Samara scrie "" Life is the great indulgence , death ,the great

abstinence. Therefore make the most of life , here and now!"

( A.S.LaVey)...

Cand oamenii se gandesc la satanism , se gandesc la ceva

groaznic , la ceva de negandit . Fie se gandesc la sacrificii
umane , fie la diferite abuzuri , Satan, satanism , devin
concepte ce trebuie respinse. In realitate , conceptul de satan
inseamna cel care se impotriveste , cel care aduce obiectii .
Daca ne-am gandi mai serios , ne-am da seama ca fiecare
dintre noi se impotriveste la un moment dat , deci a gandi
intr-un mod satanic , nu este dramatic, ci este natural .
Tocmai aceasta naturalete urmareste LaVey sa o scoata in
evidenta in Biblia Satanista. Prima carte vorbeste despre om ,
este interesant cum tocmai aceasta carte a fost numita The
Book of Satan si vom vedea si de ce . Cartea poate fi
impartita in cinci diviziuni , exprimate in cinci idei diferite ,
dar care se leaga in mod natural intre ele. De la bun inceput
autorul face o precizare in ceea ce priveste natura umana(1).
Aceasta nu este nicicum caracterizata prin renuntare ,
ascetism sau spirit de turma ,ci este caracterizata prin
vointa , dorinta de cucerire ,nevoia de autoimplinire . Cum se
realizeaza acest lucru? Conform acestuia scepticismul, gandirea
analitica,obiectivitatea pot impiedica omul de-a urma orbeste
percepte care nu il caracterizeaza . Un astfel de exemplu ar
fi gandirea critica asupra iconografiei existente in majoritatea
religiilor monoteiste.Pentru ca am ajuns la monoteism ,
inseamna ca am ajuns la...religie(2) . Religia din cele mai vechi
timpuri a insemnat existenta unui zeu sau a unor zei si a
credinciosilor , legatura dintre om si zeu fiind stabilita prin
ritual . In monoteism , ritualul este asociat adesea cu
sacrificiul si credinta oarba . Toate acestea nu fac decat sa
ucida vitalitatea , energia umana , cu alte cuvinte perverteste
natura reala a omului . In acest caz singura sansa a individului
de-a scapa de alienarea religioasa este data de gandirea
analitica , lipsita de menajamente , care ii poate da acestuia
raspunsul la intrebarea : cine a creat omul? Religia propune un
anumit grad de absolutivism , totul este permanent , etern ,
asa sa fie oare ? Realitatea vietii ne dovedeste ca nu ,
lucrurile sunt in ele insele trecatoare , ramanand "eterne" doar
in mintea noastra , in functie de gradul de apreciere pe care il
avem fata de un lucru sau altul. Insa cati oameni realizeaza
acest lucru , ca ei sunt proprii lor demiurgi? Tot realitate ne
dovedeste ca nu multi .Astfel ca impresia ca exista lucruri
eterne , care nu pot fi schimbate , care in timp devin tabu ,
ajunge sa creeze o adevarata sursa pentru prejudecati ,
intrerupand , dramatic, de multe ori evolutia fireasca a
omului . Prejudecata(3) se asociaza cu lipsa unei gandiri libere
si constructive . Firesc este ca omul sa realizeze
responsabilitatea pe care o are in ceea ce priveste faptele sale
, recunoscandu-si contributia pe care o are in conturarea
lumii , dezvoltandu-si in cele din urma vigilenta atat de
necesara evolutiei. Daca vorbim despre prejudecati , atunci
vorbim despre valori supreme(4), cum ar fi binele suprem.
Exista un astfel de bine? Poate ca in antichitate , in plan
filosofic ,s-ar fi pus o astfel de problema , dar in perioada
actuala o astfel de utopie nu mai este valabila . Cine ar putea
sa faca bine celui care a calcat peste el , mai mult , cine ar
putea iubi o astfel de persoana? Daca ar fi sa judecam la rece
, atunci s-ar ajunge la concluzi ca nu multi , probabil ca nimeni
, daca oamenii ar fi lipsiti de prejudecati religioase . Daca
acest lucru este natural si nimeni in realitate nu intoarce
obrazul cand este lovit , umilit , atunci trebuie sa reevaluam
conceptele de bine , iubire , mila .Eliberati fiind de
prejudecatile religioase ,ramanem la concluzia psihologica ,
iubirea este un raspuns instictual la actiunile celorlalti fata de
noi . Daca nu exista un bine suprem , o iubire atotputernica ,
daca s-a stabilit ca toate aceste sunt utopii , atunci cu
siguranta nu exista nici eternitatea , ci doar viata de aici si
acum (5). Tot ce tine de om este omenesc si , oricat ar fi de
neplacut , este trecator . Ultima intrebare , care de altfel da
si concluzia primei carti a Bibliei Sataniste , este: daca nimic
nu este permanent , nimic nu este bun in sine , iar daca este
bun , atunci el depinde de individul care face evaluarea
situatiei , ce este atunci real? Putem concluziona la capatul
acestei carti , ca adevarata eternitate a omului este propria
lui vointa , fiind unicul zeu in care acesta trebuie sa creada! La
final , talcul acestei carti este ca , Satan reprezinta natura
umana ."