilitate Întrucât hotărârea împotriva căreia este îndreptată contestaţia în anulare este irevocabilă, hotărârea dată în contestaţie în anulare fiind supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, recursul declarat împotriva unei astfel de hotărâri este inadmisibil, potrivit art.320 alin.(3)C.proc.civ. (Secţia comercială, decizia nr.4748 din 17 noiembrie 2004)

72

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

357* Contestaţie în anulare. Hotărâre irevocabilă. Recurs. Inadmisibilitate Din coroborarea art.320 alin.(3) C.proc.civ., potrivit căruia hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, cu art.377 alin. (2) C.proc.civ., potrivit căruia, sunt considerate hotărâri irevocabile, hotărârile date în recurs, şi în conformitate cu dispoziţiile art.299 C.proc.civ, rezultă că , în speţă, decizia atacată cu contestaţie în anulare a fost pronunţată de o instanţă de recurs şi are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs ordinar, aşa încât recursul la recurs a fost respins, ca inadmisibil. În consecinţă, decizia pronunţată în contestaţie este irevocabilă ca şi hotărârea împotriva căreia a fost îndreptată contestaţia , şi prin urmare recursul declarat de contestatoare împotriva unei astfel de decizii este, de asemenea, inadmisibil, fiind respins ca atare. (Secţia comercială, decizia nr.5189 din 2 decembrie 2004) 358* Contestaţia în anulare. Procedura de citare Procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nefiind îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, se aplică prevederile art.317 alin.(1) pct. 1 , conform cărora hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare. Prin urmare , decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a făcut sub aspectul soluţionării recursului cu lipsă de procedură, unul dintre contestatori fiind citat la o adresă diferită de adresa din documentele de stare civilă şi care a fost indicată la instanţă. (Secţia comercială, decizia nr.3655 din 14 noiembrie 2007) 359* Contestaţie în anulare. Greşeală materială. Înţeles Greşelile materiale la care se referă art.318 C.proc.civ. trebuie să fie evidente şi săvâşite de instanţă ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale esenţiale din dosarul cauzei iar nu greşeli de judecată. (Secţia comercială, decizia nr.792 din 9 februarie 2005) 360* Contestaţia în anulare. Excepţia tardivităţii Potrivit dispoziţiilor art.319 alin.(2) C.proc.civ, împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când a rămas irevocabilă. În speţă, hotărârea instanţei de recurs a fost pronunţată la 5 martie 2003, iar contestaţia în anulare a fost introdusă la 26 aprilie 2004, peste termenul de un an, prescris prin dispoziţiile art.319 alin.(2) C.proc. civ. (Secţia comercială, decizia nr.1018 din 14 martie 2006) 361* Contestaţie în anulare. Eroare materială Porivit art.318 C.proc.civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Hotărârea instanţei de recurs s-a bazat pe constatarea inexistenţei în cererea de recurs a datelor prevăzute imperativ în art. 302 alin.(1) lit.a) C.proc.civ. Cum aceste date (toate elementele de identificare) sunt cuprinse în preambulul contractului comercial depus în copie la dosarul de recurs, este evident că numai dintr-o eroare materială a rezultat inexistenţa datelor la care face referire art.302 alin.(1) lit.a), constatându-se nul recursul. (Secţia comercială, decizia nr.3290 din 31 octombrie 2006) 73

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

362* Contestaţie în anulare.Condiţii Potrivit art.317 alin.(1) pct.1 şi 2 C.proc.civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru motivele: 1.când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii 2.când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă. (2) Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificăti de fapt sau dacă recursul a fost respins,fără ca el să fi fost judecat în fond. Potrivit art.318 C.proc.civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. (Secţia comercială, decizia nr. 2268 din 8 iunie 2007) 363* Contestaţie în anulare. Condiţii de admisibilitate. Potrivit art.318 Cod procedură civilă pot fi atacate prin contestaţie în anulare numai hotărârile instanţelor de recurs.Din interpretarea coroborată a prevederilor art.317(1) şi 320(3) Cod procedură civilă rezultă că obiect al unei contestaţii în anulare îl poate forma numai o hotărâre irevocabilă prin care s-a soluţionat un recurs împotriva unei decizii dată în apel. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.782 din 10 martie 2009)

REVIZUIRE 364* Revizuire. Cerere formulată de intervenient accesoriu Este inadmisibilă cererea de revizuire formulată de intervenientul accesoriu, dacă partea în favoarea căreia a fost făcută intervenţia nu a cerut ea însăşi revizuirea hotărârii. Secţia civilă, decizia nr.1071 din 13 martie 2002 365* Recurs împotriva hotărârii date în revizuire, în temeiul art. 322 pct. 7 C.proc. civ. Condiţii de admisibilitate În cazul revizurii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C.proc. civ., este aplicabil art. 328 alin. 1 C.proc. civ., din care rezultă că recursul este admisibil numai dacă a doua hotărâre ce a fost atacată cu revizuire este susceptibilă de recurs; de aceea, alin. 2 al art. 328 C.proc. civ. trebuie interpretat în sensul că, în acest caz, a fost suprimată calea de atac a apelului, iar nu că recursul ar fi întotdeauna admisibil. Secţia civilă, decizia nr.2008 din 22 mai 2002 366* Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art.322 pct.2 C. proc. civ. Instanţa competentă Împrejurarea că prin O.U.G. nr.138/2000, s-au adus unele modificări cu privire la competenţa instanţelor în materia litigiilor de muncă, nu este de natură să influenţeze competenţa de soluţionare a cereri de revizuire pentru cauzele judecate înainte de intrarea în vigoare a acestor modificări, astfel că cererea de revizuire, fondată pe art.322 pct.2 C.proc.civ., este de competenţa 74

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

instanţeicare a pronunţat hotărârea a cărei retractare se cere, astfel cum rezultă din art.323 alin.1 C.proc.civ. Secţia civilă, decizia nr.4563 din 12 decembrie 2002 367* Revizuire. Cerere motivată pe art.322 pct.7 C. proc. civ. Scopul reglementării În raport cu dispoziţiile art.322 pct.7 C. proc. civ., instanţa de revizuire nu este o instanţă de control judiciar şi, deci nu poate să aprecieze care din hotărârile potrivnice este greşită, ci doar să constate, eventual, că prin ultima hotărâre s-a nesocotit puterea de lucru judecat, ce rezultă din prima hotărâre. Secţia civilă, decizia nr.3596 din 23 septembrie 2003 368* Revizuire. Cerere fondată pe art. 322 pct. 2, 3 şi 7 C. proc. civ. Instanţele competente. În raport cu art. 323 alin. (2) C. proc. civ., numai cererea de revizuire fondată pe art. 322 pct. 7 este de competenţa instanţei mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice, neoperând prorogarea de competenţă pentru soluţionarea cererii fondată pe art. 322 pct. 2 şi 3, care revine, conform art. 323 alin. (1), instanţei care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere. Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 209 din 20 ianuarie 2004 369* Revizuire. Cerere fondată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prin invocarea opiniei separate a unui membru al completului de judecată. Condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în lipsa unor hotărâri potrivnice date în aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, fiind inadmisibil a se invoca pretinsa contradicţie dintre o decizie adoptată de un complet în compunere majoritară şi opinia separată a unuia dintre judecători. Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 4335 din 9 iunie 2004 370* Revizuire. Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Sensul reglementării Încălcarea autorităţii de lucru judecat, care justifică revizuirea unei hotărâri judecătoreşti, în temeiul art. 322 pct.7 C. proc. civ., trebuie să rezulte din dispozitivul hotărârilor invocate iar nu din conţinutul acestora. Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 2392 din 24 martie 2004 371*Revizuire. Cerere fondată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Decizia Curţii Constituţionale, privitoare la neconstituţionalitatea textului din legea în baza căruia s-a soluţionat o cerere adresată instanţei judecătoreşti, nu constituie „înscris doveditor, în sensul prevăzut în art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pe baza căruia să se dispună revizuirea hotărârii. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5364 din 28 septembrie 2004 372* Revizuire fondată pe art. 322 pct. 6 Codul de procedură civilă. Revizuirea unei hotărâri definitive, în sensul reglementat prin art. 322 pct. 6 din C. pr. civilă., se justifică dacă consilierul juridic, reprezentant al persoanei juridice de drept public, sau de utilitate publică face cu viclenie o apărare necorespunzătoare a acesteia, în beneficiul reclamantei care a revendicat un imobil preluat de stat cu titlu, prin expropriere realizată în condiţiile legii. Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6395 din 17 noiembrie 2004. 373* Revizuire. Cerere pentu revizuirea hotărârii de respingere a contestaţiei în anulare. Calea extraordinară a căii de atac a revizuirii se exercită, conform art. 322 alin. 1 C. pr.civ., împotriva hotărârii de soluţionare pe fond a cauzei - cum este şi hotărârea pronunţată 75

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

după admiterea unei contestaţii în anulare – iar nu şi contra hotărârii de respingere a unei căi de atac, printre care şi aceea de respingere a contestaţiei în anulare. Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 348 din 20 ianuarie 2005 374* Revizuire solicitată în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Condiţia înscrisului de a fi determinant Printre condiţiile cumulative, pentru care se poate retracta o hotărâre judecătorească definitivă, pe calea revizuirii reglementată prin art. 322 pct. 5 C. proc. civ., este şi aceea ca înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2568 din 31 martie 2005 375* Revizuire. Înţelesul noţiuni de „lucru cerut” prevăzut de art. 322 C.pr.civ. Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, încât exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege. În sensul dispoziţiilor art. 322 pct 2 C. pr.civ. ”prin lucru cerut” trebuie să se înţeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul pricinii supuse judecăţii. Ceea ce caracterizează aceste cereri şi le delimitează de toate celelalte, ce pot fi formulate de părţi în proces, consta în aceea că, prin pronunţarea asupra lor, instanţa poate pune capăt litigiului, statuând prin admitere sau respingere, în acea parte a hotărârii care poate fi pusă în executare - dispozitivul. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 458 din 22 ianuarie 2007. 376* Revizuirea Condiţiile de exercitare a căii de atac a revizuirii. Potrivit art.322 pct.7 Cod procedură civilă, una din condiţiile exercitare a căii de atac a revizuirii este cea referitoare la faptul că hotărârile trebuie să fie pronunţate cu privire la acelaşi litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente-părţi, obiect şi cauză. O altă condiţie este reprezentată de neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. În aceste condiţii, nu se mai poate reintera, pe calea revizuirii aceeaşi excepţie, deoarece, de data aceasta, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme, rezultând din hotărârea prin care s-a examinat, în cadrul celui de-al doilea proces, excepţia puterii de lucru judecat. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 453 din 17 ianuarie 2006 376* Revizuire fondată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Condiţii Revizuirea hotărârii rămasă definitivă, în baza art. 322 pct. 5 C.proc.civ., este condiţionată de următoarele elemente : înscrisul, invocat, să fi existat în momentul judecării procesului terminat prin hotărârea atacată: înscrisul să fi fost necunoscut pentru revizuient şi instanţă; partea să fi fost împiedicată a-l prezenta din motive ce se pot asimila cu forţa majoră; înscrisul să fie dovada, adică determinant pentru soluţionarea litigiului; înscrisul trebuie prezentat instanţei odată cu cererea de revizuire, în cel mult o lună de la descoperirea lui. Ignorarea ori simpla necunoaştere a unor înscrisuri care se găseau în arhiva unităţii aparţinând de revizuient (în speţă societatea comercială de administrare a imobilului din patrimoniul primăriei), nu constituie o împrejurare de necunoaştere a existenţei înscrisului, mai 76

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

presus de voinţa sa, ci o deficienţă de apărare sau de pregătire a apărării în acţiunea de revendicare de către proprietarul deposedat a imobilului naţionalizat. Contractele de închiriere, încheiate de proprietarul locuinţelor naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950, nu îndeplinesc condiţia de „înscrisuri doveditoare” pentru a fi considerate determinante, hotărâtoare şi de natură a fi condus la o altă soluţie decât aceea pronunţată prin hotărâre a cărei revizuire se solicită, deoarece închirierea nemişcătoarelor nu justifică legal naţionalizarea locuinţelor, cu consecinţa pierderii dreptului de proprietate, măsură ce a fost contrară atât Constituţiei în vigoare la acea dată, cât şi prevederilor Codului civil. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.5730 din 29 iunie 2005 377* Revizuire. Calitate procesuală Cererea de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti se poate exercita numai de părţile între care s-a purtat litigiul, iar nu şi de persoane care n-au această calitate. Aceasta deoarece calitatea procesuală este una din condiţiile de admisibilitate a acţiunii civile, în oricare din formele de manifestare a acesteia – cerere principală, cerere incidentală, căi de atac etc. Lipsa acestei condiţii atrage inadmisibilitatea cererii. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 7903 din 11 octombrie 2005 378* Revizuire. Cerere de revizuire a unei hotărâri privind încuviinţarea executării silite. Conform art. 337 Cod procedură civilă, încheierile pronunţate în materie necontencioasă „nu au puterea lucrului judecat”, în cauzele în care au fost pronunţate nu sunt incidente prevederile art. 1201 Cod procedură civilă şi cele ale art. 166 Cod procedură civilă pentru a evoca puterea lucrului judecat. Ca atare, neoperând principiul puterii de lucru judecat, în scopul respectării căruia a fost instituit cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, o cerere de revizuire a unei asemenea hotărâri, este neîntemeiată. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4367 din 30 mai 2007. 379* Cerere de revizuire a unei hotărâri similare cu cea în Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că s-au încălcat anumite drepturi şi libertăţi fundamentale. Respingerea cererii. Potrivit art. 322 al. 1 pct. 9 Cod procedură civilă revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea acelei hotărâri. Din interpretarea textului legal menţionat rezultă implicit că se poate supune revizuirii doar acea hotărâre judecătorească cu privire la care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că ar fi încălcat anumite drepturi şi libertăţi fundamentale şi nu o altă decizie pronunţată într-o cauză similară. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5066 din 20 iunie 2007. 380* Cerere de revizuire. Încălcarea termenului prevăzut de art. 322 alin. 1 pct.1. Faptul că textul art.324 alin.(1) pct.1 Cod procedură civilă reglementează momente diferite de la care înţelege să curgă termenul de revizuire, nu contravine prevederilor constituţionale privind accesul liber la justiţie, iar faptul că hotărârea irevocabilă nu se comunică 77

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

părţilor, nu poate justifica un tratament diferit în privinţa căilor de atac, sub aspectul termenului de exercitare a acestora. Prin acest articol nu se stabileşte un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite. În aceste condiţii, părţilor nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecătoreşti, în termenul legal, cu cererea de revizuire şi nici dreptul la apărare prevăzut de art.24 din Constituţie, căci insuficienta pricepere sau diligenţă a acestora nu poate fi imputabilă reglementărilor legale. Dimpotrivă, obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor legale reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanelor la judecarea procesului în mod echitabil şi într-un termen rezonabil – prevăzut de art.6 din Convenţia Europeană a drepturilor omului. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6431din 5 octombrie 2007. 381* Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 Cod de procedură civilă. Noţiunea de „lucru cerut”. Art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă vizează inadvertenţele dintre obiectul pricinii supus judecăţii şi ceea ce s-a pronunţat deşi nu s-a cerut (extra petita), nu s-a pronunţat deşi s-a cerut (minus petita) şi s-a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita). Textul articolului este intrinsec legat de ceea ce partea a solicitat a fi dedus judecăţii şi nu de examinarea legalităţii hotărârii prin intermediul motivelor de recurs. În sensul acestui text, prin „lucru cerut” se înţeleg numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul pricinii supus judecăţii, care se reflectă în dispozitiv. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6578 din 11 octombrie 2007.

382* Revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă. În aplicarea art. 322 pct.5 Cod procedură civilă, este necesar ca înscrisurile noi invocate să aibă forţă doveditoare prin ele însele, adică, să fie de natură a conduce la stabilirea unei alte situaţii, cu o altă aplicabilitate a textelor de lege. Invocarea de către revizuienţi a unor hotărâri judecătoreşti pronunţate în litigii concrete faţă de care aceştia au fost străini nu se încadrează în condiţiile impuse de art.322 pct.5 Cod procedură civilă. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5525 din 5 iulie 2007. 383* Art. 322, 323 Motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 7 alin. (1) C.proc.civ., sancţionează încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, făcând astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri, întrucât fiecare dintre părţi se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din aceasta situaţie nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 3651 din 4 iunie 2008 78

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

384*Art. 322, 323 Dispoziţiile art. 323 alin.(1) C.proc.civ. prevăd o normă de competenţă materială imperativă de la care nu se poate deroga chiar dacă revizuenţii au formulat două cereri de revizuire, ale căror motive atrag competenţe diferite şi chiar dacă prin aceeaşi cerere s-a solicitat revizuirea mai multor hotărâri. În speţă, nu poate opera prorogarea de competenţă în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru ca aceasta să soluţioneze şi o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C.proc.civ., ci fiecare instanţă va trebui să soluţioneze cererea în legătură cu motivele pentru care este competentă. ÎCCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3765 din 9 iunie 2008. 385*Art. 322 Revizuirea prevăzută de art. 322 pct. 9 C.proc.civ. introdusă prin O.U.G. nr. 58/2003 aprobată prin Legea nr. 195/2004 operează numai în condiţiile existenţei unei hotărâri pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin care s-a constatat o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, printr-o hotărâre judecătorească internă şi numai dacă consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii. Imperativul aplicării art. 322 pct. 9 pentru remedierea drepturilor încălcate – a căror violare a fost constatată prin hotărârea CEDO– obligatorie jurisdicţiei naţionale – în temeiul art. 20 din Constituţie face ca revizuirea hotărârii instanţei de să nu fie condiţionată de evocarea fondului. ÎCCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4799 din 9 iulie 2008. 386*Art. 322 Consacrarea motivului de revizuire prevăzut de art.322 alin.(1) pct.9 C.proc.civ. a fost necesară pentru a crea posibilitatea reparării prejudiciilor cauzate prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului, atunci când se constată această situaţie printr-o decizie a Curţii Europene a Drepturilor Omului. În acest caz de revizuire, instanţa trebuie să verifice pe de o parte, dacă există o hotărâre pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin care s-a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale printr-o hotărâre judecătorească internă şi, pe de altă parte, dacă consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 5318 din 30 septembrie 2008 387* Nu poate fi vorba de o eroare judiciară, privită ca faptă ilicită, cauzatoare a prejudiciului, atunci când revizuirea unei decizii a fost posibilă ca urmare a evoluţiei ştiinţifice, care a integrat în activitatea judiciară noi mijloace de investigaţie, generatoare a unei certitudini în stabilirea paternităţii, aşa cum este examinarea ADN. Desfiinţarea efectelor sentinţei exclude culpa acelora pentru care statul este chemat să răspundă, deoarece noile mijloace de investigaţie generate de progresul ştiinţific – necunoscute la data pronunţării au constituit în accepţiunea art. 322 pct.5 C.proc.civ., mijloacele de probaţiune – imposibil de a fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor. Eroarea judiciară nu poate fi cantonată la interpretarea probelor sau la refuzul mult sau mai puţin justificat al instanţei de a încuviinţa administrarea unor probe solicitate de părţi, atâta timp cât acestea nu implică reaua credinţă sau neglijenţa gravă a judecătorului în exercitarea funcţiei. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5626 din 8 octombrie 2008. 79

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

388* C. pr. civ. art 322 pct. 9 Curtea Europeană a constatat că principiul siguranţei raporturilor juridice este unul din elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului şi prevede, printre altele, ca un litigiu soluţionat în mod definitiv de către o instanţă de judecată să nu mai poată fi supus rejudecării. Încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale s-a produs prin intervenţia procurorului general într-un litigiu în care nu era parte şi repunerea în discuţie a unei hotărâri definitive, ce dobândise autoritate de lucru judecat şi care fusese executată. Prin urmare, instanţa europeană a constatat că încălcarea dreptului la un proces echitabil s-a datorat posibilităţii pe care procurorul general o avea, conform art. 330 pct. 2 din Codul de procedură civilă, de a declara recurs în anulare şi faptului că în cadrul procedurii judecării recursului în anulare a fost repus în discuţie fondul dreptului deja soluţionat printr-o hotărâre devenită definitivă şi rămasă irevocabilă. Încălcarea constatată de Curtea Europeană are consecinţe grave, care continuă să se producă şi care nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate potrivit art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă, cu atât mai mult cu cât, chiar instanţa europeană a dispus ca statul român să asigure revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie. Î.C.C.J, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1775 din 19 februarie 2009. 389* art. 322 pct. 4 C.pr.civ Partea care solicită revizuirea unei hotărâri, pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă, trebuie în prealabil să se adreseze organelor de urmărire penală, fără a putea să promoveze direct cererea de revizuire în temeiul aprecierii de ea însăşi că tragerea la răspunderea penală a făptuitorului nu mai este posibilă. În cazul nefinalizării acţiunii penale printr-o hotărâre judecătorească în sensul indicat de teza I-a a alin. (4) al art. 322 Cod procedură civilă, este necesar ca organul de urmărire penală sau instanţa penală să constate existenţa impedimentului legal în obţinerea unei hotărâri penale de constatare a falsului. Î.C.C.J, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2417 din 4 martie 2009.

390*Cerere de revizuire a hotărârii. Inadmisibilitate Dacă prin decizia a cărei revizuire se cere a fost soluţionată o excepţie de procedură, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul, cererea de revizuire devine inadmisibilă, în raport cu dispoziţiile art.322 alin.1 C.proc.civ. Secţia comercială, decizia nr.1658 din 6 martie 2002 392*Cerere de revizuire a hotărârii. Inadmisibilitate Se poate cere revizuirea hotărârilor pronunţate în recurs de Curtea Supremă de Justiţie numai în cazul în care instanţa procedează în conformitate cu prevederile art.314 C.proc.civ. şi admite recursul, hotărând asupra fondului. Dacă recursul a fost anulat ca insuficient timbrat, fără a se hotărî asupra fondului, cererea de revizuire este inadmisibilă. Secţia comercială, decizia nr.2386 din 2 aprilie 2002 393*Revizuire. Autoritate de lucru judecat Cererea de revizuire a hotărârii pentru contrarietate de hotărâri, cerută în temeiul art.322 pct.7 C.proc.civ., îşi are suportul în respectarea principiului autorităţii de lucru judecat. (Secţia comercială, decizia nr.2440 din 22 aprilie 2003) 394*Revizuire. Tardivitate. Cazul în care obiectul pricinii nu se află în fiinţă.Înţeles 80

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

1.Termenul de revizuire, prevăzut de art.324 C.proc.civ., este un termen de decădere, a cărui nesocotire atrage respingerea cererii de revizuire, ca tardivă.O asemenea reglementare nu reprezintă însă,o îngrădire a accesului la justiţie sau a dreptului la un proces echitabil,nefiind în contradicţie cu prevederile art.6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. 2.Dacă debitorul a fost obligat să restituie o sumă de bani,nu sunt aplicabile dispoziţiile art.322pct.3 C.proc.civ.,deoarece revizuirea pentru acest motiv se poate cere dacă debitorul a fost obligat să predea un lucru cert şi determinat,care a pierit după darea hotărârii. (Secţia comercială,decizia nr.3477 din 16 iulie 2003) 395* Prin încheierea pronunţată de judecătorie nu s-a evocat fondul, ci s-a dispus suspendarea judecăţii, în condiţiile art.35 din Legea nr.64/1995, ceea ce presupune că nu este cazul unor hotăriri potrivnice, pentru a deveni aplicabile prevederile art.322 pct 7 C.proc.civ. 396*Revizuire. Motive.Instanţa competentă În cazul în care, prin cererea de revizuire, se invocă mai multe motive prevăzute de art.322 C.proc.civ., determinând competenţa materială a unor instanţe diferite, instanţa sesizată va judeca cererea pentru motivul care atrage competenţa sa şi va disjunge cererea pentru motivul care atrage competenţa materială a altei instanţe, trimiţând-o acesteia spre soluţionare. (Secţia comercială, decizia nr.407 din 26 ianuarie 2005) 397*Revizuire. Inadmisibilitate. Hotărâri privind luarea unor măsuri vremelnic Dacă hotărârile au ca obiect luarea unor măsuri vremelnice, în speţă, suspendarea procedurii de insolvenţă, acestea nu au autoritate de lucru judecat în ce priveşte soluţionarea fondului şi prin urmare nu sunt hotărâri potrivnice, în sensul art.222 alin.(1) C.proc.civ.(Secţia comercială, decizia nr.410 din 26 ianuarie 2005) 398*Revizuire. Hotărâri potrivnice. Hotărâri pronunţate în aceeaşi cauză, în cicluri procesuale diferite Hotărârile pronunţate în aceeaşi cauză, în cicluri procesuale diferite nu sunt „hotărâri potrivnice”, în sensul art.322 pct .7 C.proc.civ. (Secţia comercială, decizia nr.1528 din 4 martie 2005) 399* Cerere de revizuire . Condiţii C.proc.civ., art.322 pct.7 Potrivit art.322 pct.7 C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. (Secţia comercială, decizia nr.251 din 18 ianuarie 2007) 400*Cerere de revizuire a unei hotărâri care nu evocă fondul cauzei. Inadmisibilitate Decizia prin care s-a respins recursul ca nefondat nu evocă fondul cauzei şi drept urmare cererea de revizuire îndreptată împotriva acesteia este inadmisibilă. (Secţia comercială, decizia nr.2922 din 3 octombrie 2007) 401* Revizuirea hotărârilor.Condiţii de admisibilitate Deşi hotărârile definitive la care s-au referit revizuienţii sunt potrivnice, în aceeaşi pricină, între aceleaşi personae, având aceeaşi 81

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

calitate, nu sunt îndeplinite cerinţele de admisibilitate a revizuirii prevăzute de art.322 pct.7 C.proc.civ., întrucât nu este îndeplinită condiţia ca hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate în dosare diferite ci în acelaşi dosar dar în cicluri procesuale diferite. (Secţia comercială, decizia nr.3116 din 12 octombrie 2007) 402* Revizuire Condiţiile de admisibilitate ale unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art.322.5 cod procedură civilă În sensul art.322 pct.5 Cod procedură civilă prin „înscrisuri noi” sunt acele înscrisuri care existau la data judecăţii, deoarece numai în această situaţie ele au putut fi reţinute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitate de a le prezenta. Admisibilitatea cererii de revizuire este condiţionată nu numai de descoperirea ulterior judecăţii a unor acte noi dar şi de imposibilitatea înfăţişării lor în instanţă datorită unor împrejurări mai presus de voinţa părţii. Ca urmare simplul fapt că partea a descoperit ulterior anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voinţa sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.1057 din 13 martie 2008)

RECURSUL IN INTERESUL LEGII
403* Art. 329 Prin Decizia nr. LIII (53) din 4 iunie 2007, Înalta Curte a stabilit că dispoziţiile art.35 din Legea nr.33/1994 nu se aplică în cazul acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, iar, conform art.329 alin.(3) C.proc.civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe. Astfel, cum sentinţa primei instanţe a fost ulterioară datei când s-a pronunţat Decizia nr. 53/2007 şi cum la data pronunţării hotărârii recurate decizia dată de Înalta Curte fusese publicată în Monitorul Oficial, instanţa de apel, care s-a confruntat cu problema aplicării dispoziţiilor art.35 din Legea nr.33/1994 după data pronunţării şi publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 53 a Înaltei Curţi, corect a avut în vedere dezlegarea dată textului prin această decizie. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 4714 din 8 iulie 2008

CONTESTATIE LA EXECUTARE 404* Contestaţie la executare introdusă de terţă persoană la hotărârea de adjudecare definitivă a unui imobil. Competenţă. Cale de atac În raport cu dispoziţiile art.401 alin.2 C.proc.civ., contestaţia, formulată în termenul prevăzut în text, prin care terţa persoană pretinde un drept de proprietate asupra bunului urmărit, este de competenţa instanţei de executare care, prin hotărâre, supusă apelului, stabileşte în ce limite se menţine titlul executor.Dreptul terţei persoane se poate realiza pe calea unei cereri separate, în condiţiile legii, dacă s-a depăşit termenul de contrestare, conform alin.3 al art.401 C.proc.civ. Secţia civilă, decizia nr.2608 din 28 iunie 2002 82

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

405* Contestaţie la executare. Competenţa instanţei în raport cu motivul contestaţiei Prin art.400 C.proc.civ., se face distincţie între contestaţia introdusă pentru lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executor, care se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea, şi contestaţia la executare propriu-zisă care se introduce la instanţa de executare. Secţia civilă, decizia nr.1361 din 2 aprilie 2003 406* Cauţiune depusă pentru suspendarea executării hotărârii recurate. Restituire.Condiţia prevăzută de art.300 alin.ultim C.proc.civ. În cauzul în care litigiul s-a finalizat printr-o tranzacţie, cauţiunea, se restituie fără a fi necesară o declaraţie expresă a intimatului că nu urmăreşte obligarea reclamantului la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate în urma exercitării recursului în sensul prevăzut de art.300 alin.ultim C.proc.civ. Secţia civilă, decizia nr.1989 din 16 mai 2003 407* Contestaţie la executare. Stabilirea datei de la care se datorează dobânzile acordate prin titlul executor. Instanţa competentă Competenţa de soluţionare revine instanţei care a emis titlul executor, iar nu instanţei de executare pentru stabilirea datei de la care se datorează dobânzile acordate prin titlul executor Secţia civilă, decizia nr.4871 din 20 noiembrie 2003 408*Contestaţia la executare silită a debitorului pentru suma creanţei reactualizată, conform art. 371 alin. (2), este de competenţa de judecată a instanţei care a pronunţat hotărârea ce constituie titlu executor. 409* Contestaţie la executare. Conflict de competenţă. Din coroborarea dispoziţiilor art.2 lit.c C.p.c. cu cele cuprinse la art.3 pct.3 Cod procedură civilă şi cele ale art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, rezultă că hotărârile pronunţate de tribunale având ca obiect conflicte de muncă pot fi atacate cu recurs a cărui competenţă de soluţionare aparţine curţilor de apel. Având în vedere că asupra fondului cauzei se pronunţă irevocabil curtea de apel, urmează ca şi soluţionarea cererii de suspendare a executării silite într-o astfel de speţă să se facă în ultimă instanţă tot de către curtea de apel. Dacă s-ar permite o interpretare contrară, s-ar ajunge la soluţia bizară şi contradictorie ca litigiul privind conflictul de muncă să se finalizeze printr-o hotărâre a curţii de apel, în timp ce cererea accesorie de suspendare a executării hotărârii să poată fi finalizată de o instanţă ierarhic superioară curţii de apel. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4098 din 26 aprilie 2006. 410* Contestaţie la executare prin care se solicită lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului unei decizii. Contestaţia la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat pentru a se putea proceda la executarea silită. Ea nu este un mijloc procedural destinat a anula sau modifica titlul executoriu, o atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac. Cu alte cuvinte, instanţa competentă să soluţioneze contestaţia nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei şi care sunt de natură să repună în discuţie o hotărâre judecătorească definitivă sau irevocabilă. O soluţie contrară ar împieta în mod grav principiul autorităţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3028 din 13 aprilie 2007. 83

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

411* Art. 399, 400 Modalitatea defectuoasă în care dispoziţiile clare ale hotărârii, (ce recunosc, în procedura Legii nr. 10/2001, dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, fără să pună acordarea acestora în sarcina unităţii deţinătoare, având în vedere modalitatea de valorificare a acestora, conform normelor speciale în materie) sunt aduse la îndeplinire, nu deschide calea contestaţiei la titlu. Cum pretinsa vătămare semnalată de contestator decurge din actul de executare îndeplinit, calea procedurală de îndreptare a acestei neregularităţi, nu este aceea a contestaţiei la titlu, reglementată de art. 400 alin. (2) C.proc.civ., ci aceea a contestaţiei la executarea propriuzisă, în condiţiile prevăzute de art. 399 alin. (1) teza I C.proc.civ. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 718 din 6 februarie 2008 412* Art. 399-400 Contestaţia la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda la executarea silită. Ea nu poate fi considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau modifica titlul executoriu, această finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor de atac. Astfel nu se pot examina împrejurări de natură a repune în discuţie o hotărâre judecătorească irevocabilă, soluţie ce ar afecta grav principiu autorităţii de lucru judecat. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5392 din 2 octombrie 2008. 413* Contestaţie la executare. Neconcordanţe privind întinderea titlului executoriu. Apărări de fond. Inadmisibilitate Nu se poate cerceta pe calea contestaţiei la executare, legalitatea unei hotărâri judecătoreşti şi nici nu se poate dispune anularea acesteia, însă contestatorul poate face apărări de fond în cazul în care invocă motive de stingere a obligaţiei când acestea sunt posterioare hotărârii ce se execută sau în cazul în care titlul executoriu nu este emis de o instanţă judecătorească. Secţia comercială, decizia nr.628 din 1 februarie 2002 414* Contestaţie la executare. Lipsa somaţiei Reclamanta a fost îndreptăţită să execute hotărârea chiar fără somaţie în conformitate cu dispoziţiile art.581 C.proc.civ. deoarece formele de executare ce formează obiectul contestaţiei se referă la sentinţa din dispozitivul căreia a rezultat că ordonanţa preşedinţială este executorie fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen. (Secţia comercială,decizia nr.1788 din 19 mai 2004)

415* Executare silită. Contestaţie la executare. Excepţia autorităţii de lucru judecat. C. civ., art.1201; C. proc. civ., art.166 Atunci când, prin prima hotărâre, acţiunea a fost respinsă pentru consideraţii procedurale, fără a se fi discutat temeinicia motivelor invocate de contestatoare, este evident că existenţa unei asemenea hotărâri nu poate constitui un impediment pentru introducerea unei noi acţiuni în justiţie, din moment ce în primul proces, fondul raporturilor juridice dintre părţi şi care se referea la anularea unui act din cursul executării silite nu a fost soluţionat. Secţia comercială, Decizia nr.2289 din 6 octombrie 2009 416* C.proc.civ., art. 22 alin.(3), alin.(5), art. 399, alin.(1), art. 400 alin.(1) În cazul acţiunii prin care se contestă un proces verbal întocmit de către Birou de executori judecătoreşti de pe lângă Judecătoria Paşcani şi se solicită constatarea nulităţii absolute a acestuia, procesul 84

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

verbal în discuţie fiind de fapt un act ce s-a emis cu ocazia executării silite, deci un act de executare, devin incidente dispoziţiile art. 399 alin.(1) şi art. 400 alin.(1) C.proc.civ., ceea ce înseamnă că este vorba despre o contestaţie la executare şi nu de o acţiune în constatarea nulităţii absolute a procesului verbal. În raport de dispoziţiile textelor menţionate, raportat la natura litigiului – contestaţie la executare – competenţa de soluţionare revine din punct de vedere teritorial instanţei de executare. ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 929 din 2 februarie 2009

418* Executare silită Întoarcerea executării. Regim juridic. Procedura de soluţionare şi căile de atac Cererea de întoarcere a executării este o cerere ce ţine de faza procesuală a executării, subsecventă fazei procesuale de soluţionare irevocabilă a fondului litigiului, dispoziţiile legale aplicabile cu privire la instanţa competentă şi căile de atac sunt cele prevăzute în acest capitol pentru executare şi respectiv contestaţie la executare. Stabilindu-se o procedură judiciară contradictorie pentru soluţionarea întoarcerii executării, reglementată subsecvent contestaţiei la executare, acesteia îi sunt aplicabile procedura de soluţionare şi căile de atac prevăzute pentru contestaţia la executare – instituţia cadru, generală, în raport cu procedura specială a întoarcerii executării, care reprezintă o contestaţie specială la executare. Drept urmare, făcând aplicarea art.402 alin.2 Cod procedură civilă incident în speţă, hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se dă fără drept de apel, nefiind în situaţiile exceptate prevăzute de art.4001 şi art.401 alin.(2) Cod procedură civilă. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr. 2048 din 10 iunie 2008) 419* Contestaţie la executarea contra moştenitorilor. Caracterul de principiu al dispoziţiilor art.398 Cod procedură civilă Articolul 398 Cod procedură civilă reglementează procedura executării moştenitorilor debitorului decedat şi ea se aplică şi în cazul în speţă când garantul imobiliar a decedat, textul de lege fiind de generală aplicare în materia executării silite. Cum nerespectarea procedurii de înştiinţare a moştenitorilor debitorului, este prevăzută de art.398 Cod procedură civilă sub sancţiunea nulităţii, soluţia instanţei de fond de admitere a contestaţiei la executare este legală. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr. 2652 din 30 septembrie 2008)

420* Executare silită. Constatarea nulităţii unor acte de executare. Modalitatea procedurală. C. proc. civ., art.399 alin.1, art.401 alin.1 lit.a Modalitatea procedurală stabilită de legiuitor pentru controlul actelor de executare este contestaţia la executare şi nu o acţiune de drept comun care urmăreşte constatarea nulităţii unor acte de executare. Secţia comercială, Decizia nr.2307 din 7 octombrie 2009

ORDONANTA PRESEDINTIALA 85

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

421* Ordonanţă preşedinţială fondată pe art. 6132 C. proc. civ. Măsurile vremelnice, cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei, se pot lua de instanţa la care s-a îndreptat acţiunea de divorţ şi înainte de primul termen de judecată. Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 497 din 23 ianuarie 2004 422* Ordonanţă preşedinţială. Autorizarea creditorului de a demola construcţiile ridicate pe proprietatea sa, pe cheltuiala debitorului. Ar.1077 C.civ. În situaţia în care aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor cuprinse într-o hotărâre judecătorească este obstrucţionată de cei obligaţi să ridice construcţiile amplasatae pe o proprietate particulară, reclamantul, în baza reglementărilor cuprinse în art.1077 C.civ., care statuează dreptul creditorului de a solicita să fie autorizat de a aduce el la îndeplinire, pe cheltuiala debitorului, a procedat în mod corect, când a formulat cererea preşedinţială de autorizare a sa privind demolarea acelor construcţii, pe cheltuiala pârâţilor. Secţia comercială, decizia nr.2772 din 16 aprilie 2002 423* Ordonanţa preşedinţială. Caracterul executoriu. Consecinţe Ordonanţa preşedinţială nu are putere de lucru judecat faţă de procesul în fond, în curs de judecată, sau angajat ulterior între părţi şi nici faţă de o nouă cerere de ordonanţă preşedinţială dar este executorie prin ea însăşi , în temeiul legii şi poate fi executată înaintea definitivării, fără a fi investită cu formulă executorie, înscriindu-se între excepţiile prevăzute de art.374 C.proc. civ. (Secţia comercială, decizia nr.1376 din 20 aprilie 2004) 424* Contestaţie la executare. Lipsa somaţiei Reclamanta a fost îndreptăţită să execute hotărârea chiar fără somaţie în conformitate cu dispoziţiile art.581 C.proc.civ. deoarece formele de executare ce formează obiectul contestaţiei se referă la sentinţa din dispozitivul căreia a rezultat că ordonanţa preşedinţială este executorie fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen. (Secţia comercială,decizia nr.1788 din 19 mai 2004) 425* Suspendarea provizorie a executării hotărârii pe cale de ordonanţă preşedinţială până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în apel. Condiţii. Potrivit art.280 alin.(5) C.proc.civ. raportat la art.581 C.proc.civ., până la soluţionarea cererii de suspendare formulată odată cu apelul, instanţa poate încuviinţa, prin ordonanţă preşedinţială suspendarea executării vremelnice a hotărârii împotriva căreia s-a promovat menţionata cale de atac. (Secţia comercială, decizia nr.682 din 4 februarie 2005)

426* Ordonanţă preşedinţială. Suspendarea provizorie a executării hotărârii. Admisibilitate. C. proc. civ., art.280 alin 1, art. 581, art. 7208; C. civ., art. 969. Ordonanţa preşedinţială reprezintă un mijloc procedural ce întruneşte condiţiile unei acţiuni civile, având însă caracter specific determinat de caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale. Astfel, cererea privind ordonanţa preşedinţială trebuie să îndeplinească atât condiţiile generale necesare pentru exercitarea acţiunii civile, cât şi cerinţe particulare, respectiv urgenţa, nerezolvarea fondului cauzei şi vremelnicia măsurii ordonate. Secţia comercială, Decizia nr. 3158 din 27 noiembrie 2009 427* Ordonanţă preşedinţială. Cererea proprietarului de evacuare a persoanei care îi ocupă locuinţa În temeiul art. 581 C. proc. civ., este admisibilă cererea proprietarului de a fi 86

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

evacuată pe calea ordonanţei preşedinţiale a persoanei care îi ocupă locuinţa fără titlu, pe baza unei toleranţe vremelnice. I.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 2426 din 25 martie 2004

DIVORT. CERERI ACCESORII. ACTIUNI DREPTUL FAMILIEI 428* Divorţ. Numele soţilor după divorţ.Cerere posterioară hotărârii de divorţ pentru păstrarea numelui din timpul căsătoriei Problema numelui fiecărui soţ se rezolvă prin hotărârea de desfacere a căsătoriei, în condiţiile reglementate prin art.40 al C. fam., iar nu în baza unei cereri ulterioare a unui din soţi. Secţia civilă, decizia nr.2479 din 10 iunie 2003 429* Bunuri comune. Împărţeală. Stabilirea contribuţiei soţilor la dobândirea bunurilor numai pe baza mărturisirii soţului urmărit de creditori Pentru evitarea fraudării creditorilor unuia din soţi, mărturisirea soţului datornic, conform căruia a avut o contribuţie minimă la dobândirea bunurilor comune trebuie susţinută de probe pertinente şi concludente care să confirme această stare de fapt. Secţia civilă, decizia nr.2643 din 18 iunie 2003 430* Decădere din drepturile părinteşti Faptul că unul dintre părinţi a săvîrşit fapte de natura celor prevăzute de art. 109 C.fam, care atrag decăderea din drepturile părinteşti, nu justifică extinderea acestei sancţiuni şi asupra celuilalt părinte, dacă se doveşte că faptele au fost săvârşite în absenţa acestui părinte, care, ulterior, s-a îngrijit de copil. Decizia nr.1817 din l0 mai 2002 431*Pensia de întreţinere. Caracterul nepermanent al veniturilor debitorului. 1. La calcularea cuantumului pensiei de întreţinere nu se iau în considerare decât veniturile obţinute, nu şi cele întâmplătoare: cele pentru ore suplimentare, indemnizaţiile de deplasare, de transferare, de concediere şi, în general, sumele care nu au caracter permanent, cum sunt şi salariile compensatorii, în cazul disponibilizării debitorului pensiei.. 2.În raport cu teza de la pct. 1, terţul poprit nu poate fi obligat a reţine, în beneficiul creditorului, suma pensiei de întreţinere, din salariile compensatorii plătite debitorului disponibilizat şi pentru motivul că, în speţă, la data cererii de poprire, plăţile erau făcute. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3317 din 25 aprilie 2005 432* Părintele minorului poate fi decăzut din drepturile părinteşti numai în cazurile limitativ prevăzute în art. 109 C. fam. care constau în greşita exercitare a drepturilor şi îndatoririlor, iar nu şi la neexercitarea acestor drepturi şi îndatoriri PARTAJ BUNURI COMUNE 432* Competenţa de soluţionare a acţiunii de împărţeală a bunurilor comune Cererea de partaj a bunurilor comune poate fi introdusă alături de acţiunea de divorţ, de competenţa judecătoriei, caz în care, având caracterul unei cereri accesorii, se judecă în instanţa investită cu cererea principală, conform art. 17 C. proc. civ. 87

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

Dacă acţiunea de partaj a fost formulată după rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ, nu mai are caracterul unei cereri accesorii, ci este o acţiune principală, de sine stătătoare şi având ca obiect partajul unui bun imobil, competenţa de soluţionare revine instanţei prevăzută de art. 13 alin. (1) C. proc. civ. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1712 din 4 martie 2005 433* Proprietate comună, în devălmăşie, a foştilor soţi. Împărţeală. Stabilirea drepturilor fiecărui fost soţ. Natura plăţilor făcute după divorţ Potrivit art. 30 din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune. Prezumţia relativă a achiziţionării bunurilor cu contribuţia egală a soţilor poate fi infirmată prin orice mijloc de probă, de oricare din părţi care, la împărţeală, ar pretinde o contribuţie mai mare. Cotele de contribuţie ale soţilor la dobândirea bunurilor comune se analizează numai până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil. Ceea ce foştii soţi au achitat, din surse proprii, după desfacerea irevocabilă a căsătoriei, în contul datoriilor comune – în speţă ratele preţului unui apartament, cumpărat în timpul căsătoriei – le conferă dreptul de creanţă, în limita părţilor din debit achitate de fiecare, iar nu cote de proprietate. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2094 din 16 martie 2005 434* Modalităţi de împărţeală. Executare silită imobiliară. În cadrul procedurii împărţelii judiciare, reglementată prin art. 6731-67314, modalitatea de înfăptuire a împărţelii judiciare trebuie aleasă în aşa fel încât să nu îngreuneze situaţia creditorului care urmăreşte un bun comun pentru ceea ce i se datorează de unul din codevălmaşi. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4517 din 30 mai 2005

PROCEDURA COMERCIALA. RASPUNDERE CONTRACTUALA/ COMERCIALA. EXECUTAREA DISPOZITIILOR CONTRACTUALE 435* Răspundere contractuală. Condiţii Dacă în contractul de executare de lucrări nu sa prevăzut obligaţia de remediere a deficienţelor într-un anumit termen iar beneficiara a recepţionat lucrarea fără obiecţiuni, nu se poate reţine răspunderea contractuală pentru executarea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate, întrucât s-ar încălca dispoziţiile art.969 C.civ. Secţia comercială, decizia nr.595 din 1 februarie 2002 436* Obligaţia de plată a preţului. Bilet la ordin neexecutat În situaţia în care nu se contestă izvorul creanţei şi nici întinderea ei ci nerealizarea creanţei la scadenţă datorită pasivităţii creditoarei în a executa biletul la ordin pentru suma constituită garanţie în acest scop şi care reprezintă o garanţie preventivă, raţiunea constituirii ei fiind chiar executarea la termen a obligaţiei garantate – plata preţului – rezultă că această posibilitate nefiind valorificată de creditoare, îi este imputabilă pentru plata cu întârziere a preţului. Secţia comercială, decizia nr.847 din 11 februarie 2002

88

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

437* Contract de credit. Procedura de recuperare a debitului restant. Dobânzi Dacă debitorul rambursează creditul cu întârziere şi în rate, determină creditorul la continuarea procedurii de recuperare a debitului restant, astfel că în această situaţie debitorul datorează nu numai sumele prevăzute în dispozitivul sentinţei rămasă definitivă dar şi dobânzile care curg de la pronunţarea sentinţei şi până la achitarea totală, ceea ce determină intentarea unei acţiuni separate având acest obiect, neputându-se invoca autoritatea de lucru judecat, chiar dacă ambele acţiuni au la bază acelaşi contract de credit. Secţia comercială, decizia nr.1666 din 6 martie 2002 438* Obligaţia contractuală. Riscul contractual. Teoria impreviziunii Teoria impreviziunii intervine în măsura în care obligaţia contractuală nu mai este susceptibilă de executare întrucât împrejurările în care trebuia executată o fac radical diferită de cea asumată în contract. Variaţia circumstanţelor şi, prin urmare, noile sarcini ce afectează executarea fac parte din riscul contractual, pe care-l suportă debitorul obligaţiei de executat, în lipsa unei dispoziţii contrare. (Secţia comercială, decizia nr.1122 din 21 februarie 2003) 439* Mandatul comercial. Obiect Întrucât mandatul comercial are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama şi socoteala mandantului,conform art.374 C.com,în mod corect s-a reţinut că mandatarul trebuia să execute personal mandatul încredinţat,în afară de cazul când s-ar fi prevăzut,prin contract,posibilitatea substituirii mandatarului cu o altă persoană. (Secţia comercială,decizia nr.1245 din 27 februarie 2003) 440* Lipsa clauzei contractuale Termen de plată. Aplicarea legii civile În materie comercială,conform art.1 C.com.,în lipsa clauzei contractuale privind termenul de plată ,sunt aplicabile dispozitiile art.1362 C.civ.,care statuează că în situaţia în care părţile nu au prevăzut un termen de plată,cumpărătorul este dator a plăti la locul şi la timpul în care se face predarea lucrului. (Sectia comercială, decizia nr.1391 din 6 martie 2003) 441* Tribunalul arbitral. Competenţa materială. Acţiune în anularea hotărârii arbitrale Potrivit art.17 C.proc.civ.,cererea reconvenţională,având caracter incidental, este de competenţa aceleiaşi instanţe care soluţionează cererea principală ,dar în arbitraj, limitele instanţei arbitrale sunt trasate de convenţia arbitrală,ceea ce explică. corecta investire a tribunalului arbitral cu judecarea cererii reconvenţionale,în care temeiul pretenţiilor îl reprezintă o hotărâre judecătorească, deşi acţiunea principală derivând din alt raport juridic,are la bază contractul de vânzare-cumpărare.În măsura în care atât acţiunea arbitrală cât şi cererea reconvenţională au acelaşi izvor juridic, guvernat de convenţia arbitrală privind soluţionarea litigiilor, investirea tribunalului arbitral cu ambele cereri nu poate fi pusă în discuţie. (Secţia comercială,decizia nr2910 din 4 iunie 2003) 442* Contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare. Reziliere Temeiul juridic al raportului obligaţional este reprezentat de contract şi actul adiţional la acesta, care nu cuprind sancţiuni în cazul neîndeplinirii clauzelor contractuale, aşa încât, temeiul juridic al desfiinţării pentru viitor a contractului nu mai poate fi convenţia părţilor, cum greşit a reţinut instanţa de control judiciar, că art.8 din contract ar fi producător de efecte juridice, în sensul deschiderii posibilităţii locatorului de a cere rezilierea sau cu privire la modul de sancţionare a neplăţii la scadenţă a redevenţelor anuale. (Secţia comercială,decizia nr.5053 din 15 decembrie 2003) 89

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

442* Procedura prealabilă. Excepţia prematurităţii acţiunii Potrivit art.7201 C.proc.civ., s-a prevăzut procedura concilierii directe în procesele şi cererile în materie comercială, evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, constând în încercarea de soluţionare a litigiului pe această cale. (Secţia comercială, decizia nr.2307 din 15 aprilie 2003) 443* Procedura concilierii prealabile. Condiţii de fond şi formă Prevederile art.7201C.proc.civ. privind efectuarea concilierii prealabile, în litigiile comerciale evaluabile în bani, sunt obligatorii, în schimb termenele, condiţiile, locul, mijloacele şi modalităţile de manifestare a voinţei părţilor, cât şi conţinutul concret al înscrisurilor sunt recomandate în articolul menţionat începând cu alineatul 2 dar nu reprezintă condiţii cerute imperios de lege,astfel că nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii prealabile ci numai dacă partea dovedeşte o vătămare. (Secţia comercială,decizia nr. 348 din 26 ianuarie 2005) 444* Raporturi contractuale în formă simplificată. Obligaţie de plată a contravalorii prestaţiilor executate În situaţia existenţei raporturilor contractuale în formă simplificată, pârâta este ţinută să răspundă faţă de reclamantă cu plata contravalorii prestaţiilor efectuate, fiind aplicabil art. 1073 C.civ., conform căruia “creditorul este în drept a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei şi în caz contrar, are drept la dezdăunări”. (Secţia comercială ,decizia nr.594 din 17 februarie 2004) 445* Daune moratorii.Neacordare Dividende. Actualizare. Plata daunelor-moratorii se justifică numai dacă creditorul dovedeşte că reparaţia obţinută prin actualizarea dividendelor nu a acoperit prejudiciul creat prin întârzierea la plată a acestora. În materie comercială, dobânda prevăzută de art.43 C.com. curge de drept atunci când datoria priveşte o sumă de bani, dar în măsura în care reparaţia s-a realizat prin plata debitului actualizat, problema acoperirii beneficiului nerealizat nu poate fi pusă decât în conformitate cu art.1082 C.civ. (Secţia comercială, decizia nr.934 din 10 martie 2004) 446* Litigiu comercial evaluabil în bani. Procedura concilierii prealabile. Întrucât locatorul, în înştiinţarea de plată a chiriei adresată societăţii comerciale locatare, a făcut şi o propunere de conciliere directă, cu referire la art.7201 C.proc.civ., cu menţionarea unui termen de 15 zile, înseamnă că a încercat concilierea directă prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată (consemnată în procesul-verbal încheiat în acest sens), obligatorie în cazul litigiilor comerciale evaluabile în bani. (Secţia comercială, decizia nr.2619 din 15 septembrie 2004)

447* Majorări de întârziere. Lipsa culpei debitorului. Consecinţe Faptul că în intervalul de timp de la înregistrarea cererii pentru obţinerea unei autorizaţii sanitar veterinare până la eliberarea acesteia a intervenit o nouă lege care prevedea alte obligaţii bugetare , exclude culpa debitorului obligaţiei, care astfel nu va fi sancţionat cu aplicarea majorărilor de întârziere. Secţia comercială, decizia nr.1732 din 18 mai 2004) 448* Contract de leasing. Obligaţie de a face. Competenţă materială Întrucât obiectul litigiului dintre părţi are caracter nepatrimonial, fiind vorba de obligaţia de a face şi cum 90

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

reclamantul nu a transformat această obligaţie de a face sau a nu face în dezdăunări, cu menţionarea obligaţiei alternative, rezultă că sunt incidente dispoziţiile art.2 pct.1 lit.a) C.proc.civ., care prevăd că procesele în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani , sunt de competenţa în primă instanţă a tribunalului. (Secţia comercială, decizia nr 1756 din 18 mai 2004) 449* Acţiune prematur formulată. Procedura prealabilă a concilierii directe în litigiile comerciale evaluabile în bani. Somaţie de plată Raţiunea concilierii prealabile prevăzută de art.7201 C.proc. civ.,de a simplifica şi degreva judecăţile având ca obiect pretenţii de natură bănească, ce pot fi soluţionate pe cale amiabilă şi într-un termen scurt, este practic realizată şi atunci când încercarea de conciliere a reclamantei cu cealaltă parte a avut loc în cadrul unei alte proceduri, cum este cea a somaţiei de plată sau când procedura concilierii a fost îndeplinită după introducerea cererii de chemare în judecată la instanţa competentă, până la primul termen de judecată. (Secţia comercială, decizia nr.3184 din 30 septembrie 2004) 450* Competenţa materială. Calificarea căii de atac în raport cu modificările codului de procedură civilă Prin art.7208 astfel cum a fost modificat prin O.G.nr.58/2003, s-a restabilit în materie comercială regula de drept comun în ce priveşte sistemul căilor de atac,anume că hotărârile date în primă instanţă sunt supuse apelului,regulă consacrată legislativ în art.282 1 C.proc.civ. (Secţia comercială,decizia nr. 5354 din 7 decembrie 2004) 451* Conciliere directă . Termen de convocare. Nerespectare Prezentarea reprezentanţilor pârâtei la conciliere ca urmare a convocării primite şi semnarea de către aceştia a procesului-verbal încheiat cu acea ocazie, fără a formula obiecţiuni cu privire la data fixată pentru conciliere,acoperă nerespectarea de către reclamantă a intervalului de timp, prevăzut de art.720C.proc.civ. pentru convocarea concilierii. (Secţia comercială, decizia nr.828 din 10 februarie 2005) 452* Dobânda. Penalităţile de întârziere. Temeiul reactualizării Dacă titlul executoriu reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nu conţine criteriul necesar pentru admiterea cererii de reactualizare a dobânzii , acelaşi titlu cu privire la temeiul reactualizării penalităţilor de întârziere conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate analiza valoarea obligaţiei stabilite în bani., făcând aplicarea art.371 alin.(3) C.proc.civ. (Secţia comercială, decizia nr.4725 din 14 octombrie 2005)

453* Concilierea directă prealabilă. Condiţii Nerespectarea unora din prevederile art.720 C.proc. civ. nu atrage automat nulitatea concilierii ci numai dacă partea dovedeşte o vătămare.(Secţia comercială, decizia nr.348 din 26 ianuarie 2005) 454* Concilierea directă prealabilă. Nerespectare.Efecte Potrivit art.7201 alin.(1) C.proc.civ.” în procesele şi cererile în materie comercială , evaluabile în bani, înainte de 91

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte”. Notificarea pârâtului prin executorul judecătoresc nu îndeplineşte cerinţele prevăzute în art.7201 C.proc.civ. , iar nerealizarea procedurii concilierii directe are ca efect respingerea acţiunii ca prematur introdusă. (Secţia comercială, decizia nr.842 din 28 februarie 2006) 455* Contractul de asigurare. Condiţii de asigurare. Riscul asigurat Despăgubiri Potrivit art.20 alin.(1) şi alin.(2) din Legea nr.136/1995, în cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asiguările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul nu datorează indemnizaţia, dacă riscul asigurat a fost produs cu intenţie de către asigurat sau de către beneficiar ori de către un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această calitate. Aceste dispoziţii se aplică , dacă părţile convin, şi în cazul în care riscul asigurat a fot produs de către prepuşii asiguratului sau ai beneficiarului, sau de persoane fizice majore care, în mod statornic, locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul. (Secţia comercială, decizia nr. 535 din 2 februarie 2007) 456* Contract în formă simplificată. Condiţii C.com., art.36 Potrivit art.36 C.com., când proprietarul cere executarea imediată a contractului şi un răspuns prealabil de acceptare nu este cerut şi nici chiar necesar după natura contractului, atunci contractul este perfect îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui. (Secţia comercială, decizia nr.897 din 27 februarie 2007) 457* Factură fiscală. Natura juridică. În aplicarea prevederilor art.46 Cod comercial şi ale art.6 din Legea nr.82/1991, factura fiscală nu este decât un document justificativ, care stă la baza înregistrărilor în contabilitate furnizorului sau prestatorului şi a cumpărătorului, respectiv beneficiarului, ea fiind un mijloc de probă cu privire la operaţiunea facturată, neavând calitatea de act juridic, care să trebuiască să îndeplinească cerinţele art.948 Cod civil, nici chiar atunci când – ca în cauza de faţă – probează existenţa unui contract comercial consensual, pentru care părţile nu au confecţionat un instrumentum. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.1017 din 26 martie 2009) 458* Asigurări. Acţiunea în despăgubire. Calitate procesuală activă. Plata primei de asigurare şi utilizarea bunului asigurat de către o terţă persoană, alta decât cea asigurată, nu dă naştere dreptului terţei persoane de a obţine despăgubirea în baza poliţei de asigurare. Pentru ca o persoană să fie beneficiar al asigurării este necesar ca aceasta să fie desemnată în mod expres de asigurat în cuprinsul poliţei de asigurare, la rubrica „beneficiar” din poliţă. ICCJ, Secţia Comercială, Decizia nr. 1416 din 13 mai 2009 459* Acţiune în pretenţii. Intâmpinare. Sancţiunea aplicabilă în cazul necomunicării acesteia. C. proc. civ., art.86 alin.(1), art.96, art.105 alin.2, art.116 alin.(1), art.208 alin.3, art.7201 , art.7204 , art.7205 alin.3; C. civ., art.969 460* Art.7204 prevede pentru pârât obligaţia de a depune întâmpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată, fără a se reglementa pentru instanţe obligaţia de comunicare a ei ci, conform art.7205 alin.3 „la cererea părţii interesate, instanţa, ţinând seama de 92

Jurisprudenta I.C.C.J. ***** Procedura civila

20022009

complexitatea cauzei, poate fixa un termen scurt pentru completarea întâmpinării precum şi pentru studierea acesteia de către pârât”. Necomunicarea întâmpinării nefiind sancţionată cu nulitatea prevăzută anume de lege, partea trebuia să invoce vătămarea pricinuită prin aceasta, conform art.208 alin.3 C. proc. civ., până la prima zi de înfăţişare ce i-a urmat şi înainte de a primi concluzii în fond. Secţia comercială, Decizia nr.3254 din 8 decembrie 2009

93

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->