UNIVERSITATEA DE VEST ˝VASILE GOLDIŞ˝ ARAD

MASTERAND MEDICINĂ SOCIALĂ ŞI MANAGEMENT SANITAR

REFERAT
MANAGEMENT FINANCIAR

Analiza financiar contabila

PROFESOR: IOAN CUZMAN

MASTERAND: ILICA CLEMENTIN

 Diagnosticul financiar constă într-un ansamblu de instrumente şi
metode care permit aprecierea situaţiei financiare şi a performanţelor unei
întreprinderi.
Scopul diagnosticului financiar este de a aprecia situaţia financiară a
întreprinderii. Pe baza acestui diagnostic are loc elaborarea unei noi strategii
de menţinere şi dezvoltare în mediul specific economiei locale. În sens
general, finalitatea diagnosticului financiar constă în oferirea de informaţii
financiare atât celor din interiorul întreprinderii, cât şi celor interesaţi din
afara acesteia.
Analiza economico-financiara reprezinta un ansamblu de concepte,
tehnici si instrumente de tratare a informatiilor cu scopul diagnosticarii starii
unei entitati economice, a aprecierii nivelului calitativ al performantelor
acesteia in conditiile existentei unui mediu concurential dinamic trateaza
corelatiile dintre activitatea economica (de exploatare) si cea financiara
(analiza riscului financiar trebuie corelata cu analiza riscului de exploatare).
Analiza echilibrului financiar
Cresterea gradului de complexitate a activitatii economice a
întreprinderilor, în contextul mecanismelor pietei, are implicatii profunde în
procesul de conducere, care nu se poate realiza pe baza de rutina, ci pe o
studiere atenta a realitatii, pe o analiza stiintifica care sa faciliteze adoptarea
deciziilor corespunzatoare.
Ca activitate practica, analiza economico-financiara are un caracter
permanent si nu constituie un scop în sine, ci un mijloc pentru atingerea unui
obiectiv. Ea trebuie sa ofere solutii pentru fundamentarea
corespunzatoare a deciziilor.
În procesul de conducere, un mijloc de cunoastere a modului în care
sunt gestionate fondurile, capitalul, precum si bunurile în care acesta este

2
investit, îl constituie bilantul contabil. Astfel, bilantul reprezinta o sinteza de
informatii contabile finale, pe baza carora se analizeaza situatia
financiara a societatii comerciale.
Analiza activităţii firmei în baza bilanţului este obligatorie.
Compartimentele de contabilitate ale unităţilor patrimoniale nu pot depune
bilanţul contabil la Direcţia Generală a Finanţelor Publice decât în condiţiile
în care Adunările Generale ale Acţionarilor, Consiliile de Administraţie,
conducerea executivă a unităţii au analizat situaţia patrimonială a firmei şi
au întocmit în acest scop, un proces-verbal de concluzii şi măsuri. Un
exemplar din procesul-verbal de analiză a bilanţului contabil se depune
odată cu celelalte formulare din darea de seamă contabilă.
În cadrul firmei analiza activităţii economico-financiare pe baza bilanţului
contabil este realizată pe următoarele nivele:
- conducerea executivă;
- Consiliul de Administraţie;
- Adunarea Generală a Acţionarilor.
Analiza pe bază de bilanţ are în vedere următoarele aspecte:
1. analiza indicatorilor de performanţă;
2. analiza indicatorilor de eficienţă;
3. analiza indicatorilor de lichiditate;
4. analiza indicatorilor de îndatorare ( solvabilitate );
5. analiza indicatorilor acţiunilor şi dividendelor
Analiza situatiei financiare constituie un ansamblu de rationamente
si judecati pe baza carora se dezvaluie:
• laturile esentiale ale situatiei financiare;
• legaturile dintre fenomenele financiare reflectate în cadrul
bilantului;

3
 • tendinta lor de dezvoltare.
Obiectivul ei contabil este acela al cercetarii echilibrului dintre
mijloace si surse, cu scopul de a stabili masura în care s-a asigurat
integritatea lor financiara, precum si capacitatea financiara a unitatii de a
acoperi cheltuielile din propriile sale venituri, iar în final de a obtine profit.
Situatia financiara este o rezultanta, o expresie concentrata a
situatiei economice. O situatie financiara bine echilibrata creeaza premisele
materiale necesare pentru desfasurarea activitatii economice în cele mai
bune conditii
Analiza financiara are ca obiect evaluarea politicii financiare a
intreprinderii intr-o perioada trecuta si facilitarea luarii in cadrul acesteia a
unor decizii viitoare,
Ea investigheaza doua domenii importante:
- echilibrul financiar,
- renatibilitatea.
Analiza atenta a contului de rezultate este indispensabila pentru
efectuarea analizei financiare.
Astfel, analiza financiara se sprijina pe documentele intreprinderii dar
utilizeaza si alte surse de informare.
Pe langa un studiu strict al conturilor si bilantului, analiza financiara
urmareste specificul activitatii intreprinderii, calitatea echipei de conducere,
motivarea personalului, performantele si tehnologia aplicata.
Rezultatele acestei analize pot fi utilizate fie in interiorul intreprinderii
si serveste conducerii acesteia, fie in exteriorul intreprinderii, atunci cand
este solicitata de catre partenerii acestuia.

4
 Echilibrul financiar al intreprinderii se apreciaza in cea mai mare parte
utilizand datele din bilantul intreprinderii care, spre deosebire de bilantul
contabil opereaza cu o concentrare a anumitor conturi.
Prezentarea conturilor de activ si pasiv se face dupa criteriul
omogenitatii.
Criteriile de baza utilizate in elaborarea bilantului financiar sunt:
- lichiditatea,
- exigibilitate.
In ceea ce priveste activul bilantului este necesar ca toate elementele
inscrise la acest capitol sa reprezinte o valoare reala a activului, procedandu-
se la eliminarea nonvalorilor.
In cazul activelor se cuprind imobilizarile necorporale, imobilizarile
corporale, imobilizarile financiare, stocurile, creantele de exploatare valorile
mobiliare de plasament si disponibilitatile, primele pentru rambursarea
obligatiunilor, regularizarile.
In ceea ce priveste pasivul bilantului, analiza financiara se efectueaza
asupra unui bilant la care s-a realizat repartizarea veniturilor.
In pasiv intra: capitalurile proprii, datoriile pe termen mediu si lung,
provizioanele pentru riscuri si accidente.
Analiza financiara trebuie sa aprecieze daca gradul lichiditatii
activelor intreprinderii este suficient de ridicat pentru a-i permite acesteia sa
faca fata in orice moment angajamentelor pe care si le-a asumat, respectiv
pentru a-i asigura solvabilitatea.
Echilibrul financiar este apreciat prin confruntarea gradului de
lichiditate a activelor cu gradului de exigibilitate a elementelor pasivului.
Pentru realizarea acestei analize pot fi utilizate ca instrumente: fondul
de rulment si indicatorii de structura.

5
 Fondul de rulment reprezinta marja de securitate ce masoara echilibrul
financiar si se poate aprecia fie ca diferenta intre capitalurile permanente si
activul imobilizat, fie ca diferenta intre activul circulant si datoriile pe
termen scurt. Fondul de rulment poate avea valori pozitive sau negative.
In ceea ce priveste situatia trezoreriei, aceasta reprezinta diferenta
intre nivelul totalurilor valorilor din casa si a nivelului contributiilor bancare
curente si a soldurilor creditoare ale bancii.
Situatia trezoreriei mai poate fi determinata si ca o diferenta intre
fondul de rulment si nevoia de fond de rulment.
Dificultatile trezoreriei survin frecvent in cazul in care trezoreria
inregistreaza o crestere a activitatii marindu-si vanzarile si sporind nevoia de
fond de rulment.
Atragerea unor resurse de lunga durata intr-o asemenea situatie nu se
poate realiza imediat.
Cresterea fondului de rulment devine o restrictie pentru dezvoltarea
intreprinderi, pentru ca o finantare la nivel inalt si pe termen lung urmeaza
unei dezvoltari a intreprinderii.
Utilizarea fondului de rulment a fost si este contestata. Multe
intreprinderi folosesc din ce in ce mai mult un credit pe termen scurt ce se
reinnoieste continuu si capata caracter permanent.
In aceasta situatie fondul de rulment devine o marja de securitate
inutila, iar in perioadele dificile de activitate ale intreprinderii sau ale bancii
un asemenea credit poate sa nu mai fie reinnoit creandu-se disfunctionalitati
intreprinderii.
Analiza echilibrului finaciar a unei firme are ca parametrii :

6
Situatia netã calculatã ca diferentã între activul total si datoriile totale
contractate dã o primã evaluare (contabilã) a întreprinderii la data închiderii
exercitiului. Aceastã ecuatie fundamentalã a bilantului redã averea netã a
actionarilor respectiv activul neangajat în datorii.

Pentru realizarea echilibrului financiar la nivelul întreprinderii, trebuie

sã se respecte principiul paritãtii maturitãtilor potrivit cãruia alocãrile
permanente (imobilizari) trebuiesc finantate pe seama surselor permanente
(capitalurile proprii si imprumuturile pe termen lung) datoritã rotatiei mai
lente a acestora; alocãrile ciclice (activele circulante) se finanteazã pe seama
surselor temporare (datorii pe termen scurt).
Cu cât sursele permanente sunt mai mari decât necesitãtile permanente de
alocare a fondurilor bãnesti, cu atât întreprinderea dispune de o marjã de
securitate, care o pune la adãpost de evenimente neprevãzute.
Acest surplus de resurse permanente, degajat de ciclul de finantare al
investitiilor, poate fi rulat pentru reânnoirea stocurilor si creantelor. Aceastã
utilizare potentialã a marcat si denumirea lui, si anume aceea de fond de
rulment. El este expresia echilibrului financiar pe termen lung si a
contributiei acestuia la realizarea echilibrului finantãrii pe termen scurt.
Fond de rulment = (Capitaluri proprii + Datorii financiare) - Imobilizari nete
de amortizare
Nevoia de fond de rulment este expresia echilibrului financiar pe termen
scurt, a echilibrului dintre necesarul si resursele de capitaluri circulante (ale
exploatãrii).
Trezoreria netã este expresia cea mai concludentã a desfãsurãrii unei
activitãti echilibrate si eficiente. Ea relevã calitatea echilibrului general al
întreprinderii atât pe termen lung cât si pe termen scurt.

7
BIBLIOGRAFIE :
• Raul Petrescu “Constituirea, functionarea si modificarea societatilor
comerciale”, Editura Oscar Print, Bucuresti, 1999.
• Ion Bacanu “Capitalul social al societatilor comerciale”- Editura
Lumina Lex, Bucuresti, 1999.
• Carpenaru D. Stanciu “Drept comercial roman”- Editura Global
Print, Bucuresti, 1999.
• Octavian Capatana “Societatile comerciale”, Editura Lumina Lex ,
Bucuresti, 1996.
• Raul Petrescu “Drept comercial roman”, Editura Oscar Print,
Bucuresti,1998.
• Florin Coman “Contabilitate Financiara” – Editura Fundatiei Romania
de Maine, Bucuresti, 2002