Sunteți pe pagina 1din 2

Principiul Separării Puterilor

În Stat
de Kun Alexandru, 12C, MRU

Separarea puterilor în stat, numită adesea doar "separarea (sau și separația)


puterilor", este un termen politic creat și folosit pentru prima dată de
gânditorul politic francez al epocii Iluminismului Charles de
Secondat, Baron de Montesquieu, constituind un model de guvernare a tuturor
statelor democratice de astăzi.
Conform acestui model, puterea statului trebuie divizată în diferite
compartimente cu puteri și responsabilități separate și independente. Cea mai
normală separare a acestor puteri este cea tripartită, care se întâlnește la
majoritatea națiunilor moderne, unde este vorba de puterile legislativă,
judiciară și executivă, cu mențiunea că aceste funcții nu au voie să se afle în
aceeași mână. Acest principiu a fost enunțat încă de către John Locke ("Two
treatises on government", 1690) și mai ales de către C. de Montesquieu ("De
l'esprit des lois", 1748) în lupta împotriva statului absolutist, principiul acesta
devenind baza statului constituțional modern. Prin separata transmitere a
funcțiilor către parlament, guvern, administrație, precum și către judecători
independenți, puterea statală este ținută în echilibru prin intermediul unor
controale reciproce (echilibrul puterilor), apărând astfel pe cetățeni de
eventualele acțiuni despotice ale statului.

Legislativul:
Este în teoria politică una dintre cele trei puteri fundamentale independente
din statul democratic modern, conform principiului Separării puterilor în stat
promovat de către Montesquieu. Celelalte două puteri sunt executivul
(entitatea care guvernează) și judiciarul (entitatea care aplică și interpretează
legile). Legislativul este însărcinat cu dezbaterea și aprobarea legilor în sensul
conținutului și formei acestora, precum și cu controlul asupra executivului și
judiciarului.

Judiciarul:
Este una din cele trei puteri fundamentale dintr-un stat democratic modern,
conform principiului lui Montesquieu numit Separarea puterilor în stat, celelalte
două puteri fiind executivul și legislativul.
Rolul judiciarului este de a interpreta și aplica legile în numele statului. Această
putere se concretizează printr-o ierarhie de curți de justiție. În România curtea
supremă este Înalta Curte de Casație și Justiție.

Executivul:
Puterea executivă din stat, reprezentată de guvern, este una din cele trei
puteri independente din statele democratice moderne, conform principiului
Separării puterilor în stat, promovat de către Montesquieu. Celelalte două
puteri sunt judiciarul și legislativul.
Executivul se ocupă cu implementarea legilor în practică și cu administrarea
birocrației de stat. În fruntea guvernului se află prim-ministrul. Astfel, rolul
acestei puteri nu este emiterea legilor (rol al legislativului) și nici nu este
interpretarea lor (rol al judiciarului). Guvernul însă poate propune legi spre
aprobare de către legislativ.