Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ţările membre se obligă să respecte anumite principii şi reguli în domeniul relaţiilor comerciale;
să reducă, să elimine sau să consolideze taxele vamale şi să înlăture restricţiile cantitative sau de
altă natură din calea schimburilor comerciale reciproce, trecând treptat la liberalizarea acestora.
Rezultă din această definiţie că obiectivul iniţial principal al GATT-ului a fost crearea de condiţii
favorabile pentru desfăşurarea schimburilor comerciale între ţările membre. Acest obiectiv îşi
păstrează valabilitatea şi în prezen
În ultimii 15-20 de ani însă, ca urmare a faptului că a crescut numărul ţărilor membre şi în
special al ţărilor în curs de dezvoltare, atribuţiile şi obiectivele GATT-ului s-au lărgit, îndeosebi
pe linia sprijinului dezvoltării comerţului exterior al acestora şi implicit a economiilor lor. Reiese
aceasta din prevederile părţii a patra a GATT-ului, precum şi din faptul că au fost stabilite
legături organizate cu UNCTAD-ul prin crearea de la 1 ianuarie 1968 a Centrului comun pentru
comerţul internaţional GATT-UNCTAD. Condiţiile în care a fost elaborat şi a început să fie
aplicat Acordul General pentru tarife şi Comerţ au determinat şi structura organizatorică iniţială
deficitară a acestuia, corectată, treptat, pe parcursul activităţii sale.
Din 1964, mai face parte din structura organizatorică a GATT-ului şi Centrul de comerţ
internaţional, care din 1968 a devenit Centrul comun de comerţ internaţional GATT-UNCTAD.
▀ Principalele prevederi ale Acordului General pentru Tarife şi Comerţ Textul Acordului
General pentru Tarife şi Comerţ a suferit pe parcursul existenţei sale, o serie de revizuiri şi
completări impuse de condiţiile internaţionale postbelice, în continuă schimbare. În prezentarea
principalelor prevederi ale GATT-ului se au în vedere şi aceste revizuiri şi completări.
• Din textul Acordului General se desprind o serie de principii fundamentale care trebuie să stea
la baza relaţiilor comerciale dintre părţile contractante şi care au fost statornicite în practica
activităţii GATT-ului. Acestea sunt următoarele: a) Principiul nediscriminării în relaţiile
comerciale dintre părţile contractante. Aceasta înseamnă, în primul rând, că părţile contractante
trebuie să-şi acorde reciproc clauza naţiunii celei mai favorizate în forma ei necondiţionată (artI),
iar, în al doilea rând, că trebuie să-şi acorde tratament naţional în materie de impozite şi
reglementări interne (art. III). Ambele clauze se acordă în GATT pe cale multilaterală.
Singura ţară membră a GATT care acordă clauza naţiunii celei mai favorizate şi tratamentul
naţional pe cale bilaterală este SUA. b) Interzicerea de către părţile contractante, în relaţiile
reciproce, a restricţiilor cantitative, sau a altor măsuri cu efecte similare la importul şi exportul
de mărfuri (art. XI).
b) Admiterea creării de zone de liber schimb şi de uniuni vamale, cu tarife vamale externe
comune, la care să participe două sau mai multe părţi contractante (art. XXIV), cu condiţia să nu
fie instituite noi bariere (tarifare şi netarifare) faţă de celelalte părţi contractante.
c) Negocierea de protocoale preferenţiale între ţările în curs de dezvoltare, părţi contractante ale
GATT, şi instituirea Sistemului generalizat de preferinţe vamale nereciproce şi nediscriminatorii
în favoare ţărilor în curs de dezvoltare (ca o derogare de la clauza naţiunii celei mai favorizate);
negocierea Sistemului Global de Preferinţe Comerciale între ţări în curs de dezvoltare, membre
ale Grupului celor 77, tot ca o derogare de la clauza naţiunii celei mai favorizate. d) Autorizarea
ţărilor în curs de dezvoltare – părţi contractante la GATT – de a promova măsuri de politică
comercială cu caracter protecţionist pentru apărarea economiei naţionale şi în special a industriei,
de concurenţa puternică a ţărilor dezvoltate. Aceasta reprezintă o derogare de la mai multe
principii fundamentale.
Într-o anumită măsură, prevederile părţii a patra din GATT se înscriu şi ele ca derogări de la
unele principii fundamentale în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare – părţi contractante la
GATT. e) Admiterea temporară de restricţii cantitative (sau alte măsuri netarifare cu efecte
similare) în relaţiile comerciale dintre părţile contractante la importul unor produse care ar
periclita producţia internă sau în scopul de a contribui la echilibrarea balanţei de plăţi. • Membrii
GATT; accesiunea la GATT; retragerea din GATT Textul Acordului General pentru Tarife şi
Comerţ a fost autentificat, pe calea semnării unui act final, de către reprezentanţii a 23 de ţări
(care l-au negociat) denumite membre fondatoare (Australia, Belgia, Brazilia, Birmania, Canada,
Ceylon, Chile, Cuba, SUA, Franţa, India, Liban, Luxemburg, Norvegia, Noua Zeelandă,
Pakistan, Olanda, Rhodezia de Sud, Anglia, Siria, Cehoslovacia, Uniunea Sud-Africană şi
China), fiind înscrise în preambulul acordului.
De la semnarea acordului (octombrie 1974) şi până în septembrie 1993, numărul statelor membre
la GATT a crescut de la 23 la 133 din care 111 părţi contractante şi 22 ţări membri de facto.
Drept vot au numai părţile contractante. Membrii de facto sunt foste colonii pe teritoriul cărora
au început să fie aplicate prevederile Acordului General pentru Tarife şi Comerţ înainte de
câştigarea independenţei lor politice (prin intermediul metropolei – parte contractantă GATT) şi
care, în virtutea prevederilor articolului XXVI din Acord, au dreptul, dacă doresc, să devină părţi
contractante după câştigarea independenţei politice.
Printre ţările contractante se numără în prezent şi foste ţări socialiste, între care şi România
(1971). Cât priveşte retragerea din GATT, articolul XXXI din Acord precizează că orice parte
contractantă are dreptul de a se retrage din GATT, atunci când doreşte acest lucru, cu condiţia să
înştiinţeze în scris despre aceasta Secretariatul GATT-ului. Cererea de retragere intră în vigoare
după expirarea a şase luni de la depunerea ei în Secretariat.
c) Ca orice parte contractantă, România are dreptul de a invoca prevederile Acordului General
pentru Tarife şi Comerţ şi de a folosi mecanismul consultărilor bi şi multilateral din cadrul
GATT pentru a-şi apăra interesele comerciale în eventualitatea în care anumite măsuri de politică
comercială ale partenerilor din GATT i-ar aduce prejudicii. În acest sens, se fac precizări în mod
expres în protocolul de accesiune a României la GATT. d) Prezenţa României în cadrul GATT
ca membru cu drepturi depline îi oferă posibilităţi splimentare pentru promovarea intereselor ei
comerciale.
România va putea participa direct la toate negocierile comerciale ce vor fi organizate în cadrul
GATT şi va putea milita, în spiritul prevederilor GATT, pentru crearea de condiţii favorabile şi
reciproc avantajoase în ce priveşte desfăşurarea relaţiilor comerciale cu părţile contractante. e)
Datorită faptului că şi după instituţionalizarea UNCTAD-ului, GATT-ul a rămas principalul
mecanism instituţional în care se dezbat şi se negociază facilităţile concrete în domeniul
comerţului internaţional şi al politicii comerciale, România are posibilităţi lărgite de informare
cu privire la acţiunile viitoare ale ţărilor membre în domeniul politicii comerciale, ceea ce îi va
permite să adopte la momentul oportun măsurile corespunzătoare menite să-i apere interesele,
fără a contraveni prevederilor GATT. Prezenţa României în GATT îi permite o mai mare
adaptabilitate la condiţiile de desfăşurare a comerţului internaţional şi de promovare a
schimburilor sale comerciale.
b) Prin protocolul de accesiune la GATT, România şi-a sumat anumite obligaţii în ce priveşte
politica valutară pe care o va urma atâta vreme cât nu va fi membră a Fondului Monetar
Internaţional, în sensul că va acţiona în problemele valutare în conformitate cu spiritul
Acordului General. În toamna anului 1972, România a fost primită ca membră atât la Fondul
monetar Internaţional, cât şi la Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, fiind în
felul acesta obligată să respecte statutul celor două organizaţii financiare internaţionale şi
prevederile înscrise în protocolul de aderare la aceste organizaţii cu care colaborează GATT-ul.