Psihologia este stiinta sau arta

Argumentele celor care neagă caracterul de ştiinţă al psihologiei

 Indoielile cu privire la existenţa sufletului ca obiect de studiu al

psihologiei

 Observaţia că legile psihologiei sunt calitative şi nu cantitative,

empirice şi nu ştiinţifice, că nu sunt pur psihologice, ci psihofizice,
psihofiziologice sau psihosociologice şi că în baza lor nu se pot face
predicţii

 Observaţia că metodele psihologiei nu sunt suficient de obiective,

suficient de adecvate la specificul obiectului studiat, suficient de
capabile să ofere date concludente cu privire la obiectul pe care îl
studiază (Zlate, 2000)

Psihologia este ştiinţă nomotetică sau ştiinţă idiografică

Psihologia nomotetică :

• explicaţii cauzale ale proceselor psihice,

• posbilitatea de cuantificare a rezultatelor cercetării,

• posibilitatea de generalizare a rezultatelor studiului unor subiecţi

aleşi la întâmplare asupra unor subiecţi neinvestigaţi,

• formularea de legi cu capacitatea de predicţie specifică ştiinţelor

exacte,

• explicaţii funcţionale ale fenomenelor,

• utilizarea experimentului şi a altor metode obiective

Psihologia idiografică:

• interes pentru studiul şi analiza unui singur caz pentru o perioadă

lungă de timp,
• recursul la metode relativ nestructurate, deschise, proiective,
interpretative,

• explorarea cu predilecţie a diferenţelor individuale

Abordarea idiotetică

cea mai recentă soluţie pentru ieşirea din dihotomia nomotetic —

idiografic:

Lamiell (1981, 1982 şi 1987) - abordarea idiotetică a personalităţii

conform căreia:

• personalitatea trebuie descrisă în termeni idiografici - substanta

personalităţii fiind unică la o persoană individuală;

• evaluarea dezvoltării personalităţii trebuie construită în termeni

nomotetici - procesul schimbării urmează principiile generale care
pot fi observate la toate persoanele.” (Zlate, 2000, p. 45).

Unitatea în psihologie s-ar putea realiza prin:

• considerarea orientărilor psihologice ca nefiind opuse ci pasibile de

integrare şi depăşire succesivă;

• semnalarea punctelor convergente între poziţii şi renunţarea la

pretenţia de universalitate a propriilor opinii;

• renunţarea la definirea psihologiei printr-un singur obiect şi

postularea mai multor obiecte;

• renunţarea la exclusivismul metodologiilor şi toleranţa

metodologică.

Argumente pentru progresul psihologiei :

• Instituţionalizarea psihologiei ca ştiintă, ca obiect de învaţământ şi

profesiune;

• creşterea interesului specialiştilor din alte domenii pentru problemele

şi rezultatele psihologiei;

• creşterea audienţei lucrărilor de psihologie la marele public ;

• diversificarea rolului psihologului practician

• înmulţirea revistelor de specialitate, a asociaţiilor psihologilor, a
manifestărilor ştiintifice pe teme de psihologie

Viitorul psihologiei este modelat de

• prezentul şi trecutul ei

• concepţia despre om a psihologilor şi a cetăţenilor 

• viitorul societăţii, progresul economic

progresul realizat de alte ştiinţe la a căror dezvoltare a şi contribuit

» Modelul
triunghiular al
ştiinţelor (Buhler,
Kedrow)

• Modelul circular al ştiinţelor (Piaget)

• Modelul interpenetrării ştiinţelor (Dogan, Pahre)

• Modelul bazat pe clasificarea ştiinţelor (M. Zlate)

Psihologia ca profesie

Principalele probleme pe care le ridică profesia de psiholog sunt:

• statutul profesiei,

• funcţiile psihologului,

• plasarea şi integrarea psihologului,

codul deontologic al profesiunii