Consilierea educatională

Obiectivele disciplinei
 Dezvoltarea atitudinilor specifice consilierii educationale
 Dezvoltarea abilităţilor de ascultare activă, valorizare a
elevilor, empatizare, comunicare
 Asimilarea sistemului de concepte privind
intercunoaşterea/autocunoaşterea, asigurarea sănătăţii
mentale, stimularea dezvoltării personale a elevilor şi
prevenţia tulburărilor
 Descrierea metodelor de lucru, proiectarea, implementarea şi
evaluarea activităţii de consiliere şi orientare
 Aplicarea normelor deontologice în activitate, cultivarea
respectului pentru legislaţia specifică domeniului.
 Unităţi de curs
Problematica consilierii educaţionale (1c)
Paradigme ale consilierii si metode de lucru în consilierea
educ. (3c)
Proiectarea activităţii de consiliere (1c)
Evaluarea activităţii de consiliere (1c)
Elaborarea materialelor auxiliare necesare (1c)
Probleme ale autocunoaşterii şi intercunoaşterii elevilor (1c)
Probleme ale optimizării învăţării (1c)
Probleme ale relaţiilor interpersonale în mediul scolar (1c)
Cooperare in echipa profesorală (1c)
Bilbiografie
*** (2001). Ghid metodologic de consiliere şi orientare, Bucureşti,
lucrare editată de MEC.
Băban, A. coord. (1999). Consiliere educaţională. Cluj-Napoca.
Cocoradă, E. coord. (2004). Consilierea în şcoală. O abordare
psihopedagogică. Sibiu: Ed. Psihomedia.
Cocoradă, E. coord. (2008). Evaluare si microviolenta. Ghid de
consiliere educationala. Brasov: Ed.Univ.Transilvania din Brasov.
Dumitru, Al. (2008). Consiliere psihopedagogica. Baze teoretice si
sugestii practice. Iasi: Polirom.
Ivey, A ş. A (1999). Abilităţile consilierului, Cluj-Napoca: Editura
Risoprint.
Lisievici, P., (1998). Teoria şi practica consilierii. Bucureşti: Editura
Univ. Bucureşti.
Evaluare

Forme de evaluare Procent din nota

finală

Examen Scris 50 %
Seminar Participare + portofoliu 50 %

Nota Se calculează daca

finala studentul are cel putin 5
la ambele tipuri de
activitati
Portofoliu

 Materiale create de student

 2 proiecte de activitate CO, complete (PAC)
inclusiv descrierea incalzirii si evaluarea
activitatii
 2 fişe de evaluare a PAC realizate de 2 colegi
diferiţi. Nu se accepta evaluări încrucişate.

 Materiale <la schimb> cu colegii

 2 proiecte de activitate.
PROBLEME ALE CONSILIERII
PSIHO-PEDAGOGICE
Continuturi

 Locul şi rolul ariei curriculare consiliere şi

orientare în sistemul actual de învăţământ
 Ce este consilierea psiho-pedagogică
 Competenţele consilierului
Aria curriculară „Consiliere şi
orientare”
 Prezenţă:
- cele trei niveluri preuniversitare – primar,
gimnazial şi liceal şi, sporadic, în învăţământul
universitar.
- Scop:
- asigurarea echităţii sociale prin accesul
universal la educaţie şi formare profesională,
- îmbunătăţirea continuă a utilizării resurselor la
nivel naţional
Rolul noii arii curriculare/ programa
din 2004
 a oferi copilului/elevului/studnetului sprijin pentru învăţare,
evitarea eşecului şcolar şi dezvoltare personală;
 a optimiza relaţiile interpersonale ale elevilor, cele din grupul-
clasă şi a favoriza participarea lor la viaţa comunităţii locale;
 a răspunde nevoilor de intercunoaştere şi autocunoaştere ale
elevilor, a întări stima de sine;
 a forma/dezvolta capacitatea de orientare şcolară şi a sprijini
orientarea pentru carieră;
 a oferi profesorului un climat mai adecvat predării.
 Competente generale ale ariei
Consiliere si orientare
Programa in uz, din 2006
1. Explorarea resurselor personale
care influenteaza planificarea
carierei
2. Integrarea abilitatilor de
interrelationare, în vederea
dezvoltarii personale si
profesionale
3. Utilizarea adecvata a informatiilor, în
propria activitate, pentru obtinerea
succesului
4. Elaborarea proiectului de dezvoltare
personala si profesionala
5. Exersarea abilitatilor de
management al unui stil de viata de
calitate - obiectiv
1. Planificarea carierei prin utilizarea
optima a resurselor personale
2. Integrarea abilitatilor de interrelationare
şi a cunoştinţelor, în vederea
dezvoltarii personale si
profesionale
3. Ameliorarea continuă a rezultatelor
scolare prin utilizarea unor strategii
de invatare adecvate
4. Elaborarea şi urmărirea realizării
proiectului de dezvoltare personala
si profesionala
5. Gestionarea calitatii vietii personale
Valori si atitudini vizate prin CO
 respect si încredere în sine si în ceilalti;
 recunoasterea unicitatii fiecarei persoane;
 receptivitate la emotiile celorlalti;
 valorizarea relatiilor interpersonale;
 valorificarea critica si selectiva a informatiilor;
 adaptare si deschidere la noi tipuri de învatare;
 flexibilitate în elaborarea propriului traseu educational si profesional;
 responsabilitate si disponibilitate pentru decizii si actiuni privind
propria cariera;
 interes pentru învatare permanenta într-o lume în schimbare si în
societatea cunoasterii;
 orientare spre o viata de calitate, în prezent si în viitor.
Rolurile educatorului în învăţământul
contemporan

Roluri ale educatorului Descriere

Persoană resursă Transmite informaţii, instruieşte, defineşte obiective,
consiliază elevul relativ la metodele de învăţare cele
mai adecvate.
Specialist în relaţii Este diagnostician, consilier, organizator şi animator
interpersonale sau al grupului ori mediator între grupul de elevi şi lumea
grupale, din afara şcolii.
Tehnician Propune situaţii de învăţare, favorizează realizarea de
producţii audiovizuale şi informatice, singur ori în
echipă.
Evaluator Controlează progresul învăţării cognitive ori sociale,
consiliază elevii pentru a depăşi obstacolele în
învăţare.
Cercetător Sprijină proiectele individuale de studiu, de dezvoltare
personală ale elevilor ori ale grupului.
Ce este consilierea şi orientarea?

 arie de servicii oferite unui client (individ sau grup) care

constau în informare, orientare, sfătuire pentru a-şi
rezolva problemele sau pentru a-şi planifica viitorul
(Reber).
 se exercită în domenii diverse şi este o activitate
calificată, la diverse niveluri de competenţă care imprimă
un anumit specific activităţii şi relaţiei consilier-
consiliat/client

 [i] S.A. Reber, (1985). The Penguin Dictionary of Psychology,

London: Penguin.
 Tipuri de consiliere
Descriere Persoana care Instituţie /loc
consiliază

Informaţională Oferă informaţii pe o temă, într- Persoana Servicii/ Ghişee de informaţii/relaţii cu

un domeniu abilitată, publicul
consilier tehnic
Tehnică Oferă informaţii, sfaturi privind
execuţia unor lucrări, derularea
unor procedee într-un domeniu

Suportivă Oferă sprijin emoţional şi moral Prieteni, părinţi, Cadru informal (familie, grup de prieteni),
în situaţii dificile profesor, formal (şcoală, cabinete (psihologice,
psiholog logopedice), grupuri de formare

Vocaţională Dezvoltă capacitatea de Psiholog Şcoală, întreprinderi, oficii/servicii de

planificare a carierei resurse umane

Pastorală Oferă sfaturi/ ghidează Preot/maestru Biserică/locuri de întâlnire a membrilor

conduita religioasă/ spirituală spiritual unei secte

De dezvoltare Formare de atitudini şi abilităţi Psiholog Cabinete psihologice

care să permită atingerea stării
de bine

Consiliere Oferă repere pentru menţinerea Profesor/ Grupul de elevi (clasa)

(psiho- sănătăţii mentale, emoţionale, învăţător
fizice, sociale şi spirituale a
pedagogică /
elevilor
educaţională)
De criză Asistă persoanele aflate în Psiholog, Cabinet psihologic/de psihiatrie
impas existenţial psihiatru
Relaţii între tipurile de consiliere
Informaţională

De criză
Tehnică

De dezvoltare
personală
Vocaţională

Pastorală
Educaţională
Scopuri ale consilierii educaţionale
 oferă informaţii;
 este suportivă, vizează dezvoltarea capacităţii de planificare a
carierei şi formează abilităţi pentru atingerea sau menţinerea stării
de bine; aceleaşi obiective sunt prezente, cu ponderi diferite şi în
alte forme de consiliere, dar specifice acestei categorii sunt publicul
ţintă (elevii) şi larga arie de probleme vizate;
 consilierul este învăţătorul/profesorul/ psihologul scolar;
 se adresează elevului normal, ţintind prevenirea acutizării sau
cronicizării problemelor, evitarea crizelor;
 Public ţintă în consilierea
educaţională (2)
 profesorul/învăţătorul lucrează doar cu grupul de elevi
(A.Băban, coord., 2001), consilierea individuală fiind rezervată
psihologului abilitat la nivel de expert în acest domeniu şi a
cărui activitate permite abordarea strict personalizată a
consilierii;
 profesorul/învăţătorul vizează atât grupul cât şi indivizii (D.
Butnaru ş.a., 1999); argumente: deşi lucrează cu întreaga clasă,
profesorul tinde prin toate activităţile sale diferenţierea tratării
elevilor, deci ele se pot adresa indirect unor elevi;
 ţinta consilierii nu sunt elevii aflaţi în situaţii de criză, dar
pentru aceştia, educatorul oferă „primul ajutor” semnalând
situaţia, direcţionând spre persoanele competente.
Definiţia consilierii şi orientării
un serviciu în cadrul căruia psihologul /
profesorul/ învăţătorul oferă asistenţă
şi suport emoţional grupului de elevi/
elevului în scopul dezvoltării personale
şi a prevenirii situaţiilor-problemă sau a
crizelor.

Cocoradă, 2004
Lecţia de dirigenţie şi lecţia de consiliere

 Relaţiile confuze la nivelul documentelor oficiale şi al practicii

educative.

 Curriculum naţional pentru învăţământul obligatoriu. Cadru de

referinţă (1998) precizează caracterul de notate al acestei arii
curriculare, căruia ghidul metodologic Consiliere şi orientare (2001)
îl adaugă pe cel de inedit.
 nu reprezintă un „nou obiect de învăţământ în accepţiunea sa
clasică ci un mecanism al schimbului de informaţii între parteneri
…”. Conform documentelor sus citate, aceste activităţi sunt
desfăşurate de psihologii şcolari, în colaborare cu „echipe de
profesori” desemnate de consiliul de administraţie al fiecărei şcoli
care trebuie să urmărească realizarea unor „aplicaţii, dezvoltări
practice, experienţe şi atitudini care trebuie învăţate a fi exersate în
viaţă”[i].

[i] M. Jigău coord., (2001), op. cit., p. 7.
Practica şcolară actuală
 ore prezente în curriculum doar la unele şcoli, desfăşurate cel mai
adesea de psihologii şcolari.
 In alte şcoli, tradiţionalele ore de dirigenţie, preiau cele mai multe
din obiectivele ariei de consiliere, fără a fi desfăşurate cu
metodologia specifică, ceea ce le influenţează negativ eficacitatea.
 La ciclul primar, se pun aceleaşi, în plus, deşi unii învăţători au
urmat cursurile de formare oferite de casele corpului didactic, nu
desfăşoară astfel de activităţi.

 În cadrul orelor de Consiliere si

orientare NU se utilizeaza notarea.
Evaluarea activitatii
 Evaluarea eficienta raspunde urmatoarelor întrebari:
• Care este nivelul de formare si dezvoltare la elevi a competentelor specifice
propuse prin programa scolara pentru aria curriculara Consiliere si
orientare?
• A crescut frecventa comportamentelor adaptative ale elevilor la informatiile
receptate?
• Sunt elevii apti sa faca fata problemelor pe care trebuie sa le rezolve în
vederea unei insertii socio-profesionale reusite?
 Strategiile de evaluare: autoevaluarea si evaluarea
 Instrumente:
- chestionare,
- scale,
- fise/ grila de observatie,
- proiectele individuale si de grup, utilizate în scopul stabilirii, de catre elevi si
de catre consilier, a unor etape noi de dezvoltare a resurselor si carierei
personale.
Lecţia de consiliere şi orientare şi
consilierea realizată de psiholog

 nu înlocuieşte consilierea realizată de psihologul expert;

 publicul ţintă pentru ultimul este constituit de elevii care
au probleme speciale şi de părinţii acestora, iar
activitatea lui se desfăşoară preponderent individual.

 Profesorul/învăţătorul care oferă lecţii de consiliere şi

orientare:
- colaborează cu psihologul şcolar, îndrumând spre acesta
pe elevii ale căror probleme apreciază că nu se pot
rezolva prin consiliere de grup.
- poate beneficia de îndrumare şi asistenţă din partea
acestuia.
Competenţele consilierului

 Atitudinile (cum să fie)

 Abilităţile (ce să facă )

 Cunoştinţele (ce să ştie)

Competenţele consilierului
(1a)

Atitudinile (cum să fie) :

 respect pentru cel consiliat, dependent de valoarea ca persoană,
rezultată din unicitatea ei;
 întâmpinare susţinută, acompaniere a persoanei de-a lungul
evoluţiei simptomelor sale, readaptare permanentă la ceea ce
exprimă clientul care încearcă să-şi elucideze problemele interioare;
[i]
 acceptare necondiţionată, presupunând recunoaşterea demnităţii
persoanei, fără a o critica indiferent ce spune şi ce face aceasta;
 empatie (capacitatea de a te transpune în rolul elevului), “de
pătrundere în universul celuilalt, aşa cum este perceput de acesta,
pentru a te simţi acolo ca în propriul tău univers”, deci “a te substitui
celuilalt fără a emite judecăţi”; [ii]
Competenţele consilierului
(1b atitudinile)
 congruenţă, văzută drept concordanţa dintre comportament,
sentimente şi vorbe; conform exprimării lui Rogers “aceasta implică
ca el (consilierul - n.n) să fie ele însuşi, deplin conştient de
atitudinile pe care le adoptă, să se simtă în stare să-şi accepte
sentimentele reale”;[iii]
 colaborare (implicarea elevului în rezolvarea propriilor probleme);
 gândire pozitivă, bazată pe încrederea educatorului în sine şi în
elevii săi;
 responsabilitate, concretizată în implicarea cognitivă în problemele
elevului.

[i] C.Rogers ap. A. De Peretti ş.a. (2001) Tehnici de comunicare. Iaşi:

Polirom, p. 318.
[iii] C. Rogers (1966), Développement de la personne. Paris:Dunod, p. 206.
 Abilităţile (ce să facă ) 1
 ascultare activă numită şi ascultate rogersiană (după numele celui
care a introdus-o) caracterizată prin note uneori contradictorii:
 nu este tăcere prelungită ci dialog, luare de cuvânt în sprijinul
interlocutorului care este consiliat;
 este luare de cuvânt pentru a menţine contactul cu elevul, fiind cât
mai aproape de schimbările de direcţie, intensitate sau de
momentele lui de inspiraţie;
 rolurile sunt dispuse orizontal, ajutorul oferit fiind “fratern şi nu
patern” ;
 interlocutorul este privit fără suspiciune, fără neîncredere şi fără
părtinire;
 consilierul ascultă şi vorbeşte fără a concepe proiecte în legătură
cu celălalt, fără a frâna dialogul;
 ascultarea este participativă, fără grabă sau nerăbdare, fiind
centrată “pe lupta cu sine, pe trăirea interioară” a celuilalt;
Abilităţile (ce să facă ) 2
 observare;
 formulare şi adresare de întrebări,
 reformulare, parafrazare:
- sub formă de rezumat succint sau detaliat, sau o dezvoltare;
- pot fi neutre, dubitative sau interogative, dar vor evita repetarea
formulei;
- reformularea poate fi de tip “oglindă” care reflectă relaţia de
comunicare, sau oferă o imagine trecătoare ( “îmi spuneţi”
tocmai acum …”sau“ observ că abordaţi atent discuţia...”);
- reformularea şi parafrazarea se fac pentru a obţine garanţia
corectei înţelegeri a clientului;
 furnizare interactivă de informaţii;
 sumarizare;
Abilităţile (ce să facă ) 3
 exprimare a înţelegerii clientului care ia forma ecoului sau a
reverberaţiei şi rezonanţei:
- ecoul produs prin: adverbe şi interjecţii obişnuite (a, aha, da,
exact), expresii (înţeleg, te-am auzit, nu sunt sigură că am
înţeles bine, ceea ce spuneţi mă interesează );
- reflectare a modului în care:
interlocutorul spune ceva (v-aţi oprit la cuvântul…, aţi pronunţat
apăsat)
- reflectare a gesturilor, poziţiei corpului, a mimicii, a accentului
vorbirii; în acest scop consilierul va observa întregul registru
senzorial pentru a-l înţelege mai profund (“observ că faceţi
gesturi de iritare, faţa Dv s-a schimbat”)
- exprimare a înţelegerii emoţiilor elevului fapt care-i dă
sentimentul că este înţeles şi acceptat;
- reverberare: o transpunere a ascultării aşa cum a fost
memorată, prin reluarea unor enunţuri anterioare, care
articulează contrastele fără să le respingă, care reaminteşte
discret ce s-a spus sau completează pentru a reexprima ceea
ce a spus clientul;
Abilităţile (ce să facă ) 4

 dezvăluirea propriilor sentimente trăite în

relaţia cu clientul,
 implicarea emoţională în relaţie, în limite
normale, pentru a crea o atmosferă
călduroasă şi a-şi pune energia în serviciul
acestuia.
Peretti, 2000
Semnificaţia replicilor blocante
Replici posibile Semnificaţie

1. Ai dreptate categoric/ Absenţa implicării

Întotdeauna.

2. Ai greşit/greşeşti mereu/ E rău! Moralizare, dădăceală, învinovăţire, prognoză negativă

3. Dacă se mai întâmplă… Ameninţare

4. De ce nu procedezi aşa…? A da soluţii, a arăta lipsă de respect

Ar trebui să…/ În cazul tău…

5. Îmi placi când… Condiţionarea acceptării

6. Lasă… Non-acceptare mascată, indiferenţă

7. Nu e nici o problemă/ Nu te mai necăji… Minimalizarea problemei

8. Nu trebuie să simţi asta.. Respingerea sentimentelor elevului

9. Te voi aprecia dacă… Condiţionarea acceptării

10. Totul va fi bine…/Se va rezolva totul! Suport nedeterminat

Cunoştinţele (ce să ştie) 1
 provin din diverse domenii – particularităţi de vârstă şi individuale
ale elevilor, dezvoltare personală, strategii de învăţare, droguri, boli,
igiena muncii şcolare, stres, carieră etc. Pentru a oferi corect
informaţii, este eficient ca profesorul-consilier:
 să identifice corect cunoştinţele pe care le posedă elevii săi;
 să identifice cunoştinţele care le sunt necesare, pentru a nu oferi un
surplus inutil de informaţii care pot împiedica rezolvarea
problemelor;
 să posede abilităţi de furnizare interactivă a informaţiilor. Furnizarea
interactivă de informaţii presupune prezenţa următoarelor condiţii:


[i] A. Băban, coord. (2001 ) Consiliere educaţională. Cluj-Napoca,
p. 25-66.
Cunoştinţele (ce să ştie) 2
 folosirea unui limbaj adecvat nivelului de
înţelegere a elevului;
 prezentarea unor informaţii corecte;
 prezentarea secvenţială a informaţiilor, în
funcţie de derularea evenimentelor;
 sprijinirea elevilor pentru a căuta şi identifica
singuri informaţii;
 analiza informaţiilor elevilor şi co-evaluarea
lor pentru a le elimina pe cele eronate;
 evitarea prezentării unei cantităţi insuficiente
de informaţii, care ar afecta corectitudinea
deciziei.
A. Băban, coord. (2001 ) Consiliere educaţională. Cluj-Napoca
Rezumat

 Aria curriculară “Consiliere şi orientare” este nou introdusă în

curriculum românesc, vizând preponderent atingerea unor obiective
socio-afective.
 Consilierea este o arie de servicii în cadrul cărora educatorul oferă
asistenţă şi suport emoţional grupului de elevi/elevului în scopul
dezvoltării personale şi al prevenirii situaţiilor-problemă ori a
crizelor. O parte din obiectivele acestei arii curriculare sunt realizate
în învăţământul românesc prin lecţiile de dirigenţie.
 Competenţele consilierului sunt relativ diferite de cele activate de
educator în orele de predare-învăţare-evaluare.
 Abordarea actuală: consiliere centrată pe client/ persoană
(propusă de C.Rogers).
 Atitudinile specifice : respect pentru cel consiliat, acceptare
necondiţionată, empatie, congruenţă. Abilităţile necesare includ
ascultarea activă (rogeriană), furnizare interactivă de informaţii. Lor
li se adaugă cunoştinţe din diverse domenii, preponderente fiind
cele din psihologie şi pedagogie
Aplicaţii
1. Pe baza informaţiile oferite de curs, construiţi:
- o metaforă a consilierii educaţionale şi comentaţi-o prin raportare la
definiţiile propuse în curs
- definiţie personală a consilierii educaţionale şi comentaţi-o prin
raportare la definiţiile propuse în curs.
2. Găsiţi avantaje şi dezavantaje ale introducerii ariei curriculare
“Consiliere şi orientare” în curriculum românesc. Folosiţi pentru
această sarcină experienţa Dv.
3. Comparaţi competenţele Dv. actuale cu cele specifice consilierului în
educaţie şi decideţi asupra a trei obiective pe care vi la propuneţi
pentru a realiza cu succes astfel de activităţi. Justificaţi opţiunea
pentru fiecare obiectiv.
4. Caracterizaţi rolurile educatorului în viziunea lui Peretti şi comparaţi-le
cu competenţele Dv. actuale.
5. Găsiţi o metaforă pentru ascultarea activă şi argumentaţi utilizarea ei.