GURGU IOAN

ANUL IV - GR. 244C

Toxoplasmoza

Aparitia bolii se datoreaza unui protozoar din familia Sarcocystidae,

subfamilia Toxoplasminae – Toxoplasma gondii – si afecteaza animalele, pasarile,
precum si omul.
Gazda definitiva a acestui parazit este pisica (atat cea domestica, cat si cea
salbatica), care elimina elementele infestante, dar gazde intermediare pot fi peste
300 de specii de animale, in corpul carora se produc diverse faze ale ciclului
biologic al parazitului (procese ce au loc in toate tesuturile, organele si secretiile
organismului parazitat).

Ciclul biologic al parazitului prezinta 3 faze, care se desfasoara in interiorul

gazdei definitive, in mediul exterior, si in gazda intermediara; ciclul complet se
desfasoara doar la pisica (atat ca gazda intermediara, cat si definitiva).
Pisica se poate contamina cu oricare dintre formele parazitului la un moment
dat, care, odata patrunse in organism, incep sa-si desfasoare fazele ciclului biologic
– proces initiat la nivelul celulelor epiteliale intestinale si finalizat cu eliminarea
oochisturilor infectante prin fecale, in mediul exterior. Eliminarea incepe dupa o
saptamana, chiar doua, de la contaminare, si poate dura 3 saptamani (numarul
elementelor infestante eliminate se apreciaza a fi de peste 10 milioane zilnic).
Daca aceste elemente eliminate in mediu vor fi ingerate de alte animale
(gazde intermediare) acestea se vor imprastia rapid in noua gazda, si vor elibera la
randul lor elemente invazive pentru o serie de tesuturi si celule (neuroni, celulele
retinei si coroidei, celulele sistemului reticuloendotelial, etc). Raspunsul
imunologic al organismului va consta in distrugerea si inchistarea toxoplasmelor
circulante si formarea unor chisturi tisulare.
Forma latenta sub care se gaseste parazitul in corpul gazdei, chisturile
toxoplasmice – sunt localizate in creier, in cord, in muschii scheletici, muschii
netezi sau in ochi.
Ciclul biologic al parazitului se incheie odata cu ingerarea chisturilor
toxoplasmice de catre gazda definitiva.

Sursa de contaminare este reprezentata de animale cu infectie latenta, sau

cele infectate (care elimina oochisturi in mediu – rezistenta acestora este deosebita:
7 zile in fecale uscate, la o umiditate ridicata; un an la temperatura camerei; pe sol
umed, in mediul exterior, 170 de zile).
In alimente, precum carnea proaspata, la +2oC, oochisturile pot rezista 13
zile, dar daca se taie carnea in bucati mici si se incalzeste la +60oC, timp de 10

1
 GURGU IOAN
ANUL IV - GR. 244C

minute, sunt distruse. La fel, temperatura scazuta (-20oC, timp de 3 zile) are
actiune distructiva asupra oochisturilor.

Contaminarea se produce prin ingerarea oochisturilor din hrana si apa, pe

cale bucala; pe cale genitala (la unele specii, prin contaminarea materialului
seminal) sau transplacentara (la om, caine, pisica). Alte cai de contaminare (cea
galactogena sau transcutanata) sunt destul de rar intalnite.

Numarul speciilor receptive este destul de mare, datorita specificitatii largi

a parazitului pentru gazda intermediara sau tesuturile afectate.
Animalele afectate sunt de obicei cele tinere, sau cele care prezinta o
rezistenta imunitara scazuta.
Dupa o perioada de incubatie (de la 4 la 40 de zile) apar primele manifestari
clinice, boala prezentandu-se atat intr-o forma acuta, cat si cronica.
In forma acuta a bolii se inregistreaza sindroame nervoase, cardiopulmonare,
digestive sau oftalmice, iar la femele – avorturi, metrite, infecunditate.
Manifestarile formei cronice sunt destul de sterse, boala avand o evolutie
lenta.

La caine, boala debuteaza cu febra ridicata (pana la +41oC), voma,

inapetenta, diaree albicioasa, respiratie neregulata, paralizii, pareze (mai ales
mandibula) – confundandu-se uneori cu jigodia. La acestea se pot adauga si
conjunctivite, pana la orbire, icter, crampe musculare, iar la femele, avorturi. La
animalele tinere, sub 2 ani, boala nu are un prognostic favorabil, in multe cazuri
survenind moartea animalului.

La pisica – in cazul unei localizari extraintestinale a parazitului – boala

debuteaza cu encefalite, edeme ale capului si tulburari nervoase, sau oculare
(opacifierea partiala a corneei), fara manifestari febrile.

Anatomopatologic se constata modificari semnificative ale organelor, in

functie de forma evolutiva a bolii.
Astfel, in forma acuta, se inregistreaza pneumonie fibrinoasa, focare
necrotice si granuloame in ficat, encefal, limfonoduli, ulcere gastrointestinale,
nefrita, ascita, anemie, icter, ulcere gingivale, pe buze sau marginile limbii (mai
ales la caine), echimoze cutanate si musculare, hepatita, splenomegalie, pericardita
sau miocardita, etc.
In forma cronica leziunile se necrozeaza sau se calcifica, fiind localizate in
ficat, splina, pulmon, miocard, creier – si insotite de hidrocefalie, nefroza cronica,
angiocolita sau ciroza.
2
 GURGU IOAN
ANUL IV - GR. 244C

Stabilirea diagnosticului la animalele vii se face pe baza corelarii datelor

anchetei epidemiologice cu cele clinice, precum si cu rezultatele unor teste
suplimentare (investigatii coproscopice – mai ales la pisica, pentru depistarea
toxoplasmozei intestinale, teste serologice, examen histologic – cu material recoltat
din lichidul cefalorahidian, punctie biopsica a splinei, ficatului sau limfonodulilor,
ulcere bucale, lichid peritoneal, etc).
La cadavre se efectueaza examenul anatomo-patologic (din leziunile
cerebrale, pulmoni sau ficat), histologic (pentru depistarea chisturilor) sau
bioprobe.

Tratarea toxoplasmozei se realizeaza cu ajutorul unor medicamente precum:

Daraprim (pirimetamina) – 2-3 mg/kg, 2 zile, apoi 1,1 mg/kg 14 zile - ascociat cu
Sulfatiazina (in medicina veterinara, la caine).
La om se foloseste Pirimetamina, ascociata cu o sulfonamida, Clindamicina,
Spiramicina sau unele antibiotice macrolide (medicatia este insotita de
imunoterapie – interferon-gamma si interleukina 12).

Cateva dintre masurile profilactice recomandate ar fi: limitarea accesului

pisicilor in unele unitati agro-zootehnice, abatoare, zone de prelucrare a carnii;
supravegherea hranei carnivorelor, eventual supunerea ei la un tratament termic
inainte de administrare, mentinerea unei igiene corespunzatoare in adaposturile
animalelor, mentinerea unei igiene individuale care sa previna contaminarea
omului, mediatizarea unor informatii in scopul educarii sanitare a publicului,
obligativitatea declararii cazurilor de toxoplasmoza, atat umana, cat si veterinara,
etc.

3
 GURGU IOAN
ANUL IV - GR. 244C

Bibliografie

 http://www.animalutze.com/articole/toxoplasmoza.php