GRUPUL ŞCOLAR ÎN

CONSILIEREA EDUCAŢIONALĂ
Sintalitate

 numărul de membri;
 durata existenţei;
 tipul interacţiunilor din grup;
 scopul urmărit şi activităţile desfăşurate pentru realizarea lui;
 normele şi valorile de grup;
 structurile de grup şi organizarea grupului;
 procesele şi funcţiile grupului
 efortul în realizarea scopului comun,
 perseverenţa grupală,
 disensiuni, realism,
 capacitatea de analiză şi decizie colectivă .
(R. B. Cattell, 1950)
Clasa de elevi
număr de membri 11 - 40, volumul mediu fiind de 25-
30;
Compoziţia

- relativ omogenă (vârstă şi dezvoltare psihică) – relativ

eterogenă (antrenează o multitudine de probleme
sociale şi pedagogice).

 Unele sisteme de învăţământ păstrează constant acest

grup 3-4 ani, altele îl rezervă doar pentru unele
activităţi, divizându-l în altele.
Interacţiunile din clasa de elevi

 de tip „faţă în faţă”, directe ( fiecare membru

să comunice cu ceilalţi, să-i cunoască şi să
fie cunoscut de ei, să îşi coordoneze
intenţiile, activităţile)
 formale sau informale
 dispuse pe verticală (profesor-elev) şi pe
orizontală (elev-elev).

A. TUCICOV-BOGDAN ş.a. (1981).

Dicţionar de psihologie socială. Bucureşti:
Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Scopul grupului şcolar
 este prescris – dobândirea de cunoştinţe,
formarea personalităţii elevilor,
 nu este cunoscut de în totalitate de către
elevi ci doar de către educatori (este
„intranzitiv”, după expresia lui M. Zlate),
 poate deveni tranzitiv prin activităţile
desfăşurate
Scopul grupului şcolar

 rolurile majore sunt complementare: educatori

(formatori) şi elevi (formabili).
 activităţile principale - specializate: predare, învăţare,
calificare, antrenament competitiv în sport, evaluare
 + activităţi culturale, ştiinţifice, de relaxare
subordonate celor principale.
 Cele trei caracteristici – scopul, complementaritatea
rolurilor de educat şi educator ca şi tipul de activităţi
desfăşurate constituie notele distinctive ale grupurilor
socio-educative/ educative
Normele unui grup şcolar
 se pot suprapune
 ori se pot opune normelor instituite de
profesor,
 rolul profesorului: de a crea un grad
ridicat de izomorfism între normele
sociale şi cele ale clasei sale.
Varietatea normelor
 Prin conformarea la rol, elevii ating un anumit
nivel al performanţelor şcolare, dar asimilează
normele, valorile propuse de societate (A.
Neculau, 1983), care devin propriile lor
norme.
 Valorile sociale nu se transpun automat în
valorile şi normele grupului şcolar, care-şi
creează norme proprii (I. Nicola, 1981);
 Alte norme ale grupului şcolar - diferite de
cele impuse din exterior
Alte grupuri şcolare …
au un număr de participanţi, de obicei
mai mic decât clasa de elevi şi o
existenţa mai scurtă grupuri de studiu
temporar,
 cercuri pe obiecte,

 echipe sportive,

 artistice etc.
Probleme specifice grupului in
funcţie de vârstă
 Copii: activitatea ludică+ basme
terapeutice
 V.scolară mică: activitatea ludică+
basme terapeutice
 Scolarii mijlocii: jocuri de rol, analize,
discuţii in grupuri mici
 Adolescenţi: toata paleta de tehnci
Dinamica de grupului de consiliere

Scop: rezolvarea unor probleme comune

Pasi in rez. problemei:

- recunoaşterea colectivă a prob.

- descriere, analiză, identificarea cauzelor
- Inventarierea mijloacelor de acţiune. Soluţii posibile,
- evaluarea soluţiilor (realism, aspecte etice, impact
emoţional)
- alcătuirea planului de acţiune
- angajare personală şi grupală in soluţiile acceptate
- realizarea planului, control, ajustări
-bilanţul demersului (Allaire, 2001, 415-416)
Roluri individuale
(ap. K. D. Benne, P. Sheats, 1949)
Roluri Descriere Proto
tip
Agresorul Încearcă să micşoreze statusul altora, dezaprobă valorile, actele,
sentimentele altora
Atacă grupul sau problema
Este invidios, revendică merite
Blocantul Negativist, încăpăţânat, se opune fără motiv
Reînvie probleme pe care grupul le-a respins
Căutătorul de Vrea să atragă atenţia, se laudă, se străduie să nu fie plasat pe poziţie
recompensă inferioară
Confesivul Foloseşte grupul pentru a–şi experima sentimente, opinii, opţiuni irelevante
pentru grup
Play-boy-ul Face caz de lipsa de implicare, e nonşalant, poate deveni cinic

Dominatorul Încearcă să manipuleze sau domină prin flatare, prin aseratrea unui status
superior, a dreptului la atenţie specială, întrerupe frecvent
Solicitantul de Cerşeşte răspunsuri simpatetice, îşi exprimă insecuritatea, confuzia
ajutor personală, se autohandicapează
Lobbistul Vorbeşte în numele unor pretinse grupuri, (comunitatea, şomerii, casnica
etc.) care se potrivesc momentan propriilor interese
Procese psihologice in grupurile de consiliere

 Universalizarea problemei
 Coeziunea
 Identificarea (cu consilierul sau cu alţi membri)
 Presiunea grupului pentru schimbare
 Ventilaţia şi catarsisul - exprimarea deschisă a
gandurilor intime+evocarea sentimentelor care le
însoţesc
 Intelectualizarea – raţionalizarea experienţelor,
conceptualizarea în scopul funcţionării optime
 Testarea – evaluare obiectivă a realităţii, a soluţiilor
Ionescu, 1990
Funcţiile grupului de elevi
 funcţia de integrare protejarea respectului de sine;
izolaţii nu beneficiază de confort psihologic, manifestând atitudini
negative faţă de şcoală, colegi, sentimente de ostilitate;
 funcţia de securitate - clasa asigură liniştea interioară a elevilor,
le recunoaşte, statutul de independenţă, îi ajută să îşi
construiască identitatea socială
 funcţia de reglementare a relaţiilor cu sine - elevii se văd în
oglinda altora + “facilitare socială”;
 funcţia de reglementare a relaţiilor în grup - clasa
recompensează sau sancţionează comportamentele în funcţie de
valorile grupului; asemănările de vârstă, gusturi, preocupări
măresc atracţia personală dintre elevi.
Influenţe negative exercitate
de unele grupuri informale
 se opun normelor instituite de şcoală;
 GI - alcătuite din elevi care nu se pot adapta
exigenţelor şi pentru a-şi menţine o imagine
de sine favorabilă încearcă să introducă alte
norme de comparare:
- curajul de a sfida regulile existente,
- evitarea comparării şcolare prin chiul sau
abandon,
- înjosirea celor care respectă normele larg
acceptate
Avantaje ale grupurile mari de
elevi

 favorizează sentimentul de superioritate faţă de elevii

care aparţin unor grupuri mici;
 elevul slab nu este ţinta hărţuielii evaluative, a
supravegherii continue din partea profesorului, se
poate pierde în masa de elevi:
 au un potenţial informativ mare,
 se pot utiliza pentru vizionări de spectacole,
demonstraţii experimentale, concursuri sportive;
 se divizează în grupuri mici, după diverse metode
Dezavantajele grupurilor mari
 introducerea unei disonanţe cognitive prea puternice,
prin diversitatea de opinii, valori;
 apariţia indiferenţei faţă de unii participanţi;
 defavorizarea consilierii metodologice privind munca
şcolară;
 slaba mobilizare a potenţialului în rezolvarea de
probleme;
 reducerea gradului de implicare sau de satisfacţie
pentru participanţii mai timizi, retraşi,
 favorizarea indivizilor foarte siguri de ei,
 solicită o supraveghere atentă, riguroasă.
Grupurile medii (24-36 de elevi)
 oferă posibilitatea de schimburi intense, identificări
reciproce între elevi,
 capabile de autoreglare,
 permit funcţionarea complementară a diverselor
roluri şi învăţarea „diferenţei”, a toleranţei.
 fac posibilă dezbaterea unor teme, analiza unor
situaţii complexe.
 se pot diviza în funcţie de însuşiri de personalitate:
temperament, aptitudini, preferinţe pentru o
activitate sau o metodă de lucru, după nivelul
achiziţiilor la o materie sau după viteza de învăţare.
Avantajele grupurilor mici
 amortizează efectele competiţiei;
 permit interacţiuni mai complexe între elevi, o mai
bună intercunoaştere;
 devin de neînlocuit când elevii sunt consiliaţi asupra
metodelor celor mai eficiente de învăţare;
 sunt optime pentru rezolvarea de probleme,
confruntarea opiniilor;
 permit elevilor să treacă de la un grup de nivel la
altul, în funcţie de evoluţia învăţării;
 se pot diviza în subgrupuri de 3 sau în perechi, în
funcţie de criterii diverse, în acord cu obiectivele
predării-învăţării
Dezavantajele grupurilor mici
 favorizarea geloziei, a invidiei,
 stimularea competiţiei pentru a câştiga
favorurile liderului
 Insuficienţa resurselor
 Indiferent de criteriile folosite pentru
gruparea elevilor, obţinerea unui impact
formativ mai puternic, impune ca grupurile
mici să nu rămână fixe, ci să se schimbe
pentru a oferi elevilor posibilitatea unor
contacte sociale variate.
Grupurile omogene de elevi
 Eforturi de adaptare slabe pentru
profesor
 Similaritatea de caracteristici –
similaritate a obiectivelor
 Cresc atractivitatea intre elevi (in unele
conditii)
 Grupurile heterogene de elevi
 menţinerea coeziunii sociale, favorizarea socializării
copiilor,
 opoziţia faţă de tendinţa de fracţionare a societăţii în
„societate cu două viteze” şi pregătirea elevilor pentru o
societate mai justă, mai umană în care indivizii sunt
solidari.
 sistem de învăţământ mai echitabil
 favorizează emulaţia între şcoli şi inovaţia pedagogică,
 dinamizează învăţarea şi construcţia cunoştinţelor prin
schimburile dintre elevi.
 bogăţia de legături dintre personalităţile elevilor creează
complementarităţi benefice
Efecte ale evaluării activităţii
grupului
 deblochează comunicarea, permite elevului
exprimarea opiniilor;
 permite confruntarea opiniilor, co-construcţia
cunoştinţelor;
 favorizează învăţarea rezolvării conflictelor;
 contribuie la creşterea încrederii în sine, în
propriile capacităţi;
 stimulează motivaţia pentru învăţare
 Instrumente de evaluare
I. Activitatea grupului Frecvenţa
comportamentelor
F. rar Adesea Mereu

1. Se cere părerea tuturor.

2.Se pun în evidenţă
- părerile, argumentele care se apropie
- părerile, argumentele opuse
3. Se ia decizia care pare cea mai bună
4.Echipa îşi ameliorează modul de lucru
5. Nu există agresiunea fizică sau verbală
II. Produsul realizat de grup
1. Corespunde scopului anterior formulat.
2. Nu se depăşesc termenele
3.Toţi membrii participă la realizarea lui.
 Instrumente de evaluare
III. Activitatea mea ca membru al grupului şi activitatea colegilor
1. Vorbesc suficient, mă fac înţeles

2. Nu vorbesc prea mult

3. Sunt ascultat fără a fi întrerupt.

4. Sunt ascultat fără a fi respins afectiv

5. Îmi exprim opinia fără a fi agresiv

6. Critic idei şi nu persoane

7.Îmi schimb opiniile după ce a cântărit

contraargumentele
8. Nu îmi schimb opiniei doar pentru a evită
conflictul ori a face pe placul cuiva.
9. Facilitez munca celorlalţi.
Scală de apreciere tip ţintă

Agresiunea
Se cere părerea este absentă
tuturor

Se ameliorează
Se ia decizia modul de lucru al
cea mai bună grupului
Scală tip “stea”
a

h b

g c

f d

Fig. 2.3. Scală tip stea

După aprecierea activităţii
grupului
 sprijin individual pentru elevii aflaţi în
dificultate, prin consultaţii, analize, contract
pedagogic (H. Przesmycki, 1991).
 analiza cazului, a mijloacelor cu elevul şi cu
familia acestuia;
 analiza cauzelor şi a modalităţilor de
remediere în grupuri cu nevoi similare,
activitatea în grup fiind şi mijloc de formare a
conduitei;
 orientarea cazurilor speciale spre psihologul
şcolar, medic acolo unde există.
Cele 3 principii care guvernează
“pedagogia contractului”
 libertatea de a propune, a accepta sau
refuza un contract;
 dreptul de a negocia elementele
contractului;
 obligaţia de a se angaja în îndeplinirea unui
contract negociat
Recomandări pentru
educator / consilier
 Conduită activ-suportivă (nici permisivă
nici neutră)
 Folosirea de întăriri
 Educatorul - model pentru elevi
 Intervenţii focalizate pe problemele
grupului, ale indivizilor
 Dezvoltare personală+profesională
continuă